L E G E

cu privire la petiţionare*

nr. 190-XIII  din  19.07.94

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.6-8/23 din 24.01.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.4/47 din 08.09.1994

* * *

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Art.1. – Prezenta lege determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite în continuare organe), în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime.

Art.1¹. – Prezenta lege se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor adresate de organizaţiile legal constituite în numele colectivelor pe care le reprezintă.

Art.2. – Sub incidenţa prezentei legi cad cetăţenii străini şi apatrizii, ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.

Art.3. – (1) Prezenta lege nu se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor, prevăzut de legislaţia de procedură penală, de procedură civilă, cu privire la contravenţiile administrative, precum şi de legislaţia muncii.

(2) Modul de examinare a cererilor privind încălcările drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului se reglementează de legislaţia cu privire la avocaţii parlamentari.

Art.4. – (1) Prin petiţie, în sensul prezentei legi, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.

(2) Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului emitent sau organului ierarhic superior.

(3) Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă.

Art.5. – Petiţia se depune în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

Art.6. – Petiţiile, ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

Art.7. – (1) Petiţiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menţionate la art.6, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor.

(2) Petiţiile, în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori inacţiune a unui organ administrativ sau persoană oficială, care au lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanţă.

(3) Petiţiile, în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu au organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor raionale, primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei judecătoreşti.

Art.8. – (1) Petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de o lună, iar cele care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară – fără întîrziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării.

(2) În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către conducătorul organului corespunzător cu cel mult o lună, fapt despre care este informat petiţionarul.

(3) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de o lună de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.

(4) Petiţiile (cererile) prin care se solicită o informaţie oficială se examinează în termenele stabilite în legislaţia privind accesul la informaţie.

Art.9. – (1) Dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.

(2) Se interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sînt atacate.

Art.10. – (1) Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicîndu-se numele, prenumele şi domiciliul.

(2) Petiţiile care nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin.(1) se examinează de către organele corespunzătoare doar în cazul în care acestea conţin informaţii ce vizează securitatea naţională şi ordinea publică.

Art.11. – Petiţionarul are dreptul:

a) să expună personal argumente organului sau persoanei oficiale care examinează petiţia;

b) să beneficieze de serviciile avocatului;

c) să prezinte organului sau persoanei oficiale care efectuează examinarea materiale suplimentare ori să solicite organului sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;

d) să ia cunoştinţă de materialele examinării;

e) să primească răspuns în scris ori oral despre rezultatele examinării;

f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislaţie.

Art.12. – (1) Organul sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile sînt obligate:

a) să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege;

b) să asigure restabilirea drepturilor lezate şi recuperarea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat;

c) să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării petiţiilor.

(2) Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi, după caz, să anuleze sau să modifice actul administrativ.

(3) Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi să anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul administrativ emis cu acordul său.

Art.13. – (1) În procesul examinării petiţiei nu se admite divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile şi interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constituie secrete de stat.

(2) Nu se admite elucidarea unor informaţii privind personalitatea petiţionarului, dacă acestea nu se referă la conţinutul petiţiei.

Art.14. – (1) Rezultatul examinării se aduce la cunoştinţă petiţionarului în scris, iar cu consimţămîntul lui – oral.

(2) Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi să conţină trimiteri la legislaţie.

Art.15. – În cazul cînd cerinţele expuse în petiţie sînt recunoscute legale, organul sau persoana oficială, care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în vederea compensării prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legii.

Art.16. – (1) Petiţionarii, care consideră că drepturile lor sînt lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale, care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de contencios administrativ în termen de 6 luni din ziua comunicării deciziei sau, în caz dacă în intervalul menţionat nu au primit răspuns – din ziua cînd trebuiau să-l primească.

(2) Petiţionarul depune în instanţa de contencios administrativ, concomitent cu cererea, şi răspunsul organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.

(3) În cazul cînd petiţionarul nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite, el va menţiona acest fapt în cererea depusă, iar instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.

(4) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

Art.17. – Încălcarea ordinii oficial stabilite de organizare a lucrului cu petiţiile, precum şi a evidenţei sau păstrării lor de către persoanele special desemnate pentru aceasta, atrage după sine răspunderea disciplinară. În lipsa persoanelor indicate, răspunderea disciplinară o poartă conducătorul organului respectiv.

Art.18. – Refuzul neîntemeiat de a examina petiţia sau tărăgănarea examinării ei, adoptarea unor decizii ce contravin legislaţiei, divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui atrage după sine răspundere administrativă.

Art.19. – Persecutarea petiţionarului în legătură cu înaintarea petiţiei ori cu exprimarea unor aprecieri critice ce se conţin în ea, precum şi acţiunile prevăzute la art.18, dacă acestea au fost însoţite de abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu, de atitudine neglijentă faţă de îndatoririle sale din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, în urma cărora au fost prejudiciate considerabil drepturile petiţionarului, interesele de stat şi obşteşti atrage după sine răspundere penală.

Art.20. – Petiţiile adresate a doua oară, care nu conţin argumente ori informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este informat în scris petiţionarul.

Art.21. – (1) Persoanele de stat de rang superior primesc petiţionarii în audienţă în modul stabilit de ele, dar nu mai rar de o dată pe lună.

(2) Conducătorii de ministere şi departamente organizează primirea petiţionarilor nu mai rar de două ori pe lună, iar conducătorii organelor de autoadministrare locală, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor – nu mai rar de o dată pe săptămînă.

Art.22. – Lucrările de secretariat privind examinarea petiţiilor în organe se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Art.23. – Organizarea şi controlul asupra lucrului cu petiţiile revin organelor de autoadministrare locală, Guvernului şi Parlamentului.

________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.