L E G E
privind modul de încheiere, aplicare, ratificare
şi denunţare a tratatelor, convenţiilor şi
acordurilor internaţionale
nr. 1137-XII din 04.08.1992
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.8/197 din 1992
* * *
Abrogat: 02.03.2000
Legea R.Moldova nr.595-XIV din 24.09.1999
Articolul 1. Republica Moldova acţionează pentru negocierea şi încheierea tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale (în continuare tratate) pe plan politic, de securitate, economic, cultural, ştiinţific, tehnic şi în alte domenii, pornind de la interesele sale fundamentale, în conformitate cu regulile şi practica internaţională.
Articolul 2. Preşedintele Republicii, Prim-ministrul şi ministrul afacerilor externe reprezintă statul în relaţiile internaţionale şi, în această calitate, încheie tratate în numele Republicii Moldova. Preşedintele Republicii poate împuternici membrii Guvernului să încheie tratate.
În baza împuternicirilor date de Preşedintele Republicii, Guvernul întreprinde măsuri pentru iniţierea şi negocierea tratatelor care se încheie în numele Republicii Moldova.
Articolul 3. Guvernul poate negocia şi încheia tratate interguvernamentale.
Guvernul aprobă încheierea tratatelor interdepartamentale.
Articolul 4. Negocierea şi încheierea tratatelor în numele Republicii Moldova se fac, pe baza împuternicirilor date în conformitate cu prevederile articolului 2, de către delegaţiile aprobate de Preşedintele Republicii.
Negocierea şi încheierea tratatelor interguvernamentale şi interdepartamentale se efectuează în baza împuternicirilor delegaţiilor aprobate de Prim-ministru.
[Art.4 modificat prin Legea nr.1361-XII din 18.03.93]
Articolul 5. Preşedintele Republicii, Prim-ministrul şi ministrul afacerilor externe negociază şi încheie tratate fără a prezenta depline puteri.
În alte cazuri împuternicirile pentru semnarea tratatelor interguvernamentale sînt descrise în deplinele puteri, eliberate de Ministrul Afacerilor Externe, în conformitate cu normele de drept internaţional şi cu practica internaţională.
Articolul 6. Parlamentul ratifică:
a) tratatele încheiate în numele Republicii Moldova;
b) tratatele interguvernamentale privind colaborarea politică şi militară;
c) tratatele interguvernamentale care fac necesară adoptarea unor noi legi sau revizuirea legilor în vigoare;
d) tratatele interguvernamentale care: implică un angajament politic sau financiare; se referă la:
- regimul politic al statelor;
- teritoriul Republicii Moldova;
- statutul persoanelor, drepturile şi libertăţile omului şi ale cetăţeanului, statutul minorităţilor naţionale;
privesc participarea Republicii Moldova la activitatea organizaţiilor internaţionale;
e) orice tratat a cărui ratificare de către Parlament este prevăzută în mod expres.
Articolul 7. Prevederile articolului 6 se aplică şi în cazul aderării Republicii Moldova la tratate.
Articolul 8. Tratatele care nu urmează să fie ratificate sînt de competenţa Guvernului. După încheiere ele sînt aproape de Guvern.
Guvernul informează Parlamentul şi Preşedintele Republicii despre încheierea oricărui tratat care nu trebuie supus ratificării.
Articolul 9. Tratatele cu caracter tehnic, încheiate de Ministerul Afacerilor Externe sau de alte ministere şi departamente prin schimb de Note sau scrisori, pot intra în vigoare la data efectuării schimbului, fără a fi supuse ratificării sau aprobării ulterioare.
Articolul 10. Negocierea şi încheierea tratatelor în numele Republicii Moldova sau al Guvernului sînt iniţiate de Ministerul Afacerilor Externe, în conformitate cu prevederile articolului 4.
Negocierea şi încheierea Tratatelor pot fi iniţiate şi de alte ministere şi departamente care au atribuţii pe plan extern şi împuternicirile respective numai în baza împuternicirilor şi în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Ministerul Afacerilor Externe prezintă Guvernului singur sau, după caz, în comun cu alte ministere şi departamente, propunerile privind încheierea, ratificarea, aprobarea tratatelor, aderarea la ele ori denunţarea lor.
Articolul 11. Denunţarea tratatelor urmează aceeaşi procedură ca şi ratificarea lor.
Articolul 12. Ratificarea tratatelor încheiate în numele Republicii Moldova, aderarea la ele sau denunţarea lor se consemnează în instrumentele respective, semnate de Preşedintele Republicii, învestite cu sigiliul statului şi contrasemnate de ministrul afacerilor externe.
Instrumentele menţionate urmează a fi schimbate între părţi sau depuse spre păstrare la depozitar, în conformitate cu normele de drept internaţional şi practica internaţională.
Aprobarea tratatelor interguvernamentale se notifică pe cale diplomatică celeilalte părţi contractante sau depozitarului.
Articolul 13. Guvernul ia măsurile necesare pentru aplicarea tratatelor şi controlează modul în care ele se realizează.
Guvernul informează periodic Parlamentul şi Preşedintele Republicii asupra problemelor pe care le implică aplicarea tratatelor în vederea soluţionării lor operative, în deplină concordanţă cu normele de drept internaţional şi cu interesele Republicii Moldova.
Articolul 14. Hotărîrile privind ratificarea tratatelor, precum şi textele lor integrale, se publică în ediţiile oficiale ale Parlamentului şi Guvernului. Ministerul Afacerilor Externe asigură publicarea informaţiilor privind realizarea principalelor tratate la care Republica Moldova este parte, precum şi înregistrarea lor la Organizaţia Naţiunilor Unite.
Articolul 15. În procesul negocierii iniţiatorul încheierii tratatului solicită avizul scris privitor la aspectul politic, juridic, economic şi de altă natură din partea ministerelor şi departamentelor care pot fi implicate la realizarea lor.
Ministerele şi departamentele respective sînt obligate, ca într-un termen de 30 de zile de la data solicitării, să pună la dispoziţia iniţiatorului avizul lor scris.
Articolul 16. Originalul textelor tratatului, semnat de reprezentanţi autorizaţi ai Republicii Moldova, se depune în termen de 15 zile de la ratificare sau aprobare la arhiva tratatelor a Ministerului Afacerilor Externe pentru înregistrare şi conservare.
Copiile certificate ale tratatelor la care Republica Moldova este parte sînt înregistrate şi conservate la arhiva tratatelor a Ministerului Afacerilor Externe.
Articolul 17. Ministerul Afacerilor Externe este obligat ca, în termen de 30 de zile de la aderarea Republicii Moldova la tratat, singur sau în comun cu alte ministere şi departamente, să înainteze propuneri Parlamentului privitoare la punerea în concordanţă a legislaţiei cu prevederile tratatului.
Articolul 18. Metodica încheierii, aplicării, ratificării şi denunţării tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale se anexează.
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA | M.SNEGUR |
Chişinău, 4 august 1992. | |
Nr.1137-XII. |
Anexă
METODICA
încheierii, aplicării, ratificării şi denunţării tratatelor
convenţiilor şi acordurilor internaţionale
I. FAZELE ÎNCHEIERII UNUI TRATAT:
1. Negocierea – cuprinde activitatea reprezentanţilor statelor asupra stabilirii clauzelor tratatului. Negocierile se poartă între guvern, prin organe de stat externe şi interne ale relaţiilor internaţionale. În practica internaţională negocierile se poartă pe cale diplomatică obişnuită, prin persoane speciale împuternicite, la conferinţe şi congrese internaţionale, în organizaţii internaţionale.
2. Elaborarea textului – proces în care se ţine cont de faptul că textul trebuie să aibă o anumită structură, ce constă din preambul, parte principală, conţinut sau fond, parte finală sau clauze finale, încheierea sau parte protocolară specificare în care se menţionează limbile tratatului, precum şi din anexe.
3. Semnarea tratatului – fază în raport cu care există tratate ce urmează să dobîndească, potrivit voinţei părţilor, forţă juridică obligatorie numai printr-o procedură ulterioară, distinsă de semnare, cum este ratificarea, şi tratate care, potrivit voinţei părţilor, dobîndesc forţă juridică prin semnarea lor.
4. Ratificarea – se realizează printr-un instrument scris, denumit instrument de ratificare, a cărui formă este reglementată prin dreptul intern. Prin ratificare un stat devine parte la tratat, dacă acesta este în vigoare ori intră în vigoare ce efect al ratificării.
5. Acceptarea şi aderarea – se folosesc în practica internaţională în mod analog cu ratificarea. Intervin îndeosebi cînd statele participante la elaborarea unui tratat nu au semnat sau au semnat numai ad referendum tratatul sau se alătură unui tratat deschis pentru semnare.
6. Rezervele la tratat – problemă ce se pune numai în cazul tratatelor multilaterale. O rezervă în privinţa unui tratat bilateral echivalează cu o nouă propunere de negociere între cele două state.
II. INIŢIATIVA ÎNCHEIERII DE TRATATE
1. Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, alte ministere, departamente care, prin atribuţiunile lor specifice, desfăşoară activităţile ce angajează Guvernul şi care au contacte cu parteneri oficiali străini pot avea iniţiativa încheierii unor tratate bilaterale interguvernamentale în limitele competenţei stabilite prin lege.
2. Iniţiativa de a se încheia astfel de tratate se ia în conformitate cu po;itica Republicii Moldova, cu necesitatea apărării şi promovării intereselor ei, cu hotărîrile Parlamentului, ale Preşedintelui Republicii şi ale Guvernului, cu înţelegerile convenţiei în cadrul întîlnirilor la nivel înalt, precum şi cu practica internaţională.
3. În faza preliminară este necesară obţinerea acordului de principiu al partenerilor privind încheierea unor astfel de tratate, expresie a voinţei politice comune de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Acordul de principiu poate rezulta din contacte directe între instituţiile interesate din ambele ţări sau se poate obţine prin canale politico-diplomatice, prin intermediul reprezentanţelor diplomatice din capitalele respective.
III. ELABORAREA PROIECTULUI DE TRATAT
1. După obţinerea acordului de principiu al partenerului, se trece la elaborarea proiectului de tratat, pornindu-se de la interesele Republicii Moldova în domeniul respectiv, de la practica internaţională, de la cunoaşterea poziţiilor de principiu ale guvernului ţării cu care se fac negocierile.
2. Textul proiectului de tratat se pregăteşte în limba de stat şi se înaintează spre avizare instituţiilor guvernamentale interesate.
3. După primirea avizelor în termenul stabilit de lege, instituţia iniţiatoare definitizează proiectul de tratat. În cazul unor diferenţe de opinii, se organizează grupuri de lucru pentru reconsilierea textelor. Rezultatele dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de participanţi, împuterniciţi de conducerea instituţiilor pe care le reprezintă.
4. Textul se traduce într-o limbă de circulaţie internaţională în care vor avea loc negocierile.
5. Proiectul de tratat se înaintează oficial partenerului fie direct, fie prin canale politico-diplomatice. Va fi evitată transmiterea prin poşta internaţională. Unele texte pot fi transmise prin telefax.
6. Dacă iniţiativa aparţine partenerului care prezintă proiectul de tratat, instituţia guvernamentală responsabilă din Republica Moldova va prezenta înainte de negocieri un contraproiect, elaborat conform criteriilor menţionate mai sus. Este recomandabil ca negocierile să fie purtate avîndu-se două texte, prezentate în prealabil de ambele părţi.
IV. NEGOCIERILE
1. Se recomandă ca negocierile să aibă loc între delegaţii de experţi (conduse, de regulă, de către miniştri şi directori ai instituţiilor iniţiatoare).
2. Delegaţia Republicii Moldova se va orienta de mandatul aprobat de forurile competente, comparînd proiectul propriu cu contraproiectul partenerului.
3. Înainte de negocieri, delegaţia Republicii Moldova se va documenta atît asupra poziţiilor şi intereselor proprii, cît şi asupra poziţiilor oficiale, intereselor şi practicii partenerilor.
4. Negocierile se fac, de regulă, în cel puţin două runde în capitalele ambelor ţări. Se recomandă ca prima să aibă loc în capitala ţării iniţiatoare, ceea ce permite ca discuţiile să aibă ca bază textul proiectului propriu de ţara gazdă.
5. Delegaţia trebuie să manifeste flexibilitate pentru a facilita avansarea negocierilor, fără a ceda, însă, în problemele de principiu şi nici în promovarea intereselor esenţiale ale Republicii Moldova.
6. Dacă părţile au diferite puncte de vedere, ceea ce ar îngreuia finalizarea textului, vor fi solicitate instrucţiuni suplimentare. Pot fi acceptate AD REFERENDUM unele formulări care nu coincid cu poziţiile proprii, dar care nici nu contravin lor; unele formulări propuse cu insistenţă de parteneri pot fi incluse în paranteze, urmînd să se solicite instrucţiuni asupra lor pentru următoarea rundă de negocieri; se recomandă ca delegaţia care negociază să urmărească realizarea unui echilibru între formulările propuse de ambii parteneri şi acceptate AD REFERENDUM sau cele incluse între paranteze.
7. În tot cursul negocierilor se va avea în vedere realizarea unui echilibru în drepturile şi obligaţiile asumate de părţi, astfel încît să se asigure respectarea principiului egalităţii suverane a statelor.
8. O atenţie deosebită trebuie acordată clauzelor finale:
a) intrarea în vigoare a textului tratatului convenit (de regulă, după ultima comunicare a aprobării sau rectificării acestuia de autorităţile competente din fiecare stat);
b) limba textelor oficiale ale tratatului; textele se redactează de regulă în două exemplare originale, fiecare în limba de stat a Republicii Moldova şi în limba statului partener, precum şi într-un exemplar într-o limbă de circulaţie internaţională (în care s-au purtat negocierile); în caz de interpretare diferită, textul în limba de circulaţie internaţională este de referinţă; răspunderea pentru traducerile originale în limba de stat a Republicii Moldova şi în limba statului partener o poartă fiecare parte;
c) durata de valabilitate; tratatele se încheie, de regulă, pe durate fixe, specificate în textul convenit (între unu şi 20 de ani, după caz), cu clauze de prelungire automată (tacită reconducţiune) sau de prelungire convenită pe încă o perioadă, precum şi cu clauze speciale de încetare a valabilităţii (de regulă prin notificare unilaterală cu cel puţin 6 luni înainte de încetarea valabilităţii).
9. După convenirea şi definitivarea textelor, acestea se dactilografiază pe hîrtie specială de tratate, în limbile convenite; fiecare parte asigură dactilografierea în limba sa, în două exemplare originale, dactilografierea în limba de circulaţie internaţională se face, prin înţelegere, de una din părţi.
10. Cele două texte originale sînt alternante (nu identice), în sensul că textul fiecărei părţi, ori de cîte ori este necesar, începe cu numele ţării respective.
De exemplu:
“Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României, din dorinţă...” (pentru alternantul Republicii Moldova);
“Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, din dorinţa...” (pentru alternantul României).
Semnătura pentru alternantul fiecărei din părţi se face în stînga ultimei file.
V. PARAFAREA ŞI SEMNAREA
1. După convenirea textului şi dactilografierea lui în modul stabilit mai sus, se trece la pregătirea pentru parafare şi semnare, ceea ce înseamnă:
a) compararea corectitudinii textelor dactilografice de cele două părţi cu textul de referinţă;
b) legarea textelor tratatului în mape speciale de piele sau de carton, cu însemnele naţionale ale celor două părţi;
c) sigilarea textelor tratatului cu sigilii de stat ale ambilor parteneri.
2. Parafarea se face de către şefii delegaţiilor care au negociat (sau la un nivel mai înalt), în cadrul unei ceremonii, în care fiecare pagină a textului convenit se semnează numai cu iniţialele celui care parafează, în colţul de jos al filei.
3. Semnarea poate avea loc mai tîrziu, într-un cadru oficial, la un nivel mai înalt, sau imediat după încheierea negocierii, dacă nu este necesară operaţiunea de parafare.
VI. INTRAREA ÎN VIGOARE. PRELUNGIREA VALABILITĂŢII.
ÎNCETAREA VALABILITĂŢII SAU DENUNŢAREA
1. Tratatul convenit intră în vigoare, potrivit clauzelor finale, în una din următoarele situaţii:
a) după schimbul instrumentelor de ratificare, dacă importanţa tratatului face necesară ratificarea lui de către organele legislative; schimbul instrumentelor de ratificare se face, de regulă, în cadrul unei ceremonii, în cealaltă ţară decît în cea în care s-a făcut semnarea;
b) după schimbul de note verbale, prin care fiecare parte anunţă aprobarea tratatului de către forurile competente din ţara sa.
2. După intratea în vigoare a tratatului, instituţia iniţiatoare din Republica Moldova informează toate ministerele şi departamentele despre acest lucru şi, după caz, face propuneri Parlamentului pentru modificarea sau completarea legislaţiei în domeniul respectiv.
3. Originarul textelor tratatului este depus la arhiva tratatelor a Ministerului Afacerilor Externe pentru înregistrare şi conservare.
4. Prelungirea valabilităţii tratatului se face fie prin tacită reconducţiune, fie printr-un acord între părţi.
5. Eventuala denunţare a tratatului se face în cazuri deosebite, cînd partenerul încalcă premeditat obligaţiunile asumate, buna lui credinţă fiind pusă sub semnul întrebării, sau cînd partenerul încalcă principiile de bază, unanim recunoscute, ale dreptului internaţional şi ale raporturilor dintre state.
De regulă statele părţii onorează cu buna-credinţă clauzele tratatelor potrivit principiului PACTA SUNT SERVANDA (Tratatele trebuie respectate).
