L E G E

cu privire la avocaţii parlamentari

nr. 1349-XIII  din  17.10.97

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-83/671 din 11.12.1997

* * *

Confirmînd adeziunea la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi la alte acte juridice internaţionale cu privire la drepturile omului, luînd în considerare că, în conformitate cu Statutul O.N.U., statul este obligat să stimuleze respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, ţinînd cont de necesitatea de a garanta tuturor cetăţenilor Republicii Moldova dreptul la apărarea drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale, Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

STATUTUL DE AVOCAT PARLAMENTAR.

NUMIREA ŞI ELIBERAREA DIN FUNCŢIE

Art.1. – Activitatea avocatului parlamentar este menită să asigure garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului de către autorităţile publice centrale şi locale, instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiile obşteşti şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.

Art.2. – Avocaţii parlamentari contribuie la repunerea în drepturi a cetăţenilor, la perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor omului, la instruirea juridică a populaţiei prin aplicarea procedeelor menţionate în prezenta lege.

Art.3. – Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova care a atins vîrsta de 35 de ani, are studii juridice superioare, posedă cunoştinţe în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor omului şi se bucură de autoritate în societate.

Art.4. – Parlamentul numeşte 3 avocaţi parlamentari, care sînt egali în drepturi şi au atribuţii egale.

Art.5. – (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(2) Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în Parlament de către Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului şi de către Guvern, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari desemnaţi anterior.

(3) Comisia parlamentară pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale prezintă Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecărei candidaturi.

Art.6. – (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie pentru un mandat de 5 ani.

(2) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate consecutive.

(3) În caz de deces sau de eliberare din funcţie a unui avocat parlamentar în temeiurile prevăzute la art.9, se va numi un nou avocat parlamentar.

Art.7. – (1) La intrarea în funcţie, avocatul parlamentar depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:

"Jur să îndeplinesc cinstit şi conştiincios atribuţiile de avocat parlamentar, să apăr drepturile şi libertăţile omului, călăuzindu-mă de Constituţie şi de legile Republicii Moldova, de actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte."

(2) Mandatul avocatului parlamentar începe din momentul depunerii jurămîntului.

Art.8. – (1) Avocatul parlamentar nu poate deţine nici o funcţie electivă sau publică, nu poate practica alte activităţi retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(2) Avocatul parlamentar nu are dreptul să desfăşoare activitate politică, să fie membru al vreunui partid sau al unei alte organizaţii social-politice.

(3) În decurs de 10 zile de la data depunerii jurămîntului, avocatul parlamentar este obligat să înceteze orice activitate incompatibilă cu statutul său şi să suspende apartenenţa sa la oricare partid sau altă organizaţie social-politică.

Art.9. – (1) Avocatul parlamentar poate fi eliberat din funcţie înainte de termen în cazul retragerii încrederii de către Parlament, cu votul a două treimi din deputaţii aleşi.

(2) Propunerea de retragere a încrederii poate fi înaintată de Preşedintele Republicii Moldova ori de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului. Comisia pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale prezintă Parlamentului un aviz argumentat privind propunerea înaintată.

(3) Avocatul parlamentar, de asemenea, poate fi eliberat din funcţie:

a) din proprie iniţiativă;

b) la atingerea vîrstei de pensionare;

c) la expirarea mandatului, în cazul cînd acesta nu este reînnoit;

d) în cazul imposibilităţii de a exercita mandatul, din motive de sănătate, o durată mai mare de timp (mai mult de patru luni consecutive);

e) în cazul rămînerii definitive a sentinţei de condamnare a acestuia.

(4) Hotărîrea despre eliberarea din funcţie înainte de termen, în cazurile prevăzute la alin.(3), se adoptă de către Parlament cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art.10. – (1) În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari se călăuzesc de Constituţie, de prezenta lege, de alte legi ale Republicii Moldova, precum şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de pacte şi alte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) În caz de neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne, prioritate au normele internaţionale.

Art.11. – (1) În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari sînt independenţi faţă de deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, autorităţile publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.

(2) În activitatea lor, avocaţii parlamentari se conduc de principiile legalităţii şi transparenţei, după cum le dictează conştiinţa.

(3) Împreună cu personalul auxiliar, avocaţii parlamentari formează o instituţie independentă, numită Centrul pentru Drepturile Omului.

Art.12. – (1) Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabilă pe toată durata mandatului.

(2) Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinţei şi localului său de serviciu, asupra mijloacelor de transport şi de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, documentelor şi averii personale.

(3) Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.

Capitolul II

ATRIBUŢIILE AVOCAŢILOR PARLAMENTARI

Art.13. – Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova.

Art.14. – (1) Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.

(3) Avocaţii parlamentari examinează, de asemenea, cererile remise de către deputaţii Parlamentului, în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.

Art.15. – Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.

Art.16. – Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală, legislaţia de procedură civilă, legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.

Art.17. – Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.

Art.18. – (1) Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar, indicîndu-se numele, prenumele (prenumele şi patronimicul), domiciliul acestuia.

(2) În cazul în care aceste date lipsesc, cererea se consideră anonimă şi nu se examinează.

Art.19. – Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore.

Art.20. – (1) După primirea cererii, avocatul parlamentar este în drept:

a) să accepte cererea spre examinare;

b) să restituie petiţionarului cererea, explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile;

c) cu consimţămîntul petiţionarului, să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare;

d) să respingă cererea.

(2) Avocatul parlamentar, în termen de 10 zile, înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată, indicînd motivele refuzului şi explicîndu-i modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat.

(4) Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi.

[Art.20 modificat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.21. – (1) În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare, avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă, luînd, în limitele competenţei sale, măsurile corespunzătoare.

(2) Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.

Art.22. – (1) Primind cererea spre examinare, avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate.

(2) Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate.

Art.23. – (1) Avocatul parlamentar, fiind mediator, face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile.

(2) Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi, la solicitarea părţilor, se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzător.

(3) Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea.

Art.24. – În procesul examinării cererii, avocatul parlamentar este în drept:

a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale, să asiste la şedinţele lor, inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora;

b) să aibă acces liber la instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţii obşteşti, unităţi militare, penitenciare;

c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale, de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii;

d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii;

e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii;

f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei, care efectuează cercetarea penală sau ancheta preliminară.

[Art.24 completat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.25. – (1) În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor de drept, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti, unităţilor militare şi penitenciarelor.

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate, oricare altă informaţie, necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia, în cel mult 10 zile de la data solicitării, dacă în solicitare nu se prevede un alt termen.

Art.26. – (1) Avocatul parlamentar este obligat:

a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii;

b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege;

c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor, pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor;

d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar.

(2) Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii.

Art.27. – (1) În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului, avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni), după părerea sa, încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze organului superior, pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz.

(2) Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate.

[Art.27 completat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.28. – (1) În baza rezultatelor examinării cererii, avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept:

a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi constituţionale au fost încălcate;

b) să intervină pe lîngă organele corespunzătoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar, administrativ sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi libertăţilor omului;

c) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru, de încălcare a eticii de serviciu, de tărăgănare şi birocratism.

(2) Avocatul parlamentar încunoştinţează petiţionarul despre măsurile luate în corespundere cu prevederile alin.(1).

(3) Dacă, în urma examinării cererii, s-a constatat că faptele expuse în ea nu s-au adeverit şi nu au fost încălcate drepturile şi libertăţile constituţionale ale petiţionarului, avocatul parlamentar ia o decizie argumentată privind respingerea cererii.

(4) Decizia de respingere a cererii nu poate fi atacată.

Art.29. – În baza analizei datelor privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi în baza rezultatelor examinării cererilor, avocatul parlamentar este în drept:

a) să prezinte Parlamentului propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei în vigoare în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;

b) să remită autorităţilor publice centrale şi locale obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului administrativ.

Art.30. – (1) În cazul în care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului, precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte.

(2) Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.

Art.31. – Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului.

Art.32. – Imixtiunea în activitatea avocaţilor parlamentari cu scopul de a influenţa deciziile acestora asupra unor sesizări concrete, ignorarea intenţionată de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile a sesizărilor şi neîndeplinirea recomandărilor avocaţilor parlamentari, precum şi împiedicarea sub oricare altă formă a activităţii acestora atrag după sine răspundere în conformitate cu legislaţia.

Art.33. – (1) Avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare a cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.

(2) În acest scop, avocaţii parlamentari pregătesc şi difuzează în rîndul populaţiei materiale informative despre drepturile omului, colaborează cu asociaţiile obşteşti neguvernamentale şi cu organizaţiile care practică activitate de apărare a drepturilor omului în ţară şi peste hotare, precum şi cu mass-media.

Art.34. – (1) La începutul fiecărui an, pînă la data de 20 ianuarie, Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent.

(2) Concomitent, în Parlament se discută informaţia despre activitatea Centrului pentru Drepturile Omului, prezentată de Comisia pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale, şi propunerile în vederea îmbunătăţirii acestei activităţi.

(3) Raportul anual al Centrului pentru Drepturile Omului se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Capitolul III

CENTRUL PENTRU DREPTURILE OMULUI.

MODUL DE ORGANIZARE ŞI DE FUNCŢIONARE

Art.35. – (1) Centrul pentru Drepturile Omului este persoană juridică, dispune de ştampilă şi formulare ce au imprimate denumirea centrului şi imaginea stemei de stat a Republicii Moldova.

(2) Personalul auxiliar asigură asistenţa organizatorică, informaţională, ştiinţifico-analitică şi de altă natură a activităţii avocaţilor parlamentari.

(3) Structura, statele de personal şi finanţarea Centrului pentru Drepturile Omului sînt reglementate de regulamentul respectiv aprobat de Parlament.

Art.36. – (1) Directorul Centrului pentru Drepturile Omului este desemnat de Parlament din rîndul avocaţilor parlamentari, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.

(2) Directorul Centrului pentru Drepturile Omului efectuează conducerea generală a Centrului: angajează şi eliberează din funcţie funcţionarii Centrului, defineşte îndatoririle avocaţilor parlamentari şi ale altor colaboratori ai Centrului, exercită controlul activităţii lor, organizează pregătirea rapoartelor anuale, reprezintă instituţia în ţară şi în străinătate.

(3) În absenţa directorului Centrului pentru Drepturile Omului, interimatul funcţiei este asigurat de cel mai în vîrstă dintre avocaţii parlamentari.

[Art.36 modificat prin Legea nr.1071-XIV din 22.06.2000, în vigoare 28.07.2000]

Art.37. – (1) În chestiunile ce ţin de retribuirea muncii, asistenţa socială, medicală şi de altă natură, avocatul parlamentar se asimilează cu judecătorul Curţii Supreme de Justiţie.

(2) Centrul pentru Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat.

(3) Proiectul bugetului Centrului pentru Drepturile Omului, cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, se aprobă de către Parlament concomitent cu bugetul de stat.

Art.38. – (1) Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei, dar nu mai rar decît de trei ori pe lună.

(2) Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău, în alte municipii şi oraşe, conform unui grafic aprobat.

Art.39. – În scopul acordării asistenţei consultative avocaţilor parlamentari, pe lîngă Centrul pentru Drepturile Omului poate fi creat un consiliu de experţi din specialişti în domeniul drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.

Art.40. – (1) Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău.

(2) În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.41. – În termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului:

propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

proiectul Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului.

Art.42. – Centrul pentru Drepturile Omului va fi înfiinţat în decurs de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art.43. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.