342/24.11.2023 Lege pentru modificarea Legii nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor

L E G E

pentru modificarea Legii nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor

nr. 342 din 24.11.2023

Monitorul Oficial nr.474-476/832 din 13.12.2023

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune:

– art.2 lit.(a), (c), (m), (n), art.6 alin.(2) lit.(c), art.7 alin.(4) lit.(d), (f), alin.(4a) şi (6), art.11a, art.13 alin.(2) şi pct.11a, 23a, 23b, 23c din Anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr.2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (Directiva privind practicile comerciale neloiale), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 149 din 11 iunie 2005, aşa cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019;

– Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 165 din 18 iunie 2013, aşa cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017;

– art.1, art.2 pct.2, 3, 5–8, 10–13, art.3 alin.(1)–(4), alin.(5) lit.(b), art.6, art.7 alin.(1), (3)–(5), art.8 şi 9, art.10 alin.(1), (2), (6), art.11 alin.(1), (3), art.13 alin.(3)–(6), art.14 alin.(3)–(4), art.15–18, art.21 alin.(2) din Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 şi a Directivei 2009/22/CE şi de abrogare a Directivei 1999/44/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 22 mai 2019;

– art.3 pct.2, 3, 12, 14–16, art.5, 6, 8–31, 33 şi 34 din Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 345 din 27 decembrie 2017, aşa cum a fost modificat prin Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019.

Art.I. – Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.176–181, art.513), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Economiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării” la forma gramaticală corespunzătoare.

2. Clauza de armonizare va avea următorul cuprins:

„Prezenta lege transpune:

– Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr.2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (Directiva privind practicile comerciale neloiale), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 149 din 11 iunie 2005, aşa cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019;

– Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 şi a Directivei 2009/22/CE şi de abrogare a Directivei 1999/44/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 22 mai 2019;

– Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 345 din 27 decembrie 2017, aşa cum a fost modificat prin Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019.”

3. Articolul 1:

la noţiunea „consumator”, după cuvintele „activitatea de întreprinzător” se introduce textul „, industrială, artizanală”;

noţiunile „vînzător”, „produs”, „încălcare transfrontalieră”, „garanţie comercială” vor avea următorul cuprins:

„vânzător – orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care acţionează, inclusiv în numele sau în contul acesteia prin intermediul unei alte persoane, în scopuri ce ţin de activitatea comercială, industrială, artizanală sau profesională a persoanei juridice sau fizice respective în relaţiile cu consumatorii;”

„produs:

– bun destinat consumului sau utilizării individuale;

– orice obiect corporal mobil care include un conţinut digital sau un serviciu digital ori este interconectat cu acesta, astfel încât, în absenţa respectivului conţinut digital sau serviciu digital, bunul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile („bunuri cu elemente digitale”);

– energia electrică, gazele naturale şi apa atunci când sunt puse în vânzare în volum limitat sau în cantitate fixă.

În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, conţinutul digital şi serviciile digitale, precum şi drepturile şi obligaţiile aferente;”

„încălcare transfrontalieră – orice acţiune sau omisiune care contravine legislaţiei ce protejează interesele consumatorilor şi care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor care îşi au reşedinţa într-un stat diferit de cel în care îşi are originea ori a avut loc acţiunea sau omisiunea în cauză, pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acţiunea sau omisiunea în cauză sau în care se găsesc mijloacele de probă ori activele comerciantului care au legătură cu acţiunea sau omisiunea respectivă;”

„garanţie comercială – orice angajament din partea vânzătorului sau a unui producător (denumit în continuare garant) faţă de consumator, prevăzut în certificatul de garanţie sau în publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului, în plus faţă de obligaţiile legale care îi revin vânzătorului referitoare la garanţia de conformitate, de rambursare a preţului plătit sau de înlocuire, reparare sau întreţinere a produsului în orice mod în cazul în care acesta nu corespunde specificaţiilor sau oricărei alte cerinţe care nu este legată de conformitate;”

noţiunea „activităţi de supraveghere a pieţei” va avea următorul cuprins:

„acţiuni de verificare – activitate de verificare coordonată a pieţelor de consum în cadrul cooperării transfrontaliere prin acţiuni simultane de control coordonate pentru verificarea respectării legislaţiei ce protejează interesele consumatorilor sau pentru detectarea încălcărilor acesteia;”

articolul se completează cu treisprezece noţiuni noi cu următorul cuprins:

„ierarhie a produselor prezentate consumatorului – vizibilitate relativă conferită produselor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către comerciant, indiferent de mijloacele tehnologice utilizate pentru o astfel de prezentare, organizare sau comunicare;

compatibilitate – capacitatea bunurilor de a funcţiona cu componente hardware sau software care sunt utilizate în mod normal pentru bunurile de acelaşi tip, fără a fi necesară conversia bunurilor sau a componentelor hardware sau software;

conţinut digital – date care sunt produse şi furnizate în format digital;

durabilitate – capacitatea bunurilor de a îşi menţine funcţiile şi performanţa necesare în cursul utilizării normale;

interfaţă online – orice software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicaţie, care este operat de către sau în numele unui comerciant şi care serveşte pentru a oferi consumatorilor acces la bunurile sau serviciile comerciantului;

interoperabilitate – capacitatea bunurilor de a funcţiona cu componente hardware sau software diferite de cele care sunt utilizate în mod normal pentru bunurile de acelaşi tip;

încălcare pe scară largă:

a) orice acţiune sau omisiune care contravine legislaţiei ce protejează interesele consumatorilor şi care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor care îşi au reşedinţa în cel puţin două state diferite de statul: în care îşi are originea sau a avut loc acţiunea sau omisiunea în cauză; pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul responsabil de acţiunea sau omisiunea în cauză; în care se găsesc mijloacele de probă sau activele comerciantului care au legătură cu acţiunea sau omisiunea respectivă; sau

b) orice acţiune ori omisiune care contravine legislaţiei ce protejează interesele consumatorilor şi care a adus, aduce sau ar putea aduce prejudicii intereselor colective ale consumatorilor, care au caracteristici comune, cum ar fi aceeaşi practică ilegală, încălcarea aceluiaşi interes, şi care survin în acelaşi timp, fiind comise de acelaşi comerciant, în cel puţin trei state;

litigiu intern – litigiu contractual care rezultă dintr-un contract de vânzare-cumpărare sau prestare de servicii în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă produsele sau serviciile, şi comerciantul au reşedinţa şi sediul în Republica Moldova;

litigiu transfrontalier – litigiu contractual care rezultă dintr-un contract de vânzare-cumpărare sau de prestare de servicii în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă produsele sau serviciile, îşi are reşedinţa într-un alt stat decât cel în care este stabilit comerciantul;

piaţă online – serviciu care utilizează software, inclusiv un site de internet sau o parte a unui site de internet ori o aplicaţie gestionată de către comerciant sau în numele acestuia, care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu alţi comercianţi sau consumatori;

serviciu digital:

– serviciu care permite consumatorului crearea, prelucrarea, stocarea sau accesarea datelor în format digital; sau

– serviciu care permite schimbul de date în format digital încărcate sau create de consumator sau de alţi utilizatori ai serviciului respectiv ori orice altă interacţiune cu aceste date;

suport durabil – orice instrument care permite consumatorului sau vânzătorului să stocheze informaţii ce îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referinţe ulterioare, pentru o perioadă adecvată scopului informaţiilor şi care permite reproducerea neschimbată a informaţiilor stocate;

prejudiciu adus intereselor colective ale consumatorilor – prejudiciu real sau potenţial adus intereselor unui anumit număr de consumatori.”

4. La articolul 2:

alineatul (2¹) va avea următorul cuprins:

„(2¹) Prezenta lege reglementează aspecte privind anumite cerinţe referitoare la contractele de vânzare-cumpărare încheiate între vânzător şi consumator, în special normele privind conformitatea produselor cu contractul, măsurile corective în caz de neconformitate, modalităţile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum şi garanţiile comerciale.

Contractul dintre consumator şi vânzător pentru furnizarea de produse care urmează a fi fabricate sau produse, inclusiv conform specificaţiilor consumatorului, este de asemenea considerat contract de vânzare-cumpărare în sensul prezentei legi.”

articolul se completează cu alineatele (2³)–(2⁵) cu următorul cuprins:

„(2³) Prezenta lege se aplică conţinutului digital sau serviciilor digitale care sunt încorporate în produse sau interconectate cu acestea în sensul noţiunii de produs şi care sunt furnizate împreună cu produsele care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, indiferent dacă conţinutul digital sau serviciul digital respectiv este furnizat de către vânzător sau de către un terţ. Dacă există dubii că furnizarea unui conţinut digital sau a unui serviciu digital încorporat sau interconectat face sau nu parte din contractul de vânzare-cumpărare, conţinutul digital sau serviciul digital se prezumă a fi acoperit de contractul de vânzare-cumpărare.

(2⁴) Prezenta lege stabileşte cadrul legal privind soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în domeniul protecţiei consumatorilor între un consumator şi un comerciant referitoare la un produs sau serviciu prin intervenţia unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluţie ori reuneşte părţile în scopul de a facilita o soluţie amiabilă.

(2⁵) Capitolul VII² se aplică entităţilor constituite în Republica Moldova şi procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor interne şi transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor, în partea ce ţine de obligaţiile contractuale rezultate din contractele de vânzare-cumpărare sau prestare de servicii.”

la alineatul (3¹):

partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Prevederile art.16¹, 18, 18²-18⁴ nu se aplică:”;

alineatul se completează cu literele d)–g) cu următorul cuprins:

„d) contractelor de vânzare-cumpărare de animale vii;

e) suportului material care serveşte exclusiv ca suport al conţinutului digital;

f) produselor vândute prin executare silită sau în alt mod, în temeiul legii;

g) contractelor privind furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale.”

5. Articolul 3 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) În cazul în care o dispoziţie a prezentei legi se află în contradicţie cu o dispoziţie prevăzută într-un alt act normativ şi priveşte proceduri extrajudiciare iniţiate de un consumator împotriva unui comerciant, dispoziţia din prezenta lege prevalează, dacă prezenta lege nu prevede altfel.”

6. La articolul 5, textul „Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii” se substituie cu textul „Codului civil”.

7. Articolul 9 se completează cu litera k) cu următorul cuprins:

„k) să nu refuze comercializarea produselor fără motive justificate, aduse la cunoştinţa consumatorului.”

8. La articolul 10 litera g), textul „în limba română conform unui regulament aprobat de Guvern” se substituie cu textul „în conformitate cu art.25 alin.(2)”.

9. La articolul 13:

alineatul (4) se completează din alineat cu următorul enunţ:

„Practicile comerciale incorecte menţionate nu vor fi interpretate ca exhaustive.”

alineatul (7) se completează cu litera c) cu următorul cuprins:

„c) orice activitate de comercializare a unui produs pe teritoriul Republicii Moldova ca fiind identic cu un produs comercializat în alt stat, deşi produsul respectiv are o compoziţie sau caracteristici semnificativ diferite, cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de factori legitimi şi obiectivi.”

alineatul (11):

la litera d), cuvântul „examinare” se substituie cu cuvântul „soluţionare”;

alineatul se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

„f) pentru produsele oferite pe pieţele online, informaţia dacă partea terţă care oferă produsele este sau nu un comerciant, pe baza declaraţiei respectivei părţi terţe faţă de furnizorul de piaţă online.”

articolul se completează cu alineatele (11¹) şi (11²) cu următorul cuprins:

„(11¹) Atunci când consumatorii au posibilitatea de a căuta produse oferite de diferiţi comercianţi sau de consumatori pe baza unei căutări sub formă de cuvinte-cheie, fraze sau alte date de intrare, indiferent de locul în care se încheie tranzacţiile în cele din urmă, sunt considerate semnificative informaţiile generale puse la dispoziţie într-o secţiune specifică a interfeţei online care este direct şi uşor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate rezultatele căutării, precum şi informaţiile privind principalii parametri de stabilire a ierarhiei produselor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate şi privind importanţa relativă a acestor parametri, prin raportare la alţi parametri. Prezentul alineat nu se aplică furnizorilor de motoare de căutare online.

(11²) În cazul în care un comerciant oferă acces la recenziile consumatorilor privind produsele, sunt considerate semnificative informaţiile care indică cum garantează comerciantul şi dacă garantează că recenziile publicate provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziţionat efectiv produsul.”

alineatul (12) se completează cu literele w¹), x), y) şi z) cu următorul cuprins:

„w¹) furnizarea de rezultate ca răspuns la o căutare efectuată online de către un consumator fără a menţiona în mod clar existenţa oricărei publicităţi plătite sau a oricărei plăţi specifice pentru asigurarea unei încadrări pe o poziţie mai bună în ierarhie a produselor în cadrul rezultatelor căutării;

x) revânzarea de bilete către consumatori, în cazul în care comerciantul le-a achiziţionat utilizând mijloace automate pentru a eluda orice limitare impusă privind numărul de bilete pe care o persoană le poate cumpăra sau orice altă regulă aplicabilă achiziţionării de bilete;

y) afirmarea faptului că recenziile privind un produs provin de la consumatori care au utilizat sau au achiziţionat efectiv produsul, fără a lua măsuri rezonabile şi proporţionale pentru a verifica dacă aceste recenzii provin de la consumatorii respectivi;

z) prezentarea sau însărcinarea unei alte persoane juridice sau fizice cu prezentarea de recenzii sau recomandări false ca venind din partea unor consumatori ori prezentarea înşelătoare a recenziilor sau a recomandărilor unor consumatori pe platformele de comunicare socială pentru a promova anumite produse.”

10. Articolul 15 se completează cu alineatele (6)–(9) cu următorul cuprins:

„(6) Consumatorii afectaţi de practicile comerciale incorecte dispun de măsuri de remediere proporţionale şi efective, inclusiv de reducere a preţului sau de restituire a contravalorii prin rezoluţiunea contractului, precum şi de despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

(7) La aplicarea măsurilor de remediere se iau în considerare următoarele:

a) gravitatea şi natura practicii comerciale incorecte;

b) prejudiciul suferit de consumator.

(8) Măsurile prevăzute la alin.(6) nu înlătură aplicarea altor măsuri de remediere aflate la dispoziţia consumatorilor, cum ar fi cele referitoare la contractele de vânzare-cumpărare de produse şi la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale.

(9) La aplicarea sancţiunilor contravenţionale de către organele abilitate cu funcţii de control în domeniul protecţiei consumatorilor sunt luate în considerare următoarele criterii:

a) natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;

b) orice acţiune întreprinsă de comerciant pentru a diminua sau a repara prejudiciul suportat de consumatori;

c) orice încălcare anterioară săvârşită de comerciant;

d) beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile date relevante;

e) sancţiunile aplicate comerciantului pentru aceeaşi încălcare la nivel transfrontalier;

f) alte circumstanţe agravante sau atenuante în fiecare caz.”

11. La articolul 16¹:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru a fi în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, produsele îndeplinesc, în special, următoarele cerinţe subiective de conformitate:

a) respectă descrierea, tipul, cantitatea şi calitatea şi deţin funcţionalitatea, compatibilitatea, interoperabilitatea şi alte caracteristici prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare;

b) corespund scopului special pentru care consumatorul le solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoştinţa vânzătorului cel târziu în momentul încheierii contractului şi pe care vânzătorul l-a acceptat;

c) sunt livrate împreună cu toate accesoriile şi cu toate instrucţiunile, inclusiv de instalare, prevăzute în contract;

d) sunt furnizate cu actualizări conform dispoziţiilor contractului de vânzare-cumpărare.”

articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) Pe lângă respectarea cerinţelor subiective de conformitate, produsele îndeplinesc următoarele cerinţe obiective de conformitate:

a) corespund scopurilor pentru care s-ar utiliza în mod normal produse de acelaşi tip, ţinând seama de reglementările în vigoare, de standardele tehnice sau, în absenţa unor standarde tehnice, de codurile de conduită aplicabile în domeniu şi specifice sectorului;

b) după caz, posedă calitatea şi corespund descrierii unei mostre sau unui model pe care vânzătorul l-a pus la dispoziţia consumatorului înainte de încheierea contractului;

c) dacă este cazul, sunt livrate împreună cu accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucţiunile de instalare sau alte instrucţiuni pe care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil să le primească;

d) respectă cantitatea şi deţin calităţile şi alte caracteristici, inclusiv în materie de durabilitate, funcţionalitate, compatibilitate şi securitate, care sunt normale pentru produsele de acelaşi tip şi la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil având în vedere natura produselor şi ţinând seama de orice declaraţie publică făcută de vânzător sau în numele acestuia ori de alte persoane situate în amonte în cadrul lanţului de tranzacţii, inclusiv de către producător, mai ales în anunţuri publicitare sau pe etichetă.”

alineatul (6) se completează cu textul „furnizate de vânzător sau, în cazul produselor cu elemente digitale, de către vânzătorul sau furnizorul conţinutului digital sau al serviciului digital”;

articolul se completează cu alineatele (7)–(9) cu următorul cuprins:

„(7) În cazul produselor cu elemente digitale, vânzătorul se asigură că consumatorul este informat cu privire la actualizări şi că îi sunt furnizate actualizări, inclusiv actualizări de securitate, care sunt necesare pentru a menţine conformitatea acelor produse pe parcursul perioadei:

a) în care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil la aceasta, având în vedere tipul şi scopul produselor şi al elementelor digitale şi ţinând seama de circumstanţele şi natura contractului, atunci când contractul de vânzare-cumpărare prevede un singur act de furnizare a conţinutului digital sau a serviciului digital; sau

b) indicate la art.18³ alin.(13) şi (14), în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare prevede furnizarea continuă a conţinutului digital sau a serviciului digital pe parcursul unei anumite perioade.

(8) În cazul în care consumatorul nu instalează, într-un termen rezonabil, actualizările furnizate în conformitate cu alin.(7), vânzătorul nu răspunde pentru nicio neconformitate cauzată exclusiv de lipsa actualizării relevante, cu condiţia ca:

a) vânzătorul să fi informat consumatorul cu privire la disponibilitatea actualizării şi la consecinţele neinstalării acesteia de către consumator; şi

b) neinstalarea sau instalarea incorectă a actualizării de către consumator să nu fi fost cauzată de existenţa unor deficienţe în instrucţiunile de instalare furnizate consumatorului.

(9) Nu se consideră că există o neconformitate în sensul alin.(2¹) sau (7) dacă, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, consumatorul a fost informat în mod explicit că o anumită caracteristică a produselor se abate de la cerinţele obiective de conformitate stabilite la alin.(2¹) sau (7) şi a acceptat, în mod expres şi separat, respectiva abatere în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.”

12. Legea se completează cu articolul 16² cu următorul cuprins:

„Articolul 16². Drepturile terţilor

În cazul în care o restricţie care rezultă din încălcarea oricărui drept al unui terţ, în special a drepturilor de proprietate intelectuală, împiedică sau limitează utilizarea produselor în conformitate cu art.16¹ alin.(2), (2¹), (4) şi (7)–(9), consumatorul are dreptul la măsurile corective în caz de neconformitate prevăzute la art.18, cu excepţia cazului în care dispoziţiile Codului civil prevăd nulitatea sau încetarea contractului de vânzare-cumpărare în astfel de cazuri.”

13. La articolul 18:

alineatul (1) se completează cu următorul enunţ: „Prevederile prezentului alineat se aplică şi produselor cu elemente digitale.”

articolul se completează cu alineatele (6¹), (8¹) şi (10¹) cu următorul cuprins:

„(6¹) Vânzătorul poate refuza să aducă în conformitate produsele dacă reparaţia sau înlocuirea este imposibilă ori i-ar impune costuri care ar fi disproporţionate, luând în considerare toate circumstanţele, inclusiv cele menţionate la alin.(5) lit.a) şi b).”

„(8¹) În cazul în care o reparaţie necesită demontarea produselor care au fost instalate într-un mod compatibil cu natura şi cu destinaţia lor înainte ca neconformitatea să fie constatată sau în cazul în care produsele respective urmează să fie înlocuite, obligaţia de a repara sau a înlocui produsele include demontarea produselor neconforme şi instalarea produselor de înlocuire sau a produselor reparate ori suportarea costurilor aferente demontării şi instalării.”

„(10¹) Consumatorul nu este obligat să plătească pentru utilizarea normală a produselor înlocuite în perioada care a precedat înlocuirea acestora.”

alineatele (14) şi (15) vor avea următorul cuprins:

„(14) Consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului în oricare dintre următoarele cazuri:

a) vânzătorul nu a finalizat reparaţia sau înlocuirea ori, după caz, nu a finalizat reparaţia sau înlocuirea în conformitate cu alin.(3) şi (7);

b) vânzătorul a refuzat să aducă în conformitate produsul în condiţiile alin.(6¹);

c) se constată aceeaşi neconformitate, în pofida eforturilor vânzătorului de a o remedia;

d) neconformitatea este de o asemenea gravitate încât justifică o reducere de preţ sau dreptul la încetarea imediată a contractului de vânzare-cumpărare;

e) vânzătorul a declarat că nu va aduce produsele în conformitate într-un termen rezonabil sau fără inconveniente semnificative pentru consumator ori acest lucru reiese clar din circumstanţele cazului.

(15) Reducerea de preţ este proporţională cu diminuarea valorii produselor primite de consumator în comparaţie cu valoarea pe care produsele ar avea-o dacă ar fi în conformitate. Suma reducerii preţului la produsele neconforme se stabileşte cu acordul ambelor părţi (vânzător şi consumator).”

alineatul (16) se completează cu următorul enunţ: „Sarcina probei cu privire la caracterul minor al neconformităţii revine vânzătorului.”

articolul se completează cu alineatul (16¹) cu următorul cuprins:

„(16¹) Consumatorul îşi exercită dreptul de rezoluţiune a contractului de vânzare-cumpărare printr-o declaraţie către vânzător.”

alineatul (18) se abrogă;

articolul se completează cu alineatele (23)–(25) cu următorul cuprins:

„(23) În cazul în care neconformitatea se referă doar la unele dintre produsele livrate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare şi există un motiv de rezoluţiune a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul alin.(14), consumatorul poate obţine rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare numai în raport cu produsele respective, precum şi cu orice alte produse pe care consumatorul le-a achiziţionat împreună cu produsele neconforme, în cazul în care consumatorului nu i se poate pretinde în mod rezonabil să accepte păstrarea doar a produselor conforme.

(24) În cazul în care consumatorul obţine rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare în ansamblu sau în conformitate cu alin.(23), în raport cu unele dintre produsele livrate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare:

a) consumatorul returnează vânzătorului produsele, pe cheltuiala acestuia din urmă; şi

b) vânzătorul îi rambursează consumatorului preţul plătit pentru produse la primirea produselor sau a unei dovezi prezentate de consumator că produsele au fost returnate.

(25) Consumatorul are dreptul de a suspenda plata unei părţi restante din preţul produsului sau a unei părţi a acesteia până în momentul în care vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei legi.”

14. Articolul 18² va avea următorul cuprins:

„Articolul 18². Acţiunea în regres

În cazul în care vânzătorul răspunde faţă de consumator pentru o neconformitate care rezultă dintr-un act sau o omisiune, inclusiv omisiunea de a oferi actualizări ale produselor care conţin elemente digitale în conformitate cu art.16¹ alin.(7), a producătorului sau a unui agent economic în etapele anterioare ale lanţului de tranzacţii, vânzătorul are dreptul să solicite măsuri corective din partea persoanei sau a persoanelor cărora le revine răspunderea din lanţul de tranzacţii.”

15. Articolul 18³:

la alineatul (1), primul enunţ va avea următorul cuprins: „Vânzătorul răspunde faţă de consumator pentru orice neconformitate existentă în momentul livrării produsului şi/sau prestării serviciului, constatată în termen de doi ani de la data livrării.”

la alineatul (2¹), textul „ţesături, articole de sticlă şi ceramică,” se substituie cu textul „articole vestimentare, ţesături, articole de sticlă şi ceramică, confecţii din piele/blană, rechizite şcolare,”;

alineatele (3) şi (5) vor avea următorul cuprins:

„(3) În cazul produselor second-hand, vânzătorul şi consumatorul pot conveni asupra unor condiţii contractuale sau acorduri având o perioadă de răspundere contractuală sau un termen de prescripţie mai scurt decât cel menţionat la alin.(1), (2), (13) şi (14), cu condiţia ca astfel de perioade ori termene mai scurte să aibă o durată de minimum un an.”

„(5) Orice neconformitate care este constatată în termen de un an de la data la care produsele au fost livrate este prezumată a fi existat deja în momentul livrării produselor, până la proba contrarie sau cu excepţia cazului în care această prezumţie este incompatibilă cu natura produselor sau cu natura neconformităţii.”

articolul se completează cu alineatele (5¹), (5²), (13) şi (14) cu următorul cuprins:

„(5¹) Prevederile alin.(5) se aplică şi produselor cu elemente digitale.

(5²) În cazul produselor cu elemente digitale pentru care contractul de vânzare-cumpărare prevede furnizarea continuă de conţinut digital sau de servicii digitale pentru o anumită perioadă, sarcina probei cu privire la conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital pe parcursul perioadei indicate la alin.(13) şi (14) îi revine vânzătorului în cazul unei neconformităţi care este constatată pe parcursul perioadei menţionate la alineatele respective.”

„(13) În cazul produselor cu elemente digitale pentru care contractul de vânzare-cumpărare prevede furnizarea continuă de conţinut digital sau de servicii digitale pentru o anumită perioadă, vânzătorul răspunde, de asemenea, pentru orice neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital care intervine sau este constatată în termen de doi ani de la momentul livrării produselor cu elemente digitale.

(14) În cazul în care contractul prevede furnizarea continuă pentru o perioadă de peste doi ani, vânzătorul răspunde pentru orice neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital care intervine sau este constatată pe parcursul perioadei în care conţinutul digital sau serviciul digital trebuie să fie furnizat conform contractului de vânzare-cumpărare.”

16. Articolul 18⁴:

se completează cu alineatele (1¹) şi (1²) cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul în care un producător oferă consumatorului o garanţie de durabilitate pentru anumite produse pentru o anumită perioadă, producătorul răspunde direct faţă de consumator, pe întreaga perioadă acoperită de garanţia de durabilitate, pentru repararea sau înlocuirea produselor în conformitate cu art.18. Producătorul îi poate oferi consumatorului condiţii mai favorabile în certificatul de garanţie comercială de durabilitate.

(1²) În cazul în care condiţiile prevăzute în certificatul de garanţie comercială sunt mai puţin avantajoase pentru consumator decât cele prevăzute în anunţurile publicitare asociate, garanţia comercială dă naştere unei obligaţii juridice în condiţiile stabilite în publicitatea privind garanţia comercială, cu excepţia cazului în care, înainte de încheierea contractului, anunţurile publicitare asociate au fost corectate în acelaşi mod sau într-un mod comparabil celui în care au fost făcute.”

alineatul (3) se completează cu literele f) şi g) cu următorul cuprins:

„f) procedura pe care trebuie să o urmeze consumatorul pentru a obţine aducerea în aplicare a garanţiei comerciale;

g) condiţiile garanţiei comerciale.”

articolul se completează cu alineatul (10) cu următorul cuprins:

„(10) Vânzătorul poate să ofere consumatorului condiţii contractuale mai favorabile nivelului de protecţie asigurat prin prezenta lege.”

17. La articolul 18⁵alineatul (1), după cuvântul „produsele” se introduce textul „/serviciile”.

18. Articolul 19:

în denumirea articolului, după cuvântul „Înlocuirea” se introduc cuvintele „şi returnarea”;

la alineatul (4), după cuvintele „ce nu pot fi” se introduc cuvintele „returnate sau”.

19. La articolul 28¹alineatele (1) şi (1¹), textul „art.1069–1081” se substituie cu textul „art.1069–1072, 1075–1079 şi 1081”.

20. Articolul 31:

la alineatul (5), cuvintele „procedura de mediere ca o modalitate alternativă de soluţionare” se substituie cu cuvintele „o procedură de mediere sau de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor”;

la alineatul (6), cuvântul „lege” se substituie cu textul „Legea nr.137/2015 cu privire la mediere”.

21. Capitolul VII¹va avea următorul cuprins:

„Capitolul VII1

COOPERAREA PRIVIND ÎNCĂLCĂRILE TRANSFRONTALIERE ÎN

DOMENIUL PROTECŢIEI CONSUMATORILOR

Secţiunea 1

Cadrul instituţional referitor la cooperarea privind încălcările

transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor

Articolul 33¹. Autorităţile competente în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor

(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor se desemnează în calitate de birou unic de legătură în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor.

(2) Lista autorităţilor competente în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor (în continuare – autorităţi competente) şi cadrul de reglementare utilizat de către acestea se aprobă de către Guvern.

(3) Autorităţile competente îşi îndeplinesc atribuţiile în temeiul prezentului capitol, acţionând în interesul consumatorilor din Republica Moldova, inclusiv din proprie iniţiativă.

(4) Biroul unic de legătură este răspunzător de coordonarea activităţilor de verificare sau control şi de asigurare a respectării legislaţiei, desfăşurate de autorităţile competente, în ceea ce priveşte încălcările transfrontaliere.

(5) Republica Moldova garantează, prin intermediul biroului unic de legătură, o coordonare eficientă în aplicarea prezentului capitol de către autorităţile competente.

(6) Controlul de stat în domeniul protecţiei consumatorilor asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi, după caz, în modul stabilit de Codul contravenţional.

(7) Fiecare autoritate competentă dispune de competenţele minime de control şi de asigurare a respectării legislaţiei prevăzute la art.33² alin.(1), (2), (5) şi (6) necesare aplicării prezentului capitol şi le exercită în conformitate cu art.33² alin.(8).

Articolul 33². Atribuţiile autorităţilor competente în cadrul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecţiei consumatorilor

(1) Autorităţile competente dispun de cel puţin următoarele competenţe de control:

a) de a avea acces la orice documente, orice date sau orice informaţii relevante referitoare la o încălcare sancţionată prin prezentul capitol, indiferent de forma sau formatul acestora şi indiferent de mediul pe care sunt stocate acestea sau de locul în care sunt stocate;

b) de a solicita, fără a aduce atingere normelor privind confidenţialitatea şi privind secretul profesional şi comercial, oricărei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei persoane fizice sau juridice de a pune la dispoziţie orice informaţii, date sau documente relevante, indiferent de format sau formă şi indiferent de mediul pe care sunt stocate acestea sau de locul în care sunt stocate, în scopul de a stabili dacă a avut sau are loc o încălcare sancţionată prin prezentul capitol şi de a stabili detaliile acestei încălcări, inclusiv de a urmări fluxurile financiare şi de date, de a stabili identitatea persoanelor implicate în fluxurile financiare şi de date şi de a verifica informaţiile privind conturile de plăţi, precum şi de a identifica proprietarii de site-uri web;

c) de a efectua controlul necesar la faţa locului, inclusiv competenţa de a pătrunde în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport utilizat de comerciantul vizat de control pentru a-şi desfăşura activitatea comercială, industrială, artizanală sau profesională în cazul în care deţine informaţii că în acestea se află produse care constituie obiectul controlului în corespundere cu domeniul de control;

d) de a cere oricărui reprezentant sau membru al personalului comerciantului vizat de control explicaţii privind fapte, informaţii sau documente legate de chestiunile care fac obiectul controlului şi de a înregistra răspunsurile acestuia;

e) de a achiziţiona produse sau servicii în scopuri de testare, dacă este necesar, sub o identitate falsă, inclusiv de a le verifica, examina, studia, dezasambla sau testa în scopul de a detecta încălcări sancţionate prin prezentul capitol şi de a obţine mijloace de probă.

(2) Autorităţile competente dispun de cel puţin următoarele competenţe de asigurare a respectării legislaţiei privind protecţia consumatorilor:

a) de a adopta măsuri provizorii pentru a evita riscul unui prejudiciu grav adus intereselor colective ale consumatorilor;

b) de a încerca să obţină sau de a accepta, din partea comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră, angajamente privind încetarea încălcării respective;

c) de a primi din partea comerciantului, la iniţiativa acestuia, angajamente suplimentare de măsuri reparatorii în beneficiul consumatorilor prejudiciaţi de presupusa încălcare sau, după caz, de a obţine angajamente din partea comerciantului de a oferi măsuri reparatorii adecvate consumatorilor prejudiciaţi de respectiva încălcare;

d) de a transmite, după caz, prin mijloace adecvate, consumatorilor care pretind că au suportat un prejudiciu ca urmare a unei încălcări transfrontaliere informaţii privind modalităţile de a solicita despăgubiri în temeiul legislaţiei;

e) de a dispune în scris încetarea încălcărilor transfrontaliere de către comerciant;

f) de a pune capăt sau de a interzice încălcările transfrontaliere;

g) în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace eficace pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea transfrontalieră şi pentru a evita riscul unor prejudicii grave aduse intereselor colective ale consumatorilor:

– de a îndepărta conţinutul unei interfeţe online sau de a restricţiona accesul la aceasta ori de a dispune afişarea explicită a unui avertisment către consumatori în momentul accesării interfeţei online;

– de a impune unui furnizor de servicii de găzduire să înlăture, să dezactiveze sau să restricţioneze accesul la o interfaţă online; sau

– după caz, de a impune operatorilor de registre să elimine un nume de domeniu complet calificat şi să permită autorităţii competente în cauză să îl înregistreze, inclusiv prin solicitarea adresată unei părţi terţe sau unei alte autorităţi publice de a pune în aplicare astfel de măsuri;

h) de a aplica sancţiuni pentru încălcări transfrontaliere, precum şi pentru nerespectarea oricăror decizii, ordine, măsuri provizorii, angajamente ale comerciantului sau a altor măsuri adoptate în temeiul prezentului capitol.

(3) Sancţiunile menţionate la alin.(2) lit.h) trebuie să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare, în conformitate cu cerinţele legislaţiei care protejează interesele consumatorilor.

(4) Competenţa de a impune sancţiuni pentru încălcări transfrontaliere se aplică în cazul oricărei încălcări a legislaţiei care protejează interesele consumatorilor, dacă aceasta prevede sancţiuni.

(5) Autorităţile competente efectuează controale inopinate în temeiurile şi în condiţiile stabilite de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(6) Autorităţile competente publică orice decizie finală, angajament al comerciantului sau ordin emis în conformitate cu prezentul capitol, inclusiv datele privind identitatea comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea drepturilor şi intereselor consumatorilor.

(7) Autorităţile competente consultă, după caz, asociaţiile obşteşti de consumatori, asociaţiile comercianţilor sau alte persoane vizate cu privire la eficacitatea angajamentelor propuse pentru a pune capăt încălcării sancţionate prin prezentul capitol.

(8) Punerea în aplicare şi exercitarea competenţelor prevăzute de prezentul articol trebuie să fie proporţională şi în conformitate cu legislaţia. Măsurile de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei care vizează protecţia drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor trebuie să fie corespunzătoare cu natura şi cu prejudiciul general efectiv sau potenţial al încălcării legislaţiei care protejează interesele consumatorilor la nivel transfrontalier.

Secţiunea a 2-a

Mecanismul de asistenţă reciprocă

Articolul 33³. Procedura privind solicitările de informaţii

(1) La cererea unei autorităţi solicitante, o autoritate solicitată furnizează acesteia, fără întârziere, dar nu mai târziu de 30 de zile sau în orice alt termen convenit, orice informaţie relevantă necesară pentru a se stabili dacă a avut sau are loc o încălcare transfrontalieră şi pentru a se pune capăt respectivei încălcări.

(2) Autoritatea solicitată efectuează verificările corespunzătoare şi necesare ori ia orice alte măsuri necesare sau adecvate pentru colectarea informaţiilor solicitate. Dacă este cazul, acţiunile respective sunt efectuate cu sprijinul altor autorităţi publice.

(3) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată poate delega un funcţionar al autorităţii solicitante să însoţească funcţionarii autorităţii solicitate pe parcursul verificărilor efectuate.

(4) La cererea unei autorităţi solicitante, o autoritate solicitată ia toate măsurile necesare şi proporţionale de asigurare a respectării legislaţiei pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea, prin exercitarea competenţelor prevăzute la art.33¹ alin.(7) şi a oricăror competenţe suplimentare care i-au fost acordate în temeiul legislaţiei.

(5) Autoritatea solicitată stabileşte măsurile adecvate de asigurare a respectării legislaţiei necesare pentru a înceta sau a interzice încălcarea şi le adoptă fără întârziere, dar nu mai târziu de 6 luni de la primirea solicitării, cu excepţia cazului în care se invocă motive specifice pentru prelungirea termenului. După caz, autoritatea solicitată aplică sancţiuni comerciantului responsabil de încălcarea constatată, conform competenţelor.

(6) Autoritatea solicitată poate primi din partea comerciantului, la iniţiativa acestuia, angajamente suplimentare privind măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciaţi de presupusa încălcare sau, după caz, poate încerca să obţină angajamente din partea comerciantului de a oferi măsuri reparatorii adecvate pentru consumatorii prejudiciaţi de respectiva încălcare.

(7) Autoritatea solicitată informează periodic autoritatea solicitantă în privinţa acţiunilor şi a măsurilor întreprinse, precum şi a acţiunilor şi a măsurilor pe care intenţionează să le întreprindă. Autoritatea solicitată informează fără întârziere autoritatea solicitantă despre măsurile luate şi efectul acestora asupra încălcării, incluzând următoarele precizări:

a) dacă au fost aplicate măsuri provizorii;

b) dacă încălcarea a încetat;

c) măsurile care s-au adoptat şi dacă măsurile respective s-au pus în aplicare;

d) în ce măsură consumatorilor prejudiciaţi de presupusa încălcare li s-au oferit angajamente privind măsurile reparatorii.

Articolul 33⁴. Procedura privind cererile de asistenţă reciprocă

(1) În cazul unei cereri de asistenţă reciprocă, autoritatea solicitantă furnizează informaţiile necesare pentru a permite autorităţii solicitate să dea curs cererii, inclusiv toate mijloacele de probă necesare care pot fi obţinute doar pe teritoriul autorităţii solicitante.

(2) Autoritatea solicitantă transmite cererea de asistenţă reciprocă menţionată la alin.(1) biroului unic de legătură al statului autorităţii solicitate şi, spre informare, biroului unic de legătură al statului autorităţii solicitante.

(3) Biroul unic de legătură al statului autorităţii solicitate transmite fără întârziere cererile de asistenţă reciprocă autorităţii competente corespunzătoare.

(4) Cererile de asistenţă reciprocă şi toate comunicările aferente se efectuează în scris prin intermediul formularelor standard şi se transmit pe cale electronică.

(5) Autorităţile competente în cauză convin cu privire la regimul lingvistic al cererilor de asistenţă reciprocă şi al comunicărilor aferente.

(6) În cazul în care nu se ajunge la un acord privind regimul lingvistic, cererile de asistenţă reciprocă se transmit în limba oficială a autorităţii solicitante ori într-una dintre limbile oficiale de pe teritoriul autorităţii solicitante, iar răspunsurile – în limba oficială a autorităţii solicitate ori într-una dintre limbile oficiale de pe teritoriul autorităţii solicitate.

(7) Autoritatea solicitată răspunde direct atât autorităţii solicitante, cât şi birourilor unice de legătură ale autorităţii solicitante şi ale autorităţii solicitate.

Articolul 33⁵. Refuzul de a da curs unei cereri de asistenţă reciprocă

(1) Autoritatea solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de informaţii în conformitate cu art.33³ dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

a) în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă, rezultă că aceasta din urmă nu are nevoie de informaţiile cerute pentru a stabili dacă a avut sau are loc o încălcare transfrontalieră sau dacă există motive rezonabile de a suspecta că o astfel de încălcare ar putea avea loc;

b) autoritatea solicitantă estimează că informaţiile nu intră sub incidenţa dispoziţiilor privind confidenţialitatea şi secretul profesional şi comercial prevăzute la art.33¹⁵;

c) o urmărire penală sau o procedură judiciară a fost deja iniţiată împotriva aceluiaşi comerciant cu privire la aceeaşi încălcare transfrontalieră de către autorităţile judiciare de pe teritoriul autorităţii solicitate sau al autorităţii solicitante.

(2) Autoritatea solicitată poate să refuze să dea curs unei cereri de măsuri de asigurare a respectării legislaţiei, transmisă în temeiul art.33³, dacă, în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă, sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

a) s-a iniţiat deja o acţiune de urmărire penală sau o procedură judiciară ori există o tranzacţie de împăcare sau o hotărâre judecătorească împotriva aceluiaşi comerciant cu privire la aceeaşi încălcare transfrontalieră din partea autorităţilor judiciare de pe teritoriul autorităţii solicitate;

b) exercitarea competenţelor necesare de asigurare a respectării legislaţiei a fost deja demarată ori s-a adoptat deja o decizie administrativă împotriva aceluiaşi comerciant cu privire la aceeaşi încălcare transfrontalieră, pe teritoriul autorităţii solicitate, pentru a înceta sau a interzice încălcarea transfrontalieră, în mod rapid şi eficace;

c) după o verificare corespunzătoare, autoritatea solicitată a constatat că nu a avut loc nicio încălcare transfrontalieră;

d) autoritatea solicitată a ajuns la concluzia că autoritatea solicitantă nu a furnizat informaţiile necesare, astfel cum prevede art.33⁴ alin.(1);

e) autoritatea solicitată a acceptat angajamentele din partea comerciantului de a înceta încălcarea transfrontalieră într-un termen determinat şi termenul respectiv nu a expirat. Cu toate acestea, autoritatea solicitată dă curs cererii de măsuri de asigurare a respectării legislaţiei transmise în temeiul art.33³ în cazul în care comerciantul nu pune în aplicare angajamentele acceptate în termenul menţionat.

(3) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în privinţa refuzului de a da curs unei cereri de asistenţă reciprocă, motivând refuzul.

Secţiunea a 3-a

Mecanisme coordonate de verificare şi control privind asigurarea

respectării legislaţiei în cazul încălcărilor transfrontaliere

Articolul 33⁶. Principii generale ale cooperării transfrontaliere

(1) În cazul în care există suspiciuni întemeiate că are loc o încălcare transfrontalieră, autorităţile competente care au atribuţii cu privire la respectiva încălcare se informează reciproc şi informează biroul unic de legătură în cauză, fără întârziere, prin emiterea de alerte în conformitate cu art.33¹².

(2) Autorităţile competente care au atribuţii în legătură cu încălcarea transfrontalieră îşi coordonează măsurile de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei pentru a aborda încălcările respective. Acestea îşi comunică reciproc toate mijloacele de probă şi informaţiile necesare şi îşi furnizează reciproc, fără întârziere, asistenţa necesară.

(3) Autorităţile competente care au atribuţii în legătură cu încălcarea transfrontalieră se asigură că se colectează toate mijloacele de probă şi informaţiile necesare şi că se adoptă toate măsurile necesare de asigurare a respectării legislaţiei pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea respectivă.

(4) Fără a aduce atingere alin.(2), prezentul capitol nu afectează desfăşurarea activităţilor de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei naţionale de către autorităţile competente care au atribuţii cu privire la aceeaşi încălcare comisă de acelaşi comerciant.

(5) În chestiuni reglementate prin prezenta secţiune, autorităţile competente în cauză acţionează prin consens.

Articolul 33⁷. Lansarea unei acţiuni coordonate şi desemnarea coordonatorului

(1) În cazul unei suspiciuni întemeiate cu privire la o încălcare pe scară largă, autorităţile competente care au atribuţii în legătură cu respectiva încălcare convin de comun acord să lanseze o acţiune coordonată. Lansarea unei acţiuni coordonate se notifică fără întârziere birourilor unice de legătură care au atribuţii în legătură cu respectiva încălcare.

(2) Autorităţile competente care au atribuţii în legătură cu presupusa încălcare pe scară largă desemnează o autoritate competentă care are atribuţii în legătură cu presupusa încălcare care îşi asumă rolul de coordonator.

(3) O autoritate competentă se alătură acţiunii coordonate dacă în cursul acesteia se dovedeşte că respectiva autoritate competentă are atribuţii în legătură cu încălcarea transfrontalieră.

(4) O autoritate competentă poate refuza să ia parte la o acţiune coordonată din oricare dintre următoarele motive:

a) s-a iniţiat deja o acţiune de urmărire penală sau o procedură judiciară, s-a emis o hotărâre ori s-a ajuns la o tranzacţie judiciară cu privire la aceeaşi încălcare transfrontalieră comisă de acelaşi comerciant;

b) s-a adoptat o decizie administrativă împotriva aceluiaşi comerciant pentru aceeaşi încălcare transfrontalieră, în mod rapid şi eficace;

c) ca urmare a unei verificări adecvate, este evident că impactul real sau potenţial al presupusei încălcări transfrontaliere este neglijabil şi nu este necesar ca autoritatea competentă să adopte vreo măsură de asigurare a respectării legislaţiei;

d) autoritatea competentă a acceptat angajamentele propuse de comerciantul responsabil de încălcarea transfrontalieră, angajamentele respective au fost puse în aplicare şi nu este necesar ca autoritatea competentă să adopte vreo măsură de asigurare a respectării legislaţiei.

(5) În cazul în care refuză să ia parte la acţiunea coordonată, autorităţile competente informează fără întârziere despre această decizie celelalte autorităţi competente şi birourile unice de legătură care au atribuţii cu privire la încălcarea transfrontalieră, precizează motivele refuzului şi furnizează documentele justificative necesare.

Articolul 33⁸. Măsuri de verificare şi angajamente în cadrul acţiunilor coordonate

(1) Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate se asigură că activităţile de verificare şi control se desfăşoară în mod eficace, eficient şi coordonat. Autorităţile competente încearcă, în mod simultan, să întreprindă acţiuni de verificare şi control în conformitate cu legislaţia.

(2) Mecanismul de asistenţă reciprocă poate fi utilizat, dacă este necesar, în special, pentru a colecta mijloace de probă şi informaţii în cadrul cooperării transfrontaliere într-o acţiune coordonată sau pentru a se asigura că comerciantul vizat nu eludează măsurile de asigurare a respectării legislaţiei.

(3) Acolo unde este cazul, autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate prezintă rezultatele anchetei şi evaluarea încălcării pe scară largă, în cadrul unei poziţii comune asupra căreia au convenit.

(4) În cazul în care nu se convine altfel între autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate, coordonatorul comunică poziţia comună comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră. Comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră i se acordă posibilitatea de a fi audiat în chestiuni care fac parte din poziţia comună.

(5) Dacă este cazul, fără a aduce atingere art.33⁶alin.(5), art.33¹⁵sau legislaţiei privind confidenţialitatea şi privind secretul profesional şi comercial, autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate decid să publice poziţia comună sau părţi din aceasta pe paginile lor web oficiale şi pot solicita punctele de vedere ale asociaţiilor obşteşti de consumatori, ale asociaţiilor comercianţilor şi ale altor părţi vizate.

(6) Pe baza unei poziţii comune adoptate în temeiul alin.(3), autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate pot înainta comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră, într-un termen stabilit, angajamente pentru a pune capăt încălcării respective. Comerciantul poate şi din proprie iniţiativă să propună angajamente pentru a pune capăt respectivei încălcări sau să ofere consumatorilor prejudiciaţi de respectiva încălcare angajamente privind măsurile reparatorii.

(7) Dacă este cazul, fără a aduce atingere normelor privind confidenţialitatea şi privind secretul profesional şi comercial, autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate pot să publice angajamentele propuse de comerciantul responsabil de încălcarea transfrontalieră pe paginile lor web oficiale. Autorităţile competente pot solicita punctele de vedere ale asociaţiilor obşteşti de consumatori, ale asociaţiilor comercianţilor şi ale altor părţi interesate.

(8) Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate evaluează angajamentele propuse şi comunică rezultatul evaluării comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră şi, după caz, dacă sunt oferite angajamente privind măsurile reparatorii din partea comerciantului, informează în acest sens consumatorii care pretind că au fost prejudiciaţi prin încălcarea respectivă. Dacă angajamentele sunt proporţionale şi sunt suficiente pentru a înceta încălcarea transfrontalieră, autorităţile competente le acceptă şi stabilesc un termen până la care trebuie puse în aplicare.

(9) Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate monitorizează punerea în aplicare a angajamentelor. În special, acestea se asigură că comerciantul responsabil de încălcarea transfrontalieră raportează cu regularitate coordonatorului în legătură cu progresele înregistrate în punerea în aplicare a angajamentelor. Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate solicită, după caz, punctele de vedere ale asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ale unor experţi pentru a verifica dacă măsurile luate de comerciant respectă angajamentele.

(10) Autorităţile competente pot utiliza ca mijloc de probă orice informaţii, documente, constatări, declaraţii, copii certificate sau date transmise, indiferent de mediul pe care sunt stocate.

Articolul 33⁹. Măsuri de asigurare a respectării legislaţiei şi de încheiere a acţiunilor coordonate

(1) Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate adoptă, în domeniile lor de competenţă, toate măsurile necesare de asigurare a respectării legislaţiei împotriva comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră, pentru a înceta sau a interzice respectiva încălcare. După caz, aceste autorităţi impun sancţiuni comerciantului responsabil de încălcarea transfrontalieră, conform competenţelor.

(2) Autorităţile competente pot primi din partea comerciantului, la iniţiativa acestuia, angajamente suplimentare privind măsurile reparatorii pentru consumatorii prejudiciaţi de presupusa încălcare transfrontalieră sau, după caz, pot încerca să obţină din partea comerciantului angajamente privind măsurile reparatorii adecvate pentru consumatorii prejudiciaţi de respectiva încălcare.

(3) Măsurile de asigurare a respectării legislaţiei sunt, în special, adecvate în cazul în care:

a) se impune o acţiune imediată de asigurare a respectării legislaţiei pentru a înceta sau a interzice încălcarea, în mod rapid şi eficace;

b) este improbabilă încetarea încălcării respective ca urmare a angajamentelor propuse de comerciantul responsabil de încălcare;

c) comerciantul responsabil de încălcare nu propune angajamentele în termenul stabilit de autorităţile competente;

d) angajamentele propuse de comerciantul responsabil de încălcare sunt insuficiente pentru a înceta încălcarea sau, după caz, pentru a asigura măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciaţi prin încălcare; sau

e) comerciantul responsabil de încălcare nu pune în aplicare, în termenul stabilit la art.33⁸ alin.(8), angajamentele de a înceta sau, după caz, de a asigura măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciaţi prin încălcare.

(4) Măsurile de asigurare a respectării legislaţiei în conformitate cu alin.(3) se iau în mod eficace, eficient şi coordonat pentru a determina încetarea sau interzicerea încălcării transfrontaliere. Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate încearcă să ia măsuri de asigurare a respectării legislaţiei simultan în statele vizate de respectiva încălcare.

(5) Acţiunea coordonată se încheie în cazul în care autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate ajung la concluzia că încălcarea transfrontalieră a încetat sau a fost interzisă la nivel transfrontalier ori că nu s-a comis o astfel de încălcare.

(6) Coordonatorul notifică fără întârziere încheierea acţiunii coordonate biroului unic de legătură.

Articolul 33¹⁰. Rolul coordonatorului

(1) Coordonatorul numit în conformitate cu art.33⁷ sau 33¹⁴ exercită, în special, următoarele atribuţii:

a) se asigură că toate autorităţile competente în cauză sunt informate în mod corespunzător şi în timp util privind evoluţia activităţilor de verificare sau, după caz, a acţiunii de asigurare a respectării legislaţiei şi privind acţiunile şi măsurile care urmează să fie adoptate;

b) coordonează şi monitorizează măsurile de verificare adoptate de autorităţile competente care au atribuţii în conformitate cu prezentul capitol;

c) coordonează pregătirea şi comunicarea tuturor documentelor necesare între autorităţile competente;

d) păstrează contactul cu comerciantul şi cu alte părţi vizate de măsurile de verificare sau, după caz, de măsurile de asigurare a respectării legislaţiei, dacă autorităţile competente în cauză şi coordonatorul nu au convenit altfel;

e) după caz, coordonează evaluarea, consultările şi monitorizarea efectuate de autorităţile competente, precum şi alţi paşi necesari pentru prelucrarea şi punerea în aplicare a angajamentelor propuse de comercianţi;

f) după caz, coordonează măsurile de asigurare a respectării legii adoptate de autorităţile competente;

g) coordonează cererile de asistenţă reciprocă transmise de autorităţile competente.

(2) Coordonatorul nu este răspunzător de acţiunile întreprinse de autorităţile competente care au atribuţii în exercitarea competenţelor prevăzute la art.33² şi nici de omisiunile acestor autorităţi.

Articolul 33¹¹. Regimul lingvistic

(1) Limbile utilizate de autorităţile competente pentru notificări şi pentru toate celelalte comunicări, care intră sub incidenţa prezentei secţiuni, aferente acţiunilor coordonate şi acţiunilor de verificare fac obiectul unui acord între autorităţile competente în cauză.

(2) Dacă autorităţile competente în cauză nu ajung la un acord, notificările şi alte comunicări se transmit în limba română sau într-una din limbile oficiale ale statului care transmite notificarea ori comunicarea în cauză. În acest caz, dacă este necesar, fiecare autoritate competentă vizată asigură traducerea notificărilor, a comunicărilor şi a altor documente pe care le primeşte de la alte autorităţi competente.

(3) În cadrul procedurilor prevăzute în prezenta secţiune, comerciantul are dreptul să comunice în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale utilizate în scopuri oficiale din statul de stabilire sau de reşedinţă al comerciantului.

Secţiunea a 4-a

Activităţi de protecţie a consumatorilor în cadrul

cooperării transfrontaliere

Articolul 33¹². Alerte

(1) Orice autoritate competentă notifică fără întârziere biroului unic de legătură orice suspiciune întemeiată privind producerea unei încălcări sancţionate prin prezentul capitol care poate afecta interesele consumatorilor.

(2) Atunci când notifică în temeiul alin.(1) o suspiciune privind producerea unei încălcări sancţionate prin prezentul capitol, adică atunci când emite o alertă, autoritatea competentă furnizează, în special şi dacă acestea sunt disponibile, următoarele informaţii:

a) o descriere a acţiunii sau a omisiunii care constituie o încălcare;

b) detalii privind produsul sau serviciul vizat de încălcare;

c) denumirile statelor care sunt sau ar putea fi vizate de încălcare;

d) identitatea comerciantului sau a comercianţilor care răspund ori sunt suspectaţi că răspund de încălcare;

e) temeiul juridic al eventualelor măsuri;

f) o descriere a procedurilor judiciare, a măsurilor de asigurare a respectării legislaţiei sau a altor măsuri luate referitoare la încălcare, precum şi stadiul acestora, termenele şi durata lor;

g) identitatea autorităţilor competente însărcinate cu procedurile judiciare şi cu alte măsuri.

(3) Atunci când emit o alertă, autorităţile competente solicită autorităţilor competente şi birourilor unice de legătură interesate în cadrul cooperării transfrontaliere să verifice dacă, pe baza informaţiilor disponibile sau uşor accesibile autorităţilor competente interesate, există suspiciuni privind producerea unor încălcări transfrontaliere similare sau dacă s-au luat deja măsuri de asigurare a respectării legislaţiei împotriva unor astfel de încălcări. Autorităţile competente în cadrul cooperării transfrontaliere răspund solicitării fără întârziere.

Articolul 33¹³. Alerte externe

(1) Dacă nu există motive contrare, în cadrul cooperării transfrontaliere se conferă organismelor desemnate, asociaţiilor obşteşti de consumatori şi, după caz, asociaţiilor de comercianţi care deţin cunoştinţele de specialitate necesare competenţa de a emite o alertă către autorităţile competente în cadrul cooperării transfrontaliere cu privire la suspiciunile de încălcări sancţionate prin prezentul capitol şi de a furniza informaţiile de care dispun în conformitate cu art.33¹² alin.(2) (în continuare – alertă externă).

(2) Autorităţile competente nu au obligaţia de a iniţia o procedură sau de a lua vreo altă măsură ca reacţie la o alertă externă. Entităţile care emit alerte externe se asigură că informaţiile furnizate sunt corecte, actualizate şi exacte şi corectează sau, după caz, retrag fără întârziere informaţiile notificate.

Articolul 33¹⁴. Coordonarea activităţilor de control al respectării legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor. Schimb de funcţionari între autorităţile competente

(1) Autorităţile competente pot decide să desfăşoare acţiuni de control pentru a verifica respectarea sau pentru a detecta încălcarea legislaţiei care protejează interesele consumatorilor.

(2) Atunci când desfăşoară acţiuni de control, autorităţile competente implicate pot utiliza competenţele prevăzute la art.33²şi alte competenţe de control prevăzute de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(3) În măsura necesară realizării obiectivului prezentului capitol, autorităţile competente se informează reciproc în privinţa activităţilor pe care le desfăşoară în următoarele domenii:

a) colectarea şi clasificarea reclamaţiilor consumatorilor şi schimbul de date referitoare la acestea;

b) dezvoltarea unor instrumente de informare şi comunicare;

c) după caz, elaborarea unor standarde, metodologii şi orientări privind punerea în aplicare a prezentului capitol.

(4) În măsura necesară realizării obiectivului prezentului capitol, în cadrul cooperării transfrontaliere, statele pot coordona şi organiza în comun activităţi în domeniile menţionate la alin.(3).

(5) Autorităţile competente pot participa la programe de schimb de experienţă în care sunt implicaţi funcţionari din alte state, pentru a îmbunătăţi cooperarea.

(6) Autorităţile competente iau măsurile necesare pentru ca funcţionarii din alte state să participe efectiv la activităţile autorităţii competente. În acest scop, funcţionarii respectivi sunt autorizaţi să îndeplinească sarcinile care le sunt încredinţate de către autoritatea competentă, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

(7) Pe durata schimbului de experienţă, răspunderea civilă şi penală a funcţionarilor este supusă aceloraşi condiţii ca cea a funcţionarilor autorităţii competente. Funcţionarii din alte state respectă standardele profesionale şi normele interne corespunzătoare de conduită ale autorităţii competente. Aceste norme de conduită asigură, în special, protecţia persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, echitatea procedurală şi respectarea integrală a normelor privind confidenţialitatea şi privind secretul profesional şi comercial, în conformitate cu art.33¹⁵.

Articolul 33¹⁵. Utilizarea şi divulgarea informaţiilor. Secretul profesional şi comercial

(1) Informaţiile colectate de autorităţile competente sau comunicate acestora în aplicarea prezentului capitol se utilizează numai în scopul asigurării respectării legislaţiei care protejează interesele consumatorilor în cadrul cooperării transfrontaliere.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) au caracter confidenţial şi sunt utilizate şi divulgate numai ţinând seama în mod corespunzător de interesele comerciale ale persoanei fizice sau juridice, inclusiv de secretele comerciale şi de drepturile de proprietate intelectuală.

(3) Cu toate acestea, autorităţile competente, după consultarea autorităţii competente care a furnizat informaţiile, pot divulga informaţiile care sunt necesare:

a) pentru a proba existenţa unor încălcări transfrontaliere; sau

b) pentru a înceta sau a interzice încălcările transfrontaliere.”

22. Legea se completează cu Capitolul VII² cu următorul cuprins:

„Capitolul VII2

SOLUŢIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR PRIVIND

PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Secţiunea 1

Aspecte generale referitoare la soluţionarea alternativă a

litigiilor privind protecţia consumatorilor

Articolul 33¹⁶. Dispoziţii generale referitoare la soluţionarea alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor

(1) Prezentul capitol instituie cerinţe de calitate pentru entităţile de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor şi proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor pentru a garanta accesul consumatorilor la mecanisme de soluţionare extrajudiciară a litigiilor de înaltă calitate, transparente, eficace şi echitabile.

(2) Prezentul capitol nu aduce atingere Legii nr.137/2015 cu privire la mediere.

(3) Art.33²⁷ nu aduce atingere dispoziţiilor privind informarea consumatorilor cu privire la procedurile extrajudiciare conţinute în alte acte normative, care se aplică în plus faţă de articolul menţionat.

(4) Prezentul capitol nu aduce atingere dreptului consumatorilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente.

(5) Prevederile prezentului capitol nu se aplică:

a) procedurilor entităţilor de soluţionare a litigiilor, în cazul în care persoanele responsabile de soluţionarea litigiilor sunt angajate sau remunerate exclusiv de comerciant;

b) procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamaţiilor consumatorilor gestionate de comerciant;

c) serviciilor de interes general fără caracter economic, care reprezintă servicii prestate fără contraprestaţie, precum cele care constituie prerogativele exclusive ale statului, respectiv poliţia, justiţia şi sistemul public de asigurări sociale şi alte servicii ce pot fi calificate ca fiind fără caracter economic;

d) litigiilor între comercianţi;

e) negocierilor directe între consumator şi comerciant;

f) procedurii judiciare referitoare la litigiu;

g) procedurilor iniţiate de un comerciant împotriva unui consumator;

h) serviciilor de sănătate prestate pacienţilor de către cadre medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale;

i) instituţiilor de învăţământ superior şi extraşcolar.

(6) Entitatea de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor (în continuare – entitate SAL) este o structură de natură publică sau privată, indiferent cum este numită sau menţionată, stabilită pe o bază durabilă, care oferă soluţionarea unui litigiu printr-o procedură de soluţionare alternativă şi care este înscrisă pe listă în conformitate cu art.33²⁰ alin.(2).

(7) O entitate SAL este stabilită în locul în care:

a) îşi desfăşoară activităţile de soluţionare alternativă a litigiilor;

b) autoritatea sau altă entitate publică îşi are sediul, dacă funcţionarea entităţii SAL este asigurată de o autoritate sau de o altă entitate publică.

(8) Un comerciant este stabilit în locul în care:

a) îşi desfăşoară activitatea profesională, în cazul unei persoane fizice;

b) îşi are sediul sau în care îşi desfăşoară în principal activitatea, inclusiv o sucursală, o agenţie sau o altă unitate, în cazul unei societăţi sau al altei persoane juridice ori în cazul unei asociaţii de persoane fizice sau juridice.

(9) O procedură de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor (în continuare – procedură SAL) înseamnă o procedură aplicată de o entitate de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluţie ori reuneşte părţile în scopul de a facilita o soluţie amiabilă.

(10) Soluţionarea alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor este gratuită sau la un tarif simbolic pentru consumatori.

(11) Cheltuielile aferente soluţionării alternative a litigiilor privind protecţia consumatorilor sunt suportate de părţi (efectuarea expertizei, probarea faptelor de către părţi, cheltuielile de reprezentare etc).

Articolul 33¹⁷. Competenţa autorităţilor publice în domeniul soluţionării alternative a litigiilor privind protecţia consumatorilor

(1) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării este autoritatea competentă responsabilă de elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul soluţionării alternative a litigiilor privind protecţia consumatorilor (în continuare – autoritate competentă).

(2) Autoritatea competentă are următoarele atribuţii:

a) elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea politicii de stat în domeniul soluţionării alternativ a litigiilor privind protecţia consumatorilor;

b) evaluează dacă entităţile de soluţionare a litigiilor care i-au fost notificate pot fi considerate drept entităţi SAL;

c) stabileşte, modifică şi actualizează lista entităţilor SAL care i-au fost notificate şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.33²⁰.

(3) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor este desemnat pentru a oferi asistenţă consumatorilor în ceea ce priveşte litigiile care decurg din contractele de vânzare-cumpărare sau de prestare de servicii, inclusiv transfrontaliere, astfel încât consumatorii să poată avea acces la entitatea SAL care îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat şi care este competentă pentru a soluţiona litigiul lor transfrontalier.

(4) Entităţile SAL, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor pun la dispoziţia publicului, pe paginile lor web oficiale şi, ori de câte ori este posibil, pe un suport durabil la sediile lor, lista consolidată a entităţilor SAL.

(5) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, în cadrul cooperării şi colaborării cu asociaţiile obşteşti de consumatori şi cu asociaţiile profesionale sau de comercianţi relevante, le încurajează să publice, pe paginile lor web oficiale şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate, lista entităţilor SAL menţionată la art.33²⁰ alin.(5).

(6) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor şi asociaţiile obşteşti de consumatori asigură diseminarea adecvată a informaţiilor cu privire la modalităţile conform cărora consumatorii pot avea acces la procedurile SAL pentru soluţionarea litigiilor care intră sub incidenţa prezentei legi.

(7) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor adoptă măsuri auxiliare pentru a încuraja asociaţiile obşteşti de consumatori şi asociaţiile profesionale sau de comercianţi să sporească gradul de conştientizare cu privire la entităţile SAL şi la procedurile acestora şi să promoveze acceptarea de către comercianţi şi consumatori a soluţionării alternative a litigiilor privind protecţia consumatorilor. Acestea sunt, de asemenea, încurajate să furnizeze consumatorilor informaţii privind entităţile SAL competente în momentul în care primesc reclamaţii din partea consumatorilor.

Secţiunea a 2-a

Aspecte instituţionale privind înfiinţarea şi evaluarea

entităţilor de soluţionare alternativă a litigiilor

Articolul 33¹⁸. Înfiinţarea entităţilor de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor

(1) Entitatea SAL se constituie cu respectarea cerinţelor stabilite de prezentul capitol.

(2) Finanţarea entităţii SAL se face din bugetul de stat, fonduri private sau mixte.

(3) Autorităţile publice abilitate cu punerea în aplicare a legislaţiei privind protecţia consumatorilor pot înfiinţa entităţi SAL în domeniile lor de competenţă.

(4) Organizaţiile comerciale şi necomerciale pot fi recunoscute ca entităţi SAL cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(5) Autorităţile publice şi organizaţiile menţionate la alin.(3) şi (4) transmit autorităţii competente informaţiile prevăzute la alin.(6), precum şi orice alte informaţii solicitate de aceasta.

(6) Entitatea de soluţionare alternativă a litigiilor care intenţionează să dobândească calitatea de entitate SAL în domeniul protecţiei consumatorilor şi să fie inclusă pe lista entităţilor SAL în conformitate cu art.33²⁰ alin.(2) notifică autorităţii competente următoarele:

a) numele, datele de contact şi pagina sa web oficială;

b) informaţii privind structura şi finanţarea sa, inclusiv informaţii privind persoanele responsabile de soluţionarea litigiilor, remunerarea şi mandatul lor;

c) normele de procedură;

d) comisioanele, după caz;

e) durata medie a procedurii SAL;

f) limba sau limbile în care pot fi prezentate reclamaţii şi în care se poate desfăşura procedura SAL;

g) o declaraţie privind tipurile de litigii vizate de procedura SAL;

h) motivele pentru care poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu în conformitate cu art.33²¹ alin.(4);

i) o declaraţie motivată care să ateste dacă entitatea poate fi considerată sau nu drept entitate SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol şi dacă este conformă cu cerinţele de calitate prevăzute în prezentul capitol;

j) după caz, pragul financiar minim pentru examinarea litigiului în cazul produselor sau serviciilor achiziţionate.

(7) În caz de modificare a informaţiilor menţionate la alin.(6) lit.a)–h), entităţile SAL notifică, fără întârzieri nejustificate, aceste modificări autorităţii competente.

(8) Entitatea SAL comunică autorităţii competente, la fiecare doi ani, informaţii privind:

a) numărul de litigii înaintate şi tipurile de reclamaţii la care se referă;

b) ponderea de proceduri SAL care au fost întrerupte înainte de a fi obţinut un rezultat;

c) durata medie de soluţionare a litigiilor primite;

d) proporţia respectării rezultatelor procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută;

e) orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent şi duc la litigii între consumatori şi comercianţi. Informaţiile comunicate în acest sens pot fi însoţite de recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor;

f) după caz, o evaluare a eficacităţii cooperării sale în cadrul reţelelor entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere;

g) după caz, formarea oferită persoanelor responsabile de soluţionarea alternativă a litigiilor în conformitate cu art.33²¹ alin.(11);

h) o evaluare a eficacităţii procedurii SAL oferite şi a modalităţilor posibile de îmbunătăţire a performanţelor sale;

i) pragul financiar minim pentru examinarea litigiului în cazul produselor sau serviciilor achiziţionate.

(9) Fiecare entitate SAL elaborează norme de procedură proprii de soluţionare alternativă a litigiilor, care respectă principiile, regulile şi cerinţele prevăzute de prezenta lege.

(10) Normele menţionate la alin.(9), precum şi orice modificări ulterioare ale acestora sunt transmise autorităţii competente.

Articolul 33¹⁹. Înfiinţarea subdiviziunii structurale responsabile de derularea procedurilor SAL în domeniul protecţiei consumatorilor

(1) Subdiviziune structurală responsabilă de derularea procedurilor SAL este înfiinţată în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor. Această subdiviziune este imparţială şi îşi desfăşoară activitatea independent de activităţile de supraveghere şi control de stat.

(2) În cazul în care în domeniile prevăzute la art.28 alin.(2) nu este creată o entitate SAL, subdiviziunea structurală creată în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor sau o altă entitate SAL complementară preia subiectul litigiului.

(3) În situaţia prevăzută la alin.(2), subdiviziunea structurală din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor sau o entitate SAL complementară poate solicita punctul de vedere consultativ al autorităţilor responsabile de domeniile respective cu privire la litigiile ce intră în domeniul de activitate al acestora.

(4) Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor privind protecţia consumatorilor de către structura responsabilă cu derularea procedurilor SAL menţionată la alin.(1) este gratuită pentru părţi.

Articolul 33²⁰. Procedura de evaluare a entităţilor SAL

(1) Autoritatea competentă evaluează, în special pe baza informaţiilor primite în conformitate cu art.33¹⁸ alin.(6), dacă entităţile de soluţionare a litigiilor care i-au fost notificate pot fi considerate drept entităţi SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi şi îndeplinesc cerinţele de calitate prevăzute art.33²¹.

(2) Autoritatea competentă stabileşte, pe baza evaluării menţionate la alin.(1), o listă a tuturor entităţilor SAL care i-au fost notificate şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art.33²¹. Lista menţionată cuprinde următoarele elemente:

a) numele, datele de contact şi paginile web oficiale ale entităţilor SAL menţionate la alin.(1);

b) comisioanele, după caz;

c) limba sau limbile în care pot fi prezentate reclamaţii şi în care se poate desfăşura procedura SAL;

d) tipurile de litigii vizate de procedura SAL;

e) sectoarele şi categoriile de litigii acoperite de fiecare entitate SAL;

f) necesitatea prezenţei fizice a părţilor sau a reprezentanţilor acestora, după caz, inclusiv o declaraţie a entităţii SAL care să ateste că procedura SAL se desfăşoară sau poate să se desfăşoare ca procedură orală sau scrisă;

g) caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rezultatului procedurii;

h) motivele pentru care entitatea SAL poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu, în conformitate cu art.33²¹ alin.(4);

i) pragul financiar minim pentru examinarea litigiului în cazul produselor sau serviciilor achiziţionate.

(3) În cazul în care autoritatea competentă este notificată cu privire la orice modificare în conformitate cu art.33¹⁸ alin.(1), lista respectivă se actualizează fără întârzieri nejustificate.

(4) În cazul în care o entitate de soluţionare a litigiilor care figurează pe listă ca entitate SAL în temeiul acestei legi nu mai îndeplineşte cerinţele menţionate la art.33²¹, autoritatea competentă contactează entitatea respectivă, indicând cerinţele pe care aceasta nu le îndeplineşte şi solicitându-i să asigure de îndată respectarea acestora. Dacă, după o perioadă de trei luni, entitatea SAL continuă să nu îndeplinească cerinţele menţionate la art.33²¹, autoritatea competentă elimină entitatea SAL din lista menţionată la alin.(2) din prezentul articol. Lista respectivă se actualizează fără întârzieri nejustificate.

(5) Autoritatea competentă face publică pe pagina sa web oficială lista entităţilor SAL la care se face referire la alin.(2). De asemenea, autoritatea competentă face publică pe un suport durabil lista consolidată.

(6) La fiecare patru ani, autoritatea competentă elaborează şi publică un raport privind evoluţia şi funcţionarea entităţilor SAL, care:

a) identifică bunele practici ale entităţilor SAL;

b) subliniază deficienţele, bazate pe statistici, care afectează funcţionarea entităţilor SAL, în cazul litigiilor naţionale şi transfrontaliere, după caz;

c) emite recomandări privind modul de îmbunătăţire a funcţionării eficace şi eficiente a entităţilor SAL, după caz.

(7) Raportul menţionat la alin.(6) se referă la toate entităţile SAL care îşi au sediul în Republica Moldova.

Articolul 33²¹. Cerinţele de calitate pentru entităţile SAL şi procedurile SAL

(1) Litigiile care intră sub incidenţa prezentei legi pot fi prezentate unei entităţi SAL care îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezentul articol.

(2) Entitatea SAL îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) administrează o pagină web oficială actualizată care permite părţilor acces la informaţiile referitoare la procedura SAL şi care permite consumatorilor să depună online o cerere şi documentele justificative necesare;

b) furnizează, la cererea părţilor, pe un suport durabil, informaţiile menţionate la lit.a);

c) permite consumatorului să prezinte o reclamaţie scrisă, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil, după caz;

d) permite schimbul de informaţii între părţi prin mijloace electronice sau, după caz, prin poştă;

e) acceptă atât litigii naţionale, cât şi litigii transfrontaliere;

f) ia măsurile necesare pentru a se asigura că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu Legea nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(3) În cazul în care nu există nicio entitate SAL competentă pentru anumite domenii de activitate, poate fi creată o entitate SAL complementară, în conformitate cu prevederile alin.(2), pentru soluţionarea litigiilor din cadrul respectivelor sectoare de activitate. În această situaţie, entitatea SAL creată poate solicita punctul de vedere consultativ al respectivelor autorităţi cu privire la litigiile ce intră în domeniul de activitate al acestora.

(4) Entitatea SAL poate refuza instrumentarea unui anumit litigiu din următoarele motive:

a) consumatorul nu a încercat să contacteze comerciantul pentru a discuta reclamaţia sa şi nu a încercat, ca un prim pas, să rezolve dezacordul direct cu comerciantul;

b) litigiul este nepertinent sau ofensator;

c) litigiul este sau a fost examinat anterior de către o altă entitate SAL sau de către o instanţă judecătorească;

d) valoarea obiectului litigiului este inferioară sau superioară unui prag financiar prestabilit;

e) consumatorul nu a prezentat reclamaţia entităţii SAL într-un termen de un an de la data la care a prezentat reclamaţia comerciantului;

f) instrumentarea unui astfel de litigiu ar afecta în mod grav funcţionarea eficace a entităţii SAL.

(5) În cazul în care, în conformitate cu normele sale procedurale, nu poate examina o reclamaţie care i-a fost înaintată, entitatea SAL prezintă ambelor părţi, în termen de trei săptămâni de la primirea dosarului de reclamaţie, o explicaţie privind motivele neexaminării litigiului.

(6) Refuzul examinării unui litigiu nu afectează accesul consumatorilor la procedurile SAL, inclusiv în cazul litigiilor transfrontaliere.

(7) În cazul în care o entitate SAL nu poate examina, conform normelor procedurale menţionate la alin.(4), o reclamaţie care i-a fost prezentată, o altă entitate SAL poate decide dacă acceptă sau refuză reclamaţia consumatorului.

(8) Entităţile SAL stabilesc, prin reguli procedurale, motivele de refuz al instrumentării unui anumit litigiu.

(9) Persoana responsabilă din cadrul entităţii SAL are competenţa necesară şi este independentă şi imparţială, inclusiv:

a) deţine o diplomă de studii superioare de licenţă şi aptitudini necesare în domeniul procedurilor SAL sau al soluţionării judiciare a litigiilor privind protecţia consumatorilor, precum şi denotă o bună înţelegere generală a legislaţiei;

b) este numită pentru un mandat de cel puţin 3 ani şi nu poate fi eliberată din funcţie fără motive întemeiate;

c) nu primeşte niciun fel de instrucţiuni de la oricare dintre părţi sau de la reprezentanţii acestora;

d) este remunerată într-un mod care nu este legat de rezultatul procedurii SAL;

e) comunică fără întârziere entităţii SAL orice element care poate afecta sau poate fi considerat ca afectându-i independenţa şi imparţialitatea ori poate da naştere unui conflict de interese cu oricare dintre părţile la litigiul pe care trebuie să îl soluţioneze. Obligaţia de a comunica astfel de elemente este una permanentă pe tot parcursul procedurii SAL. Aceasta nu se aplică în cazul în care entitatea SAL este alcătuită dintr-o singură persoană fizică.

(10) Fără a aduce atingere art.33²⁵ alin.(5), entitatea SAL dispune de proceduri care garantează că, în cazul situaţiilor menţionate la alin.(9) lit.e):

a) persoana respectivă este înlocuită de altă persoană căreia i se încredinţează desfăşurarea procedurii SAL;

b) în cazul în care condiţia prevăzută la lit.a) nu este îndeplinită, persoana respectivă se abţine de la desfăşurarea procedurii SAL şi, după caz, entitatea SAL propune părţilor să înainteze litigiul unei alte entităţi SAL care este competentă în acest sens;

c) în cazul în care condiţia prevăzută la lit.b) nu este îndeplinită, circumstanţele sunt comunicate părţilor, iar persoanei respective i se permite să continue desfăşurarea procedurii SAL numai dacă părţile nu au obiecţii cu privire la acest lucru după ce au fost informate cu privire la circumstanţe şi la dreptul lor de a formula obiecţii.

(11) Entitatea SAL poate să ofere formare pentru persoanele responsabile de soluţionare alternativă a litigiilor. În cazul în care se oferă astfel de formare, autoritatea competentă monitorizează schemele de formare stabilite de entitatea SAL pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în conformitate cu art.33¹⁸ alin.(8) lit.g).

(12) În vederea asigurării eficacităţii procedurilor SAL, acestea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) procedura SAL este disponibilă şi uşor accesibilă online şi offline pentru ambele părţi, indiferent de locul în care acestea se găsesc;

b) părţile au acces la procedură fără obligaţia de a recurge la un avocat sau la un consilier juridic, însă procedura nu privează părţile de dreptul acestora la consiliere independentă sau de a fi reprezentate ori asistate de o terţă parte în orice etapă a procedurii;

c) în cazul în care este stabilit un tarif pentru consumatori, entitatea SAL comunică despre acest fapt, inclusiv prin intermediul paginii web oficiale;

d) entitatea SAL care a primit o reclamaţie notifică părţile în litigiu imediat după primirea tuturor documentelor care conţin informaţii relevante referitoare la reclamaţie;

e) rezultatul procedurii SAL este pus la dispoziţie în termen de 90 de zile de la data la care o entitate SAL a primit dosarul complet al reclamaţiei. În cazul unor litigii extrem de complexe, entitatea SAL responsabilă poate, dacă este necesar, să prelungească termenul de 90 de zile cu maximum încă 30 de zile. Părţile sunt informate în legătură cu orice prelungire a termenului respectiv, precum şi în legătură cu perioada estimată pentru încheierea litigiului.

Articolul 33²². Transparenţă

(1) Entitatea SAL plasează pe pagina ei web oficială sau furnizează pe un suport durabil, la cerere, şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate, clare şi uşor de înţeles informaţii privind:

a) datele sale de contact, inclusiv adresa poştală şi de e-mail;

b) includerea sa pe lista entităţilor SAL;

c) persoanele responsabile de soluţionare alternativă a litigiilor, modalităţile de numire a acestora şi durata mandatelor lor;

d) apartenenţa sa la reţelele entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere, dacă este cazul;

e) tipurile de litigii pe care este competentă să le soluţioneze, inclusiv orice prag financiar, dacă este cazul. Pragul financiar se stabileşte la un nivel la care nu ar afecta în mod negativ accesul consumatorilor la instrumentarea reclamaţiilor de către entităţile SAL;

f) normele de procedură care reglementează soluţionarea unui litigiu şi motivele pentru care poate refuza examinarea unui anumit litigiu, în conformitate cu art.33²¹ alin.(4);

g) limbile în care reclamaţiile se prezintă şi în care se desfăşoară procedura SAL;

h) tipurile de norme pe care le poate utiliza ca bază de soluţionare a litigiilor (de exemplu, norme juridice, considerente de echitate, coduri de conduită);

i) orice cerinţe preliminare pe care părţile ar putea fi obligate să le îndeplinească înaintea începerii procedurii SAL, inclusiv cerinţa adresată consumatorului de a încerca o soluţionare a diferendului direct cu comerciantul;

j) condiţiile în care părţile se retrag din procedură;

k) costurile, în cazul în care acestea există, care urmează să fie suportate de către părţi, inclusiv orice reguli privind imputarea cheltuielilor la încheierea procedurii;

l) durata medie a procedurii SAL;

m) efectul juridic al rezultatului procedurii SAL;

n) punerea în aplicare a deciziei de soluţionare alternativă a litigiilor, dacă acest lucru este relevant.

(2) În luna martie a fiecărui an, entitatea SAL publică pe pagina sa web oficială, pe un suport durabil, la cerere, şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate raportul anual de activitate. Acest raport cuprinde următoarele informaţii privind atât litigiile naţionale, cât şi litigiile transfrontaliere:

a) numărul de litigii înaintate şi tipurile de reclamaţii la care se referă;

b) orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent şi duc la litigii între consumatori şi comercianţi. Informaţiile respective pot fi însoţite de recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor, în scopul de a ridica standardele comercianţilor şi de a facilita schimbul de informaţii şi de bune practici;

c) ponderea litigiilor pe care a refuzat să le instrumenteze şi cota procentuală a tipurilor de motive pe care se bazează acest refuz, în conformitate cu art.33²¹ alin.(4);

d) ponderea de proceduri SAL care au fost întrerupte, precum şi cauzele întreruperii acestora, dacă sunt cunoscute;

e) timpul mediu necesar pentru soluţionarea litigiilor;

f) ponderea respectării rezultatelor procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută;

g) cooperarea în cadrul reţelelor entităţilor SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere, dacă este cazul.

Secţiunea a 3-a

Aspecte privind iniţierea, organizarea şi desfăşurarea

procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor

Articolul 33²³. Cererea de iniţiere a soluţionării alternative a unui litigiu privind protecţia consumatorilor

(1) Soluţionarea alternativă a unui litigiu privind protecţia consumatorilor se iniţiază la cererea consumatorului.

(2) Cererea menţionată la alin.(1) cuprinde cel puţin:

a) identificarea părţilor în litigiu;

b) prezentarea completă şi inteligibilă a faptelor relevante;

c) măsura de remediere pretinsă de către consumator;

d) dovada adresării consumatorului către comerciant/prestator;

e) declaraţia conform căreia problema nu a fost examinată în instanţă de judecată, nu a fost emisă nicio hotărâre de judecată sau extrajudiciară, precum şi declaraţia faptului că consumatorul nu a soluţionat litigiul direct cu comerciantul/prestatorul sau o declaraţie conform căreia litigiul nu a fost examinat anterior de către o altă entitate SAL, inclusiv şi alte documente care dovedesc faptele pretinse, dacă sunt disponibile;

f) data şi semnătura consumatorului.

(3) Cererea este însoţită de o procură dacă solicitantul este reprezentat.

(4) Cererea, semnată de către persoana care o depune, poate fi depusă pe suport de hârtie sau electronic, prin intermediul formularului online furnizat pe pagina web oficială a entităţii SAL.

(5) Consumatorul poate depune o cerere la o entitate SAL nu mai târziu de un an de la data la care şi-a exercitat dreptul, care face obiectul litigiului, de a se adresa comerciantului pentru prima dată.

(6) În cazul în care cererea nu conţine datele prevăzute la alin.(2) sau în cazul în care documentele menţionate la alin.(2) nu sunt anexate, entitatea SAL solicită consumatorului să le completeze într-o perioadă de 15 zile. După expirarea acestei perioade, entitatea SAL respinge cererea.

(7) Entitatea SAL poate respinge cererea şi în cazul în care constată următoarele:

a) litigiul nu intră în domeniul său de competenţă;

b) litigiul a fost deja examinat de o instanţă de judecată sau a fost emisă o hotărâre judecătorească ori au fost iniţiate proceduri în instanţă de judecată sau extrajudiciară, inclusiv cu o altă entitate menţionată la art.33¹⁸ alin.(3) cu acelaşi subiect/aceleaşi revendicări;

c) consumatorul a depus cererea după expirarea termenului prevăzut la alin.(5); sau

d) cererea este vădit nefondată.

(8) Cererea este vădit nefondată, în special, atunci când:

a) este înaintată în mod repetat şi consumatorul nu demonstrează că a îndeplinit condiţiile stabilite, dacă este cazul, în contextul unei soluţionări extrajudiciare anterioare a unui litigiu privind protecţia consumatorilor; sau

b) prin depunerea acesteia, reclamantul urmăreşte în mod vădit un abuz al drepturilor sale în detrimentul celeilalte părţi.

(9) Entitatea SAL informează părţile în litigiu cu privire la respingerea cererii, împreună cu motivele respingerii, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia, cu excepţia cazului în care faptele ce stabilesc motivul respingerii sunt stabilite ulterior. În acest caz, entitatea SAL informează părţile la litigiu cu privire la refuz, fără întârzieri nejustificate, din momentul în care ia cunoştinţă de motivele respingerii cererii. Respingerea cererii nu poate fi contestată de către părţi.

Articolul 33²⁴. Iniţierea şi încetarea unei soluţionări alternative a unui litigiu privind protecţia consumatorilor

(1) Soluţionarea alternativă a unui litigiu privind protecţia consumatorilor se iniţiază la data la care entitatea SAL primeşte o cerere în conformitate cu art.33²³ alin.(2), dacă aceasta nu respinge cererea. Entitatea SAL comunică ambelor părţi, prin notificare, începerea unei proceduri SAL, inclusiv că:

a) au acces la procedură fără obligaţia de a recurge la un avocat sau la un consilier juridic, însă procedura nu privează părţile de dreptul acestora de a fi reprezentanţi în condiţiile legii;

b) consumatorul poate renunţa să participe la soluţionarea alternativă a litigiului la orice etapă;

c) comerciantul este în drept să refuze participarea în cadrul procedurii SAL până la începerea acesteia;

d) au dreptul de a-şi exprima punctul de vedere în această privinţă;

e) pot consulta şi prezenta observaţii cu privire la documentele referitoare la litigiul în cauză, pot face copii ale declaraţiilor, ale dovezilor, ale documentelor şi ale faptelor prezentate de cealaltă parte;

f) în cazurile prevăzute la alin.(5), părţile sunt informate, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cu privire la încetarea soluţionării alternative a litigiului privind protecţia consumatorilor şi cu privire la faptele care au condus la încetarea soluţionării alternative a litigiului respectiv;

g) iniţierea unei soluţionări alternative a unui litigiu privind protecţia consumatorilor nu aduce atingere dreptului părţilor de a solicita protecţia drepturilor şi intereselor lor legitime în instanţă de judecată.

(2) Derularea procedurii SAL poate avea loc doar după încheierea unui acord comun privind toate aspectele ce ţin de iniţierea, derularea şi finalizarea procesului de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor.

(3) Rezultatul procedurii SAL este pus la dispoziţie în termen de 90 de zile calendaristice de la data la care o entitate SAL a primit dosarul complet al reclamaţiei.

(4) În cazul unor litigii deosebit de complexe, termenul prevăzut în alin.(3) poate fi prelungit cu maximum încă 30 de zile. Părţile sunt informate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la prelungirea acestei perioade şi la timpul total până la care se poate aştepta finalizarea soluţionării alternative a litigiilor privind protecţia consumatorilor.

(5) Procedura de soluţionarea alternativă a unui litigiu privind protecţia consumatorilor încetează:

a) în cazul refuzului părţilor de a încheia un acord comun în conformitate cu alin.(2);

b) la renunţare unilaterală a consumatorului de a participa la soluţionarea litigiului, notificată entităţii SAL;

c) la constatarea decesului, declararea morţii, declararea lipsei sau dispariţiei uneia dintre părţile în litigiu fără succesor legal;

d) la expirarea perioadei prevăzute la alin.(3);

e) la respingerea cererii în conformitate cu art.33²³ alin.(6) şi (7).

(6) Entitatea SAL informează cealaltă parte în litigiu, fără întârzieri nejustificate, privind încetarea soluţionării alternative a unui litigiu privind protecţia consumatorilor în temeiul alin.(5) lit.b) sau c). Dacă are loc încetarea soluţionării alternative a unui litigiu în temeiul alin.(5) lit.d), informarea ambelor părţi în litigiu se efectuează fără întârzieri nejustificate.

Articolul 33²⁵. Organizarea şi desfăşurarea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor privind protecţia consumatorilor

(1) În cursul procedurilor SAL, părţile:

a) au posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-o perioadă de timp rezonabilă, de a primi din partea entităţii SAL argumentele, probele, documentele şi elementele de fapt prezentate de cealaltă parte, orice declaraţii şi avize ale experţilor şi de a prezenta observaţii pe marginea acestora;

b) sunt informate că nu sunt obligate să folosească un avocat sau un consilier juridic, dar pot apela la consultanţă independentă ori pot fi reprezentate sau asistate de o parte terţă în orice fază a procedurii;

c) sunt informate, în scris sau pe un suport durabil, cu privire la rezultatul procedurii SAL şi li se oferă explicaţii precizând motivele pe care se întemeiază rezultatul.

(2) În cazul în care acceptă participarea la procedurile SAL, comerciantul este obligat să furnizeze entităţii SAL, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării în conformitate cu art.33²⁴, o declaraţie privind faptele specificate în cererea de iniţiere a soluţionării alternative a unui litigiu privind protecţia consumatorilor.

(3) Comerciantul este obligat să coopereze îndeaproape şi să furnizeze entităţii SAL informaţia necesară pentru desfăşurarea efectivă a soluţionării alternative a litigiului privind protecţia consumatorilor.

(4) Entităţile SAL pot propune şi/sau impune o soluţie părţilor. Entităţile SAL pot derula ambele mecanisme cu condiţia de a elabora proceduri specifice pentru fiecare mecanism în parte şi de a informa clar şi corect părţile cu privire la consecinţele alegerii unuia dintre mecanisme. În cazul în care entităţile SAL derulează ambele mecanisme, consumatorul este cel care alege unul dintre acestea.

(5) Înainte de a accepta sau a urma soluţia propusă, părţile sunt informate cu privire la:

a) posibilitatea de a alege dacă acceptă sau nu, precum şi dacă urmează sau nu soluţia propusă;

b) faptul că implicarea în procedură nu exclude posibilitatea de a cere despăgubiri printr-o procedură judiciară;

c) faptul că soluţia propusă poate fi diferită de o hotărâre care ar putea fi adoptată de către o instanţă de judecată în situaţia dată;

d) consecinţele juridice ale faptului de a conveni asupra unei astfel de soluţii propuse sau de a o urma.

(6) Dacă, după o evaluare amănunţită a tuturor faptelor stabilite şi a declaraţiilor părţilor, este evident că părţile la litigiu sunt interesate de o soluţionare amiabilă a litigiului, entitatea SAL întocmeşte un proiect de acord privind soluţionarea litigiului (denumit în continuare proiect de acord).

(7) Proiectul de acord include:

a) numele entităţii SAL şi numele, prenumele persoanelor responsabile din cadrul entităţii SAL;

b) identificarea exactă a părţilor în litigiu;

c) obiectul litigiului;

d) descrierea faptelor şi a procedurii entităţii SAL pentru soluţionarea alternativă a litigiilor;

e) dispoziţiile legislaţiei în temeiul cărora entitatea SAL a elaborat proiectul de acord;

f) reglementarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor care rezultă din soluţionarea alternativă a litigiilor;

g) informaţii privind caracterul obligatoriu al consimţământului părţilor la proiectul de acord;

h) data la care a fost elaborat proiectul de acord.

(8) Părţilor, înainte de a-şi da consimţământul cu privire la o soluţie propusă sau la un acord amiabil, li se acordă o perioadă rezonabilă pentru a reflecta. În termen de 15 zile de la primirea proiectului de acord, părţile comunică decizia lor de acceptare sau de respingere a soluţiei propuse.

(9) Părţile îşi exprimă acordul faţă de proiectul de acord prin semnătură. Proiectul de acord semnat este transmis de către părţi entităţii SAL prin poştă, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice.

(10) La primirea acceptului ambelor părţi privind proiectul de acord propus de entitatea SAL, se încheie un acord privind soluţionarea litigiului (denumit în continuare acord). Entitatea SAL notifică imediat părţile că soluţionarea alternativă a litigiilor a fost realizată prin încheierea acordului menţionat la alin.(7).

(11) Dispoziţiile prezentului alineat se aplică mutatis mutandis în cazul în care acordul este încheiat în faţa entităţii SAL în prezenţa fizică simultană a ambelor părţi în litigiu.

(12) Rezultatul procedurilor SAL nu este obligatoriu dacă doar una dintre părţi acceptă soluţia propusă. Oricare dintre părţile în litigiu poate sesiza instanţa de judecată competentă pentru examinarea aceluiaşi litigiu.

(13) În cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii, aceasta poate fi obligatorie pentru părţi numai dacă au fost informate în prealabil despre:

a) caracterul obligatoriu al soluţiei;

b) faptul că părţile nu au posibilitatea de a alege dacă acceptă sau nu soluţia;

c) faptul că implicarea în procedură nu exclude posibilitatea de a cere despăgubiri printr-o procedură judiciară;

d) faptul că soluţia propusă poate fi diferită de un rezultat stabilit de către o instanţă care aplică dispoziţiile legale în vigoare;

e) consecinţele juridice ale acceptării unei astfel de soluţii.

(14) Entităţile SAL se asigură că părţile îşi dau acordul cu privire la caracterul obligatoriu al soluţiei.

(15) În cazul în care procedurile SAL prevăd că rezultatul acestora devine obligatoriu pentru comerciant de îndată ce consumatorul a acceptat soluţia propusă, se consideră că alin.(5) şi (6) sunt aplicabile numai consumatorului.

(16) În cazul în care părţile acceptă soluţia propusă, precum şi în cazul soluţiei impuse, entitatea SAL emite o decizie motivată, iar în cazul în care părţile nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL emite o încheiere care cuprinde descrierea faptelor, soluţia propusă şi decizia părţilor.

(17) În cazul în care comerciantul nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL informează consumatorul, prin încheiere, despre mecanismele de atac administrative, respectiv judiciare, la care poate recurge pentru soluţionarea litigiului.

(18) Decizia, respectiv încheierea, se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Acestea pot fi atacate în instanţa de judecată competentă.

(19) Comerciantul are la dispoziţie 30 de zile pentru a se conforma deciziei entităţii SAL din ziua următoare comunicării acesteia părţilor sau publicării acesteia pe pagina web oficială, cu excepţia cazului în care în decizie este specificat un alt termen. În cazul în care nu sunt de acord cu decizia entităţii SAL şi nu se conformează acesteia, părţile pot iniţia o acţiune în instanţă.

(20) Un acord între un consumator şi un comerciant de a prezenta reclamaţii unei entităţi SAL nu este obligatoriu pentru consumator dacă a fost încheiat înainte de apariţia litigiului şi dacă are drept efect privarea consumatorului de dreptul său de a introduce o acţiune în instanţă în vederea soluţionării litigiului.

(21) În cadrul procedurilor SAL care vizează soluţionarea litigiului prin impunerea unei soluţii, aceasta poate fi obligatorie pentru părţi numai dacă părţile au fost informate în prealabil despre caracterul ei obligatoriu şi şi-au dat acordul în mod formal.

Articolul 33²⁶. Efectul procedurilor SAL asupra termenelor de decădere şi de prescripţie

(1) Părţile care, în vederea soluţionării unui litigiu, au recurs la proceduri SAL al căror rezultat nu este obligatoriu nu sunt împiedicate să iniţieze o procedură judiciară privind respectivul litigiu ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripţie pe durata procedurii SAL.

(2) Prevederile alin.(1) nu aduc atingere dispoziţiilor privind decăderea şi prescripţia din acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 33²⁷. Informarea consumatorilor de către comercianţi

(1) Comercianţii informează consumatorii cu privire la entitatea sau entităţile SAL din care aceştia fac parte, atunci când se angajează sau sunt obligaţi să utilizeze respectivele entităţi pentru a soluţiona litigiile cu consumatorii. Informaţiile respective includ adresa paginii web oficiale a entităţii sau entităţilor SAL relevante.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) sunt furnizate în mod clar, inteligibil şi uşor accesibil pe paginile web oficiale ale comercianţilor, în cazul în care acestea există, şi, dacă este cazul, în termenii şi condiţiile generale ale contractelor de vânzare-cumpărare sau de prestare de servicii între comerciant şi consumator.

(3) În cazul în care comerciantul nu are o pagină web oficială, furnizarea informaţiilor menţionate la alin.(1) este efectuată în orice mod care permite consumatorului să le cunoască, în special prin intermediul propriilor broşuri de informaţii, afişe cu informaţii accesibile consumatorului.

(4) În cazul în care un litigiu între un consumator şi un comerciant nu a putut fi soluţionat în urma unei reclamaţii prezentate direct de consumator comerciantului, comerciantul oferă consumatorului informaţiile menţionate la alin.(1), precizând dacă va face apel la entităţile SAL pertinente pentru soluţionarea litigiului. Această informaţie este furnizată pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil.

Secţiunea a 4-a

Cooperarea în domeniul soluţionării alternative a litigiilor

privind protecţia consumatorilor

Articolul 33²⁸. Cooperarea şi schimbul de experienţă între entităţile SAL

(1) Entităţile SAL cooperează în vederea soluţionării litigiilor transfrontaliere şi efectuează schimburi regulate de bune practici, atât în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor transfrontaliere, cât şi a celor naţionale.

(2) În cazul în care există o reţea de entităţi SAL care facilitează soluţionarea litigiilor transfrontaliere care apar într-un anumit domeniu, entităţile SAL naţionale care se ocupă de litigiile în domeniul respectiv pot deveni membre ale acestei reţele.

Articolul 33²⁹. Cooperarea între entităţile SAL şi autorităţile abilitate în domeniul protecţiei consumatorilor

(1) Entităţile SAL cooperează cu autorităţile abilitate în domeniul protecţiei consumatorilor.

(2) Cooperarea menţionată la alin.(1) include, în special, schimbul reciproc de informaţii privind practicile din sectoarele comerciale specifice cu privire la care consumatorii au prezentat reclamaţii în mod repetat. Aceasta cuprinde, de asemenea, furnizarea evaluării tehnice şi a informaţiilor de către autorităţile abilitate cu punerea în aplicare a legislaţiei privind protecţia consumatorilor către entităţile SAL, în cazul în care evaluarea sau informaţiile respective sunt necesare pentru soluţionarea litigiilor individuale şi sunt deja disponibile.

(3) Cooperarea şi schimbul reciproc de informaţii menţionate la alin.(1) şi (2) se realizează în condiţiile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor privind secretul profesional şi comercial care se aplică autorităţilor abilitate cu punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorului. Entităţile SAL sunt supuse normelor privind secretul profesional sau altor obligaţii echivalente de confidenţialitate prevăzute de legislaţie.”

23. Articolul 34¹ se abrogă.

24. Anexa:

în denumirea anexei, după cuvintele „ce nu pot fi” se introduc cuvintele „returnate sau”;

anexa se completează cu punctul 15 cu următorul cuprins:

„15. Produse intime pentru adulţi.”

Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de două luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul:

a) în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:

– va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

– va asigura elaborarea şi aprobarea actelor normative necesare pentru implementarea prezentei legi;

b) în termen de două luni de la data publicării prezentei legi, va asigura republicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a Legii nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor, cu modificările ulterioare, inclusiv cele operate prin prezenta lege, dându-se o nouă numerotare elementelor acesteia şi corectându-se, după caz, toate trimiterile. La republicare, noţiunile se vor expune în ordine alfabetică.

(3) În scopul acordării calităţii de entitate SAL subdiviziunii structurale prevăzute la art.33¹⁹ alin.(1), Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor va transmite autorităţii competente, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, informaţiile prevăzute la art.33¹⁸ alin.(6), precum şi orice alte informaţii solicitate de aceasta.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.342. Chişinău, 24 noiembrie 2023.

Printează

Descarcă

↑

Lasă-ne feedback-ul tău! 😊