D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.154g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 313

alin.(6) din Codul de procedură penală

(contestarea încheierilor judecătorului de instrucţie)

 

nr. 128  din  15.11.2018

 

Monitorul Oficial nr.76-85/32 din 01.03.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 5 noiembrie 2018,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Dumitru Buliga, în dosarul nr.10r-27/2018, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 5 noiembrie 2018, de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Comrat (Ştefan Starciuc, Marina Galupa şi Afanasi Curdov), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 25 noiembrie 2011, dnii Oleg Copăceanu, Nicolae Cojocari, Alexandru Lîsov şi Marina Brînză au fost condamnaţi în baza articolelor 145 alin.(2) lit.a), b), f), i), j) şi k) [omorul unei persoane comis cu premeditare, din interes material, cu răpirea persoanei, de mai multe persoane, cu deosebită cruzime, precum şi cu scopul de a ascunde o altă infracţiune] şi 188 alin.(5) [tâlhăria comisă în proporţii deosebit de mari] din Codul penal. Instanţa i-a aplicat dlui Oleg Copăceanu pedeapsa de 18 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor.

4. Această sentinţă a fost contestată doar de către succesorul victimei şi de către dl Nicolae Cojocari. Totuşi, atât Curtea de Apel Chişinău, cât şi Curtea Supremă de Justiţie au menţinut sentinţa instanţei de fond.

5. Pe 3 aprilie 2018, dl Oleg Copăceanu a depus la Procuratura raionului Cimişlia o cerere de revizuire a procesului penal în baza articolului 458 alin.(3) pct.2) [s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată] din Codul de procedură penală. În motivarea acestei cereri, dl Oleg Copăceanu a invocat faptul că declaraţiile sale depuse anterior în cadrul procesului penal nu corespund adevărului şi că instanţa de judecată a apreciat în mod incorect un raport de expertiză medico-legală prin care s-a stabilit cauza decesului victimei.

6. Printr-o ordonanţă din 2 mai 2018, un procuror din cadrul Procuraturii raionului Cimişlia a refuzat deschiderea procedurii de revizuire.

7. Pe 21 mai 2018, dl Oleg Copăceanu a contestat această ordonanţă în conformitate cu articolul 313 [plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii] din Codul de procedură penală în faţa judecătorului de instrucţie.

8. Printr-o încheiere din 27 iulie 2018, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Cimişlia a respins contestaţia.

9. Nefiind de acord cu această încheiere, pe 14 august 2018, dl avocat Dumitru Buliga (apărătorul dlui Oleg Copăceanu) a contestat-o cu recurs la Curtea de Apel Comrat.

10. Pe 16 octombrie 2018, în cadrul şedinţei instanţei de judecată, dl avocat Dumitru Buliga (apărătorul dlui Oleg Copăceanu) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală.

11. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din aceeaşi dată s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

 

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

„[....]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţi.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 6

Termeni şi expresii utilizate în prezentul cod

„Termenii şi expresiile utilizate în prezentul cod au următorul înţeles, dacă nu este o menţiune deosebită:

[...]

8) cale extraordinară de atac – cale prevăzută de lege pentru atacarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile (revizuirea, recursul în anulare);

[...]”

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului

 de urmărire penală şi ale organului care exercită

 activitate specială de investigaţii

„[…]

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunţării.”

Articolul 458

Cazurile de revizuire a procesului penal

„[...]

(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:

[…]

2) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată;

[...]”

Articolul 460

Deschiderea procedurii de revizuire

„(1) Procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanţei care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la art.458 alin.(3) pct.3) şi 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.

[...]

(7) Dacă lipsesc temeiurile prevăzute la art.458, procurorul emite o ordonanţă de refuz în deschiderea procedurii de revizuire, ordonanţă care este susceptibilă de a fi atacată în modul prevăzut la art.313.

[...]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că textul „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală interzice contestarea încheierii judecătorului de instrucţie. Astfel, nu poate fi contestată încheierea prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţei procurorului de refuz de deschidere a procedurii de revizuire. Totuşi, în această ipoteză, s-ar aduce atingere dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 4, 54 şi 119 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Dumitru Buliga, în dosarul nr.10r-27/2018, pendinte la Curtea de Apel Comrat. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală.

20. De principiu, încheierile judecătorului de instrucţie pronunţate în contextul judecării plângerilor împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită o activitate specială de investigaţii sunt irevocabile.

21. Totuşi, legislatorul a stabilit şi unele excepţii. Astfel, încheierile împotriva ordonanţelor de refuz de pornire a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, de încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale şi de reluare a urmăririi penale pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel, în termen de 15 zile de la data pronunţării [a se vedea articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală].

22. În asemenea condiţii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că încheierea judecătorului de instrucţie prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţei procurorului de refuz de deschidere a procedurii de revizuire nu poate fi contestată, fapt care contravine dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală.

23. Cu titlu preliminar, Curtea menţionează că nicio prevedere din Constituţie şi nici din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac „în condiţiile legii”. Totodată, articolul 2 §1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni de către un tribunal să ceară examinarea „declaraţiei de vinovăţie” sau a „condamnării” de către o instanţă superioară.

24. Curtea Europeană a menţionat că Statele contractante se bucură, în principiu, de o marjă largă de apreciere în stabilirea modului în care trebuie să fie exercitat dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (e.g. a se vedea Ruslan Yakovenko v. Ucraina, 4 iunie 2015, §76; Tsvetkova şi alţii v. Rusia, 10 aprilie 2018, §179).

25. Astfel, Codul de procedură penală prevede că persoana are dreptul de a beneficia (atunci când se examinează fondul cauzei) atât de o judecată în primă instanţă, cât şi de căile ordinare de atac: apelul (articolele 400-419¹) şi recursul (articolele 420-451). Mai mult, există şi posibilitatea exercitării căilor de atac extraordinare: recursul în anulare (articolele 452-457) şi revizuirea (articolele 458-465).

26. Procedura de revizuire se demarează în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanţei care a judecat cauza în fond. În cazul motivelor prevăzute la articolul 458 alin.(3) pct.3) [două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia] şi 4) [Curtea Constituţională a declarat drept neconstituţională prevederea legii aplicate în cauza respectivă] din Codul de procedură penală, procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă. În acest context, trebuie deosebite două aspecte: 1) admisibilitatea cererii de revizuire şi 2) analiza pe fond a cauzei. La admisibilitatea cererii de revizuire procurorul sau, după caz, instanţa de judecată verifică doar dacă există vreun motiv din cele prevăzute de lege [a se vedea articolul 458 alin.(3) din Codul de procedură penală] şi dacă sunt respectate termenele stabilite la articolul 459 din Codul de procedură penală. Dacă nu există niciun motiv din cele prevăzute la articolul 458 alin.(3) pct.1) [s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei] şi 2) [s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată], atunci procurorul emite în baza articolului 460 alin.(7) din Codul de procedură penală o ordonanţă de refuz de deschidere a procedurii de revizuire. Această ordonanţă este susceptibilă de atac în faţa judecătorului de instrucţie. Aşadar, Curtea constată că există un control judecătoresc.

27. În prezenta cauză, ordonanţa procurorului de refuz de deschidere a procedurii de revizuire a unei sentinţe irevocabile (care, de altfel, a fost menţinută atât de către instanţa de apel, cât şi de cea de recurs) a fost contestată în faţa judecătorului de instrucţie. La rândul său, judecătorul de instrucţie a respins plângerea. Mai mult, chiar dacă încheierea judecătorului de instrucţie prin care a fost respinsă plângerea în discuţie este irevocabilă, ea a fost contestată cu recurs de către autorul excepţiei (a se vedea supra §6-9). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în instanţa de recurs (în acest caz, Curtea de Apel Comrat).

28. Totuşi, dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, garantat de articolul 2 §1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, nu mai este incident în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse cererile de revizuire a unui proces penal. Aceasta pentru că sarcina instanţei nu este de a determina „acuzaţia penală”, ci de a verifica dacă există vreun motiv prevăzut de lege pentru depunerea unei cereri de revizuire [a se vedea, mutatis mutandis, Kokkonis şi Chalilopoulou v. Grecia (dec.), 31 octombrie 2017, §13]. În schimb, dreptul în discuţie este aplicabil în procedurile iniţiate după admiterea cererii de revizuire şi de rejudecare a cauzei. În acest sens, articolul 465 din Codul de procedură penală stabileşte că sentinţele instanţei de revizuire pot fi supuse apelului şi recursului.

29. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibil ă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă” din articolul 313 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Dumitru Buliga, în dosarul nr.10r-27/2018, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.