L E G E

cu privire la întreprinderea de stat

nr. 146-XIII  din  16.06.94

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.2/9 din 25.08.1994

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Întreprinderea de stat

Articolul 2. Modul de înfiinţare şi înregistrare a întreprinderii

Capitolul II

BUNURILE ÎNTREPRINDERII

Articolul 3. Componenţa bunurilor şi modul utilizării lor

Articolul 4. Capitalul social

Capitolul III

GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII

Articolul 5. Bazele gestiunii

Articolul 6. Fondatorul şi atribuţiile lui

Articolul 7. Consiliul de administraţie şi atribuţiile lui

Articolul 8. Managerul şi atribuţiile lui

Capitolul IV

ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR A ÎNTREPRINDERII

Articolul 9. Domeniul de activitate

Articolul 10. Formarea programului de producţie

Articolul 11. Asigurarea tehnico-materială

Articolul 12. Preţurile şi formarea preţurilor

Articolul 13. Beneficiul şi pierderile

Articolul 14. Încetarea activităţii

Notă: În textul legii sintagma "Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat" se înlocuieşte cu sintagma "Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor" prin Legea nr.358-XIV din 15.04.1999, în vigoare 28.05.1999

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege. Prezenta lege stabileşte condiţiile juridice, organizatorice şi economice ale înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat.

 Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Întreprinderea de stat

(1) Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului.

(2) Întreprinderea de stat (în continuare – întreprindere) este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.

(3) Controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organele administraţiei de stat în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, prezenta lege şi cu alte acte legislative.

(4) Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune. Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o.

(5) Întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică din ziua înregistrării ei la Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale. Întreprinderea are firma (denumirea) sa cu indicaţia "Întreprindere de stat" sau iniţialele "Î.S." şi a principalului gen de activitate, adresă, conturi de decontare, ştampilă cu stema de stat a Republicii Moldova şi cu denumirea firmei şi cuvintele "Republica Moldova". Pe hîrtiile cu antetul întreprinderii se indică numărul de înregistrare.

(6) Întreprinderea este în drept să deschidă filiale şi reprezentanţe, precum şi, cu acordul organului administraţiei de stat, care a fondat-o şi al organului care exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol, să intre în componenţa asociaţiilor, concernelor, consorţiilor şi altor asociaţii de stat ale întreprinderilor în baza contractelor încheiate cu alţi agenţi economici.

[Art.1 modificat prin Legea nr.417-XV din 26.07.2001, în vigoare 06.09.2001]

Articolul 2. Modul de înfiinţare şi înregistrare a întreprinderii

(1) Decizia cu privire la înfiinţarea întreprinderii o adoptă Guvernul care în numele Republicii Moldova exercită atribuţiile de proprietar al patrimoniului de stat prin intermediul Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor, care este fondator al întreprinderii (în continuare – fondator), în baza calculelor tehnico-economice argumentate şi paşaportului ecologic, coordonat cu Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător. Decizia cu privire la înfiinţarea întreprinderii se coordonează cu organele de autoadministrare locală.

(2) Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor este în drept să delegheze unele funcţii de fondator altor organe ale administraţiei de stat.

(3) Documentele de constituire a întreprinderii sînt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei şi statutul întreprinderii. Statutul-model al întreprinderii de stat se aprobă de către Guvern.

(4) Statutul întreprinderii se aprobă de către fondator şi conţine următoarele date:

a) firma (denumirea), inclusiv abreviată, şi sediul întreprinderii;

b) data şi numărul deciziei fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii, sediul fondatorului;

c) genurile de activitate;

d) durata întreprinderii (în cazul în care durata nu este indicată întreprinderea se consideră înfiinţată pe o durată nelimitată);

e) componenţa bunurilor transmise în gestiune întreprinderii şi mărimea capitalului social;

f) planul şi mărimea terenului ocupat de întreprindere;

g) răspunderea întreprinderii pentru obligaţiunile sale;

h) organele de gestiune şi control, competenţa lor, modul de constituire şi de desfăşurare a activităţii;

i) modul de repartizare şi utilizare a beneficiului, precum şi de acoperire a pierderilor;

j) modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.

(5) În statut pot fi incluse şi alte condiţii de înfiinţare şi activitate a întreprinderii, care nu vin în contradicţie cu legislaţia.

(6) Înregistrarea şi reînregistrarea întreprinderii se efectuează în condiţiile legii.

 Capitolul II

BUNURILE ÎNTREPRINDERII

Articolul 3. Componenţa bunurilor şi modul utilizării lor

(1) Bunurile transmise întreprinderii în gestiune sînt constituite din: terenul, fondurile fixe şi circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii.

(2) Modul de posesiune, folosinţă şi dispunere de bunurile întreprinderii se stabileşte de legislaţie şi de statutul întreprinderii.

(3) Întreprinderea este obligată să păstreze, să utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care dispune şi să le asigure.

(4) Întreprinderea nu poate fără autorizaţia fondatorului să dea în arendă ori în gaj proprietatea transmisă ei în gestiune operativă, să participe cu bunurile sale la activitatea structurilor nestatale şi să investească mijloace în alte state.

[Art.3 completat prin Legea nr.229-XIV din 16.12.1998, în vigoare 14.01.1999]

Articolul 4. Capitalul social

(1) Mărimea capitalului social şi procedura modificării lui se stabilesc în statutul întreprinderii.

(2) Sursele de formare a capitalului social sînt:

a) depunerile materiale ale fondatorului;

b) investiţiile capitale din contul subvenţiilor şi beneficiului;

c) bunurile transmise în mod gratuit;

d) alte surse neinterzise de legislaţie.

 Capitolul III

GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII

Articolul 5. Bazele gestiunii

Gestiunea întreprinderii se efectuează în conformitate cu prezenta lege, alte acte normative şi cu statutul întreprinderii.

Articolul 6. Fondatorul şi atribuţiile lui

(1) Fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul managerului – şeful de întreprindere (în continuare – manager), numit prin concurs, sau al consiliului de administraţie.

(2) Fondatorul:

a) aprobă statutul întreprinderii, modificările şi completările acestuia;

b) stabileşte întreprinderii indicii economici;

c) promovează o politică tehnică unică în cadrul ramurii;

d) desemnează la propunerea ministerelor şi departamentelor de ramură, a altor organe ale administraţiei de stat, membrii consiliului de administraţie şi managerul şi îi eliberează de îndatoriri;

e) transmite bunurile şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de întreprinzător managerului în baza contractului (acordului).

3) Contractul reglementează relaţiile dintre fondator şi manager, stabileşte drepturile şi obligaţiunile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă şi de dispunere de patrimoniu, prevede modul şi condiţiile de remunerare a managerului şi răspunderea materială a părţilor, condiţiile de reziliere a contractului. Contractul-tip (acordul-tip) dintre fondator şi manager – şeful întreprinderii de stat se aprobă de către Guvern.

(4) Fondatorul nu are dreptul să intervină în activitatea întreprinderii după încheierea contractului cu managerul, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi de contract.

Articolul 7. Consiliul de administraţie şi atribuţiile lui

(1) Statutul întreprinderii poate prevedea constituirea consiliului de administraţie, care este organul colegial de administrare a întreprinderii, reprezintă interesele statului şi îşi exercită activitatea în conformitate cu prezenta lege şi Regulamentul consiliului de administraţie al întreprinderii de stat aprobat de Guvern.

(2) În componenţa consiliului de administraţie în mod obligatoriu intră managerul, reprezentanţi ai fondatorului şi ai colectivului de muncă, pot fi incluşi şi lucrători ai ministerelor, departamentelor, altor organizaţii, specialişti în domeniul de activitate al întreprinderii, în economie şi drept.

(3) Preşedintele consiliului de administraţie şi membrii lui, în afară de reprezentanţii colectivului de muncă, sînt confirmaţi de către fondator.

(4) Membrii consiliului de administraţie participă la activitatea acestuia prin cumul cu funcţia lor de bază, cu excepţia managerului.

(5) Membrii consiliului de administraţie, în conformitate cu legislaţia, răspund solidar faţă de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărîrilor adoptate de ei cu abateri de la legislaţie, statutul întreprinderii şi Regulamentul consiliului de administraţie. Membrul consiliului de administraţie care a votat împotriva unei astfel de hotărîri este scutit de repararea prejudiciilor dacă în procesul-verbal al şedinţei a fost fixat protestul lui. Este absolvit de răspundere şi membrul consiliului de administraţie care nu a participat la şedinţă, dacă în decursul a 7 zile după ce a aflat sau trebuia să afle despre o asemenea hotărîre, el a înmînat preşedintelui consiliului de administraţie un protest în scris. Membrul consiliului de administraţie poate fi scutit de repararea prejudiciilor cauzate de el în timpul îndeplinirii obligaţiunilor sale, dacă el a acţionat conform documentelor întreprinderii sau unei alte informaţii, a căror autenticitate nu a putut fi pusă la îndoială, sau a acţionat în limitele unui risc normal de producţie sau de gestiune. Demisia sau destituirea membrului consiliului de administraţie nu-l scuteşte de obligaţia de a repara prejudiciile cauzate din vina lui.

(6) Consiliul de administraţie:

a) aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii;

b) ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii;

c) soluţionează, de comun acord cu fondatorul, chestiunile referitoare la intrarea întreprinderii în asociaţii şi alte uniuni şi ieşirea ei din ele;

d) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi pierderilor;

e) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea şi folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator;

f) prezintă fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea statutului întreprinderii, reorganizarea şi lichidarea întreprinderii.

(7) În statutul întreprinderii pot fi prevăzute şi alte atribuţii ale consiliului de administraţie care nu vin în contradicţie cu legislaţia.

(8) Consiliul de administraţie nu are dreptul să intervină în activitatea desfăşurată de manager, conform contractului.

(9) Membrul consiliului de administraţie se eliberează de îndatoririle sale (se revocă) de către organul care l-a confirmat sau ales, în caz de:

a) încălcare a legislaţiei;

b) expirare a termenului împuternicirilor (alegerii);

c) lichidare a întreprinderii;

d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

Articolul 8. Managerul şi atribuţiile lui

Managerul:

a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă;

b) acţionează fără procură în numele întreprinderii;

c) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu organele de justiţie, acordînd astfel de împuterniciri în unele probleme şi altor lucrători ai întreprinderii;

d) asigură executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie;

e) încheie contracte, eliberează procuri, deschide conturi în bănci;

f) prezintă fondatorului (consiliului de administraţie) propuneri privind schimbarea componenţei, reconstrucţia, lărgirea, reutilarea tehnică a bunurilor transmise în gestiunea operativă a întreprinderii;

g) asigură folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativă;

h) poartă răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiunilor stabilite în contract.

 Capitolul IV

ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR A ÎNTREPRINDERII

Articolul 9. Domeniul de activitate

Întreprinderea poate practica orice genuri de activitate prevăzute în statutul ei, cu excepţia celor interzise de legislaţie.

Articolul 10. Formarea programului de producţie

Întreprinderea îşi întocmeşte de sine stătător programul de producţie, pornind de la indicii economici stabiliţi de fondator, de la contractele încheiate pentru comercializarea producţiei către consumatori şi necesitatea de a asigura dezvoltarea de producţie şi socială a întreprinderii.

Articolul 11. Asigurarea tehnico-materială

Întreprinderea procură resurse pe piaţa de mărfuri nemijlocit de la producători, în unităţile comerţului angro, la burse, iarmaroace, licitaţii, de la organizaţiile de aprovizionare tehnico-materială etc.

Articolul 12. Preţurile şi formarea preţurilor

Întreprinderea comercializează producţia sa, lucrările, serviciile, precum şi deşeurile de producţie la preţurile şi tarifele stabilite pe baza cererii şi ofertei, iar în cazurile prevăzute de actele normative – la preţuri şi tarife reglementate de stat.

Articolul 13. Beneficiul şi pierderile

(1) Beneficiul întreprinderii se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie. Beneficiul net se formează după achitarea cu bugetul şi creditorii, onorarea altor plăţi obligatorii stabilite de legislaţie şi se repartizează în fondul dezvoltării producţiei, fondul de consum şi în fondul de rezervă în modul stabilit de statutul întreprinderii.

(2) Pierderile întreprinderii sînt acoperite din contul:

a) beneficiului rămas la dispoziţia întreprinderii, precum şi din mijloacele fondului de rezervă;

b) dotaţiilor şi subvenţiilor.

Articolul 14. Încetarea activităţii

Activitatea întreprinderii încetează, în conformitate cu statutul său şi la decizia fondatorului prin reorganizarea sau lichidarea ei. Întreprinderea poate fi lichidată de asemenea de către instanţa de judecată competentă în conformitate cu legislaţia.

[Art.14 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.1996, în vigoare 20.06.1996]