D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.205g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 109

alin.(3) din Codul de procedură penală

(audierea martorului de către

judecătorul de instrucţie)

 

nr. 165  din  20.12.2018

 

Monitorul Oficial nr.119-131/73 din 05.04.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 18 decembrie 2018,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Igor Isac, în dosarul nr.12-259/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 18 decembrie 2018, de către dl judecător Sergiu Ciobanu de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Un procuror din cadrul Procuraturii pentru combaterea criminalităţii organizate şi a cauzelor speciale exercită urmărirea penală în privinţa dlor Gheorghe Bodîrlan, Nina Arap şi Aliona Bodîrlan, în baza articolului 165 alin.(2) lit.d) [traficul de fiinţe umane comis de două sau mai multe persoane] din Codul penal.

4. În cadrul urmăririi penale, dna Ana Dolgan are calitatea de parte vătămată şi a fost audiată de către procuror.

5. Ulterior, procurorul a depus un demers la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, privind audierea dnei Ana Dolgan de către judecătorul de instrucţie (cu participarea învinuiţilor), deoarece aceasta vrea să părăsească statul Republica Moldova pentru o perioadă nedeterminată. În argumentarea acestui demers, procurorul a invocat prevederile articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, „în cazul în care prezenţa martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul plecării lui peste hotarele ţării sau din alte motive întemeiate, precum şi pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul de instrucţie, cu asigurarea posibilităţii bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia, părţii vătămate şi procurorului de a pune întrebări martorului audiat”.

6. Pe 30 noiembrie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Igor Isac, care apără interesele învinuiţilor, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

 

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 109

Modul de audiere a martorului

„[…]

(3) În cazul în care prezenţa martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul plecării lui peste hotarele ţării sau din alte motive întemeiate, precum şi pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul de instrucţie, cu asigurarea posibilităţii bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia, părţii vătămate şi procurorului de a pune întrebări martorului audiat.

(3¹) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita procurorului audierea martorului în condiţiile alin.(3). Refuzul procurorului de a audia martorul se contestă la judecătorul de instrucţie, care, în cazul constatării temeiniciei plîngerii, va audia martorul în condiţiile alin.(3).

(4) Consemnarea declaraţiilor martorului se efectuează în condiţiile art.260 şi 261 sau, după caz, în condiţiile art.336 şi 337.

[…]”

Articolul 111

Declaraţiile şi audierea părţii vătămate

„(1) Partea vătămată se audiază privitor la fapta penală şi la alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză.

(2) Declaraţiile şi audierea părţii vătămate se fac conform dispoziţiilor ce se referă la declaraţiile şi audierea martorilor, fiind aplicate în mod corespunzător.

[…]”

Articolul 371

Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului

„(1) Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale, precum şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora, pot avea loc, la cererea părţilor, în cazurile:

1) când există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse în şedinţa de judecată şi cele depuse în cursul urmăririi penale;

2) când martorul lipseşte în şedinţă şi absenţa lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanţă, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiţia că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor şi bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu art.109 şi 110.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că prevederile articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală, care reglementează posibilitatea audierii martorului de către judecătorul de instrucţie, sunt imprevizibile. Potrivit acestuia, nu este clar dacă judecătorul de instrucţie emite vreo încheiere atunci când admite demersul procurorului privind audierea persoanei.

11. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că legea nu prevede posibilitatea contestării actelor şi a acţiunilor judecătorului de instrucţie efectuate la audierea martorului, fapt care ar aduce atingere dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 23, 26 şi 119 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Igor Isac, în dosarul nr.12-259/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 109 alin.(3) din Codul de procedură penală. Acest articol reglementează cazurile de audiere a martorilor de către judecătorul de instrucţie la solicitarea procurorului, i.e.: 1) atunci când prezenţa martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul plecării acestuia peste hotarele statului Republica Moldova sau din alte motive; 2) atunci când este necesară reducerea sau excluderea unui vădit pericol pentru martor ori excluderea fenomenului revictimizării acestuia. Judecătorului de instrucţie îi revine sarcina de a determina suficienţa motivelor.

17. În prezenta cauză, judecătorul de instrucţie, care a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, trebuie să se pronunţe pe marginea unui demers (depus de către procuror) privind audierea părţii vătămate, pentru că aceasta din urmă vrea să plece peste hotarele ţării.

18. Curtea observă că dispoziţiile contestate pot fi aplicate, mutatis mutandis, şi la audierea părţii vătămate (a se vedea articolul 111 alin.(2) din Codul de procedură penală).

19. Atunci când martorul sau, după caz, partea vătămată lipseşte de la şedinţa de judecată, declaraţiile sale date la etapa urmăririi penale în ipotezele prevăzute de articolul 109 alin.(3) din Codul de procedură penală pot fi avute în vedere de către judecătorul învestit cu judecarea cauzei în fond (a se vedea articolul 371 alin.(1) pct.2) din Codul de procedură penală).

20. În acest sens, sunt relevante principiile stabilite în cauzele Al-Khawaja şi Tahery v. Regatul Unit [MC], 15 decembrie 2011, şi Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, privind martorii absenţi la judecarea cauzei. Instanţele de judecată trebuie să analizeze: 1) motivele pentru absenţa martorului de la şedinţa de judecată; 2) ponderea mărturiilor; 3) garanţiile procedurale compensatoare.

21. Aceste criterii au fost aplicate, de exemplu, pentru a evalua caracterul echitabil al procesului în ansamblu şi în raport cu victima infracţiunii, într-un caz recent judecat de către Curtea Europeană: N.K. v. Germania din 26 iulie 2018. În fapt, procedurile împotriva reclamantului au fost iniţiate în baza bănuielii că acesta ar fi comis acte de violenţă împotriva soţiei sale, R.K. La cererea procuraturii, ea a fost audiată de către judecătorul de instrucţie, care a decis îndepărtarea reclamantului de la şedinţă, de vreme ce, din cauza caracterului faptelor raportate, exista riscul ca în prezenţa reclamantului R.K. să nu depună mărturii sau să nu spună adevărul. Reclamantul nu a beneficiat de un apărător pentru a o audia în contradictoriu pe R.K. la această şedinţă. În cadrul procedurilor principale din faţa tribunalului naţional împotriva reclamantului, victima a refuzat să depună mărturii. În asemenea condiţii, tribunalele naţionale au avut în vedere declaraţiile victimei depuse la judecătorul de instrucţie la etapa de urmărire penală. Totuşi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat vreo încălcare a articolului 6 §3 lit.d) din Convenţie, care garantează dreptul acuzatului de a audia martori.

22. Spre deosebire de acest caz, Curtea observă că atunci când judecătorul de instrucţie dispune, printr-o încheiere, audierea martorului în cazurile prevăzute la articolul 109 alin.(3) din Codul de procedură penală, la audierea propriu-zisă poate participa bănuitul, învinuitul, apărătorul acestuia, partea vătămată şi procurorul. Aceste persoane îi pot adresa întrebări martorului audiat. În consecinţă, Curtea nu observă nicio aparenţă de încălcare a dreptului la apărare.

23. Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederilor contestate, Curtea reiterează că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, §124; Brčko şi alţii v. Bosnia ş i Herzegovina [MC], 27 iunie 2017, §70).

24. Codul de procedură penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr.152 din 29 noiembrie 2018, §24). Aşadar, ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze şi să clarifice semnificaţia prevederilor contestate.

25. Cu privire la pretinsa neconformitate a prevederilor contestate cu dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, Curtea menţionează că nicio prevedere din Constituţie şi nici din Convenţia Europeană nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.

26. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac „în condiţiile legii”. Totodată, articolul 2 §1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni de către un tribunal să ceară examinarea „declaraţiei de vinovăţie” sau „a condamnării” de către o instanţă superioară.

27. Curtea Europeană a menţionat că Statele contractante se bucură, în principiu, de o marjă largă de apreciere în stabilirea modului în care trebuie să fie exercitat dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (e.g. a se vedea Ruslan Yakovenko v. Ucraina, 4 iunie 2015, §76; Tsvetkova şi alţii v. Rusia, 10 aprilie 2018, §179).

28. Totuşi, dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, garantat de articolul 2 §1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, nu este incident în privinţa procedurii de audiere a martorului de către judecătorul de instrucţie. Sarcina judecătorului de instrucţie nu este de a determina „acuzaţia penală” atunci când audiază persoana. Instanţa de judecată este cea care va examina cauza în fond şi care va determina acuzaţia penală, care va aprecia ponderea declaraţiilor martorului în coroborare cu alte probe şi care va evalua credibilitatea acestora. Mai mult, eventualele erori ale judecătorului de instrucţie pot fi cenzurate la examinarea cauzei în fond.

29. Astfel, prevederile contestate sunt însoţite în mod suficient de garanţii procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior din faţa instanţei de judecată.

30. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Igor Isac, în dosarul nr.12-259/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.