L E G E

privind calitatea în construcţii

nr. 721-XIII  din  02.02.1996

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.25/259 din 25.04.1996

* * *

Notă: În textul legii, cuvintele "Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor" se substituie prin cuvintele "Organul naţional de dirijare în construcţii" conform Legii nr.962-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Prezenta lege stabileşte baza juridică, tehnico-economică şi organizatorică de activitate a persoanelor fizice şi juridice în domeniul construcţiilor, obligaţiile şi răspunderea lor privind calitatea în construcţii.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – Noţiuni principale utilizate în prezenta lege:

exigenţă (cerinţă) – expresie a necesităţilor (trebuinţelor), sub forma unui ansamblu de specificaţii anumite, cuantificate sau descriptive, pentru a defini caracteristicile (de calitate) ale unei entităţi, destinate să permită realizarea şi evaluarea acesteia;

exigenţă esenţială – exigenţa obligatorie care trebuie satisfăcută de o construcţie (lucrare) pentru a fi conformă cu specificaţiile documentelor normative aplicabile;

document normativ – document (standard, specificaţie tehnică, cod de bună practică, reglementare) care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele acestora;

sistemul calităţii – sistem care determină şi traduce în fapt politica şi strategia calităţii, destinate să prevină noncalitatea, să asigure realizarea, atestarea şi garantarea calităţii cerute, în condiţii raţionale de cost şi termen;

conducerea calităţii – aspectul funcţiei generale de conducere care determină şi implementează politica în domeniul calităţii;

asigurarea calităţii – ansamblul acţiunilor planificate şi sistematice, necesare pentru a da încrederea corespunzătoare că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate;

certificarea produselor folosite în construcţii – procedura de atestare prin care o terţă parte confirmă în scris că produsele prezintă caracteristici de calitate controlate şi conforme cu prevederile sau exigenţele documentelor normative;

agrement tehnic – document care atestă aptitudinea de utilizare a noilor produse, procedee şi echipamente în construcţie, pentru care nu sînt elaborate documente normative naţionale;

acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii – recunoaşterea oficială că un laborator de analize şi încercări în construcţii este competent să execute analize şi încercări în acest domeniu;

activitate metrologică – activitate care are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii măsurărilor, acestea realizîndu-se printr-un sistem de structuri tehnice, ştiinţifice şi administrative care funcţionează conform unor documente normative;

cartea tehnică a construcţiei – ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei, cuprinzînd toate datele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) a construcţiei respective şi a evoluţiei acesteia în timp;

categorie de importanţă a unei construcţii – grupare de factori şi criterii care permit considerarea acelei construcţii, de către participanţi la procesul de realizare şi la întregul ciclu de existenţă a acestei construcţii, în funcţie de caracteristicile şi relaţiile sale cu mediul uman, socioeconomic şi natural;

durată de existenţă (viaţă) a construcţiei – durata de timp după care construcţia a încetat definitiv să-şi îndeplinească funcţia ce i-a fost dată;

proprietar – denumirea investitorului după încheierea procesului-verbal de recepţie de la terminarea lucrărilor;

utilizator – beneficiarul unui contract de închiriere, locaţie de gestiune sau concesiune încheiat cu proprietarul construcţiei.

Art.2. – (1) Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de tipul de proprietate sau destinaţie, denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.

(2) Sînt exceptate de la prevederile prezentei legi clădirile de locuit cu un nivel, pentru una sau două familii, şi anexele gospodăreşti ale acestora situate în localităţile rurale, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe mai mici de 150 mp.

(3) Controlul calităţii construcţiilor indicate la alin.(2) intră în funcţia organelor administraţiei publice locale.

Art.3. – (1) Calitatea construcţiilor constituie rezultanta caracteristicilor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.

(2) Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.

Art.4. – Prin prezenta lege se instituie sistemul calităţii în construcţii, care va conduce la realizarea şi exploatarea construcţiilor de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

Art.5. – (1) Sistemul calităţii în construcţii se aplică în mod diferenţiat, în funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.

(2) Clasificarea în categorii de importanţă se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, grad de protecţie a mediului, precum şi după considerente economice.

Art.6. – Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sînt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor exigenţe esenţiale:

A – rezistenţă şi stabilitate;

B – siguranţă în exploatare;

C – siguranţă la foc;

D – igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului înconjurător;

E – izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;

F – protecţie împotriva zgomotului.

Art.7. – (1) Obligaţiile privind realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a exigenţelor esenţiale prevăzute la art.6 revin factorilor implicaţi în conceperea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia, indiferent de tipul de proprietate a investitorului.

(2) Aceşti factori sînt: investitorii, cercetătorii, proiectanţii, specialiştii verificatori de proiecte atestaţi, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici atestaţi, experţii tehnici atestaţi, diriginţii de şantier atestaţi, personalul de specialitate din laboratoarele de încercări în construcţii – persoane fizice sau juridice, precum şi organele administraţiei publice locale şi asociaţiile profesionale de profil.

(3) Atestarea factorilor prevăzuţi la alin.(2) se efectuează de către Organul naţional de dirijare în construcţii.

[Art.7 completat prin Legea nr.962-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000]

Art.8. – (1) În contractele ce se încheie ori, după caz, în dispoziţiile sau autorizaţiile ce se emit, factorii prevăzuţi la art.7 alin.(2) sînt obligaţi să înscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al construcţiilor, corespunzătoare exigenţelor esenţiale, precum şi garanţiile materiale şi alte prevederi care să conducă la realizarea acestor clauze.

(2) În contracte nu se pot înscrie niveluri şi cerinţe, referitoare la calitate, inferioare reglementărilor în vigoare, cu privire la exigenţele esenţiale prevăzute la art.6.

Capitolul II

SISTEMUL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII

Art.9. – Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, răspunderi, regulamente, proceduri şi mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, proiectare, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora şi este compus din:

a) documentele normative în construcţii;

b) certificarea produselor folosite în construcţii;

c) agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii;

d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor de construcţii şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;

e) autorizarea agenţilor economici şi atestarea specialiştilor cu activitate în construcţii;

f) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;

g) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii;

h) asigurarea activităţii metrologice în construcţii;

i) recepţia construcţiilor;

j) urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în timp la construcţii;

k) postutilizarea construcţiilor;

l) controlul de stat al calităţii în construcţii.

Art.10. – Documentele normative în construcţii, elaborate de Organul naţional de dirijare în construcţii, au ca obiect concepţia, calculul, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor. Prin documentele normative se stabilesc, în principal, condiţiile minime de calitate cerute construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate în construcţii, precum şi modul de determinare şi verificare a acestora.

Art.11. – (1) Produsele destinate lucrărilor de construcţii pot fi livrate şi utilizate, dacă au astfel de caracteristici, încît să asigure nivelul de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale prevăzute la art.6.

(2) Certificarea produselor folosite în construcţii se efectuează prin grija producătorului sau a furnizorului, în conformitate cu metodologia şi cu procedurile stabilite conform legislaţiei.

(3) La lucrările de construcţii care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale se interzice folosirea produselor fără certificarea acestora.

Art.12. – (1) La lucrările de construcţii care trebuie să asigure nivelul de calitate conform exigenţelor esenţiale se vor folosi produse, procedee şi echipamente tradiţionale, precum şi altele noi pentru care există agremente tehnice corespunzătoare.

(2) Agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii stabilesc, în condiţiile prezentei legi, aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, transport, depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a acestora.

Art.13. – (1) Lucrările de construcţii, precum şi de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii se execută numai pe bază de proiect elaborat de către persoane fizice sau juridice autorizate în acest domeniu şi verificat de specialişti verificatori de proiecte atestaţi. Elaborarea proiectelor se efectuează în modul stabilit cu respectarea documentelor normative în vigoare, regimului arhitectural-urbanistic şi regimului tehnic, indicate în certificatul de urbanism eliberat de autoritatea administraţiei publice locale.

(2) Verificarea proiectelor, în ceea ce priveşte respectarea documentelor normative referitoare la exigenţele esenţiale, se face numai de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii decît specialiştii elaboratori ai proiectelor.

(3) Se interzice aplicarea proiectelor şi detaliilor de execuţie neverificate în condiţiile alin.(2).

(4) Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin responsabili tehnici atestaţi sau agenţi economici de consultanţă specializaţi.

(5) Expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de experţi tehnici atestaţi.

(6) Proiectele de interes naţional, de importanţă deosebită, de mare risc şi alte proiecte vor fi supuse expertizării generale la nivel de studiu de fezabilitate.

[Art.13 completat prin Legea nr.509-XIV din 15.07.1999, în vigoare 19.08.1999]

Art.14. – Proiectarea, construcţia şi fabricarea produselor pentru construcţii se efectuează de către persoane fizice sau juridice autorizate în domeniul respectiv.

Art.15. – (1) Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie obligaţia tuturor factorilor care participă la conceperea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor şi implică o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea calităţii acestora.

(2) Agenţii economici care execută lucrări de construcţii asigură nivelul de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale, prin personal propriu şi diriginţi de şantier atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu conceput şi realizat.

Art.16. – Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii se fac în conformitate cu prevederile legislaţiei.

Art.17. – Asigurarea activităţii metrologice în construcţii se realizează conform prevederilor legislaţiei privind etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control utilizate în acest domeniu.

Art.18. – (1) Recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.

(2) Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi. Prevederile din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sînt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.

(3) Recepţia construcţiilor se face de către investitor în prezenţa proiectantului şi a executantului şi (sau) reprezentanţilor de specialitate desemnaţi de aceştia în conformitate cu legislaţia.

Art.19. – (1) Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face pe toată durata de existenţă a acestora şi cuprinde ansamblul de activităţi privind examinarea directă sau investigarea cu mijloace de observare şi măsurare specifice, în scopul menţinerii exigenţelor esenţiale.

(2) Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii care se fac numai pe baza unui proiect special, elaborat în modul stabilit şi avizat de proiectantul iniţial al construcţiei, sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.

Art.20. – Postutilizarea construcţiilor cuprinde activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor, de recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de reciclare a deşeurilor nefolosibile, cu asigurarea protecţiei mediului înconjurător potrivit legii.

Art.21. – (1) Controlul de stat al calităţii în construcţii cuprinde inspecţii la factorii implicaţi în proiectarea, execuţia, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor, privind existenţa şi respectarea sistemului calităţii.

(2) Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspecţia de Stat în Construcţii.

(3) Fără înregistrarea autorizaţiei de construire la Inspecţia de Stat în Construcţii, se interzice executarea de lucrări la construcţiile menţionate la art. 2 alin.(1). Această prevedere nu se aplică lucrărilor la construcţiile menţionate la art.2 alin.(2).

[Art.21 completat prin Legea nr.962-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000]

Capitolul III

OBLIGAŢII ŞI RĂSPUNDERI

Secţiunea 1

Obligaţiile investitorilor

Art.22. – (1) Investitorii sînt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente în sensul legii şi răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:

a) stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare şi execuţie pe baza documentelor normative, precum şi a studiilor şi cercetărilor efectuate;

b) obţinerea certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire şi avizelor prevăzute de legislaţie;

c) asigurarea verificării proiectelor prin specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

d) asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin responsabili tehnici atestaţi sau agenţi economici de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor;

e) acţionarea în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor;

f) asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi (sau) la expirarea perioadei de garanţie;

g) întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar;

h) asigurarea expertizării construcţiilor de către experţi tehnici atestaţi în cazurile în care la aceste construcţii se execută lucrările prevăzute la art.19 alin.(2).

(2) În cazul în care investitorul îşi deleagă atribuţiile altui agent economic, asupra acestuia se extind prevederile prezentei legi.

[Art.22 modificat prin Legea nr.509-XIV din 15.07.1999, în vigoare 19.08.1999]

Secţiunea 2

Obligaţiile proiectanţilor

Art.23. – Proiectanţii de construcţii sînt persoane fizice sau juridice autorizate în acest domeniu şi răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:

a) efectuarea lucrărilor de proiectare numai pe baza autorizaţiei obţinute;

b) precizarea, prin proiect, a categoriei de importanţă a construcţiei;

c) asigurarea, prin proiecte şi detalii de execuţie, a nivelului de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale, cu respectarea documentelor normative şi a clauzelor contractuale;

d) prezentarea proiectelor elaborate specialiştilor verificatori de proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum şi soluţionarea neconformităţilor şi neconcordanţelor semnalate;

e) elaborarea caietelor de sarcini, instrucţiunilor tehnice privind execuţia lucrărilor, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile, precum şi, după caz, a proiectelor de urmărire specială privind comportarea în exploatare a construcţiilor. Documentaţia privind postutilizarea construcţiilor se elaborează numai la solicitarea proprietarului;

f) stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţie determinante pentru lucrările aferente exigenţelor esenţiale şi participarea pe şantier la verificările de calitate legate de acestea;

g) stabilirea modului de tratare a neconformităţilor şi defectelor apărute în execuţie, din vina proiectantului, precum şi urmărirea aplicării pe şantier a soluţiilor adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, la cererea investitorului;

h) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţia lucrărilor executate.

Secţiunea 3

Obligaţiile executanţilor

Art.24. – Executanţii lucrărilor de construcţii sînt persoane fizice sau juridice autorizate în acest domeniu şi răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:

a) executarea lucrărilor de construcţii numai pe baza autorizaţiei obţinute;

b) sesizarea investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor constatate în proiecte, în vederea soluţionării;

c) începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe baza şi în conformitate cu proiecte verificate de specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

d) asigurarea nivelului de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale printr-un sistem propriu de calitate conceput şi realizat prin personal propriu, cu diriginţi de şantier atestaţi;

e) convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea şi recepţia lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor;

f) soluţionarea neconformităţilor, defectelor şi neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului;

g) utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea exigenţelor esenţiale, precum şi gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor şi procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile precizate numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectanţi cu acordul investitorului;

h) respectarea proiectelor şi detaliilor de execuţie pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale;

i) sesizarea în termen de 24 de ore a Inspecţiei de Stat în Construcţii în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor;

j) supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care au predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei;

k) aducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii;

l) remedierea pe proprie cheltuială a defectelor calitative apărute din vina lor atît în perioada de execuţie, cît şi în perioada de garanţie stabilită conform legislaţiei;

m) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor;

n) stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie (factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi) în conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare.

Secţiunea 4

Obligaţiile specialiştilor verificatori de proiecte, ale responsabililor tehnici,

diriginţilor de şantier şi experţilor tehnici atestaţi

Art.25. – (1) Specialiştii verificatori de proiecte atestaţi răspund în mod solidar cu proiectantul de asigurarea nivelului de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale.

(2) Responsabilii tehnici atestaţi şi diriginţii de şantier atestaţi răspund, conform atribuţiilor ce le revin, pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător exigenţelor esenţiale, la lucrările de construcţii pentru care sînt angajaţi.

(3) Experţii tehnici atestaţi, angajaţi pentru expertizarea unor proiecte, lucrări de construcţii sau construcţii aflate în exploatare, răspund pentru soluţiile date.

(4) Obligaţiile specialiştilor atestaţi indicaţi la alin.(1), (2) şi (3) se stabilesc prin regulamente elaborate în baza prezentei legi.

Secţiunea 5

Obligaţiile proprietarilor construcţiilor

Art.26. – Proprietarii construcţiilor au următoarele obligaţii principale:

a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcţiei şi rezultate din activitatea de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor;

b) păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar;

c) asigurarea urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor, conform prevederilor din cartea tehnică a construcţiei şi a documentelor normative;

d) efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială şi de reparaţii, precum şi schimbarea aspectului urbanistic şi arhitectural al construcţiilor numai pe bază de proiecte elaborate şi verificate potrivit legislaţiei în vigoare;

e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor, impuse prin reglementările legale;

f) asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Secţiunea 6

Obligaţiile administratorilor şi utilizatorilor construcţiilor

Art.27. – Administratorii şi utilizatorii construcţiilor au următoarele obligaţii principale:

a) folosirea construcţiilor conform instrucţiunilor de exploatare prevăzute în cartea tehnică a construcţiei;

b) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii care le revin conform contractului;

c) efectuarea de modificări, consolidări sau schimbarea destinaţiei construcţiei numai cu acordul proprietarului şi cu respectarea prevederilor legale;

d) efectuarea urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor conform prevederilor din cartea tehnică a construcţiei şi a contractului încheiat cu proprietarul;

e) sesizarea în 24 de ore a Inspecţiei de Stat în Construcţii, în cazul unor accidente tehnice la construcţiile în exploatare.

Secţiunea 7

Obligaţiile în activitatea de cercetare în construcţii

şi în domeniul produselor pentru construcţii

Art.28. – Unităţile care prestează activităţi de cercetare în construcţii şi în domeniul produselor pentru construcţii au următoarele obligaţii principale:

a) efectuarea de cercetări teoretice şi experimentale preliminare în vederea fundamentării documentelor normative în construcţii;

b) fundamentarea, elaborarea şi experimentarea de soluţii tehnice, produse şi procedee noi pentru construcţii;

c) verificarea şi controlul noilor produse, procedee şi echipamente la solicitarea producătorilor, în vederea eliberării de agremente tehnice, conform prevederilor legale.

Secţiunea 8

Obligaţii şi răspunderi comune

Art.29. – Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă, a unor construcţii de calitate corespunzătoare, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin documentele normative elaborate potrivit prevederilor prezentei legi, revine factorilor care participă la conceperea, proiectarea, execuţia, exploatarea şi postutilizarea acestora, potrivit obligaţiilor şi gradului de culpabilitate al fiecăruia.

Art.30. – (1) Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic atestat, dirigintele de şantier atestat, specialistul din laboratorul de încercări în construcţii, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 5 ani de la recepţia lucrării, precum şi pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ei.

(2) Confirmarea calităţii construcţiilor de către comisiile de recepţie nu înlătură răspunderea directă pentru calitate a persoanelor care au organizat şi condus procesul de proiectare şi execuţie, precum şi a celor care au proiectat sau au executat nemijlocit construcţiile la care ulterior s-au constatat defecte.

[Art.30 completat prin Legea nr.962-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000]

Secţiunea 9

Obligaţiile şi răspunderile Inspecţiei de Stat în Construcţii

Art.31. – (1) Inspecţia de Stat în Construcţii, instituită de către Guvern în subordinea Organului naţional de dirijare în construcţii, precum şi celelalte organisme similare cu atribuţii stabilite prin dispoziţii legale, răspund de exercitarea controlului de stat asupra aplicării unitare a prevederilor legislaţiei în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii, precum şi de constatarea contravenţiilor şi de oprirea lucrărilor executate necorespunzător.

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere şi control, care îşi îndeplinesc inadecvat obligaţiile de serviciu sau comit abuz în serviciu, poartă răspundere disciplinară, administrativă, materială şi penală în modul stabilit de legislaţie.

(3) Acţiunile ilicite ale funcţionarilor Inspecţiei de Stat în Construcţii pot fi reclamate şefului inspecţiei, Organului naţional de dirijare în construcţii sau atacate în justiţie.

(4) Controlul de stat al calităţii în construcţii pentru construcţiile din cadrul obiectivelor cu caracter secret, stabilite prin ordine ale Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Securităţii Naţionale, se efectuează de organele proprii abilitate în acest scop.

(5) Organizarea, funcţionarea şi salarizarea Inspecţiei de Stat în Construcţii se stabilesc de Guvern.

Secţiunea 10

Răspunderea penală

Art.32. – (1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcţii ori executarea de modificări ale acesteia, de către persoanele responsabile, fără respectarea documentelor normative privind rezistenţa şi stabilitatea, precum şi continuarea lucrărilor executate necorespunzător şi oprite prin acte de control, în cazul în care acestea pot afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor, se pedepsesc conform prevederilor Codului penal.

(2) Sesizarea organelor de urmărire penală se face de către investitor, proprietar, organele administraţiei publice locale sau de către Inspecţia de Stat în Construcţii.

Secţiunea 11

Răspunderea administrativă

Art.33. – Cetăţenii şi persoanele cu funcţii de răspundere care au săvîrşit fapte care potrivit legii constituie contravenţii se sancţionează conform Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Secţiunea 12

Răspunderea patrimonială

Art.34. – Agenţii economici – persoane fizice sau juridice, vinovaţi de executarea cu abateri de la documentele normative în vigoare a lucrărilor de construcţii, modificare, transformare, modernizare, consolidare şi reparaţii:

a) remediază, pe propria cheltuială, defectele calitative apărute din vina lor atît pe perioada de execuţie, cît şi în perioada de garanţie stabilită conform legii şi contractului;

b) suportă pierderile prevăzute în atare cazuri de contract.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.35. – Regulamentele cu privire la componentele sistemului calităţii în construcţii prevăzute la art.9 se elaborează de către Organul naţional de dirijare în construcţii şi se aprobă în modul stabilit.

Art.36. – Autorizaţia de construire pentru executarea construcţiilor, modificărilor, transformărilor, modernizărilor, consolidărilor şi reparaţiilor nu se va elibera dacă:

a) investitorul nu prezintă proiecte verificate de specialişti verificatori de proiecte atestaţi şi nu dispune de responsabili tehnici atestaţi;

b) executantul nu este autorizat în acest gen de activitate şi nu dispune de diriginte de şantier atestat.

Art.37. – (1) Cheltuielile necesare pentru elaborarea documentelor normative în construcţii şi efectuarea controlului de stat al calităţii în construcţii sînt suportate de către investitori sau proprietarii construcţiilor, indiferent de tipul de proprietate, prin virarea în fondul extrabugetar pentru finanţarea lucrărilor de constituire a bazei normative şi efectuarea controlului calităţii în construcţii a defalcărilor în mărime de 0,3 la sută din volumul investiţiilor în capitalul fix pentru obiectivele finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, de 0,5 la sută din volumul investiţiilor în capitalul fix pentru obiectivele finanţate din alte surse, precum şi de către fabricanţii de produse pentru construcţii prin virarea defalcărilor în mărime de 0,5 la sută din preţul de cost al produselor pentru construcţii fabricate în republică. Calculul şi virarea sumelor respective se face eşalonat, concomitent cu plata lucrărilor executate, pentru produsele folosite în construcţii – trimestrial, pornindu-se de la volumele produselor comercializate.

(2) Pentru reţinerea virării sumelor prevăzute la alin.(1), investitorii, proprietarii, precum şi fabricanţii de produse pentru construcţii sînt penalizaţi conform legislaţiei în vigoare privind impozitarea.

[Art.37 în redacţia Legii nr.962-XIV din 27.04.2000, în vigoare 01.06.2000]

Art.38. – Agenţii economici de asigurări vor elabora norme pentru contractarea de asigurări ale factorilor care participă la realizarea şi exploatarea construcţiilor.

Art.39. – Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării.

Art.40. – Pînă la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege, ea se va aplica în măsura în care nu contravine prezentei legi.

Art.41. – Guvernul:

- în termen de două luni va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;

- în termen de trei luni, va elabora actele normative necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi;

- la rectificarea bugetului pe anul 1996, va lua în considerare prevederile prezentei legi.