D E C I Z I E

 de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolele 70 alin.(4) şi 84 alin.(1) din Codul penal

 

nr. 81  din  09.07.2018

 

Monitorul Oficial nr.430-439/166 din 23.11.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 9 iulie 2018, în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor;

- „20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani” din articolul 70 alin.(4) din Codul penal;

- „şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate” din articolul 84 alin.(1) din Codul penal,

ridicată din oficiu de către dl Alexandru Negru, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în dosarul nr.1-170/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 28 iunie 2018, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află în examinare cererea dlui Gheorghe Anton privind aplicarea retroactivă a legii penale.

4. Prin încheierea din 27 iunie 2018, instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (6) şi (12) din Art.I din Legea nr.163 din 20 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau

al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

6. Prevederile relevante ale Codului penal, după modificările operate prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017, sunt următoarele:

Articolul 70

Închisoarea

„[…]

(4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi, 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe – de 30 ani pentru adulţi, 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, şi 15 ani pentru minori.”

Articolul 84

Aplicarea pedepsei în cazul unui

concurs de infracţiuni

„(1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţând pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate – pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.163 din 20 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

„[…]

6. Articolul 70: se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

„(3¹ ) La aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârşit infracţiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanţa, ţinând cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvârşită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanţa de judecată.”

la alineatul (4), după textul „25 de ani pentru adulţi” se introduce textul „ , 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani,”, iar după textul „30 de ani pentru adulţi” se introduce textul „ , 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani,”.

[…]

12. La articolul 84 alineatul (1), după textul „care nu au atins vârsta de 18 ani” se introduce textul „şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate”.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare – Convenţia) sunt următoarele:

Articolul 7

Nicio pedeapsă fără lege

„1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul invocă faptul că prin amendamentele aduse articolelor 70 şi 84 din Codul penal s-a creat o neclaritate cu privire la maximul pedepsei închisorii, care poate fi stabilit în caz de concurs de infracţiuni în privinţa persoanei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani.

10. În acest sens, autorul menţionează că maximul pedepsei închisorii pentru concurs de infracţiuni conform prevederilor articolului 84 alin.(1) din Codul penal este de 12 ani şi 6 luni, iar în cazul celor ale articolului 70 alin.(4) din acelaşi Cod – de 20 de ani. Astfel, în opinia autorului excepţiei, între aceste dispoziţii ar exista o contradicţie referitoare la limita maximă a închisorii care îi poate fi stabilită persoanei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani.

11. Autorul excepţiei consideră că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 4, 23 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de către dl judecător Alexandru Negru din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în dosarul nr.1-170/18, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea observă că obiectul excepţiei îl constituie alineatele (6) şi (12) din Art.I din Legea nr.163 din 20 iulie 2017 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care au fost amendate articolele 70 şi 84 din Codul penal. Potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, Curtea reţine că intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.

16. În acest context, pentru a asigura o mai mare claritate şi accesibilitate a hotărârilor Curţii Constituţionale, ca urmare a practicii stabilite (a se vedea Hotărârea nr.11 din 28 mai 2013, §§18 şi 19), Curtea va raporta obiectul sesizării la actul de bază, în acest caz la articolele 70 alin.(4) şi 84 alin.(1) din Codul penal, care reglementează pedeapsa închisorii şi, respectiv, aplicarea pedepsei închisorii în cazul unui concurs de infracţiuni.

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 4, 23 şi 54 din Constituţie. Deşi sunt invocate aceste prevederi constituţionale, criticile autorului excepţiei se referă, de fapt, numai la dispoziţiile articolului 23, care garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

18. Autorul excepţiei invocă o pretinsă contradicţie între textul articolului 70 alin.(4) şi cel al articolului 84 alin.(1) din Codul penal. De vreme ce prima dispoziţie stabileşte, în cazul persoanelor care nu au atins vârsta de 21 de ani, un maxim al pedepsei cu închisoarea de 20 de ani, a doua ar permite aplicarea, în cazul aceleiaşi persoane, pentru pedeapsa închisorii un maxim de 12 ani şi 6 luni.

19. Curtea reaminteşte că principiul legalităţii incriminării presupune ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea (nullum crimen, nulla poena). Cu referire la redactarea textelor legislative, acest principiu reclamă existenţa unui grad minim de claritate şi de precizie a reglementării. Astfel, persoanele abilitate să aplice legea şi particularii trebuie să poată să înţeleagă şi, într-o anumită măsură, să prezică ceea ce permite şi ceea ce nu permite legea (a se vedea, de exemplu, Decizia nr.49 din 31 mai 2018, §30). Această cerinţă capătă şi mai multă forţă atunci când sunt aplicate sancţiuni, în special sancţiuni penale.

20. Curtea menţionează că acest principiu impune o abordare interpretativă foarte atentă în cauzele în care se are în vedere aplicarea de sancţiuni care au o semnificaţie neclară (a se vedea concluziile Avocatului General Michal Bobek, prezentate în European Federation for Cosmetic Ingredients v. Secretary of State for Business, Innovation and Skills, pe 17 martie 2016, în cauza 592/14, §23).

21. Pe această cale, Curtea precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, principiul preciziei legii aplicabile (nulla poena sine lege certa) presupune în special ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea. Această condiţie este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate avea cunoştinţă, pornind de la modul de redactare a dispoziţiei relevante şi, la nevoie, din interpretarea care va fi dată acesteia de instanţe, despre actele şi omisiunile care determină angajarea răspunderii sale penale (a se vedea Del Río Prada v. Spania, 21 octombrie 2013, §77-80; şi Vasiliauskas v. Lituania, 20 octombrie 2015, §154). Principiul preciziei legii aplicabile nu poate fi interpretat în sensul în care interzice clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală prin interpretări jurisprudenţiale, atât timp cât acestea sunt în mod rezonabil previzibile (a se vedea G. v. Franţa, 27 septembrie 1995, §25; şi Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010, §185).

22. Curtea reţine că, deşi articolul 84 alin.(1) din Codul penal stabileşte pedeapsa maximă a închisorii de 12 ani şi 6 luni în cazul persoanei care nu a împlinit vârsta de 21 de ani, iar articolul 70 alin.(4) din acelaşi Cod pe cea de 20 de ani, deosebirea dintre acestea constă în faptul existenţei sau lipsei unei condamnări anterioare a persoanei. Astfel, din interpretarea sistematică a prevederilor menţionate, se observă că incidenţa unei dispoziţii sau a alteia are loc în funcţie de acest criteriu.

23. Astfel, având în vedere aceste elemente, trebuie să se constate că principiul preciziei legii aplicabile (nulla poena sine lege certa) este respectat în acest caz, pentru că justiţiabilul poate prevedea, pornind de la modul de redactare a dispoziţiei relevante şi, la nevoie, din interpretarea acesteia, care va fi pedeapsa aplicabilă.

24. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor:

- „20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani” din articolul 70 alin.(4) din Codul penal;

- „şi a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate” din articolul 84 alin.(1) din Codul penal,

ridicată din oficiu de către dl judecător Alexandru Negru, în dosarul nr.1-170/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.