L E G E

Codul Funciar

nr. 828-XII  din  25.12.91

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Legislaţia funciară

Articolul 2. Fondul funciar şi componenţa lui

Articolul 3. Proprietatea asupra terenurilor

Articolul 4. Deţinătorii de terenuri

Articolul 5. Protecţia ecologică a terenurilor

Articolul 6. Atribuţiile statului în relaţiile funciare

Capitolul II

COMPETENŢA PARLAMENTULUI, A GUVERNULUI, A ORGANELOR

DE AUTOADMINISTRARE LOCALĂ ÎN DOMENIUL

RELAŢIILOR FUNCIARE

Articolul 7. Competenţa Parlamentului

Articolul 8. Competenţa Guvernului

Articolul 9. Competenţa consiliilor judeţene (municipale) şi a executivelor raionale

Articolul 10. Competenţa consiliilor primăriilor comunale

Capitolul III

ATRIBUIREA ŞI ÎNSTRĂINAREA TERENURILOR

Articolul 11. Atribuirea terenurilor din intravilan pentru case şi grădini

Articolul 12. Atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată

Articolul 13. Formele de gospodărire şi drepturile membrilor întreprinderilor agricole şi agroindustriale

Articolul 14. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor dobîndite în proprietate privată

Articolul 15. Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi decît producţia agricolă şi silvică

Articolul 16. Convenirea asupra locului de amplasare a construcţiei şi asupra suprafeţei necesare

Articolul 17. Loturile auxiliare

Articolul 18. Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare

Articolul 19. Păstrarea dreptului asupra lotului auxiliar

Articolul 20. Titlurile de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren

Articolul 21. Inadmisibilitatea folosirii terenurilor pînă la eliberarea titlurilor de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară

Articolul 22. Inadmisibilitatea atribuirii terenurilor în alte scopuri decît cele agricole şi silvice întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, care nu şi-au îndeplinit obligaţiile în privinţa terenurilor repartizate anterior

Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului

Articolul 24. Modul de retragere a terenurilor din proprietatea privată

Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din dreptul de posesiune şi de beneficiere

Articolul 26. Circumstanţele de care trebuie să se ţină seama la stabilirea momentului de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE DEŢINĂTORILOR DE TERENURI

Articolul 27. Drepturile proprietarilor funciari

Articolul 28. Drepturile posesorilor şi ale beneficiarilor funciari

Articolul 29. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri

Articolul 30. Apărarea drepturilor deţinătorilor de terenuri

Articolul 31. Neadmiterea acţiunilor negative asupra terenurilor agricole, asupra pădurilor şi altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în proprietate, posesiune şi în folosinţă

Articolul 32. Protecţia patrimoniului

Articolul 33. Descopertarea stratului fertil

Articolul 34. Plata pentru folosirea terenului şi înlesnirile la încasarea acestei plăţi

Articolul 35. Folosirea plăţilor pentru terenuri

Capitolul V

TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ

Articolul 36. Atribuirea terenurilor cu destinaţie agricolă

Articolul 37. Păstrarea dreptului asupra terenului

Articolul 38. Atribuirea terenurilor pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare

Articolul 39. Loturi pentru legumicultură

Articolul 40. Întovărăşirile pomicole

Articolul 41. Arendarea terenurilor

Capitolul VI

TERENURILE DIN INTRAVILANUL LOCALITĂŢILOR

Articolul 42. Terenurile din intravilan

Articolul 43. Stabilirea perimetrului localităţii

Articolul 44. Componenţa terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Articolul 45. Folosirea terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Articolul 46. Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale

Articolul 47. Terenurile de uz public din oraşe şi comune (sate)

Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii

Articolul 49. Terenurile împădurite ale oraşelor şi comunelor (satelor)

Articolul 50. Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri ale oraşelor şi comunelor (satelor)

Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Capitolul VII

TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR,

TELECOMUNICAŢIILOR ŞI TERENURILE CU ALTE

DESTINAŢII SPECIALE

Articolul 52. Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale

Articolul 53. Stabilirea zonelor de influenţă a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor obiecte asupra terenurilor din vecinătatea lor

Articolul 54. Amplasarea obiectelor pe terenuri cu destinaţie specială

Articolul 55. Terenurile folosite pentru nevoile de apărare

Capitolul VIII

TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII SĂNĂTĂŢII,

ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE VALOARE ISTORICO-CULTURALĂ,

TERENURILE ZONELOR SUBURBANE ŞI ALE ZONELOR VERZI

Articolul 56. Terenurile destinate ocrotirii naturii

Articolul 57. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii

Articolul 58. Terenurile destinate activităţii recreative

Articolul 59. Terenurile de valoare istorico-culturală

Articolul 60. Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi

Articolul 61. Stabilirea hotarelor zonelor de protecţie şi zonelor sanitare

Capitolul IX

TERENURILE FONDULUI SILVIC, FONDULUI APELOR

ŞI ALE FONDULUI DE REZERVĂ

Articolul 62. Terenurile fondului silvic

Articolul 63. Terenurile fondului apelor

Articolul 64. Terenurile fondului de rezervă

Capitolul X

CADASTRUL FUNCIAR ŞI REGLEMENTAREA

REGIMULUI PROPRIETĂŢII FUNCIARE

Articolul 65. Menirea cadastrului funciar

Articolul 66. Conţinutul cadastrului funciar

Articolul 67. Modul de ţinere a cadastrului funciar şi a documentaţiei cadastrale

Articolul 68. Menirea reglementării regimului proprietăţii funciare

Articolul 69. Conţinutul reglementării regimului proprietăţii funciare

Articolul 70. Organizarea şi modul de efectuare a reglementării regimului proprietăţii funciare

Capitolul XI

SCHIMBAREA DESTINAŢIEI TERENURILOR

Articolul 71. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole

Articolul 72. Schimbarea destinaţiei terenurilor de calitate superioară

Articolul 73. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole

Articolul 74. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic

Articolul 75. Schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială

Articolul 76. Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor la efectuarea lucrărilor de prospecţiune

Articolul 77. Obligaţiile întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care efectuează lucrări de prospecţiune

Capitolul XII

PROTECŢIA ŞI AMELIORAREA TERENURILOR

Articolul 78. Scopul şi sarcinile protecţiei terenurilor

Articolul 79. Întreţinerea terenurilor şi modul lor de protecţie

Articolul 80. Cerinţele ecologice faţă de proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor, edificiilor şi amenajărilor care influenţează starea terenurilor

Articolul 81. Stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor

Articolul 82. Normele maxime permise de concentraţie în sol a substanţelor nocive

Articolul 83. Ocrotirea terenurilor agricole de calitate superioară

Articolul 84. Regimul special al terenurilor irigate

Articolul 85. Formarea fondurilor pentru ameliorarea terenurilor degradate şi poluate

Capitolul XIII

CONTROLUL DE STAT ŞI MONITORINGUL FONDULUI FUNCIAR

Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor

Articolul 87. Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor

Articolul 88. Organele care exercită controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor

Articolul 89. Monitoringul fondului funciar

Capitolul XIV

SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE

Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi organele de autoadministrare locală

Articolul 91. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate

Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare

Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului funciar

Articolul 94. Exproprierea

Capitolul XV

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE

Articolul 95. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii de terenuri

Articolul 96. Răspunderea administrativă şi penală pentru încălcarea legislaţiei funciare

Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor de terenuri

Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii, organizaţii a pierderilor din producţia agricolă şi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a restituirii inoportune a terenurilor

Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică

Articolul 100. Folosirea mijloacelor încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică

Articolul 101. Restituirea terenurilor ocupate fără autorizaţie

Capitolul XVI

ACORDURILE INTERNAŢIONALE

Articolul 102. Acordurile internaţionale

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Legislaţia funciară

Relaţiile funciare se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul Cod şi de alte acte legislative, emise în conformitate cu el.

Relaţiile din sfera folosirii şi protecţiei altor bogăţii naturale (subsolul, pădurile, apele, regnul vegetal şi animal, aerul atmosferic) se reglementează prin legislaţie specială.

Articolul 2. Fondul funciar şi componenţa lui

Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al Republicii Moldova.

Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii de terenuri:

- cu destinaţie agricolă;

- din intravilanul localităţilor;

- destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale;

- destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi;

- ale fondului silvic;

- ale fondului apelor;

- ale fondului de rezervă.

Articolul 3. Proprietatea asupra terenurilor

Terenurile în Republica Moldova pot fi în proprietate: privată, de stat şi colectivă, cu dreptul de proprietate al fiecărui membru al colectivului.

Statul ocroteşte în egală măsură toate tipurile de proprietate funciară.

Articolul 4. Deţinătorii de terenuri

Prin deţinătorii de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de beneficiere funciară.

Deţinători de terenuri cu titlu de proprietate şi posesiune pot fi numai cetăţeni ai Republicii Moldova.

Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.

Nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.

Articolul 5. Protecţia ecologică a terenurilor

Terenurile, ca spaţiu de importanţă vitală, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană, sînt protejate de stat.

Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor forme de activitate.

Articolul 6. Atribuţiile statului în relaţiile funciare

Funcţia de atribuire şi de înstrăinare a terenurilor, de autentificare a dreptului deţinătorilor de terenuri îl au numai organele administraţiei de stat.

Statul sprijină material, financiar şi organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi valorificării terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, asigură folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale deţinătorilor de terenuri.

Organele de autoadministrare locală constituie comisii funciare din consilieri ai administraţiei locale, din specialişti de la Departamentul de Stat pentru Privatizare şi Departamentul de Stat pentru Reforma Agrară şi din locuitori ai localităţilor urbane şi rurale în limitele unităţilor teritorial-administrative. Funcţiile acestor comisii se stabilesc în regulamentul elaborat de Guvern.

Capitolul II

COMPETENŢA PARLAMENTULUI, A GUVERNULUI, A ORGANELOR

DE AUTOADMINISTRARE LOCALĂ ÎN DOMENIUL

RELAŢIILOR FUNCIARE

Articolul 7. Competenţa Parlamentului

De competenţa Parlamentului ţin:

reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova;

organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

stabilirea suprafeţelor cu regim juridic special;

evaluarea cadastrală şi determinarea valorii terenurilor;

soluţionarea litigiilor funciare interjudeţene;

aprobarea bilanţului funciar anual;

rezolvarea altor chestiuni ce intră în competenţa Parlamentului.

Articolul 8. Competenţa Guvernului

De competenţa Guvernului ţin:

prezentarea spre aprobare Parlamentului a perimetrului intravilanului localităţilor urbane;

elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;

ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii;

elaborarea bilanţului funciar anual pentru a fi prezentat spre aprobare Parlamentului;

stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;

stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenului în modul prevăzut de lege;

schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;

elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare în republică şi asigurarea realizării lor;

elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;

organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

aprobarea hotarelor extravilanului fiecărei localităţi pe baza propunerilor consiliilor judeţene (municipale) şi ale executivelor raionale.

Articolul 9. Competenţa consiliilor judeţene (municipale) şi a executivelor raionale

De competenţa consiliilor judeţene (municipale) şi a executivelor raionale ţin:

exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;

stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele;

ţinerea cadastrului funciar al judeţului (raionului), organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare;

elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul judeţului (municipiului) şi raionului şi asigurarea realizării lor;

repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;

stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita judeţului (municipiului), raionului;

schimbarea destinaţiei terenurilor agricole;

autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;

privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;

determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;

elaborarea propunerilor privind hotarele extravilanului localităţilor pentru a fi aprobate de Guvern.

Articolul 10. Competenţa consiliilor primăriilor comunale

De competenţa consiliilor primăriilor comunale ţin:

atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege;

autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;

încasarea impozitelor funciare şi a altor plăţi;

exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;

privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în condiţiile prevăzute de lege;

determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate cu legea;

soluţionarea litigiilor în limitele competenţei lor;

evaluarea terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;

stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor comunelor (satelor).

Capitolul III

ATRIBUIREA ŞI ÎNSTRĂINAREA TERENURILOR

Articolul 11. Atribuirea terenurilor din intravilan pentru case şi grădini

Organele de autoadministrare locală:

atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate;

trec în proprietatea cetăţenilor rurali terenurile ocupate de case şi anexe gospodăreşti, precum şi terenurile cu grădini particulare, care se atribuie acestora conform legislaţiei în vigoare;

atribuie terenuri din rezerva intravilanului pentru construcţia noilor case de locuit şi a anexelor gospodăreşti, precum şi pentru curţi şi grădini: în oraşe şi orăşele de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, iar în localităţile rurale de la 0,12 pînă la 0,2 hectare.

Articolul 12. Atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată

Prin hotărîrea organelor de autoadministrare locală şi a întreprinderilor agricole, în localităţi se constituie comisii funciare pentru stabilirea cotei de teren echivalent care se atribuie în proprietatea privată membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozuri sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unităţi economice, veteranilor celui de-al doilea război mondial originari din aceste localităţi şi altor persoane care sînt egalate cu aceştia din urmă, conform legislaţiei în vigoare, familiilor participanţilor, care şi-au pierdut viaţa, la conflictul armat din raioanele de est ale Republicii Moldova, persoanelor supuse represiunilor nedrepte şi reabilitate ulterior, persoanelor care au adus teren în colective şi nu lucrează în ele, cu condiţia de a-şi stabili domiciliul în localitatea respectivă şi de a se ocupa cu agricultura.

Comisiile stabilesc cota de teren echivalent ce se atribuie în proprietatea privată, ţinînd seama de calitatea şi valoarea lui economică.

Autentificarea dreptului de proprietate se face prin eliberarea unui titlu de proprietate funciară conform articolului 20 din prezentul Cod.

Din întreaga suprafaţă a terenurilor din extravilan cu excepţia celor atribuite conform articolului 11 din prezentul Cod, pot fi rezervate pînă la cinci la sută pentru necesităţile sociale.

Din toate terenurile din extravilan comisia rezervă şi suprafeţe corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni comune.

Mănăstirile, cîrmuirile eparhiale beneficiază cu titlu de proprietate de o suprafaţă de pînă la cinci hectare.

[Art.12 completat prin Legea nr.1322-XII din 09.03.1993, în vigoare 09.03.1993]

Articolul 13. Formele de gospodărire şi drepturile membrilor întreprinderilor agricole şi agroindustriale

După efectuarea operaţiunilor prevăzute în art.12, activitatea actualelor colhozuri, sovhozuri, altor întreprinderi de stat şi intergospodăreşti agricole şi agroindustriale nu se întrerupe. Ele îşi păstrează statutul de întreprinderi cu forma de gospodărire colectivă în baza titlurilor de posesiune asupra terenurilor care, în conformitate cu proiectul intragospodăresc de reglementare a regimului proprietăţii funciare, se delimitează în natură de terenurile localităţilor şi de cele ale altor deţinători de terenuri.

Persoanele care continuă să muncească la întreprinderile agricole şi agroindustriale sînt titulari cu drept de proprietate asupra cotei de teren echivalent ce li s-a atribuit în conformitate cu articolul 12. Aceşti titulari pot să se retragă oricînd din întreprinderea agricolă sau agroindustrială, beneficiind de dreptul de a primi teren echivalent după cota ce li s-a atribuit şi cota-parte valorică ce li se cuvine din bunurile întreprinderii.

Cota-parte de teren echivalent se stabileşte de organele de autoadministrare locală.

Cota-parte valorică din bunurile întreprinderilor se stabileşte potrivind ultimului bilanţ de către colectivul de muncă corespunzător.

Organele de autoadministrare locală, în conformitate cu cererea depusă, le atribuie fără hotărîrea colectivului întreprinderii cota de teren echivalent (în mod obligatoriu în perioada de la 1 noiembrie pînă la 1 aprilie) şi cota-parte valorică din bunurile întreprinderii.

Decizia adoptată de către organul de autoadministrare locală poate fi atacată de cetăţean în instanţele judecătoreşti.

Persoanele care au devenit producători particulari, conform prevederilor art.12, pot să se asocieze benevol, păstrîndu-şi dreptul de proprietate asupra terenurilor ce le aparţin.

Întreprinderile agricole şi agroindustriale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pot să se transforme în societăţi pe acţiuni ori în alte forme de gospodărire.

Toate formele de gospodărire sînt cu drepturi egale şi ocrotite de stat în egală măsură.

[Art.13 modificat prin Legea nr.1322-XII din 09.03.1993, în vigoare 09.03.1993]

Articolul 14. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor dobîndite în proprietate privată

Terenurile dobîndite în proprietate privată se transmit prin moştenire în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Înstrăinarea prin acte juridice între vii se admite în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare.

Dreptul de preemţiune la înstrăinarea prin vînzare a oricăror terenuri aparţine statului.

Articolul 15. Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi decît producţia agricolă şi silvică

Întreprinderilor şi organizaţiilor industriale, de transport, altor organizaţii neagricole de stat, cooperatiste şi obşteşti li se atribuie terenuri cu drept de folosinţă pentru desfăşurarea activităţii lor. Aceste terenuri sînt proprietate a statului.

Pentru construcţia de întreprinderi industriale, de obiecte ale gospodăriei comunale, de locuinţe, de căi ferate şi autostrăzi de linii de transport electric, de conducte magistrale, pentru alte necesităţi decît producţia agricolă se repartizează terenuri calificate în baza materialelor cadastrului funciar nepotrivite pentru agricultură, sau terenuri agricole cu bonitate scăzută.

Pentru necesităţile indicate mai sus se atribuie terenuri neîmpădurite.

Amplasarea unor obiecte social-economice cu caracter deosebit se face cu consimţămîntul populaţiei locale.

Problema repartizării pentru construcţii a terenurilor sub care se găsesc minerale utile se coordonează cu serviciul geologic republican şi cu organele supravegherii miniere de stat. Liniile de transport electric, de telecomunicaţii şi de alte comunicaţii se instalează în cea mai mare parte de-a lungul drumurilor şi traseelor existente, conform normelor şi regulilor de construcţie în vigoare.

Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi decît producţia agricolă şi silvică se efectuează în două etape:

- amplasarea prealabilă a obiectului;

- atribuirea definitivă a terenului.

Modul de depunere şi de examinare a cererii de atribuire a terenurilor pentru nevoile statului şi ale societăţii se stabileşte de legislaţie.

Articolul 16. Convenirea asupra locului de amplasare a construcţiei şi asupra suprafeţei necesare

Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care vor să obţină terenuri pentru construcţii trebuie să convină în prealabil cu titularii dreptului de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, precum şi cu organele de autoadministrare locală, cu Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, asupra locului de amplasare a construcţiei, asupra suprafeţei aproximative de teren şi asupra condiţiilor de atribuire a lui, avînd în vedere asigurarea dezvoltării complexe a acestor întreprinderi, instituţii şi organizaţii şi a folosirii raţionale a terenului.

Nu se admite finanţarea lucrărilor de proiectare înainte de a se conveni cu persoanele şi instanţele indicate.

Înţelegerea prealabilă privind locul de amplasare a construcţiei şi suprafaţa necesară este valabilă timp de doi ani.

După aprobarea proiectului şi includerea obiectului în planul de construcţii întreprinderea, instituţia, organizaţia adresează organului de autoadministrare locală respectiv cererea de a i se atribui definitiv terenul.

Articolul 17. Loturile auxiliare.

Lucrătorii din anumite ramuri ale economiei naţionale – transporturi, silvicultură, industria forestieră, telecomunicaţii, gospodăria apelor, piscicultură şi altele – pot beneficia, în conformitate cu reglementările din domeniile respective, de loturi pentru grădină, fîneţe şi păşuni, conform hotărîrii conducerii unităţii în care lucrează.

Aceste loturi se distribuie din terenurile aflate în folosinţa unităţii respective şi pot fi utilizate numai în scopuri agricole.

Articolul 18. Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare

Loturile auxiliare se distribuie persoanei pentru perioada de muncă în unitatea dată. În cazul în care raportul de muncă dintre persoană şi unitate încetează, dreptul de folosinţă a lotului auxiliar, dacă acesta este semănat, se stinge după recoltare.

Unei familii i se distribuie un singur lot auxiliar, indiferent de numărul membrilor ei ce beneficiază de acest drept.

Articolul 19. Păstrarea dreptului asupra lotului auxiliar

Dreptul asupra lotului auxiliar se păstrează lucrătorilor care au ieşit la pensie pentru limită de vîrstă sau la pensie de invaliditate, familiilor lucrătorilor care satisfac serviciul militar activ sau celor care au intrat la învăţătură – pe întreaga perioadă de satisfacere a serviciului militar sau de studii, membrilor inapţi pentru muncă ai familiei lucrătorilor care şi-au pierdut viaţa în exerciţiul funcţiunii: soţului inapt pentru muncă şi părinţilor bătrîni – pe viaţă, iar copiilor – pînă la atingerea majoratului.

Articolul 20. Titlurile de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren

La atribuirea de către stat a terenurilor, deţinătorilor li se eliberează de către organele de autoadministrare locală titlul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară.

Formele titlurilor de stat pentru toţi deţinătorii de terenuri se stabilesc de către Guvern.

Documente de autentificare a dreptului asupra terenurilor pot fi: certificatul de moştenire, contractul de arendă, contractul de înstrăinare (vînzare-cumpărare, schimb, donaţie), autentificate în modul stabilit de lege.

Articolul 21. Inadmisibilitatea folosirii terenurilor pînă la eliberarea titlurilor de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară

Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa terenului, inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd organele locale de reglementare a regimului proprietăţii funciare nu vor stabili hotarele terenului în natură (pe loc) şi pînă cînd nu li se vor elibera titlurile de proprietate, de posesiune sau de beneficiere funciară.

Articolul 22. Inadmisibilitatea atribuirii terenurilor în alte scopuri decît cele agricole şi silvice întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, care nu şi-au îndeplinit obligaţiile în privinţa terenurilor repartizate anterior

Se interzice atribuirea în folosinţă (inclusiv provizorie) a terenurilor în alte scopuri decît cele agricole şi silvice întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care nu au reparat prejudiciile şi pierderile de producţie agricolă, legate de terenurile repartizate anterior, sau care nu şi-au îndeplinit obligaţiile către deţinători privind folosirea conform destinaţiei a terenurilor, anterior productive şi degradate ulterior din vina acestor întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului

Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:

1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;

2) înstrăinării terenului de către proprietar;

3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;

4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în articolele 24 şi 25 din prezentul Cod;

5) decedării proprietarului;

6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;

7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;

8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;

9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu prevede altfel;

10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;

11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;

12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinare, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.

Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de proprietate al cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.

Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar sau beneficiarul funciar a săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96 din prezentul Cod.

Articolul 24. Modul de retragere a terenurilor din proprietatea privată

În cazul în care proprietarul unui teren agricol fără motive întemeiate nu-l cultivă sau nu ia măsurile pentru protecţia şi ameliorarea solului, organul de autoadministrare locală va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris să-şi îndeplinească obligaţiile.

În cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte nici în anul următor obligaţiile prevăzute la alineatul întîi al prezentului articol, el va pierde dreptul de proprietate asupra terenului, prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea organului de autoadministrare locală, fără nici o despăgubire. Terenul va fi încredinţat unei alte persoane fizice sau juridice şi nu va putea fi înapoiat proprietarului iniţial.

Aplicarea măsurii prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol poate fi atacată de proprietar în instanţă judecătorească.

Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din dreptul de posesiune şi de beneficiere

În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, organul de autoadministrare locală respectiv, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.

În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.

Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului în cazurile prevăzute de alineatul întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei respective.

În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară organul de autoadministrare locală respectiv, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională.

Articolul 26. Circumstanţele de care trebuie să se ţină seama la stabilirea momentului de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară

Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu scuteşte de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra calitatea solului.

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE DEŢINĂTORILOR DE TERENURI

Articolul 27. Drepturile proprietarilor funciari

Proprietarii funciari au dreptul:

să gospodărească de sine stătător terenul;

să fie proprietarii producţiei obţinute şi ai veniturilor din realizarea ei;

să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pămîntului;

să construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de producţie, edificii cu destinaţie social-culturală şi cu altă destinaţie;

să dea terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub altă formă;

să primească, în caz de retragere a terenului pentru nevoile statului şi ale societăţii, compensarea deplină a cheltuielilor şi pierderilor, inclusiv a avantajului ratat;

să lase ca moştenire terenul şi să-l înstrăineze în conformitate cu legea.

Articolul 28. Drepturile posesorilor şi ale beneficiarilor funciari

Posesorii şi beneficiarii funciari au dreptul:

să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;

să fie proprietarii producţiei obţinute;

să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pămîntului;

să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.

Articolul 29. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri

Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:

să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;

să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, să nu admită folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi a preparatelor de fitosanitărie;

să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea terenurilor;

să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau înmlăştinirii secundare, să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui;

să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;

să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din teren;

să respecte proiectul de organizare a teritoriului;

să prezinte la timp organelor de autoadministrare locală informaţiile, stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului.

Articolul 30. Apărarea drepturilor deţinătorilor de terenuri

Amestecul din partea organelor şi organizaţiilor de stat, economice şi de altă natură în activitatea deţinătorilor de terenuri este interzis, cu excepţia cazurilor în care ultimii încalcă legislaţia.

Drepturile încălcate ale deţinătorilor de terenuri urmează să fie restabilite, iar daunele pricinuite prin încălcarea drepturilor să fie reparate integral.

Articolul 31. Neadmiterea acţiunilor negative asupra terenurilor agricole, asupra pădurilor şi altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în proprietate, posesiune şi în folosinţă

Proprietarii funciari, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi posesori şi beneficiari funciari, care exploatează bogăţii minerale sau efectuează alte lucrări cu acţiune negativă asupra terenurilor agricole, pădurilor şi altor terenuri situate în afara hotarelor terenurilor atribuite lor sînt obligaţi să prevadă şi să ia măsuri pentru neadmiterea acţiunilor negative.

Articolul 32. Protecţia patrimoniului

Monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care se vor descoperi la faţa locului sau în subsol se află sub protecţia legii.

Deţinătorii de terenuri pe care sînt situate astfel de obiecte sînt obligaţi să asigure integritatea lor, iar în caz de necesitate să permită efectuarea lucrărilor de cercetare sau conservare şi să aducă faptul acesta la cunoştinţa organelor de autoadministrare locală.

Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi cu teren echivalent sau în bani pentru daunele suferite şi terenurile retrase în domeniul public.

Articolul 33. Descopertarea stratului fertil

Titularii obiectelor de investiţii de producţie amplasate pe terenuri agricole şi silvice sînt obligaţi să ia măsuri, prealabile executării construcţiei obiectelor, de descopertare a stratului de sol fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.

Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu acordul proprietarilor acestora fără plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi fără despăgubiri pentru perioada de nefolosire a terenurilor.

Se interzice descopertarea stratului fertil în scopuri comerciale.

Articolul 34. Plata pentru folosirea terenului şi înlesnirile la încasarea acestei plăţi

Plata pentru folosirea terenului se încasează anual sub formă de impozit funciar sau plată de arendă, stabilite în dependenţă de calitatea şi amplasarea terenului pe baza documentelor de evaluare funciară.

Nu se încasează plata pentru terenurile supuse poluării chimice, radioactive şi de altă natură, dacă Guvernul a stabilit, de comun acord cu Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, restricţii privind practicarea agriculturii pe aceste terenuri.

Impozitul funciar, înlesnirile la încasarea plăţii pentru folosirea terenurilor se stabilesc anual în conformitate cu Legea cu privire la impozitul funciar şi modul de impozitare.

Articolul 35. Folosirea plăţilor pentru terenuri

Plăţile pentru terenuri se încasează la bugetele respective ale organelor de autoadministrare locală şi se centralizează parţial în bugetul republican. Ele sînt alocate, în primul rînd, pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi protecţia pămînturilor, pentru îmbunătăţirea calităţii lor, pentru stimularea materială a deţinătorilor de terenuri care efectuează aceste lucrări şi pentru amenajarea teritoriului.

Capitolul V

TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ

Articolul 36. Atribuirea terenurilor cu destinaţie agricolă

Terenurile sînt declarate bune pentru agricultură pe baza materialelor cadastrului funciar.

Terenurile cu destinaţie agricolă se repartizează pentru organizarea producţiei agricole şi agroindustriale:

cetăţenilor Republicii Moldova;

întreprinderilor, organizaţiilor şi asociaţiilor agricole şi agroindustriale de stat şi cooperatiste;

instituţiilor de cercetări ştiinţifice, didactice şi altor instituţii agricole, şcolilor tehnice profesionale şi şcolilor de cultură generală săteşti;

întreprinderilor agricole mixte.

Articolul 37. Păstrarea dreptului asupra terenului

Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole şi agroindustriale de stat şi cooperatiste asupra terenului se păstrează în cazul intrării lor în componenţa asociaţiilor şi combinatelor agroindustriale, agrofirmelor şi altor formaţiuni şi la ieşirea din componenţa acestora.

Articolul 38. Atribuirea terenurilor pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare

Terenurile pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare se atribuie cetăţenilor de organele de autoadministrare locală în condiţii contractuale.

Mărimea, condiţiile atribuirii şi folosirii terenurilor indicate se stabilesc de către organele de autoadministrare locală, luîndu-se în considerare condiţiile concrete.

Articolul 39. Loturi pentru legumicultură

Cetăţenilor care nu au terenuri pentru grădină li se pot atribui loturi pentru legumicultură.

Loturile pentru legumicultură se distribuie cetăţenilor în folosinţă provizorie de către organele de autoadministrare locală din terenurile de rezervă.

Pe aceste loturi se interzice să se construiască clădiri capitale şi să se cultive plante multianuale. În caz de necesitate, se pot face construcţii provizorii de folosinţă personală pentru păstrarea inventarului legumicol şi pentru alte scopuri gospodăreşti. La stingerea dreptului de beneficiere asupra terenului, beneficiarii demolează construcţiile provizorii pe contul propriu.

Mărimea lotului o stabilesc organele de autoadministrare locală în dependenţă de condiţiile concrete.

Articolul 40. Întovărăşirile pomicole

Întovărăşirile pomicole formate anterior continuă să posede terenurile atribuite lor conform legislaţiei în vigoare. Aceste terenuri se află în administrarea organelor de autoadministrare locală respective. Terenurile aparţinînd întovărăşirilor pomicole se află în hotarele extravilanului localităţilor pe contul cărora au fost create.

Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate lor din terenul atribuit întovărăşirii.

Statutul juridic al întovărăşirilor pomicole, drepturile şi obligaţiile membrilor acestora sînt stabilite de Guvern.

Repartizarea de mai departe a terenurilor pentru întovărăşiri pomicole este interzisă.

Articolul 41. Arendarea terenurilor

În condiţii de arendă terenurile se atribuie persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova, din alte state, precum şi organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale.

Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate de stat sînt Guvernul şi organele de autoadministrare locală în limita competenţei lor.

Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată sau colectivă sînt proprietarii titulari ai terenurilor respective.

Condiţiile de arendă se stabilesc de comun acord între persoanele care dau în arendă şi arendaşi într-un contract autentificat de organele de drept.

Se admite transmiterea terenurilor în condiţii de subarendă în cazul în care aceasta este prevăzută în contractul autentificat.

Relaţiile de arendă sînt reglementate de prezentul Cod, de Legea cu privire la arendă şi de alte acte legislative.

Capitolul VI

TERENURILE DIN INTRAVILANUL LOCALITĂŢILOR

Articolul 42. Terenurile din intravilan

Terenurile din intravilan se află în administrarea organelor de autoadministrare locală, iar din municipii în proprietate municipală.

Articolul 43. Stabilirea perimetrului localităţii

Perimetru al localităţii este hotarul intravilanului (teritoriul ei) care îl desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii funciare în conformitate cu planul general şi pe baza argumentării tehnico-economice a dezvoltării oraşului şi comunei (satului).

Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către Guvern.

Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică de organele de autoadministrare locală.

Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică suspendarea dreptului asupra terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.

Retragerea acestor terenuri se face în modul stabilit de prezentul Cod şi de alte acte legislative.

Articolul 44. Componenţa terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Din componenţa terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor) fac parte:

terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;

terenurile de uz public;

terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;

terenurile împădurite;

terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri;

Articolul 45. Folosirea terenurilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Toate terenurile oraşelor şi comunelor (satelor) se folosesc în conformitate cu planurile lor de sistematizare şi cu planurile de organizare economico-funciară a intravilanului localităţilor.

Planurile de sistematizare ale oraşelor şi comunelor (satelor) determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor din intravilan pentru construirea caselor, a obiectelor industriale şi de altă natură, pentru amplasarea şi amenajarea locurilor de agrement, iar planurile de organizare economico-funciară a intravilanului determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor care nu sînt destinate construcţiilor şi a celor care rămîn temporar neocupate de construcţii.

Articolul 46. Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale

Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.

Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale, a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală de locuinţe.

Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform normelor şi documentaţiei tehnice de proiectare.

Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată de către organele de arhitectură şi urbanistică.

În oraşe atribuirea terenurilor pentru construcţia garajelor este interzisă.

Terenurile repartizate pentru construcţia garajelor pînă la punerea în aplicare a prezentului Cod sînt în proprietatea statului.

Articolul 47. Terenurile de uz public din oraşe şi comune (sate)

Terenuri de uz public din oraşe şi comune (sate) sînt terenurile folosite pentru căile de comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.

Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi amenajărilor capitale în conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a construcţiilor şi amenajărilor provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul terenurilor de uz public.

Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii

Terenurilpentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea funcţiilor lor.

Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare, le efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea organelor de autoadministrare locală respective.

Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a suprafeţelor pentru exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.

Articolul 49. Terenurile împădurite ale oraşelor şi comunelor (satelor)

Terenurile împădurite ale oraşelor şi comunelor (satelor) servesc ameliorării mediului înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva eroziunii cauzate de apă şi de vînt.

Articolul 50. Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri ale oraşelor şi comunelor (satelor)

Terenuri cu destinaţie agricolă în oraş şi comună (sat) sînt terenurile arabile, plantaţiile multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.

Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţă întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor agricole, precum şi cetăţenilor, pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.

Din alte terenuri fac parte: rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.

Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi comunelor (satelor)

Organele de autoadministrare locală execută complexul necesar de lucrări pentru amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi comunelor (satelor). Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu regulile aprobate de organele de autoadministrare locală, să păstreze plantaţiile verzi, să ţină teritoriile, atribuite lor, într-o ordine conformă cerinţelor sanitare şi de protecţie contra incendiilor.

Capitolul VII

TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR,

TELECOMUNICAŢIILOR ŞI TERENURILE CU ALTE

DESTINAŢII SPECIALE

Articolul 52. Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale

Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii speciale sînt terenurile atribuite de organele de autoadministrare locală pentru amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale, construcţia magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport electric.

Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi documentaţia proiectelor tehnice aprobate, iar atribuirea lor se face ţinîndu-se cont succesiunea valorificării lor.

Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri miniere şi reintegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri.

Modul de folosire a terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a terenurilor cu alte destinaţii speciale se stabileşte de legislaţie.

Articolul 53. Stabilirea zonelor de influenţă a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor obiecte asupra terenurilor din vecinătatea lor

În jurul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi al altor obiecte care provoacă efecte de poluare a terenurilor din vecinătate şi asupra producţiei lor, în dependenţă de caracterul industriei se stabilesc zone de influenţă în conformitate cu normele, aprobate de Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale.

Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc astfel de zone sînt obligate să marcheze hotarele zonelor cu semne informative speciale.

Stabilirea acestor zone nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de dreptul de proprietate, de posesiune şi beneficiere funciară. În limitele zonelor indicate, deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte regulile pentru astfel de zone.

Deţinătorii ale căror terenuri au fost incluse în aceste zone de influenţă au dreptul la compensarea pierderilor legate de influenţa negativă asupra producţiei agricole şi celei silvice, precum şi de degradarea terenurilor, sau la privilegii fiscale.

Articolul 54. Amplasarea obiectelor pe terenuri cu destinaţie specială

Magistralele de transport, liniile de telecomunicaţii şi de transport electric, conductele de petrol şi de gaz, de canalizare, apeductele, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, diguri, canale de irigare şi de desecare în aşa fel încît să nu stînjenească efectuarea lucrărilor agricole.

Articolul 55. Terenurile folosite pentru nevoile de apărare

Terenurile folosite pentru nevoile de apărare trec sub jurisdicţia organelor de autoadministrare locală şi se privatizează în conformitate cu prevederile articolelor 11 şi 12 din prezentul Cod.

Capitolul VIII

TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII SĂNĂTĂŢII,

ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE VALOARE ISTORICO-CULTURALĂ,

TERENURILE ZONELOR SUBURBANE ŞI ALE ZONELOR VERZI

Articolul 56. Terenurile destinate ocrotirii naturii

Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile rezervaţiilor, parcurilor naţionale, parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii, terenurilor zonelor de protecţie şi zonelor sanitare.

Din categoria terenurilor rezervaţiilor fac parte terenurile în al căror perimetru se află obiecte naturale, ce reprezintă valoare ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unicale, comunităţi de organisme vegetale şi animale, formaţiuni geologice, specii de plante, animale rare). Ele sînt repartizate pentru păstrarea în stare naturală a complexelor naturale tipice sau unicale pentru zona de landşaft cu tot ansamblul ei de componente, pentru studierea proceselor şi fenomenelor în mersul lor firesc în vederea elaborării bazelor ştiinţifice ale ocrotirii naturii.

Din categoria terenurilor parcurilor naţionale fac parte terenurile care au o deosebită valoare ecologică, istorică şi estetică în virtutea îmbinării reuşite a landşafturilor naturale şi culturale.

Din categoria terenurilor parcurilor dendrologice şi zoologice, ale grădinilor botanice fac parte terenurile repartizate pentru studierea, păstrarea şi îmbogăţirea în condiţii artificiale a resurselor florei şi faunei, pentru folosirea lor eficientă în plan ştiinţific, cultural, economic şi păstrarea genofondului.

Din categoria terenurilor de branişte fac parte terenurile destinate păstrării, restabilirii şi reproducerii resurselor naturale şi menţinerii echilibrului ecologic general, obiectele complexe biologice, paleontologice, hidrologice şi geologice de landşaft.

Din categoria terenurilor monumentelor naturii fac parte terenurile care au obiecte naturale unicale sau tipice, cu valoare ştiinţifică, cultural-instructivă şi de reconfortare, dar care nu sînt recunoscute drept monumente de istorie şi cultură.

Terenurile destinate ocrotirii naturii sînt prin exclusivitate proprietate a statului.

Pe terenurile destinate ocrotirii naturii este interzisă activitatea ce vine în contradicţie cu destinaţia lor specială. Ele sînt retrase din folosinţă, dacă această destinaţie nu corespunde regimului de protecţie, stabilit pentru aceste terenuri.

Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii naturii se stabilesc de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.

Articolul 57. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii

Din categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii fac parte terenurile pe care există obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative) şi condiţii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului.

Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi urmează a fi protejate în mod deosebit.

În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate staţiunile balneare se crează zone de protecţie sanitară. În limitele lor se interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în arendă, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu protecţia obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru odihna populaţiei. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc zone cu condiţii deosebite de folosinţă a terenurilor sînt datoare să marcheze graniţele lor cu semne informative speciale.

Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt stabilite de prezentul Cod şi de o legislaţie specială.

Articolul 58. Terenurile destinate activităţii recreative

Terenuri destinate activităţii recreative sînt terenurile prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism. Din această categorie fac parte terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate.

Pe asemenea terenuri este interzisă activitatea ce împiedică folosirea lor conform destinaţiei speciale.

Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de organele de autoadministrare locală şi de organele de ocrotire a naturii.

Articolul 59. Terenurile de valoare istorico-culturală

Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft.

Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care contravine destinaţiei lor speciale.

Articolul 60. Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi

Terenurile din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea şi funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri, grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri de odihnă a populaţiei, se includ de către organele de autoadministrare locală în zona suburbană şi în zona verde.

Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi se folosesc conform proiectelor de organizare a acestor zone. Ele sînt protejate de stat. Aici sînt interzise construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţiile acestor terenuri.

La includerea terenurilor în zona suburbană şi în zona verde se păstrează drepturile deţinătorilor de terenuri.

Articolul 61. Stabilirea hotarelor zonelor de protecţie şi zonelor sanitare

Zonele de protecţie şi zonele sanitare se stabilesc în jurul rezervaţiilor, zonelor de construcţie a localităţilor, terenurilor destinate fortificării sănătăţii, rîurilor, pîraelor şi lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei, resurselor de aprovizionare cu apă potabilă şi cu apă tehnică. Suprafeţele, condiţiile şi modul de folosire a terenurilor din zonele de protecţie şi cele sanitare se stabilesc de legislaţie.

Zonele de protecţie şi cele sanitare se indică în natură prin semne informative.

Capitolul IX

TERENURILE FONDULUI SILVIC, FONDULUI APELOR

ŞI ALE FONDULUI DE REZERVĂ

Articolul 62. Terenurile fondului silvic

Terenuri ale fondului silvic sînt terenurile acoperite cu păduri, precum şi cele neacoperite cu păduri, însă destinate împăduririi.

Terenurile fondului silvic se folosesc de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile gospodăriei silvice şi de alte întreprinderi conform destinaţiei silvice. Terenurile fondului silvic de stat pot fi folosite în alte scopuri, dacă această folosire este compatibilă cu interesele gospodăriei silvice.

În scopul asigurării împăduririi necesare şi prevenirii eroziunii solurilor, pentru împădurire pot fi folosite şi terenuri nefavorabile agriculturii.

Organele de autoadministrare locală, de comun acord cu organele de stat pentru ocrotirea naturii, pot să atribuie terenuri din fondul silvic cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, pentru a fi folosite temporar în scopuri agricole.

Modul de atribuire şi retragere a terenurilor din fondul silvic este stabilit de prezentul Cod, iar modul de folosire a lor de legislaţia silvică.

Articolul 63. Terenurile fondului apelor

Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape – albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă – mlaştinile, terenurile pe care sînt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor, precum şi terenurile repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă, canalelor magistrale intergospodăreşti şi a colectoarelor.

Terenurile fondului apelor se folosesc pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, tehnică, curativă, a altor necesităţi ale populaţiei, ale serviciului apelor, ale agriculturii, industriei, gospodăriei piscicole, energeticii, transportului, precum şi altor nevoi ale statului şi societăţii.

Modul de folosire a terenurilor din fondul apelor este stabilit de o legislaţie specială.

Articolul 64. Terenurile fondului de rezervă

Terenuri ale fondului de rezervă sînt toate terenurile neatribuite în proprietate, posesiune şi în folosinţă. Din ele fac parte şi terenurile asupra cărora dreptul de proprietate, posesiune şi beneficiere s-a stins în conformitate cu prevederile prezentului Cod.

Terenurile fondului de rezervă se află în subordinea organelor de autoadministrare locală şi sînt destinate pentru a fi date în proprietate, posesiune şi folosinţă cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în scopuri agricole, precum şi pentru alte nevoi ale statului şi societăţii.

Capitolul X

CADASTRUL FUNCIAR ŞI REGLEMENTAREA

REGIMULUI PROPRIETĂŢII FUNCIARE

Articolul 65. Menirea cadastrului funciar

Cadastrul funciar are menirea de a asigura organele de autoadministrare locală, întreprinderile , instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri legate de folosirea terenului.

Articolul 66. Conţinutul cadastrului funciar

Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor.

Articolul 67. Modul de ţinere a cadastrului funciar şi a documentaţiei cadastrale

Cadastrul funciar este ţinut de organele de autoadministrare locală conform unui sistem unic pentru întreaga republică pe seama mijloacelor din bugetul republican şi cel local.

Modul de ţinere a cadastrului funciar se stabileşte de legislaţie şi se asigură prin efectuarea cercetării şi prospecţiunii topografice, aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură, prin înregistrarea deţinătorilor de teren, prin evidenţa şi aprecierea valorii terenului.

Documentele principale ce se elaborează pentru cadastru funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile, registrele şi fişele cadastrale.

Îndrumarea, coordonarea tehnică, controlul ţinerii la zi a cadastrului funciar general sînt de competenţa Guvernului.

Articolul 68. Menirea reglementării regimului proprietăţii funciare

Reglementarea regimului proprietăţii funciare constituie un sistem de măsuri juridice, economice şi tehnice, menite să rezolve problemele din domeniul relaţiilor funciare şi folosirii resurselor funciare.

Reglementarea regimului proprietăţii funciare se face în scopul organizării ştiinţifice a folosirii raţionale şi eficiente a terenurilor în toate ramurile economiei naţionale, creării de condiţii pentru îmbunătăţirea landşafturilor naturale şi antropogene pentru asigurarea stabilităţii lor şi pentru protecţia solului.

Articolul 69. Conţinutul reglementării regimului proprietăţii funciare

Reglementarea regimului proprietăţii funciare prevede:

elaborarea schemelor republicane şi zonale, prognozelor şi programelor de ameliorare şi protecţie a solului, precum şi a schemelor reglementării regimului proprietăţii funciare;

fundamentarea şi stabilirea hotarelor terenurilor cu regimuri speciale de ocrotire a naturii, de recreaţie şi de rezervaţie;

determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor unităţilor teritorial-administrative şi a intravilanului localităţilor;

elaborarea proiectelor privind delimitarea unor noi terenuri pentru posesiune şi folosinţă, reglementarea celor existente, precum şi a terenurilor proprietarilor, lichidîndu-se incomodităţile din amplasarea lor;

repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care dovedesc dreptul de proprietate, posesiune şi de beneficiere;

efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;

elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare privind terenurile intragospodăreşti, terenurile deţinătorilor, argumentîndu-se măsurile de folosire eficientă a terenurilor conform destinaţiilor speciale, de sporire a fertilităţii solurilor şi de aplicare a tehnologiilor cruţătoare de natură;

elaborarea proiectelor de lucru legate de valorificarea, îmbunătăţirea şi protecţia terenurilor;

elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a teritoriilor localităţilor;

supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare;

efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice, aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură.

Articolul 70. Organizarea şi modul de efectuare a reglementării regimului proprietăţii funciare

Reglementarea regimului proprietăţii funciare se efectuează, în baza hotărîrii organului de autoadministrare locală la iniţiativa organelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare sau la cererea deţinătorilor de terenuri interesaţi, de către organizaţiile de stat de proiectare a regimului proprietăţii funciare din contul mijloacelor bugetului republican şi celui local.

Elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de valorificare, îmbunătăţire şi protecţie a terenurilor, de realizare a măsurilor antierozive şi ameliorative poate fi efectuată şi la iniţiativa deţinătorilor de terenuri din contul acestora de către organizaţiile de stat şi alte organizaţii de proiectare a reglementării regimului proprietăţii funciare.

Lucrările de reglementare a regimului proprietăţii funciare se efectuează în modul prevăzut de Regulamentul regimului proprietăţii funciare de stat, aprobat de Guvern.

Capitolul XI

SCHIMBAREA DESTINAŢIEI TERENURILOR

Articolul 71. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole

Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se aprobă de organele de autoadministrare judeţene (municipale) şi raionale în cazuri excepţionale şi cu acordul Departamentului de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale.

Articolul 72. Schimbarea destinaţiei terenurilor de calitate superioară

Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole şi silvice de calitate superioară, a terenurilor amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, a terenurilor ocupate de parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.

Articolul 73. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole

Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole – terenuri arabile, livezi, vii, păşuni, fîneţe, sere, a suprafeţelor pe care se află construcţii şi instalaţii agrozootehnice, drumuri de exploatare agricolă – se poate face cu acordul proprietarului funciar.

Trecerea terenurilor arabile într-o altă folosinţă agricolă, desfiinţarea livezilor şi viilor, precum şi construirea de noi drumuri care servesc activităţile agricole se vor putea face numai cu autorizarea organelor de autoadministrare locală.

Articolul 74. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic

Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic pentru executarea unor lucrări de prospecţiuni geologice, de instalare a unor linii de telecomunicaţii, de transport electric sau conducte de gaz se aprobă de organele de autoadministrare locală cu acordul deţinătorilor de terenuri.

Organele şi unităţile care beneficiază de retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a unor terenuri sînt obligate să ia măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi silvic la expirarea termenului aprobat.

Articolul 75. Schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială

Schimbarea categoriei terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor scopuri asemenea se aprobă prin hotărîrea Guvernului.

Aceste terenuri vor fi utilizate în strictă conformitate cu destinaţia lor. Desfăşurarea altor activităţi pe asemenea terenuri este admisă numai dacă nu împiedică folosirea lor potrivit destinaţiei principale.

Titularii lucrărilor de investiţii de producţie şi ai altor activităţi cu destinaţie specială sînt obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi nivelare a terenurilor pe care nu le mai folosesc în activitatea lor de producţie şi care au rămas în urma extracţiei de materii prime (caolin, argilă, pietriş), incluzîndu-le în circuitul agricol, iar dacă aceasta nu e posibil, în producţia piscicolă sau silvică.

În cazul în care beneficiarii funciari nu respectă prevederile alineatului precedent lor nu li se vor atribui alte terenuri.

Articolul 76. Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor la efectuarea lucrărilor de prospecţiune

Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează cercetări şi investigaţii geodezice, de prospecţiune geologică, de exploatare, cadastrale, de reglementare a regimului proprietăţii funciare, alte cercetări şi investigaţii execută astfel de lucrări pe toate terenurile fără retragerea lor de la deţinători.

Autorizaţia pentru efectuarea lucrărilor de prospecţiune, cu excepţia lucrărilor cadastrale şi de reglementare a regimului proprietăţii funciare, o eliberează organele de autoadministrare locală, în conformitate cu competenţa lor, pe termen de cel mult un an în baza unei cereri argumentate şi unui extras din planul lucrărilor de prospecţiune. Termenele începerii lucrărilor, locul efectuării lor, mărimea plăţii pentru folosirea terenului, obligaţiile pentru repararea pierderilor şi pentru readucerea terenurilor în stare normală spre a fi folosite conform destinaţiei lor speciale, precum şi alte condiţii se prevăd în contractul încheiat cu deţinătorul de teren.

Articolul 77. Obligaţiile întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care efectuează lucrări de prospecţiune

Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează lucrări de prospecţiune sînt obligate ca din contul lor să aducă terenurile în stare normală pentru a fi folosite conform destinaţiei lor speciale şi să le transmită deţinătorilor în termenele stabilite prin contract.

Aducerea terenurilor în stare normală se face în procesul lucrărilor de prospecţiune, iar în cazul imposibilităţii de a le îmbina cel mult peste o lună de la încheierea lucrărilor de prospecţiune, exceptînd perioada îngheţurilor la sol.

Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ce efectuează lucrări de prospecţiune, care după tehnologia executării lor necesită ocuparea terenului sau unei părţi din el pentru construcţii provizorii, amplasarea utilajelor, tehnicii, depozitelor de materie primă şi altor construcţii, care limitează complet sau parţial folosirea acestor terenuri, achită pentru deţinători impozitul funciar ori, respectiv, arenda şi le repară integral toate pierderile, inclusiv avantajul ratat.

Neîndeplinirea acestor cerinţe atrage după sine răspunderea conform Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Capitolul XII

PROTECŢIA ŞI AMELIORAREA TERENURILOR

Articolul 78. Scopul şi sarcinile protecţiei terenurilor

Protecţia terenurilor constituie un sistem de măsuri juridice, organizatorice, economice şi de altă natură, prin care se urmăreşte folosirea lor raţională, preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate a terenurilor din circuitul agricol, protecţia lor contra efectelor antropogene nocive, precum şi regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor destinate agriculturii şi silviculturii.

Protecţia terenurilor se face pe baza calificării în complex a terenurilor agricole drept formaţiuni (ecosisteme) naturale complexe, ţinîndu-se cont de particularităţile lor zonale (regionale), de caracterul folosirii lor în scopul:

preîntîmpinării degradării şi distrugerii terenurilor, altor urmări defavorabile ale activităţii economice;

îmbunătăţirii şi restabilirii terenurilor supuse degradării sau distrugerii;

creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a terenurilor, asigurării deţinătorilor cu normative ecologice ale regimurilor de folosire optimă a terenurilor.

Articolul 79. Întreţinerea terenurilor şi modul lor de protecţie

Deţinătorii de terenuri:

organizează raţional teritoriul;

păstrează şi îmbunătăţesc fertilitatea solurilor, alte proprietăţi utile ale terenului, introducînd asolamente fundamentate ştiinţific, administrînd raţional îngrăşăminte, aplicînd metode cruţătoare de lucrare a terenului şi alte măsuri de protecţie;

protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri economico-organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui sistem de perdele forestiere de protecţie şi înierbare;

protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării, uscării excesive, tasării, poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice, biologice şi radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer şi de producţie, cu ape de scurgere, precum şi contra altor procese de ruinare;

protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor procese ce duc la înrăutăţirea stării lor agrotehnice;

conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă restabilirea fertilităţii solurilor;

recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc fertilitatea lor, le antrenează în circuitul economic;

decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor de construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl păstrează şi îl folosesc în scopuri de recultivare şi ameliorare a terenurilor agricole;

realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială privind protecţia terenurilor.

Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe baza proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de ameliorare şi de altă natură, elaborate şi aprobate în modul stabilit pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii înaintate.

Modul de protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.

Articolul 80. Cerinţele ecologice faţă de proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor, edificiilor şi amenajărilor care influenţează starea terenurilor

La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor, edificiilor şi amenajărilor noi şi celor reconstruite, precum şi la implementarea unor tehnologii noi ce influenţează negativ starea terenurilor, trebuie să se prevadă şi să se ia măsuri în vederea protecţiei lor, de comun acord cu organele de ocrotire a naturii.

Darea în exploatare a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu asigură protecţia terenurilor contra degradării sa distrugerii sînt interzise.

Amplasarea obiectelor care influenţează negativ starea terenurilor se face pe baza unei argumentări ecologice speciale, se coordonează cu deţinătorii de terenuri, cu organele de ocrotire a naturii şi cu alte organe, în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 81. Stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor

Prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor se urmăreşte ridicarea interesării deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în protejarea terenurilor de urmările negative ale activităţii de producţie.

Stimularea economică prevede:

alocarea mijloacelor de la bugetul republican şi de la cel local pentru restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;

scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă sau de îmbunătăţire a stării lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de proiect;

acordarea de credite avantajoase;

compensarea parţială din mijloacele bugetului respectiv a reducerii venitului ca urmare a conservării provizorii a terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;

stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea fertilităţii solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea unei producţii pure din punct de vedere ecologic.

Modul de realizare a măsurilor legate de stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.

Articolul 82. Normele maxime permise de concentraţie în sol a substanţelor nocive

În interesul apărării sănătăţii omului, al protecţiei mediului înconjurător se stabilesc norme maxime de concentraţie a substanţelor chimice, bacteriologice, parazitare şi a diferitelor substanţe active în sol, care se iau în considerare la aprecierea stării terenului. Normele sus-numite şi metodica de apreciere a stării terenului se stabilesc de o legislaţie specială.

Articolul 83. Ocrotirea terenurilor agricole de calitate superioară

Pentru ocrotirea terenurilor agricole de calitate superioară, avînd în vedere nota cadastrală, şi terenurilor irigate, Parlamentul stabileşte terenurile a căror retragere din circuitul agricol este interzisă.

Articolul 84. Regimul special al terenurilor irigate

Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite pentru agricultură şi irigare pe care se află reţele permanente sau provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale cărei resurse asigură irigarea acestor terenuri.

Organele gospodăriei apelor sînt obligate să asigure deţinătorii de terenuri irigabile cu apă de irigare conform limitelor şi evidenţei debitului surselor de apă.

Trecerea terenurilor irigabile în categoria celor neirigabile se face în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 85. Formarea fondurilor pentru ameliorarea terenurilor degradate şi poluate

Fondurile pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de restabilire şi ameliorare a terenurilor degradate şi poluate, provenind de la bugetul de stat şi din mijloacele deţinătorilor de terenuri, pot fi completate cu sumele ce reprezintă despăgubirea plătită de persoanele fizice sau juridice vinovate de degradarea sau poluarea solului.

Capitolul XIII

CONTROLUL DE STAT ŞI MONITORINGUL FONDULUI FUNCIAR

Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor

Statul în persoana organelor de autoadministrare locală are obligaţia să asigure folosirea raţională şi eficientă a terenurilor, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor.

Articolul 87. Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor

Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor constau în asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperativele obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii eficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.

Articolul 88. Organele care exercită controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor

Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, Guvernul şi organele de autoadministrare locală.

Dispoziţiile organelor de autoadministrare locală şi ale organelor de ocrotire a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilor în limitele competenţei lor sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.

Modul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.

Articolul 89. Monitoringul fondului funciar

Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere şi prognoză a stării fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul de realizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie, ţinîndu-se seama de condiţiile zonale.

Capitolul XIV

SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE

Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi organele de autoadministrare locală

Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi organele de autoadministrare locală se soluţionează de organele ierarhic superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătorească sau în arbitraj.

Articolul 91. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate

Litigiile în care părţile sau una dintre părţi sînt deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanţele judecătoreşti sau de arbitraj.

Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare

Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi organizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de către arbitraj. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare, în care părţile sau una din părţi sînt persoane fizice, se examinează de către instanţa judecătorească dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului funciar

Decizia organelor de autoadministrare locală asupra litigiilor funciare intră în vigoare în momentul adoptării ei.

Atacarea deciziei în instanţă judecătorească sau în arbitraj suspendă îndeplinirea acesteia.

Decizia instanţei judecătoreşti sau a arbitrajului serveşte ca temei pentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de arendă.

Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendată sau amînată de organul care a adoptat decizia sau de organul ierarhic superior.

Articolul 94. Exproprierea

Condiţiile şi modul de expropriere, pentru nevoile statului şi ale societăţii, a terenurilor şi a construcţiilor ce constituie proprietate a persoanelor fizice şi juridice se reglementează printr-o legislaţie specială, care asigură ocrotirea dreptului de proprietate.

Capitolul XV

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE

Articolul 95. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii de terenuri

Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi alte tranzacţii dintre deţinătorii de terenuri înfăptuite cu încălcarea modului stabilit de legislaţie sînt nule.

Articolul 96. Răspunderea administrativă şi penală pentru încălcarea legislaţiei funciare

Încălcarea legislaţiei funciare de către persoanele juridice şi fizice se sancţionează pe linie administrativă cu amendă (pentru un hectar de teren):

1) pentru ocupare nelegitimă: persoanele juridice de la 50000 la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;

2) pentru construcţie nelegitimă: persoanele juridice de la 50000 la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 10000 de ruble;

3) pentru poluarea solului: persoanele juridice de la 50000 la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;

4) pentru poluarea cu substanţe chimice şi radioactive, cu deşeuri industriale, cu ape de scurgere impurificate cu organisme bacteriologice şi parazitare şi cu alte organisme dăunătoare: persoanele juridice de la 500000 la 1000000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;

5) pentru nimicirea stratului fertil al solului: persoanele juridice de la 100000 la 500000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 30000 de ruble;

6) pentru neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului: persoanele juridice de la 250000 la 500000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;

7) pentru încălcarea termenelor de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate, pentru neîntoarcerea lor în starea de destinaţie specială: persoanele juridice de la 100000 la 500000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 10000 de ruble;

8) pentru amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor ce provoacă efecte de poluare a solului: persoanele juridice de la 500000 la 1000000 de ruble, persoanele fizice de la 1500 la 15000 de ruble;

9) pentru falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea terenurilor: persoanele oficiale şi fizice de la 1000 la 5000 de ruble;

10) pentru încălcarea termenelor de examinare a cererilor cetăţenilor privind atribuirea terenurilor şi tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil: persoanele oficiale de la 1000 la 3000 de ruble;

11) pentru distrugerea bornelor de hotar: persoanele juridice de la 100 la 500 de ruble, persoanele fizice de la 50 la 100 de ruble.

Pentru încălcarea gravă a Codului funciar se poate prevedea răspundere penală.

Repetarea infracţiunilor arătate în punctele 1)-4) se sancţionează pe cale penală.

Conducătorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii care au admis ocuparea nelegitimă a terenurilor şi amplasarea nelegitimă a construcţiilor sînt sancţionaţi cu amendă de la 5000 la 10000 de ruble.

Amenda şi alte sancţiuni nu-i eliberează pe vinovaţi de înlăturarea încălcărilor comise.

Amenzile pentru încălcările indicate se aplică de către organele de autoadministrare locală, de Guvern şi de Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale, precum şi de către inspecţiile de stat pentru supravegherea sanitară, de arhitectură şi construcţii, în modul stabilit de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.

Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se folosesc de la bugetul local pentru îmbunătăţiri funciare, pentru regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor şi pentru protecţia mediului înconjurător.

Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor de terenuri

Pagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sau prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuie să fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de terenuri care au suportat aceste pagube.

Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cărora li s-au repartizat terenuri retrase, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie, zonelor sanitare şi de apărare a diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate, ori la folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţiei agricole şi la înrăutăţirea calităţii ei, în modul stabilit de legislaţie.

Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor lor sînt soluţionate de instanţa judecătorească sau de arbitraj.

Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii, organizaţii a pierderilor din producţia agricolă şi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a restituirii inoportune a terenurilor

În cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date în folosinţă provizorie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, acestea repară deţinătorilor de terenuri pierderile din producţia agricolă şi silvică şi avantajul ratat, ca urmare a depăşirii termenelor folosinţei terenului, în mărimea şi în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică

Pierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite de retragerea din circuitul agricol şi silvic sau de darea în folosinţă provizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decît producţia agricolă şi silvică, precum şi de limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, de înrăutăţirea calităţii solurilor ca urmare a efectelor negative cauzate de întreprinderi, instituţii şi organizaţii sau a folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul local la un cont special pentru asigurarea restabilirii şi valorificării terenurilor sau sporirii fertilităţii lor. Compensarea acestor pierderi se face paralel cu repararea pagubelor.

Pierderile menţionate se repară integral conform normativelor, stabilite de Guvern.

Pierderile din producţia agricolă le repară întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste şi obşteşti dacă ele şi-au amplasat construcţiile pe terenuri irigabile şi desecate atribuite lor, pe terenuri cu plantaţii multianuale pe terenuri arabile sau pe alte terenuri cu bonitare de peste 40 de puncte.

Articolul 100. Folosirea mijloacelor încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică

Mijloacele încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică sînt folosite numai la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de proiectări şi prospecţiuni şi de reglementare a regimului proprietăţii funciare, a lucrărilor legate de exploatarea terenurilor noi, de combaterea eroziunii şi alunecărilor de teren, de sporirea fertilităţii solurilor şi productivităţii terenurilor agricole şi silvice, în modul stabilit de legislaţie.

Proporţiile şi modul de determinare a pierderilor şi de folosire a mijloacelor încasate pentru aceste pierderi, precum şi lista întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor scutite de repararea lor se stabilesc de legislaţie.

Articolul 101. Restituirea terenurilor ocupate fără autorizaţie

Terenurile ocupate fără autorizaţie se restituie deţinătorilor legitimi, fără ca ei să repare cheltuielile făcute în timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru folosinţă, inclusiv demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor care le-au ocupat fără autorizaţie.

Restituirea terenului ocupat fără autorizaţie se face în baza hotărîrii organelor de resort.

Capitolul XVI

ACORDURILE INTERNAŢIONALE

Articolul 102. Acordurile internaţionale

Dacă un acord internaţional parte la care este Republica Moldova are alte prevederi decît cele cuprinse în legislaţia funciară a Republicii Moldova, se aplică prevederile acordului internaţional.