D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 79 alin.(4)

din Codul penal

nr. 94  din  06.09.2018

Monitorul Oficial nr.441-447/179 din 30.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 iulie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 6 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „persoanelor adulte” din articolul 79 alin.(4) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Marin Postu în dosarul nr.21r-369/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 31 iulie 2018 de către dl judecător Iurie Iordan de la Curtea de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Colegiului penal al Tribunalului Chişinău din 19 august 1998, dl Iacob Popa a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 17 pct.1) şi 88 [complicitate la omor premeditat], articolul 88 pct.6) şi 8) [omor premeditat săvârşit cu circumstanţe agravante], articolele 17 şi 88 pct.1), 6) şi 8) [omor premeditat săvârşit cu circumstanţe agravante], articolele 15, 17 şi 88 pct.1), 6) şi 8) [pregătire/tentativă şi complicitate la omor premeditat săvârşit cu circumstanţe agravante], articolele 15 şi 123¹ [pregătire/tentativă la sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului] din Codul penal, adoptat prin Legea nr. din 24 martie 1961. În baza articolului 39 din Cod, instanţa de judecată i-a aplicat dlui Iacob Popa o pedeapsă sub forma detenţiei pe viaţă, cu confiscarea averii.

4. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, dl Iacob Popa a formulat un apel, care a fost respins, ca tardiv, prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel din 19 ianuarie 1999.

5. Ulterior, dl Iacob Popa a formulat un recurs, însă acesta a fost respins ca nefondat prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23 februarie 1999, fiind menţinută sentinţa Colegiului penal al Tribunalului Chişinău din 19 august 1998 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel din 19 ianuarie 1999.

6. Pe 20 septembrie 2016, dl Iacob Popa a depus o cerere la Judecătoria Rezina, prin care a solicitat aplicarea retroactivă a prevederilor Codului penal adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, deoarece limitele pedepselor stabilite prin noua lege i-ar fi mai favorabile decât cele care au stat la baza hotărârii de condamnare din anul 1998. De asemenea, în cererea depusă, dl Iacob Popa a menţionat că, în baza modificărilor articolului 79 alin.(1) din Codul penal, introduse prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017 [săvârşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională], el trebuie să beneficieze de aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege.

7. Prin încheierea Judecătoriei Orhei (sediul Şoldăneşti) din 7 mai 2018, instanţa de judecată a admis parţial cererea depusă şi a reîncadrat acţiunile dlui Iacob Popa în conformitate cu prevederile Codului penal adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, aplicându-i o pedeapsă sub forma detenţiei pe viaţă în baza articolului 84 alin.(5) din Cod. Cu referire la aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege în baza articolului 79 alin.(1) din Codul penal, instanţa de judecată a menţionat că, deşi dl Iacob Popa avea 19 ani la momentul comiterii infracţiunilor pentru care a fost condamnat în anul 1998, acesta nu poate beneficia de prevederile menţionate, deoarece i-a fost stabilită pedeapsa detenţiei pe viaţă. Potrivit instanţei de judecată, acest fapt creează impedimente pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege în baza articolului 79 alin.(1) din Codul penal, deoarece alin.(4) din acelaşi articol stabileşte că prevederile alin.(1) nu sunt aplicabile persoanelor adulte în situaţia cărora intervine pedeapsa detenţiei pe viaţă, în situaţia recidivei de infracţiuni sau a săvârşirii de infracţiuni prevăzute la art.166¹ alin.(2)–(4).

8. Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Orhei (sediul Şoldăneşti) din 7 mai 2018, dl Iacob Popa a depus un recurs prin care a solicitat casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate noile prevederile legale mai favorabile.

9. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Marin Postu, care reprezintă interesele dlui Iacob Popa, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „persoanelor adulte” din articolul 79 alin.(4) din Codul penal.

10. Prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

12. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 70

Închisoarea

„[...]

(4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi, 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe – de 30 ani pentru adulţi, 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 15 ani pentru minori.

[...]”

Articolul 76

Circumstanţele atenuante

„(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:

[...]

b) săvârşirea infracţiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani;

[...]”

Articolul 79

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege

„(1) Ţinând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blindă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.

[...]

(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă, în cazul recidivei de infracţiuni sau al săvârşirii de infracţiuni prevăzute la art.166¹ alin.(2)–(4).”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul „persoanelor adulte” din articolul 79 alin.(4) din Codul penal nu este clar şi poate să genereze confuzii atunci când instanţa de judecată este chemată să aplice o lege mai blândă.

14. Autorul excepţiei consideră că prevederile criticate contravin articolului 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Marin Postu în dosarul nr.21r-369/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „persoanelor adulte” din articolul 79 alin.(4) din Codul penal, care stabileşte că instanţa de judecată nu poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, în cazul persoanelor adulte cărora li s-a aplicat pedeapsa detenţiei pe viaţă.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că deşi Codul penal nu defineşte noţiunea de „persoană adultă”, articolul 70 alin.(4) din Cod deosebeşte trei categorii de persoane, după vârsta pe care o au: (1) minorii – persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani; (2) persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani; şi (3) adulţii – persoanele care au atins vârsta de 21 de ani.

20. Curtea constată că categoria persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani a fost introdusă prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017. Prin legea respectivă, legislatorul a stabilit o categorie intermediară de persoane, situată între categoria persoanelor minore şi cea a persoanelor adulte, acordându-le astfel un statut special, în contextul umanizării politicii penale. Astfel, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani pot beneficia, în cazul săvârşirii unei infracţiuni, de aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege [articolul 79 alin.(1), teza a III-a]. Ca în cazul minorilor, legislatorul a considerat că săvârşirea unei infracţiuni de către această categorie de persoane poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională. Mai mult, săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani reprezintă şi o circumstanţă atenuantă stabilită în mod expres la articolul 76 alin.(1) lit.b) din Codul penal.

21. Prin urmare, prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017 legislatorul nu doar că a introdus o categorie intermediară de persoane între persoanele adulte şi persoanele minore, ci a stabilit implicit faptul că, în condiţiile stabilirii tratamentului sancţionator, vârsta persoanelor adulte începe de la 21 de ani. Categoria persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani funcţionează doar în cadrul condiţiilor stabilirii tratamentului sancţionator şi nicidecum nu poate fi aplicat faţă de alte instituţii de drept penal.

22. Totuşi, problema abordată de către autorul excepţiei apare în contextul respingerii cererii sale de către instanţa de judecată în partea ce ţine de aplicarea tezei a III-a de la articolul 79 alin.(1) din Codul penal cauzei deduse judecăţii. Curtea reţine că aplicarea şi interpretarea legii penale ţine de competenţa instanţelor de drept comun, atât timp cât nu există vicii de neconstituţionalitate. În acest caz nu există asemenea vicii.

23. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „persoanelor adulte” din articolul 79 alin.(4) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Marin Postu în dosarul nr.21r-369/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.