L E G E
privind mărcile şi denumirile de origine a produselor
nr. 588-XIII din 22.09.95
Republicat: Monitorul Oficial nr.150-151 din 11.12.2001 pag.3
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8-9/76 din 08.02.1996
* * *
Abrogat: 25.10.2008
Legea R.Moldova nr.66-XVI din 27.03.2008
Notă: Se abrogă Legea nr.588-XIII din 22.09.1995 în partea ce se referă la mărci conform Legii nr.38-XVI din 29.02.2008, în vigoare 06.09.2008
CUPRINS
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Reglementarea juridică
Articolul 2. Mărcile
Articolul 3. Denumirea de origine şi indicaţia geografică
Articolul 4. Protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului
Articolul 5. Certificatul de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
Articolul 6. Dreptul exclusiv asupra mărcii
Articolul 7. Temeiurile pentru respingerea cererii de înregistrare a mărcii, a denumirii de origine a produsului sau a indicaţiei geografice şi cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii
Capitolul II
ÎNREGISTRAREA MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE A PRODUSULUI
Articolul 8. Cererea de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii
Articolul 9. Data depozitului naţional reglementar
Articolul 10. Prioritatea mărcii
Articolul 11. Examinarea cererii
Articolul 12. Examinarea formală a cererii
Articolul 13. Examinarea semnului solicitat
Articolul 14. Atacarea deciziei asupra cererii
Articolul 15. Retragerea cererii
Articolul 16. Publicarea cererii de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi a cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii
Articolul 17. Contestaţia împotriva înregistrării mărcii sau denumirii de origine a produsului şi împotriva recunoaşterii notorietăţii mărcii
Articolul 18. Înregistrarea şi eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
Articolul 19. Publicarea datelor referitoare la înregistrare
Articolul 20. Durata înregistrării
Articolul 21. Operarea modificărilor
Capitolul III
FOLOSIREA MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE A PRODUSULUI, TRANSMITEREA MĂRCII
Articolul 22. Folosirea mărcii şi a denumirii de origine a produsului
Articolul 23. Marcarea de avertizare
Articolul 24. Transmiterea drepturilor asupra mărcii
Articolul 25. Răspunderea pentru folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
Capitolul IV
SUSPENDAREA PROTECŢIEI JURIDICE A MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE A PRODUSULUI
Articolul 26. Nulitatea înregistrării
Articolul 27. Anularea înregistrării
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 28. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi
Articolul 29. Atribuţiile Agenţiei în domeniul protecţiei mărcilor şi a denumirilor de origine a produselor
Articolul 30. Taxele
Articolul 31. Înregistrarea mărcilor şi denumirilor de origine a produselor în străinătate
Articolul 32. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine
Articolul 33. Tratatele internaţionale
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 34 Intrarea în vigoare
Articolul 35 Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege
Articolul 36 Dispoziţii tranzitorii
Articolul 37 Îndatoririle Guvernului
Parlamentul adoptă prezenta lege.
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Reglementarea juridică
Raporturile ce ţin de înregistrarea, protecţia juridică şi folosirea mărcilor şi denumirilor de origine a produselor (indicaţiilor geografice) se reglementează de prezenta lege şi de alte acte normative.
[Art.1 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 2. Mărcile
(1) Marca de produs şi marca de serviciu (în continuare - marcă) constituie orice semn sau orice combinaţie de semne, susceptibile de reprezentare grafică, ce serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de produsele sau serviciile altei persoane fizice sau juridice.
(2) Pot fi înregistrate ca mărci astfel de semne, cum ar fi: cuvintele (inclusiv numele de persoane), literele, cifrele, elementele figurative şi combinaţiile de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne perceptibile vizual. Elementele figurative pot fi constituite din reprezentări grafice plane sau forme tridimensionale (în relief) cu o configuraţie distinctă.
(3) Marca poate fi înregistrată fiind executată în alb-negru sau în culori.
(4) Marca poate fi individuală sau colectivă. Marca individuală este marca ce aparţine unei singure persoane fizice sau juridice. Marca colectivă este marca destinată pentru a deosebi produsele sau serviciile respective fabricate şi comercializate ori serviciile prestate de membrii unei uniuni, asociaţii economice sau ai unei alte asociaţii (în continuare - asociaţie) de cele aparţinînd altor persoane fizice sau juridice.
(5) Marca de conformitate (pentru certificare), aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sistem de certificare, indicînd cu un grad suficient de încredere că produsul, procesul sau serviciul în cauză este conform cu un standard sau cu un alt act normativ specific, este protejată conform prevederilor prezentei legi.
(6) Marca notorie este o marcă larg cunoscută, aplicată produselor sau serviciilor în cadrul unui anumit public, inclusiv ca urmare a promovării ei în Republica Moldova la data depunerii cererii de înregistrare sau la data priorităţii invocate în cerere. Marca notorie este protejată conform prevederilor prezentei legi.
(7) Nu poate fi recunoscută notorie marca care a devenit larg cunoscută în cadrul unui anumit segment de public după data invocării priorităţii unei mărci identice sau similare pentru produse identice pe numele altui solicitant.
[Art.2 completat prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.2 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 3. Denumirea de origine şi indicaţia geografică
(1) Denumirea de origine a produsului este denumirea ţării, regiunii sau localităţii (zonei geografice), precum şi denumirea istorică a acestora, utilizate pentru desemnarea produsului ale cărui calităţi deosebite sînt determinate, exclusiv sau în principal, de factorii naturali şi/sau etnografici caracteristici zonei geografice respective.
(2) Indicaţia geografică este indicaţia ce serveşte la identificarea unui produs ca fiind originar dintr-o ţară, teritoriu, regiune sau localitate a unei ţări în cazul în care o calitate, un renume sau o altă anumită caracteristică pot fi atribuite în mod esenţial acestei regiuni geografice.
(3) Se respinge sau se anulează, din oficiu sau la cererea unei părţi interesate, înregistrarea unei mărci care conţine o indicaţie geografică, pentru produse care nu sînt originare din teritoriul corespunzător, dacă folosirea acestei indicaţii în marcă pentru astfel de produse este de natură să inducă în eroare consumatorul în privinţa locului adevărat de origine a produsului.
(4) Se interzice folosirea, în desemnarea sau prezentarea unui produs, a oricărui procedeu care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică alta decît locul adevărat de origine, într-un mod care induce în eroare consumatorul în privinţa originii geografice a produsului, iar orice atare folosire constituie un act de concurenţă neloială în sensul art.10-bis al Convenţiei de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.
(5) Nu poate fi folosită indicaţia geografică care, deşi este literalmente exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea de origine a produselor, face să se înţeleagă că produsele sînt originare dintr-un alt teritoriu, regiune sau localitate.
(6) Indicaţiile geografice omonime pot fi folosite în cazul în care sînt diferenţiate una de alta, spre exemplu, sînt însoţite de elemente figurative şi este indicată clar originea geografică adevărată, asigurînd un tratament echitabil producătorilor respectivi şi prevenind o eventuală inducere în eroare a consumatorului.
[Art.3 modificat prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.3 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 4. Protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului
(1) Protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului se asigură în temeiul înregistrării lor, în modul stabilit de prezenta lege, la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare - Agenţie), cu excepţia mărcilor notorii protejate fără înregistrare în conformitate cu art.6-bis al Convenţiei de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.
(2) Protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului înglobează aspectele referitoare la existenţa, achiziţionarea aria de aplicare, menţinerea drepturilor şi mijloacele de respectare a acestora, precum şi problemele referitoare la exercitarea drepturilor dobîndite.
(3) Orice persoană fizică sau juridică poate fi titular al mai multor mărci.
(4) Denumirea de origine a produsului poate fi înregistrată de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător în zona geografică respectivă.
(5) În cazul în care pe teritoriul Republicii Moldova este recunoscută ca marcă notorie o marcă deja înregistrată pentru anumite produse sau servicii, protecţia juridică a mărcii notorii se extinde şi asupra altor produse sau servicii, cu condiţia că folosirea de către o altă persoană a mărcii identice sau similare pentru aceste produse sau servicii va indica o legătură cu titularul mărcii recunoscute notorii în Republica Moldova şi va dăuna intereselor acestuia.
[Art.4 modificat prin Legea nr.205-XVI din 28.07.05, în vigoare 23.09.05]
[Art.4 compl. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.4 modif. şi complet. prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 5. Certificatul de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
(1) Marca sau denumirea de origine a produsului înregistrate se autentifică prin eliberarea unui certificat de înregistrare.
(2) Certificatul de înregistrare a mărcii confirmă prioritatea mărcii, precum şi dreptul exclusiv al titularului asupra mărcii pentru produsele şi serviciile indicate în certificat.
(3) Certificatul de înregistrare a denumirii de origine a produsului legalizează dreptul de folosire a acestei denumiri.
Articolul 6. Dreptul exclusiv asupra mărcii
(1) Titularul unei mărci, pe întregul termen de valabilitate a mărcii, are dreptul exclusiv de a dispune de marcă, de a o folosi pe teritoriul Republicii Moldova şi de a interzice altor persoane să folosească, fără consimţămîntul său, în operaţiunile comerciale semne identice ori similare pentru produse sau servicii identice ori similare celor pentru care marca a fost înregistrată în cazul în care o astfel de folosire ar genera risc de confuzie. În cazul folosirii unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumtivă.
(2) Drepturile specificate la alin.(1) nu vor prejudicia nici unul din drepturile anterior existente şi nu vor condiţiona existenţa drepturilor de folosinţă.
(3) Dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi, cu condiţia folosirii loiale a acestor elemente şi respectarea intereselor legitime ale titularilor mărcii şi ale terţilor.
(4) Dreptul exclusiv nu se extinde asupra mărcilor deţinute şi folosite legal, pînă la 1 ianuarie 1992, de două şi mai multe persoane juridice. Folosirea în continuare de către aceste persoane juridice sau de către succesorii lor de drept a mărcilor menţionate nu constituie o încălcare a dreptului titularului mărcii înregistrate.
(5) Mărcile existente şi folosite legal pînă la 1 ianuarie 1992 de două şi mai multe persoane juridice se declară proprietate a statului. Modul de folosire a acestor mărci se stabileşte de către Guvern prin emiterea unui regulament special.
(6) Mărimea plăţii pentru folosirea mărcilor-proprietate de stat se stabileşte prin lege.
(7) Încasările de la aplicarea plăţii pentru folosirea mărcilor-proprietate de stat se fac venituri la bugetul de stat.
(8) Proprietăţile produselor sau serviciilor cărora li se aplică o marcă nu vor constitui în nici un caz un obstacol la înregistrarea mărcii.
[Art.6 completat prin Legea nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]
[Art.6 completat prin Legea nr.65-XV din 12.04.2001]
[Art.6 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 7. Temeiurile pentru respingerea cererii de înregistrare a mărcii, a denumirii de origine a produsului sau a indicaţiei geografice şi cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii
(1) Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate:
1) mărcile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.2 alin. (1);
2) mărcile care sînt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii lipsite de caracter distinctiv, în special compuse numai din:
a) semne sau indicaţii devenite generice sau uzuale;
b) semne care reprezintă litere şi/sau cifre separate, lipsite de o executare grafică deosebită, liniile şi figurile geometrice simple, de o singură culoare;
c) semnele sau indicaţiile care pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, însuşirile, destinaţia, valoarea sau timpul fabricării produselor ori prestării serviciilor, sediul producătorului, precum şi alte caracteristici;
d) semnele care constituie o indicaţie geografică.
(2) Nu se admite înregistrarea, ca marcă sau elemente ale ei, a următoarelor semne:
a) false sau care ar putea induce în eroare consumatorul în privinţa unui produs, serviciu sau în privinţa producătorului acestora;
b) care cuprind reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state sau abrevierea lor, denumiri depline sau abreviate de organizaţii internaţionale interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte semne de distincţie. Astfel de semne pot fi incluse în marcă ca elemente neprotejate dacă nu ocupă în aceasta o poziţie dominantă şi dacă există decizia organului competent sau consimţămîntul posesorului lor. Organele competente ale Republicii Moldova sînt: Parlamentul - privind folosirea reproducerilor sau imitaţiilor Stemei de Stat şi Drapelului Republicii Moldova; Guvernul - privind folosirea denumirii oficiale sau istorice a statului; ministerele sau departamentele - privind folosirea semnelor, sigiliilor oficiale de control, de garanţie şi de marcare, aprobate de ministerul sau departamentul respectiv;
c) care conţin indicaţii geografice ce identifică vinuri şi alte produse alcoolice care nu sînt originare din locul specificat în indicaţia geografică respectivă, chiar şi în cazurile în care originea adevărată a produsului este menţionată sau în cazurile în care indicaţia geografică este folosită în traducere sau este însoţită de expresii, cum ar fi: "de genul", "de tipul", "de stilul", "imitaţie" şi altele;
d) care conţin o indicaţie geografică ce identifică vinurile şi alte produse alcoolice ori care sînt constituite dintr-o astfel de indicaţie în cazurile cînd vinurile sau produsele alcoolice au o altă origine;
e) care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
(3) Nu pot fi înregistrate ca marcă semnele care reproduc:
a) denumiri de firmă (sau părţi ale lor) bine cunoscute în Republica Moldova în cazul în care acestea nu aparţin persoanei care solicită înregistrarea mărcii;
b) desene şi modele industriale, dreptul asupra cărora în Republica Moldova aparţine altor persoane;
c) denumiri de opere ştiinţifice, literare şi de artă, personaje sau citate din ele, opere artistice sau fragmente din acestea bine cunoscute în Republica Moldova, fără consimţămîntul titularilor dreptului de autor sau al succesorilor lor de drepturi;
d) nume de persoane, pseudonime şi cuvinte derivate de la acestea, portrete şi facsimile ale persoanelor renumite fără consimţămîntul acestora, al moştenitorilor lor, al organului competent de ocrotire a valorilor culturale ale statului respectiv.
(4) În calitate de mărci nu se înregistrează semnele identice sau similare care pot fi confundate:
a) cu mărcile protejate în privinţa altor persoane sau cerute pentru înregistrare pe numele altor persoane pentru produse sau servicii identice;
b) cu mărcile recunoscute notorii în Republica Moldova, protejate fără înregistrare;
c) cu denumirile de origine a produselor protejate în conformitate cu prezenta lege, precum şi cu indicaţiile geografice din Republica Moldova, exceptînd cazurile cînd acestea sînt incluse ca elemente neprotejate în marca înregistrată pe numele persoanei autorizate să folosească o astfel de denumire sau indicaţie, ţinînd cont de prevederile alin. (2) lit.c);
d) cu mărcile de conformitate înregistrate în modul stabilit.
(5) Nu se admite înregistrarea, ca marcă sau elemente ale ei, a semnelor deţinute şi folosite legal, pînă la 1 ianuarie 1992, de două şi mai multe persoane juridice, inclusiv de succesorii de drept ai acestora pentru marcarea unor mărfuri de acelaşi tip (omogene, similare).
(6) În calitate de mărci tridimensionale nu se înregistrează semnele compuse exclusiv din forma produsului, care:
a) rezultă din proprietăţile produsului, adică forma fabricării sau distribuirii produsului;
b) sînt necesare pentru obţinerea unui rezultat tehnic, cînd nu există alternative pentru fabricarea acestui produs;
c) se referă la valoarea esenţială a produsului.
(7) Folosirea mărcii pînă la data depozitului naţional reglementar nu poate servi drept motiv pentru respingerea cererii de înregistrare a mărcii pe numele persoanei care a folosit-o.
(8) Dacă marca, pînă la data depozitului naţional reglementar, a fost folosită în procesul fabricării şi comercializării produselor şi serviciilor cel puţin 5 ani, dobîndind caracter distinctiv, şi este bine cunoscută consumatorilor din Republica Moldova, cererea de înregistrare a ei nu poate fi respinsă în temeiul alin.(1), cu excepţia cazurilor cînd marca este constituită numai dintr-o indicaţie geografică.
(9) Mărcile care cad sub incidenţa alin.(3) şi alin.(4), în ce priveşte mărcile similare, pot fi, totuşi, înregistrate cu consimţămîntul expres al titularului dreptului de înregistrare a mărcii.
(10) Nu se va refuza sau invalida înregistrarea unei mărci sau dreptul de folosinţă a unei mărci pe motivul că această marcă conţine o indicaţie geografică în cazurile în care cererea de înregistrare a acestei mărci a fost depusă cu bună-credinţă sau înregistrarea a fost făcută cu bună-credinţă ori în cazul în care drepturile asupra acestei mărci au fost dobîndite prin folosire cu bună-credinţă înainte ca indicaţia geografică să fie protejată în ţara sa de origine.
(11) Nu este considerat denumire de origine a produsului semnul care, deşi reprezintă sau conţine denumirea zonei geografice, este folosit public în Republica Moldova ca semn al unui produs de un anumit fel, ce nu se referă la locul de fabricare a acestuia.
(12) Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate denumirile de origine a produselor:
a) care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.3 alin.(1);
b) care încetează să fie protejate;
c) care nu se mai folosesc în ţara respectivă;
d) care sînt false;
e) care ar putea induce în eroare consumatorul;
f) care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
(13) Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii poate fi respinsă în cazul în care:
a) aceasta nu îndeplineşte condiţiile specificate la art.8 alin.(11);
b) marca s-a transformat în denumire uzuală;
c) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
[Art.7 modificat prin Legea nr.205-XVI din 28.07.05, în vigoare 23.09.05]
[Art.7 modif. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.7 compl. prin Legea nr.65-XV din 12.04.2001]
[Art.7 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
ÎNREGISTRAREA MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE A PRODUSULUI
Articolul 8. Cererea de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii
(1) Persoanele fizice şi juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în Republica Moldova (naţionale) care sînt în drept să obţină protecţia legală a unei mărci acţionează în faţa Agenţiei personal sau prin intermediul reprezentantului, împuternicit printr-o procură.
(2) Persoanele fizice şi juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul, permanent în străinătate acţionează în faţa Agenţiei numai prin intermediul reprezentantului în proprietate industrială din Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd altfel.
(3) Reprezentantul în proprietate industrială activează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.
(4) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă sau denumire de origine a produsului.
(5) Cererea propriu-zisă trebuie să conţină:
a) solicitarea de înregistrare;
b) numele, prenumele (denumirea), adresa şi semnătura solicitantului;
c) numele, prenumele, adresa şi semnătura reprezentantului în proprietate industrială, în cazul în care cererea se depune prin reprezentantul în proprietate industrială;
d) reproducerea mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi descrierea acestora;
e) lista produselor şi serviciilor, pentru care se cere înregistrarea mărcii, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor;
f) lista produselor, pentru desemnarea cărora se cere înregistrarea denumirii de origine a produsului;
g) indicarea locului fabricării produselor, pentru desemnarea cărora se cere înregistrarea denumirii de origine (hotarelor zonei geografice);
h) descrierea însuşirilor deosebite ale produselor, pentru desemnarea cărora se cere înregistrarea denumirii de origine;
i) solicitarea de recunoaştere a priorităţii mărcii în temeiul convenţiilor la care Republica Moldova este parte;
j) indicarea culorii sau culorilor mărcii, dacă solicitantul cere protecţia ei în culori.
(6) La cererea propriu-zisă se anexează:
a) statutul mărcii colective, incluzînd lista membrilor asociaţiei care au dreptul să folosească marca colectivă semnată de aceştia; scopul înregistrării mărcii colective şi condiţiile folosirii ei; lista şi caracteristicile calitative sau alte caracteristici comune ale produselor sau serviciilor, care vor fi desemnate cu această marcă; răspunderea pentru încălcarea condiţiilor de folosire a mărcii colective. În cazul eliberării titlului de protecţie pe numele unuia dintre membrii asociaţiei, relaţiile cu alţi membri şi drepturile acestora asupra mărcii colective vor fi reglementate printr-un acord aparte;
b) pentru solicitantul străin - documentul care certifică dreptul asupra denumirii de origine a produsului indicate în cerere în ţara de origine a acestui produs;
c) procura de reprezentare, dacă cererea se depune prin reprezentant în proprietate industrială;
d) actele care confirmă proprietatea mărcii, dacă este cazul;
e) dovada de plată a taxei stabilite;
f) pentru înregistrarea denumirii de origine a produsului - o confirmare legalizată a faptului că produsul provine din zona geografică respectivă şi că însuşirile deosebite ale acestuia sînt determinate de factorii naturali şi/sau etnografici caracteristici zonei geografice respective;
g) pentru înregistrarea mărcii de conformitate - autorizaţia sau un alt act care să confirme exercitarea legală a activităţii de certificare ori, dacă este cazul, dovada înregistrării mărcii de conformitate în ţara de origine;
h) decizia organului competent sau consimţămîntul posesorului semnelor enumerate la art.7 alin.(2) lit.b), după caz.
(7) Cererea propriu-zisă de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului se redactează în limba moldovenească. Celelalte documente ale cererii se depun în limba moldovenească sau într-o altă limbă. În ultimul caz la cerere, în termen de 2 luni de la data depunerii ei, se anexează traducerea acestor documente în limba moldovenească. Persoanele fizice care au depus documentele cererii în limba rusă nu sînt obligate să prezinte traducerea acestora în limba moldovenească.
(8) Solicitantul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru corectitudinea perfectării materialelor prezentate în legătură cu înregistrarea mărcii sau a denumirii de origine a produsului.
(9) Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii se depune la Comisia de apel a Agenţiei de către persoanele fizice sau juridice personal sau prin intermediul reprezentantului împuternicit printr-o procură.
(10) Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii trebuie să se refere la o singură marcă.
(11) Cererea de recunoaştere a notorietăţii trebuie să conţină:
a) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice, sau denumirea, adresa juridică şi semnătura reprezentantului, în cazul unei persoane juridice;
b) numele, prenumele, adresa şi semnătura reprezentantului în proprietate industrială, în cazul depunerii cererii prin intermediul acestuia;
c) reproducerea şi descrierea mărcii;
d) indicarea datei de la care se solicită recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.
(12) La cererea de recunoaştere a notorietăţii se anexează:
a) documentele ce conţin informaţii privind titularul sau utilizatorul mărcii;
b) documentele ce demonstrează recunoaşterea notorietăţii mărcii în cadrul unui anumit segment de public;
c) lista produselor sau serviciilor pentru care se utilizează marca, precum şi lista altor acţiuni respective privind utilizarea acesteia;
d) documentul care confirmă începutul şi perioada utilizării mărcii;
e) procura în cazul depunerii cererii prin intermediul reprezentantului;
f) documentul care atestă achitarea taxei, în cazul în care aceasta este prevăzută.
[Art.8 modif. prin Legea nr.469-XV din 21.11.03, în vigoare 01.01.04]
[Art.8 modif. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.8 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 9. Data depozitului naţional reglementar
(1) Data depozitului naţional reglementar este data la care a fost depusă la Agenţie cererea, în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (5) articolul 8, şi dovada de plată a taxei stabilite.
(2) Documentele prevăzute la literele a) - c), f) şi g) ale alineatului (6) articolul 8 pot fi depuse la Agenţie în termen de 2 luni de la data depunerii cererii. Dacă în termenul indicat solicitantul nu va prezenta aceste documente sau nu va depune o cerere de prelungire a termenului stabilit, cererea se va considera retrasă.
[Art.9 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 10. Prioritatea mărcii
(1) Prioritatea unei mărci se stabileşte de la data depozitului naţional reglementar.
(2) Prioritatea mărcii poate fi stabilită la data depunerii cererii iniţiale într-un stat membru la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (prioritate convenţională), dacă cererea a fost depusă la Agenţie în termen de 6 luni de la data menţionată. Acest termen începe să curgă de la data depozitului primei cereri, totodată, ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.
(3) Prioritatea unei mărci aplicate pe exponatele expoziţiei internaţionale organizate pe teritoriul unui stat membru la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (prioritate de expoziţie) se stabileşte de la data prezentării în expoziţie a exponatului, dacă cererea de înregistrare a fost depusă la Agenţie în termen de 6 luni de la data menţionată. Prioritatea de expoziţie nu va prelungi termenul priorităţii convenţionale.
(4) Solicitantul care doreşte să folosească dreptul la prioritatea convenţională sau de expoziţie este obligat să indice aceasta în cerere sau să comunice aceasta în termen de 2 luni de la data depunerii cererii la Agenţie şi să prezinte documentele necesare ce confirmă legitimitatea unei astfel de cerinţe în termen de cel mult 3 luni de la data depunerii cererii la Agenţie. Actele care confirmă legitimitatea invocării priorităţii vor fi însoţite de un certificat al datei depozitului şi de o traducere a acestora în limba de stat.
(5) Prioritatea mărcii poate fi stabilită de la data înregistrării internaţionale a acesteia în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
[Art.10 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 11. Examinarea cererii
(1) Examinarea cererii se efectuează de către Agenţie şi constă din examinarea formală a cererii şi examinarea semnului solicitat.
(2) Solicitantul este în drept, de la data depunerii cererii şi pînă la data luării unei decizii asupra ei, după ce a plătit taxa respectivă, să completeze, să precizeze sau să corecteze documentele cererii, fără a modifica esenţial marca sau denumirea de origine a produsului.
(3) Orice cerere, în care sînt enumerate mai multe produse şi servicii, poate fi divizată de către solicitant sau la rugămintea lui în două sau mai multe cereri prin repartizarea între aceste cereri a produselor şi serviciilor enumerate în cererea iniţială. Cererile divizionare păstrează data depunerii cererii iniţiale şi prioritatea mărcii solicitate în ea. Introducerea unor produse şi servicii suplimentare în listă conform literei e) alineatul (5) articolul 8 se efectuează numai prin depunerea unei cereri noi.
[Art.11 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 12. Examinarea formală a cererii
(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii, Agenţia efectuează examinarea formală a acesteia, în cadrul căreia se controlează existenţa documentelor indicate la alineatele (5) şi (6) articolul 8 şi respectarea cerinţelor stabilite pentru ele.
(2) În funcţie de rezultatele examinării formale solicitantului i se notifică acceptarea cererii pentru a fi examinată sau respingerea ei.
(3) Dacă documentele cererii nu au fost întocmite în conformitate cu alineatul (5) articolul 8, solicitantului i se propune să facă precizările necesare în termen de 2 luni de la primirea notificării. În cazul în care solicitantul nu prezintă în termenul stabilit materialele indicate în notificare sau o solicitare motivată de prelungire a acestui termen, cererea se consideră nedepusă.
[Art.12 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 13. Examinarea semnului solicitat
(1) Examinarea semnului solicitat se efectuează în termen de 9 luni de la data luării deciziei de acceptare a cererii pentru a fi examinată. În cadrul examinării semnului solicitat se controlează respectarea cerinţelor articolului 7 şi se stabileşte prioritatea mărcii, dacă această nu s-a făcut în cadrul examinării formale.
(2) În funcţie de rezultatele examinării semnului solicitat, Agenţia ia decizia de a publica sau de a respinge cererea, ceea ce se notifică solicitantului.
[Art.13 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 14. Atacarea deciziei asupra cererii
(1) În cazul în care solicitantul nu este de acord cu decizia luată ca rezultat al examinării formale a cererii sau a examinării semnului solicitat, el poate depune o contestaţie la Comisia de apel a Agenţiei în termen de 3 luni de la data primirii deciziei. Contestaţia va fi examinată în termen de 3 luni de la data depunerii acesteia.
(2) În cazul în care solicitantul nu este de acord cu decizia Comisiei de apel a Agenţiei, el o poate ataca în instanţa judecătorească de drept comun competentă în termen de 3 luni de la primirea deciziei menţionate.
[Art.14 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.03, în vigoare 08.07.03]
[Art.14 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 15. Retragerea cererii
(1) Cererea poate fi retrasă de către solicitant la orice etapă de examinare.
(2) Cererea de înregistrare a unei mărci colective poate fi retrasă numai cu acordul tuturor persoanelor fizice şi juridice care au dreptul să folosească această marcă.
Articolul 16. Publicarea cererii de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi a cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii
În termen de 3 luni de la data luării deciziei privind publicarea cererii de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi în termen de o lună de la data primirii cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii, Agenţia publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, denumit în continuare Buletin Oficial, datele cu privire la cererea de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi cu privire la cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii. Conţinutul datelor pentru publicare se stabileşte de Agenţie.
[Art.16 în redacţia Legii nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
Articolul 17. Contestaţia împotriva înregistrării mărcii sau denumirii de origine a produsului şi împotriva recunoaşterii notorietăţii mărcii
(1) Orice persoană este în drept, în termen de 3 luni de la data publicării datelor cu privire la înregistrarea mărcii sau denumirii de origine a produsului sau cu privire la recunoaşterea notorietăţii mărcii să depună o contestaţie la Comisia de apel a Agenţiei împotriva înregistrării mărcii sau denumirii de origine a produsului ori împotriva recunoaşterii notorietăţii mărcii.
(2) În cazul în care a fost depusă o contestaţie împotriva înregistrării ori împotriva recunoaşterii notorietăţii mărcii, Agenţia, în termen de 10 zile, comunică acest fapt solicitantului.
(3) Contestaţia împotriva înregistrării ori împotriva recunoaşterii notorietăţii mărcii se examinează în termen de 3 luni de la data depunerii ei. Decizia cu privire la contestaţie se comunică, în termen de 10 zile, atît solicitantului, cît şi persoanei care a depus această contestaţie.
(4) Decizia Comisiei de apel a Agenţiei poate fi atacată în instanţa judecătorească în termen de 6 luni de la data adoptării ei.
[Art.17 modificat prin Legea nr.205-XVI din 28.07.05, în vigoare 23.09.05]
[Art.17 în redacţia Legii nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.17 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 18. Înregistrarea şi eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
(1) În cazul în care nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării sau contestaţiile depuse au fost respinse, Agenţia ia decizia de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului şi le înregistrează în Registrul naţional al mărcilor sau în Registrul naţional al denumirilor de origine a produselor (în continuare - Registru).
(2) În Registru se introduc: reproducerea mărcii sau denumirea de origine a produsului, datele despre titularul lor, data priorităţii mărcii, lista de produse şi servicii pentru care a fost înregistrată marca, descrierea însuşirilor principale ale produsului a cărui denumire de origine este înregistrată, alte date referitoare la înregistrarea mărcii sau denumirii de origine a produsului, precum şi modificările ulterioare ale acestor date.
(3) Agenţia eliberează certificatul de înregistrare în termen de 3 luni de la data înregistrării mărcii sau denumirii de origine a produsului în Registru.
(4) Formularul certificatului de înregistrare şi componenţa datelor indicate în el se stabilesc de către Agenţie.
(5) În cazul în care a fost luată o decizie de recunoaştere a notorietăţii mărcii, Agenţia înregistrează marca notorie în Registrul naţional al mărcilor notorii.
[Art.18 compl. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.18 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 19. Publicarea datelor referitoare la înregistrare
(1) Datele referitoare la înregistrarea mărcii sau denumirii de origine a produsului, înscrise în Registru în conformitate cu articolul 18, se publică de către Agenţie în Buletinul Oficial în termen de 3 luni de la data luării deciziei privind înregistrarea.
(2) Datele referitoare la recunoaşterea notorietăţii mărcii, înscrise în Registrul naţional al mărcilor notorii, se publică de către Agenţie în Buletinul Oficial în termen de 3 luni de la data luării deciziei privind recunoaşterea notorietăţii mărcii.
[Art.19 compl. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
Articolul 20. Durata înregistrării
(1) Înregistrarea mărcii produce efecte pentru o perioadă de 10 ani, cu începere de la data depozitului naţional reglementar.
(2) La cererea titularului înregistrarea mărcii poate fi reînnoită pe un termen de 10 ani ori de cîte ori este necesar cu condiţia achitării taxei respective. Cererea de reînnoire a înregistrării se depune în ultimul an de valabilitate a acesteia. Titularul mărcii poate reînnoi înregistrarea şi în termen de 6 luni de la împlinirea fiecărui termen de 10 ani cu condiţia plăţii unei taxe suplimentare.
(3) Agenţia notează în Registru reînnoirea înregistrării.
(4) Durata înregistrării denumirii de origine a produsului nu este limitată.
(5) Durata protecţiei juridice a mărcii notorii este nelimitată.
[Art.20 compl. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
Articolul 21. Operarea modificărilor
(1) Titularul certificatului de înregistrare este obligat să notifice Agenţiei orice modificare a datelor referitoare la înregistrarea mărcii sau a denumirii de origine a produsului.
(2) Toate modificările se introduc în Registru şi se publică de Agenţie în decurs de 3 luni de la data notificării.
FOLOSIREA MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE A PRODUSULUI,
TRANSMITEREA MĂRCII
Articolul 22. Folosirea mărcii şi a denumirii de origine a produsului
(1) Marca şi denumirea de origine a produsului se consideră folosite în cazurile cînd sînt aplicate pe produsele pentru care a fost înregistrată marca sau denumirea de origine a produsului, pe ambalaj şi/sau ca ambalaj de către titularul lor sau de către persoana care are acest drept în baza contractului de licenţă. Drept folosire poate fi considerată şi aplicarea mărcilor sau a denumirii de origine a produsului în publicitate, în imprimate, pe blanchete oficiale, firme, pe exponatele expoziţiilor şi tîrgurilor organizate în Republica Moldova, precum şi în cazul cînd marca este folosită de către o altă persoană sub controlul titularului mărcii în cauză. Marca ce identifică o întreprindere care fabrică produse sau prestează servicii poate fi folosită împreună cu marca ce distinge produsele sau serviciile respective ale acestei întreprinderi, dar fără a se stabili o legătură reciprocă între cele două.
(2) Nu poate fi interzisă folosirea continuă şi similară a indicaţiilor geografice de către orice cetăţean al Republicii Moldova sau persoană domiciliată pe teritoriul Republicii Moldova, care pentru marcarea produselor sau serviciilor lor au folosit permanent o anumită indicaţie geografică ce identifica vinuri sau alte produse alcoolice, dacă această folosire a durat cel puţin 10 ani înainte de 15 aprilie 1994 sau a fost de bună-credinţă înainte de această dată.
(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în ce priveşte indicaţiile geografice pentru acele produse şi servicii pentru care indicaţia respectivă este identică cu termenul uzual folosit în vocabularul curent ca nume comun al unui astfel de produs sau serviciu pe teritoriul Republicii Moldova sau în ce priveşte o indicaţie geografică pentru produsele alcoolice pentru care indicaţia pertinentă este identică cu numele uzual al unei varietăţi de struguri existente pe teritoriul Republicii Moldova.
(4) Orice contestaţie cu privire la folosire sau la înregistrarea unei mărci de produs, care conţine sau constă dintr-o indicaţie geografică, poate fi prezentată, într-un termen de 5 ani, după ce folosinţa prejudiciabilă a indicaţiei geografice protejate va fi devenit general cunoscută sau după data înregistrării mărcii în Republica Moldova, cu condiţia ca marca să fi fost publicată la acea dată, dacă data respectivă este anterioară datei la care folosinţa prejudiciabilă va fi devenit general cunoscută în Republica Moldova, şi cu condiţia ca indicaţia geografică să nu fie folosită sau înregistrată cu rea-credinţă.
(5) Orice persoană are dreptul de a folosi, în cursul operaţiunilor comerciale, numele său ori numele predecesorului său în afaceri, cu excepţia cazului cînd acest nume este folosit într-un mod care induce în eroare consumatorii.
[Art.22 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 23. Marcarea de avertizare
Titularul certificatului de înregistrare a mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau de text care indică faptul că marca a fost înregistrată în Republica Moldova.
Articolul 24. Transmiterea drepturilor asupra mărcii
(1) Drepturile care decurg din depunerea cererii sau din înregistrarea mărcii pot fi transmise integral sau parţial.
(2) Transmiterea drepturilor se poate face prin cesiune, prin contract de licenţă exclusivă sau neexclusivă, precum şi prin succesiune ori moştenire legală sau testamentară. Nu se autorizează acordarea de licenţe obligatorii pentru mărci, iar titularul unei mărci are dreptul s-o cedeze fără să asiste în mod obligatoriu şi fără transferul întreprinderii căreia îi aparţine această marcă.
(3) Drepturile transmise prin contract în temeiul alin.(2) produc efect pentru terţi şi condiţionează modificarea statutului juridic al certificatului de înregistrare a mărcii din momentul înregistrării contractului la Agenţie.
(4) Dreptul asupra mărcii colective nu poate fi transmis altor persoane decît cu acordul tuturor membrilor asociaţiei.
(5) Contractul de licenţă trebuie să includă clauza ca produsele licenţiatului după calitatea lor să nu fie inferioare celor ale licenţiatului şi că licenţiatul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.
(6) Nu se admite, conform legislaţiei în vigoare, includerea în contractul de licenţă a practicilor sau a condiţiilor care pot genera o folosinţă abuzivă a drepturilor de proprietate industrială, avînd un efect prejudiciabil asupra concurenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obligatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiatului, condiţii care împiedică contestarea validităţii sau impunerea unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
[Art.24 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 25. Răspunderea pentru folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului
(1) Folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului protejate, precum şi a semnelor similare pentru marcarea produselor sau serviciilor pentru care ele au obţinut protecţie, fie a produselor sau serviciilor de acelaşi fel, precum şi fabricarea, folosirea, importarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, orice alt mod de punere în circuitul economic sau stocarea în aceste scopuri a produselor marcate în asemenea mod atrag răspundere civilă, administrativă sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Persoana recunoscută vinovată se pedepseşte cu amendă şi este obligată să repare titularului mărcii sau denumirii de origine a produsului paguba cauzată prin încălcarea drepturilor lui, inclusiv cîştigul nerealizat, precum şi să achite suma suficientă pentru a compensa cheltuielile care vor putea cuprinde onorariile de avocat corespunzătoare.
(3) Se consideră produse cu mărci contrafăcute toate produsele, inclusiv ambalajul lor, care poartă, fără autorizaţie, o marcă de produs identică cu marca de produs înregistrată, valabilă pentru produsele în cauză sau care nu poate fi distinsă în aspectele sale esenţiale de această marcă de produs şi care, în virtutea acestui fapt, lezează drepturile titularului mărcii respective în temeiul legislaţiei în vigoare.
(4) Stocul de produse cu mărci sau denumiri de origine contrafăcute, care condiţionează lezarea drepturilor titularului mărcii sau denumirii de origine a produsului respectiv, se scoate, fără a fi compensată valoarea lui, din circuitul economic într-un mod care să minimalizeze riscul cauzării de noi prejudicii titularului mărcii sau denumirii de origine a produsului, iar mărcile şi denumirile de origine ale produselor aplicate ilicit se înlătură de pe produse, chiar dacă acest fapt conduce la nimicirea lor.
(5) Partea lezată poate cere ca materia primă şi materialele folosite la fabricarea produselor specificate la alin.(4) să fie scoase, fără a fi compensată valoarea lor, din circuitul economic într-un mod care să minimalizeze riscul cauzării de noi prejudicii. În acest caz, măsurile corective solicitate trebuie să fie comensurabile cu gravitatea acţiunii, ţinîndu-se cont de interesele terţilor.
(6) Simplul fapt al retragerii de pe produsele cu mărci contrafăcute a mărcii aplicate în mod ilicit nu va fi suficient, cu excepţia cazurilor cînd există circumstanţe excepţionale ce permit folosirea acestor produse.
(7) Partea lezată este în drept să publice, din contul persoanei vinovate, hotărîrea judecătorească în scopul restabilirii reputaţiei sale în afaceri.
(8) Nu constituie încălcare a drepturilor titularului mărcii sau al denumirii de origine a produsului acţiunile autorităţilor publice în cazul în care acestea au acţionat cu bună-credinţă în cadrul administrării prezentei legi.
[Art.25 în redacţia Legii nr.1079-XIV din 23.06.2000]
SUSPENDAREA PROTECŢIEI JURIDICE A MĂRCII ŞI A DENUMIRII DE ORIGINE
A PRODUSULUI
Articolul 26. Nulitatea înregistrării
(1) Înregistrarea mărcii sau a denumirii de origine a produsului poate fi recunoscută nulă, integral sau parţial, în perioada termenului de valabilitate a acesteia, dacă:
a) a fost efectuată cu încălcarea prezentei legi;
b) folosirea mărcii induce în eroare consumatorul;
c) s-au schimbat factorii naturali într-o zonă geografică;
d) produsul pentru care este folosită o denumire de origine nu mai posedă calităţile deosebite specificate;
e) au apărut alte motive întemeiate.
(2) La cerere, înregistrarea poate fi anulată după nefolosirea mărcii înregistrate o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani, cu condiţia ca titularul mărcii să nu prezinte motive temeinice referitoare la existenţa unui obstacol la această folosire. Circumstanţele independente de voinţa titularului mărcii care constituie un obstacol la folosirea mărcii, cum ar fi restricţiile la import sau alte prescripţii ale autorităţilor publice vizînd produsul sau serviciul protejat prin marcă, vor fi considerate ca motive temeinice de justificare a nefolosirii mărcii.
(3) Orice persoană poate cere Comisiei de apel a Agenţiei anularea înregistrării.
(4) Cererea de anulare a înregistrării trebuie să fie examinată în termen de 3 luni de la data depunerii acesteia. Titularul certificatului de înregistrare trebuie informat despre cererea de anulare a înregistrării în termen de 10 zile de la data depunerii acesteia.
(5) Decizia Comisiei de apel a Agenţiei poate fi atacată în instanţa judecătorească de drept comun competentă.
(6) La cererea oricărei persoane interesate, în cazul în care o marcă colectivă se aplică pe produsele care nu posedă caracteristici calitative comune sau alte caracteristici, valabilitatea înregistrării poate fi suspendată anticipat, integral sau parţial, în temeiul deciziei instanţei judecătoreşti economice.
(7) Orice persoană este în drept, în termen de 5 ani de la înregistrarea mărcii, să ceară Comisiei de apel a Agenţiei anularea înregistrării mărcii în baza existenţei unei mărci notorii în Republica Moldova. Pentru depunerea cererii de anulare a înregistrării sau pentru interzicerea folosirii mărcilor înregistrate ori folosite cu rea-intenţie nu se stabileşte nici un termen.
[Art.26 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.03, în vigoare 08.07.03]
[Art.26 compl. prin Legea nr.1446-XV din 08.11.02, în vigoare 31.12.02]
[Art.26 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
[Art.26 modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.96]
Articolul 27. Anularea înregistrării
(1) Agenţia anulează înregistrarea mărcii sau a denumirii de origine a produsului:
a) cînd expiră termenul ei de valabilitate prevăzut la articolul 20;
b) în temeiul cererii depuse la Agenţie de către titularul certificatului de înregistrare;
c) în temeiul recunoaşterii nulităţii înregistrării conform articolului 26;
d) în cazul lichidării persoanei juridice - titular al certificatului de înregistrare.
(2) Agenţia publică în Buletinul Oficial informaţia privind anularea înregistrării.
[Art.27 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 28. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi
Litigiile ce ţin de aplicarea prezentei legi privind:
a) eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii sau denumirii de origine a produsului;
b) încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcii;
c) suspendarea anticipată a duratei înregistrării sau recunoaşterea nulităţii înregistrării;
d) încheierea şi executarea contractului de cesiune şi a contractului de licenţă;
e) nefolosirea mărcii o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani de la momentul înregistrării ei la Agenţie;
f) folosirea ilicită a denumirii de origine a produsului, se soluţionează în instanţa judecătorească de drept comun competentă, în modul stabilit de legislaţie.
[Art.28 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.03, în vigoare 08.07.03]
[Art.28 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 29. Atribuţiile Agenţiei în domeniul protecţiei mărcilor şi a denumirilor de origine a produselor
Agenţia are următoarele atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor şi denumirilor de origine a produselor: recepţionează cererile de înregistrare a mărcilor şi a denumirilor de origine a produselor pentru examinare, examinează cererile, efectuează înregistrarea de stat a mărcilor şi a denumirilor de origine a produselor, eliberează certificate de înregistrare, examinează mărcile internaţionale potrivit Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor sau Protocolului la acest Aranjament, asigură completarea şi păstrarea colecţiei naţionale de mărci şi denumiri de origine a produselor, publică date oficiale, editează Buletinul Oficial, ţine Registrul, elaborează şi perfecţionează acte normative, reprezintă Republica Moldova în organizaţiile interstatale pentru protecţia proprietăţii industriale şi participă la colaborarea internaţională în acest domeniu.
[Art.29 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 30. Taxele
Depunerea cererii de înregistrare a mărcii sau a denumirii de origine a produsului, examinarea, publicarea ei, eliberarea certificatului de înregistrare, precum şi efectuarea acţiunilor cu semnificaţie juridică ce ţin de examinarea cererii şi de protecţia juridică a mărcilor şi a denumirilor de origine a produselor sînt supuse plăţii unor taxe. Acţiunile pentru care se percepe taxa, cuantumul şi termenele de plată a ei se reglementează în modul stabilit de Guvern.
[Art.30 modificat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 31. Înregistrarea mărcilor şi denumirilor de origine a produselor în străinătate
(1) Orice persoană fizică sau juridică din Republica Moldova este în drept să înregistreze mărci şi denumiri de origine a produselor în străinătate.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii în străinătate potrivit Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor sau Protocolului la acest Aranjament se depune prin Agenţie.
(3) Cheltuielile ce ţin de înregistrarea mărcii şi a denumirii de origine a produsului în străinătate sînt suportate de solicitant sau de orice altă persoană fizică sau juridică, de comun acord cu solicitantul.
[Art.31 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 32. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine
(1) Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în baza principiului de reciprocitate.
(2) Marca înregistrată în Republica Moldova potrivit Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor sau Protocolului la acest Aranjament este protejată ca şi marca înregistrată în conformitate cu prezenta lege.
[Art.32 completat prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000]
Articolul 33. Tratatele internaţionale
Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte prevederi decît cele cuprinse în prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional.
DISPOZIŢII TRANZITORII
Prezenta lege se pune în aplicare la 3 luni de la data publicării.
Pînă la punerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege se vor aplica numai prevederile actelor normative care nu contravin acesteia.
Se stabileşte că:
prezenta lege se aplică referitor la raporturile de drept apărute după punerea ei în aplicare;
cererile de înregistrare a mărcii şi a denumirii de origine a produsului, procedura asupra cărora nu s-a încheiat pînă la data punerii în aplicare a prezentei legi, se examinează în modul stabilit de prezenta lege. În acest caz condiţiile de protecţie juridică se stabilesc conform legislaţiei în vigoare la data depunerii cererii;
certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate de Agenţie pînă la punerea în aplicare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate în conformitate cu prezenta lege.
Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
va pune propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura reexaminarea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor normative contrare prezentei legi;
va elabora şi va aproba în baza prezentei legi acte normative subordonate.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Petru LUCINSCHI |
|
Chişinău, 22 septembrie 1995. | |
| Nr.588-XIII. |
