L E G E

privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni

nr. 499-XIV  din  14.07.1999

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.106-108/512 din 30.09.1999

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

Articolul 2. Dreptul la alocaţie

Articolul 3. Beneficiarii alocaţiilor

Articolul 4. Organele care efectuează stabilirea şi plata alocaţiilor

Articolul 5. Sursele pentru plata alocaţiilor

Articolul 6. Stabilirea şi plata alocaţiilor

Capitolul II

ALOCAŢIA PENTRU INVALIZI

Articolul 7. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

Articolul 8. Cuantumul alocaţiei

Capitolul III

ALOCAŢIA PENTRU COPII ÎN CAZUL PIERDERII ÎNTREŢINĂTORULUI

Articolul 9. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

Articolul 10. Cuantumul alocaţiei

Articolul 11. Recalcularea şi separarea părţii de alocaţie

Capitolul IV

ALOCAŢIA PENTRU PERSOANE VÎRSTNICE

Articolul 12. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

Articolul 13. Cuantumul alocaţiei

Capitolul V

ALOCAŢIA PENTRU ÎNGRIJIRE

Articolul 14. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

Articolul 15. Cuantumul alocaţiei

Articolul 16. Plata alocaţiei

Capitolul VI

AJUTORUL DE DECES

Articolul 17. Condiţiile de stabilire a ajutorului de deces

Articolul 18. Cuantumul ajutorului de deces

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:

alocaţie socială de stat, denumită în continuare alocaţie, – sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat;

invalizi de gradul I, II, III – persoane invalide care nu au acumulat stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei de invaliditate;

copii invalizi cu severitatea I, II, III – copiii, în vîrstă de pînă la 18 ani, cărora li s-a stabilit invaliditate cu afecţiune medie, accentuată sau gravă;

copii care au pierdut întreţinătorul – copiii, în vîrstă de pînă la 18 ani, care au pierdut unul sau ambii părinţi;

persoane vîrstnice – persoanele care au atins vîrsta standard de pensionare, dar nu au acumulat stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă;

membri ai familiei – soţul (soţia), copiii, părinţii.

[Art.1 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.1 modificat prin Legea nr.396-XV din 02.12.2004, în vigoare 01.01.2005]

Articolul 2. Dreptul la alocaţie

(1) De dreptul la alocaţie beneficiază persoanele care au cetăţenia Republicii Moldova, sînt domiciliate legal şi obişnuit pe teritoriul ei şi, în cazul categoriilor specificate la art.3 lit.a)–e), nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat.

(2) În cazul stabilirii alocaţiei copiilor invalizi, invalizilor din copilărie şi copiilor care şi-au pierdut întreţinătorul, cetăţenia Republicii Moldova nu este obligatorie dacă aceştia domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul ei cel puţin 3 ani.

[Art.2 în redacţia Legii nr.373-XV din 26.09.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.2 modificat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Notă: Se declară neconstituţională sintagma "... nu realizează venituri asigurate" din art.2 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.46 din 25.10.2001, în vigoare 25.10.2001

Articolul 3. Beneficiarii alocaţiilor

De alocaţie beneficiază următoarele categorii de persoane:

a) invalizii de gradele I, II, III;

b) invalizii din copilărie de gradele I, II, III;

c) copiii invalizi, în vîrstă de pînă la 18 ani, cu severitatea I, II, III;

d) copiii care au pierdut întreţinătorul;

e) persoanele care au atins vîrsta standard de pensionare;

f) persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid, în vîrstă de pînă la 16 ani, cu severitatea I;

g) invalizii de gradul I nevăzători – pentru însoţire şi îngrijire la domiciliu.

[Art.3 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.3 modificat prin Legea nr.45-XVI din 03.03.2006, în vigoare 07.04.2006]

[Art.3 completat prin Legea nr.127-XVI din 23.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

[Art.3 completat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Articolul 4. Organele care efectuează stabilirea şi plata alocaţiilor

Alocaţiile se stabilesc şi se plătesc de către organele teritoriale de asigurări sociale.

Articolul 5. Sursele pentru plata alocaţiilor

Alocaţiile stabilite în conformitate cu prezenta lege se plătesc din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale.

Articolul 6. Stabilirea şi plata alocaţiilor

(1) Alocaţiile se stabilesc şi se plătesc în următoarele termene:

a) alocaţia pentru invalizii de gradul I, II, III, invalizii din copilărie de gradul I, II, III şi copiii invalizi, în vîrstă de pînă la 18 ani cu severitatea I, II, III – de la data emiterii de către Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii a deciziei de încadrare în gradul de invaliditate sau de către Consiliul Medical Consultativ a deciziei de încadrare în severitatea respectivă, dacă cererea cu actele necesare a fost depusă în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei. În cazul în care data încadrării în gradul de invaliditate sau în severitate nu coincide cu data începerii expertizei medicale, alocaţia se stabileşte de la data începerii expertizei, dacă cererea cu actele necesare a fost depusă în termen de 30 de zile de la data constatării invalidităţii;

b) alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului – din ziua decesului întreţinătorului, dacă cererea cu actele necesare a fost depusă în termen de 30 de zile de la această zi; pentru stabilirea alocaţiei copiilor orfani de ambii părinţi, cererea cu actele necesare se depune în termen de 60 de zile;

c) alocaţia pentru persoane vîrstnice – de la data împlinirii vîrstei standard de pensionare, dacă cererea cu actele necesare a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată;

d) alocaţia pentru îngrijire:

persoanelor specificate la art.14 lit.a) – de la data depunerii cererii cu actele necesare;

persoanelor specificate la art.14 lit.b) şi lit.c) – de la data stabilirii alocaţiei pentru invalizi sau pensiei de invaliditate;

e) ajutorul de deces – în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii cu actele necesare.

(2) În cazul în care termenele prevăzute la alin.(1) lit. a), b) şi c) au fost depăşite, alocaţiile respective se stabilesc şi se plătesc de la data depunerii cererii cu actele necesare.

(3) La modificarea numărului de beneficiari, noul cuantum al alocaţiei pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se acordă începînd cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.

(4) În cazul unei noi expertize medicale pentru reconfirmarea gradului de invaliditate, a severităţii ori pentru încadrarea într-un alt grad de invaliditate sau în altă severitate, plata alocaţiei se reia în cuantumul de mai înainte sau în cuantum reevaluat de la data emiterii de către Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii sau Consiliul Medical Consultativ a deciziei de constatare a invalidităţii.

(5) Neprezentarea la o nouă expertiză medicală atrage încetarea plăţii alocaţiei pentru invalizi, începînd cu luna următoare. Plata alocaţiei se reia în termenele indicate la alin.(1) lit.a).

(6) Plata alocaţiilor se face lunar, pentru luna în curs, în localitatea de domiciliu.

(7) Plata alocaţiei încetează începînd cu luna următoare celei în care s-a stabilit că beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile de acordare a acesteia. Plata alocaţiei se reia din luna în care beneficiarul s-a adresat pentru confirmarea dreptului său la această alocaţie, dacă acest drept a fost confirmat, cu excepţia cazurilor specificate la alin.(5).

(8) Alocaţia stabilită, dar neîncasată la timp din vina beneficiarului se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.

(9) Alocaţia neplătită la timp din vina organului care stabileşte sau plăteşte alocaţia se recuperează fără nici un fel de limite în termen.

(10) Plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.

(11) Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie din vina beneficiarului (falsificarea actelor, tăinuirea unor circumstanţe etc.) se recuperează de la acesta, lunar, în baza deciziei casei teritoriale de asigurări sociale în mărime ce nu depăşeşte 20 la sută din cuantumul alocaţiei. În cazul în care plata alocaţiei încetează, sumele plătite necuvenit se recuperează în baza hotărîrii instanţei de judecată.

(12) Sumele plătite în plus din vina organului care stabileşte sau plăteşte alocaţia nu se recuperează din contul beneficiarului. Aceste sume se percep de la persoana culpabilă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(13) Alocaţiile, cu excepţia alocaţiei pentru îngrijire şi a ajutorului de deces, se indexează anual, la 1 aprilie. Coeficientul de indexare constituie media creşterii anuale a indicelui preţurilor de consum pentru anul precedent, ce se determină în modul stabilit de Guvern.

[Art.6 completat prin Legea nr.154-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.6 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.6 modificat prin Legea nr.203-XVI din 06.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.6 completat prin Legea nr.127-XVI din 23.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

[Art.6 modificat prin Legea nr.396-XV din 02.12.2004, în vigoare 01.01.2005]

[Art.6 completat prin Legea nr.373-XV din 26.09.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.6 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

 Capitolul II

ALOCAŢIA PENTRU INVALIZI

Articolul 7. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

(1) Alocaţia pentru invalizii de gradele I, II, III, inclusiv invalizii din copilărie, precum şi pentru copiii invalizi cu severitatea I, II, III, se stabileşte în cazurile cînd persoanele indicate nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului.

(2) Gradul de invaliditate şi momentul survenirii invalidităţii se constată de către consiliul de expertiză medicală a vitalităţii.

(3) Starea de invaliditate şi momentul survenirii invalidităţii la copiii în vîrstă de pînă la 18 ani se determină de către Consiliul Medical Consultativ.

[Art.7 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.7 modificat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Notă: Se declară neconstituţională sintagma "... nu realizează venituri asigurate" din alin.(1) art.7 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.46 din 25.10.2001, în vigoare 25.10.2001

Articolul 8. Cuantumul alocaţiei

Alocaţia pentru invalizi se stabileşte în următoarele cuantumuri:

a) invalizilor de gradul I – 65 lei, de gradul II – 56 lei, de gradul III – 33 lei;

b) invalizilor din copilărie de gradul I şi copiilor invalizi, în vîrstă de pînă la 18 ani, cu severitatea I – 179 lei;

c) invalizilor din copilărie de gradul II şi III şi copiilor invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani cu severitatea II şi III – 152 lei.

[Art.8 modificat prin Legea nr.154-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.8 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.8 modificat prin Legea nr.363-XVI din 23.12.2005, în vigoare 01.01.2006]

[Art.8 în redacţia Legii nr.359-XV din 31.07.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.8 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Capitolul III

ALOCAŢIA PENTRU COPII ÎN CAZUL PIERDERII ÎNTREŢINĂTORULUI

Articolul 9. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

(1) Alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se acordă dacă persoana decedată nu îndeplinea condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat.

(2) Alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se stabileşte persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani (elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cu excepţia învăţămîntului fără frecvenţă, – pînă la absolvirea instituţiei de învăţămînt respective, însă nu mai mult decît pînă la împlinirea vîrstei de 23 de ani) în cazul în care aceştia nu se află la întreţinerea deplină a statului.

[Art.9 completat prin Legea nr.311-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

[Art.9 modificat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Notă: Se declară neconstituţională sintagma "... nu realizează venituri asigurate" din alin.(2) art.9 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.46 din 25.10.2001, în vigoare 25.10.2001

Articolul 10. Cuantumul alocaţiei

(1) Alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se stabileşte în cuantum de 49 lei pentru fiecare copil, dar fără a depăşi suma de 98 lei.

(2) În cazul pierderii ambilor părinţi, cuantumul alocaţiei se dublează.

[Art.10 modificat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Articolul 11. Recalcularea şi separarea părţii de alocaţie

(1) Recalcularea alocaţiei se face în cazul modificării numărului de beneficiari. Alocaţia se recalculează potrivit noii situaţii, începînd cu luna următoare celei în care au intervenit modificările sau a fost solicitată recalcularea.

(2) Fiecare beneficiar de alocaţie este în drept să solicite separarea părţii de alocaţie ce i se cuvine.

(3) Separarea părţii de alocaţie se face începînd cu luna următoare celei în care a fost solicitată.

(4) Partea de alocaţie se determină prin împărţirea cuantumului alocaţiei stabilite la numărul de beneficiari ai acesteia.

(5) Tutorele poate avea dreptul de a primi alocaţia pentru copilul tutelat care şi-a pierdut întreţinătorul.

Capitolul IV

ALOCAŢIA PENTRU PERSOANE VÎRSTNICE

Articolul 12. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

Alocaţia pentru persoane vîrstnice se stabileşte cetăţenilor care au atins vîrsta standard de pensionare conform legislaţiei în vigoare, dar nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului.

[Art.12 completat prin Legea nr.373-XV din 26.09.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.12 modificat prin Legea nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Notă: Se declară neconstituţională sintagma "... nu realizează venituri asigurate" din art.12 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.46 din 25.10.2001, în vigoare 25.10.2001

Articolul 13. Cuantumul alocaţiei

Alocaţia pentru persoane vîrstnice se stabileşte în cuantum de 50 lei.

[Art.13 modificat prin Legea nr.359-XV din 31.07.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.13 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Capitolul V

ALOCAŢIA PENTRU ÎNGRIJIRE

[Cap.V (art.14-16) în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Articolul 14. Condiţiile de stabilire a alocaţiei

(1) Alocaţia pentru îngrijire se stabileşte:

a) persoanelor care îngrijesc la domiciliu un copil invalid, în vîrstă de pînă la 18 ani, cu severitatea I;

b) invalizilor din copilărie de gradul I, cu condiţia că aceste persoane nu se află la întreţinerea deplină a statului;

c) invalizilor de gradul I nevăzători – pentru însoţire şi îngrijire la domiciliu.

(2) Alocaţiile prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) nu pot fi stabilite concomitent.

[Art.14 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.14 modificat prin Legea nr.45-XVI din 03.03.2006, în vigoare 07.04.2006]

[Art.14 completat prin Legea nr.127-XVI din 23.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

[Art.14 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Articolul 15. Cuantumul alocaţiei

(1) Alocaţia pentru îngrijire se stabileşte în cuantum de 300 lei.

(2) Persoana care îngrijeşte doi sau mai mulţi copii invalizi beneficiază de o singură alocaţie.

[Art.15 modificat prin Legea nr.154-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.15 modificat prin Legea nr.106-XVI din 20.04.2007, în vigoare 22.06.2007]

[Art.15 modificat prin Legea nr.203-XVI din 06.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.15 modificat prin Legea nr.363-XVI din 23.12.2005, în vigoare 01.01.2006]

[Art.15 completat prin Legea nr.127-XVI din 23.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

[Art.15 modificat prin Legea nr.359-XV din 31.07.2003, în vigoare 01.07.2003]

[Art.15 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

Articolul 16.Plata alocaţiei

Alocaţia pentru îngrijire se plăteşte personal titularului sau, după caz, tutorelui, curatorului ori mandatarului acestora.

[Art.16 în redacţia Legii nr.987-XV din 18.04.2002, în vigoare 30.05.2002]

[Art.17 abrogat prin Legea nr.363-XVI din 23.12.2005, în vigoare 01.01.2006, art.18 şi 19 devin art.17 şi 18]

[Art.17 introdus prin Legea nr.335-XV din 07.10.2004, în vigoare 01.04.2004]

Capitolul VI

AJUTORUL DE DECES

[Cap.VI introdus prin Legea nr.396-XV din 02.12.2004, în vigoare 01.01.2005]

Articolul 17. Condiţiile de stabilire a ajutorului de deces

(1) Ajutorul de deces se acordă în cazul decesului persoanei neasigurate cu condiţia că nici unul dintre membrii familiei acesteia nu are dreptul la ajutor de deces din sistemul public de asigurări sociale pentru persoana decedată.

(2) Persoana neasigurată beneficiază de dreptul la ajutor de deces pentru membrul familiei aflat în întreţinerea sa în cazul în care persoana decedată nu are dreptul la ajutor de deces din sistemul public de asigurări sociale, precum şi în cazul în care nici unul dintre membrii familiei nu are dreptul la ajutor de deces din sistemul public de asigurări sociale pentru persoana decedată.

(3) Pentru persoana decedată, ajutorul de deces se acordă o singură dată unei persoane care poate fi, după caz, membru al familiei, tutore, curator sau, în lipsa acestora, unei persoane care dovedeşte că a suportat cheltuielile legate de înmormîntare.

[Art.17(18) introdus prin Legea nr.396-XV din 02.12.2004, în vigoare 01.01.2005]

Articolul 18. Cuantumul ajutorului de deces

Ajutorul de deces se stabileşte în cuantum de 700 de lei.

[Art.18 modificat prin Legea nr.154-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.18 modificat prin Legea nr.106-XVI din 20.04.2007, în vigoare 22.06.2007]

[Art.18(19) introdus prin Legea nr.396-XV din 02.12.2004, în vigoare 01.01.2005]