L E G E

privind Inspecţia Muncii

nr. 140-XV  din  10.05.2001

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.68-71/505 din 29.06.2001

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Inspecţia Muncii

Articolul 2. Prioritatea tratatelor internaţionale

Capitolul II

OBIECTIVELE ŞI ATRIBUŢIILE INSPECŢIEI MUNCII

Articolul 3. Obiectivele

Articolul 4. Atribuţiile

Articolul 5. Colaborarea cu alte organe, instituţii şi organizaţii

Capitolul III

ORGANIZAREA INSPECŢIEI MUNCII

Articolul 6. Structura organizatorică

Articolul 7. Personalul Inspecţiei Muncii

Capitolul IV

DREPTURI, OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI

Articolul 8. Drepturile inspectorului de muncă

Articolul 9. Obligaţiile şi răspunderea inspectorului de muncă

Articolul 10. Obligaţiile angajatorului

Articolul 11. Răspunderi

Capitolul V

ASIGURAREA INSPECŢIEI MUNCII. RAPOARTELE

Articolul 12. Asigurarea

Articolul 13. Rapoartele

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 14 Intrarea în vigoare

Articolul 15 Îndatoririle Guvernului

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Inspecţia Muncii

(1) Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale, se află în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, are sediu în municipiul Chişinău.

(2) Inspecţia Muncii exercită control de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, la persoane fizice care angajează salariaţi, precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare angajatori.

(3) Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi funcţionează în baza unui regulament aprobat de Guvern.

(4) În subordinea Inspecţiei Muncii se află inspectorate teritoriale de muncă, fără personalitate juridică, funcţionînd în fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea.

(5) Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentul Situaţii Excepţionale, Departamentul Trupelor de Grăniceri şi Departamentul instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei organizează activităţi de inspecţie a muncii prin serviciile lor de specialitate, care au competenţă numai pentru structurile din subordine.

[Art.1 completat prin Legea nr.110-XVI din 02.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

[Art.1 completat prin Legea nr.2-XV din 06.02.2003, în vigoare 07.03.2003]

Articolul 2. Prioritatea tratatelor internaţionale

Prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte au prioritate în raport cu normele prezentei legi.

Capitolul II

OBIECTIVELE ŞI ATRIBUŢIILE INSPECŢIEI MUNCII

Articolul 3. Obiectivele

Obiectivele Inspecţiei Muncii sînt următoarele:

a) asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor;

b) difuzarea informaţiilor despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii;

c) informarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale despre deficienţele legate de aplicarea legislaţiei muncii.

Articolul 4. Atribuţiile

(1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art.3, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii:

a) controlează respectarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la:

- contractul individual şi contractul colectiv de muncă;

- carnetele de muncă;

- timpul de muncă şi timpul de odihnă;

- retribuirea muncii;

- disciplina muncii;

- munca minorilor şi a femeilor;

- protecţia muncii;

- alte condiţii de muncă;

b) acordă, în modul stabilit de Guvern, autorizaţii de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii;

c) eliberează avize privind introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru;

d) cercetează, în modul stabilit de Guvern, accidente de muncă;

e) coordonează activitatea de pregătire, instruire şi informare a salariaţilor angajaţi în problemele relaţiilor de muncă şi protecţiei muncii;

f) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.

(2) Inspecţia Muncii este în drept:

a) să solicite şi să primească de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la persoane juridice şi fizice informaţiile necesare exercitării atribuţiilor sale;

b) să aplice, în modul stabilit de legislaţie, sancţiuni administrative, inclusiv amenzi, pentru încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor.

[Art.4 modificat prin Legea nr.110-XVI din 02.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

Articolul 5. Colaborarea cu alte organe, instituţii şi organizaţii

Inspecţia Muncii, în realizarea obiectivelor sale, colaborează cu alte organe, instituţii şi organizaţii care desfăşoară activităţi similare, cu patronatele şi sindicatele. Modalităţile de colaborare se stabilesc de comunul acord al părţilor.

Capitolul III

ORGANIZAREA INSPECŢIEI MUNCII

Articolul 6. Structura organizatorică

Structura şi numărul de salariaţi ai Inspecţiei Muncii se stabilesc de către Guvern.

Articolul 7. Personalul Inspecţiei Muncii

(1) Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat, numit de Guvern.

(2) Personalul Inspecţiei Muncii, inclusiv al inspectoratelor teritoriale de muncă, se formează din inspectori de muncă şi din alţi specialişti, care sînt funcţionari publici, al căror statut le asigură stabilitate în funcţie şi independenţă faţă de orice schimbare guvernamentală şi orice influenţă neprevăzută din afară.

(3) Încadrarea în Inspecţia Muncii se va face, în modul stabilit de legislaţie, numai pe baza aptitudinilor candidaţilor de a îndeplini sarcinile care le vor fi puse în seamă.

(4) Inspectorul de muncă este subordonat numai şefului ierarhic şi, în exerciţiul funcţiunii, se supune numai legii.

(5) Nu se admite nici un fel de amestec în activitatea inspectorilor de muncă ce le-ar impune exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor.

Capitolul IV

DREPTURI, OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI

Articolul 8. Drepturile inspectorului de muncă

(1) În exerciţiul funcţiunii, inspectorul de muncă, la prezentarea legitimaţiei de serviciu, este în drept:

a) să pătrundă liber, la orice oră din zi sau din noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, în locurile de muncă, în încăperile de serviciu şi de producţie;

b) să solicite şi să primească de la angajator actele şi informaţiile necesare controlului;

c) să solicite şi să primească, în limitele competenţei, declaraţii de la angajatori şi salariaţi;

d) să ceară lichidarea imediată sau într-un anumit termen a abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor;

e) să întocmească procese-verbale cu privire la contravenţiile administrative din domeniul muncii şi protecţiei muncii;

f) să solicite retragerea de către autorităţile administraţiei publice competente a autorizaţiei (licenţei) de activitate a angajatorului pentru neexecutarea intenţionată a prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei muncii şi normelor de protecţie a muncii, stabilită în urma controalelor repetate.

(2) Suplimentar la cele prevăzute la alin.(1), inspectorul de muncă cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii este în drept:

a) să dispună oprirea din funcţiune (inclusiv prin sigilare) a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, atelierelor, sectoarelor, clădirilor, edificiilor şi echipamentelor tehnice, precum şi încetarea lucrărilor şi proceselor tehnologice care nu corespund normelor de protecţie a muncii şi care prezintă un pericol iminent de accidentare;

b) să propună anularea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii şi a avizelor privind introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acestora, nu se respectă cerinţele actelor normative de protecţie a muncii.

[Art.8 completat prin Legea nr.110-XVI din 02.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

Articolul 9. Obligaţiile şi răspunderea inspectorului de muncă

(1) Inspectorul de muncă este obligat:

a) să se călăuzească în activitatea sa de legislaţie;

b) să păstreze confidenţialitate asupra sursei oricărei reclamaţii care semnalizează încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la relaţiile de muncă, protecţia muncii şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei reclamaţii;

c) să păstreze confidenţialitate, conform legislaţiei, asupra informaţiilor care reprezintă secrete de stat sau secrete comerciale şi care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii;

d) să fie obiectiv şi imparţial, să nu se manifeste în calitate de mediator sau arbitru în soluţionarea conflictelor de muncă;

e) să nu aibă nici un fel de interes, direct sau indirect, legat de angajatorii care se află sub incidenţa controlului său.

(2) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor, inspectorul de muncă poartă răspundere în modul stabilit de legislaţie.

[Art.9 modificat prin Legea nr.110-XVI din 02.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

Articolul 10. Obligaţiile angajatorului

Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să asigure inspectorului de muncă acces liber, la orice oră din zi sau din noapte, la locurile de muncă, în încăperile de producţie şi de serviciu pentru efectuarea inspecţiei;

b) să prezinte documentele şi să dea informaţiile solicitate de inspectorul de muncă în timpul efectuării inspecţiei;

c) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorul de muncă în urma controlului sau a cercetării accidentelor de muncă.

Articolul 11. Răspunderi

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.

(2) Constituie contravenţie administrativă şi se sancţionează în condiţiile legii:

a) împiedicarea, în orice mod, de către angajator a inspectorului de muncă de a-şi exercita funcţia în limitele drepturilor prevăzute la art.8;

b) refuzul angajatorului de a îndeplini, în termenele stabilite, măsurile obligatorii dispuse de inspectorul de muncă, în limitele drepturilor prevăzute la art.8.

(3) Măsurile luate de inspectorul de muncă pot fi contestate în modul stabilit de legislaţie.

Capitolul V

ASIGURAREA INSPECŢIEI MUNCII. RAPOARTELE

Articolul 12. Asigurarea

(1) Inspecţia Muncii este finanţată de la bugetul de stat.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor asigura Inspecţia Muncii cu încăperi, mijloace de transport, de comunicare, birotică, tehnică de prelucrare automată a informaţiilor, cu mobilier funcţional, cu alte dotări necesare realizării obiectivelor ei.

Articolul 13. Rapoartele

(1) Inspecţia Muncii, în termen de 6 luni de la expirarea anului de gestiune, publică raportul anual de activitate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Raportul anual de activitate al Inspecţiei Muncii se va referi la:

a) dispoziţii legale de competenţa Inspecţiei Muncii;

b) informaţii despre personalul Inspecţiei Muncii;

c) date analitice ale angajatorilor supuşi controlului şi numărul lor de salariaţi;

d) analize ale controalelor efectuate;

e) analize ale încălcărilor legislaţiei muncii depistate şi ale sancţiunilor aplicate;

f) statistici ale accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;

g) alte aspecte ale activităţii Inspecţiei Muncii.

(3) Inspecţia Muncii, în termen de 3 luni de la data publicării raportului anual de activitate, va prezenta directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o copie de pe acest raport.

[Art.13 modificat prin Legea nr.110-XVI din 02.06.2005, în vigoare 01.07.2005]

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 14

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2002.

Articolul 15

Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.