H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tratamentul

riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate

 

nr. 111  din  24.05.2018

 

Monitorul Oficial nr.183-194/901 din 08.06.2018

 

* * *

 

În temeiul art.5 alin.(1) lit.d), art.11 alin.(1), art.27 alin.(1) lit.c), art.44 lit.a), art.46 lit.b) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.297-300, art.544), cu modificările şi completările ulterioare, art.64 şi 65 din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727), cu modificările şi completările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, conform anexei.

2. Regulamentul indicat la punctul 1 intră în vigoare la 30 iulie 2018.

3. De la data intrării în vigoare a regulamentului indicat la punctul 1 băncile vor asigura conformarea activităţii lor, inclusiv a politicilor şi regulamentelor interne cu cerinţele acestuia.

 

 

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.111 din 24 mai 2018

 

REGULAMENT

cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci

potrivit abordării standardizate

 

Prezentul regulament transpune art.(1) (a), art.4 (1), (8), (34), (61), (62), (75), (76), (79)-(81), (98), (99), art.107 (3), art.111-art.113 (1)-(3), (6), art.114 (1), (2), (4), (7), art.115 (1), (5), art.116 (1)-(4), art.117 (1)-(2), art.118-art.124 (1), art.125 (1), (2), art.126 (1), (2), art.127, art.128 (1), (2), art.130-art.132 (1), (2), art.133-art.135 (1), art.137-art.141, art.148 (1)-(3), (5), art.162 (3) paragraf 2 (b), art.178 (1)-(3), (5), art.208, art.501 (1)-(3) şi Anexa I din Regulamentul nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012 (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 176 din 27 iunie 2013, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2015/62 al Comisiei din 10 octombrie 2014.

 

Capitolul I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE

1. Prezentul regulament se aplică băncilor cu sediul în Republica Moldova, sucursalelor în Republica Moldova ale băncilor din alte state care sunt licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei conform Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, denumite în continuare bănci.

2. Prezentul regulament stabileşte metodologia şi condiţiile pe care băncile trebuie să le aplice, pe baza abordării standardizate, pentru determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii ale băncilor în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital.

 

Capitolul II

NOŢIUNI ŞI DISPOZIŢII GENERALE

3. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor şi în alte acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei emise în aplicarea legii menţionate. De asemenea, în sensul prezentului regulament se utilizează următoarele noţiuni:

bun imobil cu destinaţie locativă – o locuinţă care este ocupată de proprietarul sau de locatarul acesteia, inclusiv terenul pe care este amplasată aceasta dacă proprietar al terenului este debitorul ipotecar;

bun imobil cu destinaţie comercială – o construcţie, inclusiv terenul pe care este amplasată aceasta dacă proprietar al terenului este debitorul ipotecar sau o încăpere izolată, scopul dominant al cărora este legat direct de desfăşurarea unei activităţi economice;

contraparte centrală (CPC) – o persoană juridică din statul străin care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător;

credite de export sprijinite în mod oficial – credite pentru a finanţa exportul de mărfuri şi servicii pentru care o agenţie oficială de creditare a exportului oferă garanţii, asigurare sau finanţare directă;

entitate din sectorul public – un organism administrativ fără caracter comercial subordonat administraţiilor centrale, regionale, autorităţilor locale sau celor care exercită aceleaşi atribuţii ca şi autorităţile regionale şi locale, sau o organizaţie necomercială deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţiile centrale, regionale sau de autorităţile locale şi care beneficiază de acorduri de garantare explicite şi care poate include organisme autonome guvernate prin lege şi aflate sub supraveghere publică;

expunere – un activ sau un element extrabilanţier;

finanţarea comerţului – finanţarea (inclusiv garanţiile) asociată schimburilor de bunuri şi servicii prin intermediul produselor financiare cu scadenţă fixă, în general, mai mică de un an fără refinanţare automată;

Finanţarea comerţului, astfel cum este menţionată mai sus, este de obicei fără angajament ferm şi necesită ca documentaţia tranzacţiei să justifice fiecare cerere de tragere, existând posibilitatea refuzului finanţării în caz de dubiu legat de bonitate sau de credibilitatea documentaţiei care susţine tranzacţia. În cazul finanţării comerţului, rambursarea expunerilor respective este în general independentă de debitor, iar fondurile provin în schimb din sumele primite de la importatori sau rezultă din vânzarea mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei;

finanţare speculativă a bunurilor imobile – credite acordate în scopul dobândirii de terenuri în legătură cu bunuri imobile sau al dezvoltării ori al construirii pe acestea, sau în legătură cu astfel de bunuri, cu intenţia de a le revinde cu profit;

organism de plasament colectiv (OPC) – organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) din Republica Moldova sau din alt stat, astfel cum este definit la art.6 din Legea nr.171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193-197, art.665); un fond de investiţii alternative (FIA) din statul străin astfel cum este definit la punctul 78 din prezentul regulament;

poziţie din securitizare – o expunere faţă de o securitizare;

securitizare – o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe, având următoarele caracteristici:

1) Plăţile în cadrul tranzacţiei sau schemei sunt dependente de performanţa expunerii sau a portofoliului de expuneri;

2) Subordonarea tranşelor determină modul de distribuire a pierderilor pe parcursul duratei de viaţă a tranzacţiei sau a schemei;

societate de evaluare externă a creditului (ECAI) – external credit assesment institution:

1) O persoană juridică a cărei activitate include acordarea, cu titlu profesional, de evaluări (ratinguri) de credit (agenţia de rating de credit) care este înregistrată sau certificată conform legislaţiei naţionale a statului străin respectiv sau

2) O bancă centrală din statul străin care, în temeiul legislaţiei naţionale a statului respectiv, acordă ratinguri de credit.

ECAI desemnată – o societate de evaluare externă a creditului desemnată de către o bancă;

tranşă – în sensul securitizării, un segment de risc de credit, stabilit contractual, asociat unei expuneri sau unui număr de expuneri, în care o poziţie din segment implică un risc de pierdere din credit mai mare sau mai mic decât o poziţie în cuantum egal din orice alt asemenea segment, fără a se ţine seama de protecţia creditului furnizată de părţi terţe în mod direct deţinătorilor poziţiilor din segment sau din alte segmente;

tranzacţie de creditare în marjă – tranzacţie în care o bancă acordă credit în legătură cu achiziţionarea, vânzarea, deţinerea sau tranzacţionarea de valori mobiliare. Tranzacţiile de creditare în marjă nu includ alte împrumuturi care sunt acoperite cu garanţii reale sub formă de valori mobiliare;

valoare de piaţă – în sensul bunurilor imobile, înseamnă suma estimată care ar putea fi plătită în schimbul bunurilor la data evaluării între un cumpărător şi un vânzător interesaţi în cadrul unei tranzacţii încheiate în condiţii obiective şi de concurenţă normală, în care fiecare parte acţionează în deplină cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri.

4. În scopul prezentului regulament, expunerile exprimate şi finanţate într-o monedă înseamnă expunerile exprimate într-o anumită monedă pentru care banca, de asemenea, are pasivele corespunzătoare în aceeaşi monedă.

 

Capitolul III

PRINCIPII GENERALE

 

Secţiunea 1

Valoarea expunerii şi clase de expuneri

5. Valoarea expunerii unui element de activ este valoarea sa contabilă rămasă după ce au fost aplicate ajustări specifice pentru riscul de credit în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent calculului de către bănci al ajustărilor specifice şi al ajustărilor generale pentru riscul de credit, ajustări de valoare suplimentare, precum şi diminuată cu alte reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului de activ în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital.

6. Valoarea expunerii unui element extrabilanţier enumerat în anexa nr.1 la prezentul regulament este următorul procentaj din valoarea sa nominală, după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent calculului de către bănci al ajustărilor specifice şi al ajustărilor generale pentru riscul de credit, precum şi al altor reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului extrabilanţier în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital:

1) 100% dacă este un element cu risc înalt;

2) 50% dacă este un element cu risc mediu;

3) 20% dacă este un element cu risc moderat;

4) 0% dacă este un element cu risc scăzut.

7. Elementele extrabilanţiere menţionate la punctul 6 se atribuie categoriilor de risc indicate în anexa nr.1.

8. Dacă o bancă utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci, valoarea expunerii sub formă de valori mobiliare sau de mărfuri vândute, date în gaj sau date cu împrumut în cadrul unei tranzacţii de răscumpărare, unei operaţiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut şi în cadrul tranzacţiilor de creditare în marjă se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare valorilor mobiliare sau mărfurilor, astfel cum este prevăzut în actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci.

9. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii poate fi determinată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci.

10. În cazul în care o expunere face obiectul protecţiei finanţate a creditului, valoarea expunerii aplicabilă elementului respectiv poate fi modificată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci.

11. Fiecare expunere trebuie să fie încadrată în una dintre următoarele clase de expuneri:

1) expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale;

2) expuneri faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale;

3) expuneri faţă de entităţi din sectorul public;

4) expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală;

5) expuneri faţă de organizaţii internaţionale;

6) expuneri faţă de bănci;

7) expuneri faţă de societăţi;

8) expuneri de tip retail;

9) expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile;

10) expuneri în stare de nerambursare;

11) expuneri asociate unui risc extrem de ridicat;

12) elemente reprezentând poziţii din securitizare;

13) expuneri faţă de bănci şi societăţi cu o evaluare de credit pe termen scurt;

14) expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC;

15) expuneri provenind din titluri de capital;

16) alte elemente.

 

Secţiunea a 2-a

Calculul valorilor expunerilor ponderate la risc

12. Pentru a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor, ponderile de risc se aplică tuturor expunerilor în conformitate cu prevederile capitolului IV, dacă respectivele expuneri nu sunt deduse din fondurile proprii.

13. Ponderile de risc aplicate depind de clasa de expuneri în care este încadrată fiecare expunere şi, în conformitate cu capitolul IV, de calitatea creditului.

14. Calitatea creditului poate fi determinată prin raportare la evaluările de credit realizate de ECAI sau, în scopul capitolului IV secţiunea 1, la evaluările de credit realizate de agenţiile de creditare a exportului, specificate la capitolul VI secţiunea a 2-a.

15. Pentru a calcula valoarea ponderată la risc a unei expuneri, valoarea expunerii se multiplică cu ponderea de risc determinată în conformitate cu capitolul IV.

16. În cazul în care o expunere face obiectul protecţiei creditului, ponderea de risc aplicabilă elementului respectiv poate fi modificată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci.

17. În cazul expunerilor pentru care capitolul IV nu prevede o metodă de calcul, se aplică o pondere de risc de 100%.

18. În scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor faţă de CPC, băncile tratează respectivele expuneri ca expuneri faţă de o societate.

19. Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2, o bancă poate decide, sub rezerva aprobării prealabile de către Banca Naţională a Moldovei, să nu aplice cerinţele prevăzute la punctul 12 pentru expunerile băncii respective faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă a acesteia, filiala acesteia, o filială a întreprinderii-mamă a acesteia.

20. Banca Naţională a Moldovei acordă aprobarea, prevăzută la punctul 19, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) contrapartea este o bancă, o societate de investiţii, o societate financiară non-bancară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate;

2) contrapartea este inclusă în aceeaşi arie de consolidare ca şi banca, potrivit metodei consolidării globale;

3) contrapartea face obiectul aceloraşi proceduri de evaluare, de măsurare şi de control al riscurilor ca şi banca;

4) contrapartea este situată în Republica Moldova;

5) nu există niciun impediment practic sau juridic semnificativ, actual sau potenţial, pentru transferul prompt de fonduri proprii sau pentru rambursarea rapidă a datoriilor de către contraparte băncii.

21. În cazul în care banca este autorizată, în conformitate cu punctele 19 şi 20, să nu aplice cerinţele prevăzute la punctul 12, aceasta atribuie expunerilor respective o pondere de risc de 0%.

22. Pentru obţinerea aprobării menţionate la punctul 19 banca va adresa Băncii Naţionale a Moldovei în scris o solicitare în acest sens, cu anexarea informaţiei/documentaţiei pertinente din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de la punctul 20.

 

Secţiunea a 3-a

Debitorul aflat în stare de nerambursare

23. Se consideră că debitorul se află în stare de nerambursare (default), atunci când are loc cel puţin una dintre următoarele situaţii:

1) banca consideră că fără a recurge la măsuri precum executarea garanţiei, este improbabil ca debitorul să-şi achite în întregime obligaţiile din credite faţă de bancă, de întreprinderea-mamă sau faţă de oricare din filialele acesteia;

2) întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru oricare din obligaţiile semnificative din credite faţă de bancă, de întreprinderea-mamă sau faţă de oricare din filialele acesteia.

24. În cazul expunerilor de tip retail, băncile pot aplica definiţia stării de nerambursare prevăzută la punctul 23 mai degrabă la nivelul facilităţilor de credit individuale decât referitor la obligaţiile totale ale debitorului.

25. În sensul punctului 23 subpunctul 1), elementele care trebuie considerate indicii ale improbabilităţii de plată includ următoarele:

1) banca încetează să mai contabilizeze dobânda aferentă obligaţiei din credite;

2) banca recunoaşte o ajustare specifică pentru riscul de credit, rezultată în urma perceperii unei deteriorări semnificative a calităţii creditului, ulterioară momentului în care banca s-a expus la risc;

3) banca vinde obligaţia din credite înregistrând o pierdere economică semnificativă în legătură cu creditul;

4) banca consimte o restructurare în regim de urgenţă a obligaţiei din credite, în cazul în care acest lucru poate conduce la reducerea obligaţiei financiare, ca urmare a amânării sau a anulării la plată a unei părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, dacă este cazul, a comisioanelor;

5) banca a introdus o cerere prin care solicită deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului sau aplicarea unei măsuri similare pentru o obligaţie din credite a debitorului faţă de bancă, de întreprinderea-mamă sau faţă de oricare din filialele acesteia;

6) debitorul a solicitat deschiderea procedurii de faliment sau face obiectul acesteia sau al unei protecţii similare, în cazul în care acest lucru ar conduce la evitarea sau întârzierea plăţii unei obligaţii din credite faţă de bancă, de întreprinderea-mamă sau faţă de oricare din filialele acesteia.

26. În sensul punctului 23 subpunctul 2), se aplică următoarele prevederi:

1) în cazul tragerilor pe descoperit de cont (overdraft), zilele de întârziere la plată încep de la data la care debitorul a depăşit o limită autorizată, a fost anunţat că limita este inferioară soldului curent sau a retras credit fără autorizaţie, suma acestuia fiind semnificativă;

2) în sensul subpunctului 1), o limită autorizată înseamnă orice limită de credit pe care banca o stabileşte şi o comunică debitorului;

3) în cazul cardurilor de credit, zilele de întârziere la plată încep de la data scadenţei plăţii minime;

4) caracterul semnificativ al unei obligaţii din credite restante trebuie să fie evaluat în raport cu un prag de 2.5% din soldul total al obligaţiilor din credite ale debitorului. Băncile pot identifica stările de nerambursare pe baza unui prag inferior în cazul în care pot demonstra că acest prag inferior este un indiciu relevant al improbabilităţii de plată şi că nu conduce la un număr excesiv de stări de nerambursare ce vor reveni la o altă stare decât cea de nerambursare la scurt timp după ce au fost recunoscute ca fiind în incapacitate de plată sau reducere a cerinţelor de capital. În acest caz, băncile ar trebui să înregistreze în bazele lor de date informaţiile privind factorii care declanşează starea de nerambursare ca un indiciu specific suplimentar al improbabilităţii de plată;

5) băncile trebuie să dispună de politici în ceea ce priveşte numărarea zilelor de întârziere la plată, în special în ceea ce priveşte modificarea scadenţelor tranzacţiilor şi acordarea de prelungiri, modificări sau amânări, reînnoiri şi compensarea conturilor existente. Aceste politici trebuie să fie aplicate consecvent în timp şi trebuie să fie conforme cu gestionarea internă a riscurilor şi cu procesele decizionale ale băncii.

27. Dacă banca constată că o expunere considerată anterior ca fiind în stare de nerambursare nu mai prezintă niciuna din caracteristicile care declanşează starea de nerambursare timp de cel puţin 3 luni, se clasifică astfel cum ar proceda în cazul unei expuneri care nu se află în stare de nerambursare. În cursul perioadei menţionate, banca va lua în considerare comportamentul şi situaţia financiară a debitorului. Dacă definiţia stării de nerambursare devine ulterior aplicabilă, banca consideră că a intervenit o altă stare de nerambursare.

28. În cazul în care unei expuneri în stare de nerambursare i se aplică o restructurare în regim de urgenţă, pentru excluderea expunerii din clasa „expuneri în starea de nerambursare”, banca ia în considerare faptul că niciun factor care declanşează starea de nerambursare nu continuă să se aplice respectivei expuneri timp de cel puţin 1 an de la cel mai recent eveniment dintre momentul în care expunerea a fost clasificată în stare de nerambursare, momentul extinderii măsurilor de restructurare sau sfârşitul perioadei de graţie incluse în acordurile de restructurare.

 

Capitolul IV

PONDERI DE RISC

 

Secţiunea 1

Expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale

29. Expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale primesc o pondere de risc de 100%, cu excepţia cazului în care se aplică prevederile punctelor 30-32.

30. Sub rezerva prevederilor din punctele 31 şi 33, expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale, pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată, primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul nr.1 care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100.

 

 

31. Expunerilor faţă de administraţia centrală a Republicii Moldova şi Banca Naţională a Moldovei exprimate şi finanţate în lei moldoveneşti li se aplică o pondere de risc de 0%.

32. Expunerilor faţă de Banca Naţională a Moldovei sub formă de rezerve obligatorii li se aplică o pondere de risc de 0%.

33. În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat străin, care aplică dispoziţiile de supraveghere şi reglementare prudenţială cel puţin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova în privinţa băncilor conform anexei nr.5, atribuie o pondere de risc mai mică decât cea indicată la punctele 29 şi 30 pentru expunerile faţă de propria administraţie centrală şi propria bancă centrală, exprimate şi finanţate în moneda naţională a acestei administraţii /băncii centrale, băncile pot să aplice expunerilor respective ponderea de risc stabilită de autoritatea competentă a statului respectiv.

 

Secţiunea a 2-a

Expuneri faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale

34. Expunerile faţă de administraţiile regionale sau autorităţile locale din statele străine sunt ponderate la risc ca şi expunerile faţă de bănci.

35. În cazul expunerilor indicate la punctul 34, tratamentul preferenţial pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la punctul 53 nu se aplică.

36. Administraţiile regionale şi autorităţile locale din Republica Moldova reprezintă autorităţile administraţiei publice locale la care se face referire în cadrul Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35 art.116).

37. Expunerilor faţă de administraţiile regionale şi autorităţile locale din Republica Moldova exprimate şi finanţate în lei moldoveneşti li se aplică o pondere de risc de 20%.

 

Secţiunea a 3-a

Expuneri faţă de entităţi din sectorul public

38. Expunerile faţă de entităţile din sectorul public pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în corespundere cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală, în conformitate cu tabelul nr.2, fără aplicarea pct.29-30:

 

 

38¹. Expunerilor faţă de entităţile din sectorul public din Republica Moldova exprimate şi finanţate în lei moldoveneşti li se aplică o pondere de risc de 20%.

[Pct.38¹ introdus prin Hot.BNM nr.123 din 12.05.2020, în vigoare 29.05.2020]

 

39. În cazul în care administraţia centrală nu beneficiază de rating, ponderea de risc pentru expunerile faţă de entităţile din sectorul public este de 100%.

40. Expunerile faţă de entităţile din sectorul public pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată sunt tratate în conformitate cu secţiunea 7 din prezentul capitol. Tratamentul preferenţial pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la punctul 53 nu se aplică acestor entităţi.

41. Pentru expunerile faţă de entităţile din sectorul public cu o scadenţă iniţială de cel mult trei luni, ponderea de risc este de 20%.

42. Expunerile faţă de entităţile din sectorul public din Republica Moldova pot fi tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală din Republica Moldova dacă în opinia Băncii Naţionale a Moldovei nu există diferenţă în ceea ce priveşte riscul între aceste expuneri, datorită existenţei unei garanţii adecvate din partea administraţiei centrale a Republicii Moldova.

 

Secţiunea a 4-a

Expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală

43. Expunerile faţă de băncile de dezvoltare multilaterală care nu sunt menţionate la punctul 46 sunt tratate în acelaşi mod ca şi expunerile faţă de bănci.

44. Tratamentul preferenţial pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la punctul 53 nu se aplică expunerilor indicate la punctul 43.

45. În scopul prezentului regulament, Societatea Interamericană de Investiţii (Inter-American Investment Corporation), Banca pentru Dezvoltare şi Comerţ în regiunea Mării Negre (Black Sea Trade and Development Bank), Banca Central-Americană pentru Integrare Economică (Central American Bank for Economic Integration) şi CAF-Banca pentru Dezvoltare a Americii Latine (CAF-Development Bank of Latin America) sunt considerate ca bănci de dezvoltare multilaterală.

46. Expunerilor faţă de următoarele bănci de dezvoltare multilaterală li se aplică o pondere de risc de 0%:

1) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (International Bank for Reconstruction and Development);

2) Societatea Financiară Internaţională (International Finance Corporation);

3) Banca Interamericană de Dezvoltare (Inter-American Development Bank);

4) Banca Asiatică de Dezvoltare (Asian Development Bank);

5) Banca Africană de Dezvoltare (African Development Bank);

6) Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (Council of Europe Development Bank);

7) Banca Nordică de Investiţii (Nordic Investment Bank);

8) Banca Caraibiană de Dezvoltare (Caribbean Development Bank);

9) Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (European Bank for Reconstruction and Development);

10) Banca Europeană de Investiţii (European Investment Bank);

11) Fondul European de Investiţii (European Investment Fund);

12) Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency);

13) Facilitatea Internaţională de Finanţare în favoarea Imunizării (International Finance Facility for Immunisation);

14) Banca Islamică de Dezvoltare (Islamic Development Bank).

 

Secţiunea a 5-a

Expuneri faţă de organizaţii internaţionale

47. Expunerilor faţă de următoarele organizaţii internaţionale li se aplică o pondere de risc de 0%:

1) Uniunea Europeană (European Union);

2) Fondul Monetar Internaţional (International Monetary Fund);

3) Banca Reglementelor Internaţionale (Bank for International Settlemets);

4) Fondul european de stabilitate financiară (European Financial Stability Facility);

5) Mecanismul european de stabilitate (European Stability Mechanism);

6) o instituţie financiară internaţională instituită de două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, care are scopul de a mobiliza fonduri şi de a oferi asistenţă financiară în beneficiul membrilor săi care sunt afectaţi sau ameninţaţi de probleme grave de finanţare.

 

Secţiunea a 6-a

Expuneri faţă de bănci

48. Expunerile faţă de băncile pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată se ponderează la risc în conformitate cu secţiunea 7 din prezentul capitol.

49. Expunerile faţă de băncile pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată se ponderează la risc în conformitate cu secţiunea 8 din prezentul capitol.

50. Niciunei expuneri faţă de bănci cu o scadenţă reziduală de cel mult trei luni, exprimate şi finanţate în moneda naţională a debitorului, nu i se atribuie o pondere de risc mai mică de 20%.

51. Expunerile faţă de băncile şi societăţile de investiţii din statele străine se tratează ca expuneri faţă de o bancă numai dacă statul respectiv aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare prudenţială entităţii respective care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova în privinţa băncilor, conform anexei nr.5.

 

Secţiunea a 7-a

Expuneri faţă de bănci care beneficiază de rating

52. Expunerile faţă de bănci, cu o scadenţă reziduală de peste trei luni, pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată, primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul nr.3 care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100.

 

 

53. Expunerile faţă de bănci, cu o scadenţă reziduală de cel mult trei luni, pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată, primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul nr.4 care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100:

 

 

54. Interacţiunea dintre tratamentul evaluării de credit pe termen scurt în temeiul punctului 81 şi tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la punctul 53 se stabileşte după cum urmează:

1) în cazul în care nu există o evaluare a expunerilor pe termen scurt, tuturor expunerilor faţă de bănci cu o scadenţă reziduală de cel mult trei luni se aplică tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la punctul 53;

2) în cazul în care există o evaluare pe termen scurt care determină aplicarea unei ponderi de risc identice sau mai favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la punctul 53, atunci această evaluare se utilizează numai pentru expunerea specifică respectivă. Celelalte expuneri pe termen scurt fac obiectul tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la punctul 53;

3) în cazul în care există o evaluare pe termen scurt care determină aplicarea unei ponderi de risc mai puţin favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la punctul 53, atunci tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt nu se utilizează şi tuturor creanţelor pe termen scurt care nu beneficiază de rating li se aplică aceeaşi pondere de risc ca şi cea aplicată prin evaluarea specifică pe termen scurt.

 

Secţiunea a 8-a

Expuneri faţă de bănci care nu beneficiază de rating

55. Expunerile faţă de băncile pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată, primesc o pondere de risc, în conformitate cu tabelul nr.5, care corespunde nivelului de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei în care este înregistrată banca respectivă:

 

 

56. Pentru expunerile faţă de băncile care nu beneficiază de rating, înregistrate în ţări a căror administraţie centrală nu beneficiază de rating, ponderea de risc este 100%.

57. Fără a aduce atingere punctului 56, pentru expunerile din finanţarea comerţului menţionate la punctul 58, acestea fiind expuneri faţă de bănci care nu beneficiază de rating, ponderea de risc este de 50%, iar în cazul în care scadenţa reziduală a acestor expuneri din finanţarea comerţului faţă de bănci care nu beneficiază de rating este de cel mult trei luni, ponderea de risc este de 20%.

58. În scopul punctului 57, expunerile din finanţarea comerţului acoperă operaţiunile de finanţare a comerţului pe termen scurt cu autolichidare legate de schimbul de bunuri sau servicii cu scadenţă reziduală de până la un an.

 

Secţiunea a 9-a

Expuneri faţă de societăţi

59. Expunerile faţă de societăţile pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul nr.6, care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100.

 

 

60. Expunerile faţă de societăţile pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată primesc ponderea de risc mai mare dintre ponderea de risc de 100% şi ponderea de risc aplicabilă expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei în care societatea respectivă este înregistrată.

 

Secţiunea a 10-a

Expuneri de tip retail

61. Expunerile care respectă cumulativ următoarele criterii primesc o pondere de risc de 75%:

1) expunerea este faţă de una sau mai multe persoane fizice sau faţă de o întreprindere mică sau mijlocie (ÎMM);

2) expunerea face parte dintr-un număr semnificativ de expuneri cu caracteristici similare, astfel încât riscurile asociate unei astfel de creditări sunt reduse considerabil;

3) suma totală datorată băncii, întreprinderii-mamă şi filialelor acesteia, incluzând orice expunere în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate integral şi pe deplin cu bunuri imobile cu destinaţie locativă care au fost atribuite clasei de expuneri menţionate la punctul 11 subpunctul 9), nu depăşeşte 5 milioane lei moldoveneşti, potrivit informaţiilor deţinute de bancă. Banca întreprinde toate măsurile necesare pentru a obţine informaţia respectivă.

62. Expunerile care nu respectă criteriile menţionate la punctul 61 nu sunt eligibile pentru clasa de expuneri de tip retail.

63. Valorile mobiliare nu sunt eligibile pentru clasa de expuneri de tip retail.

64. Valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing de tip retail este eligibilă pentru clasa de expuneri de tip retail.

 

Secţiunea a 11-a

Prevederi generale privind expunerile garantate

cu ipoteci asupra bunurilor imobile

65. O expunere sau orice parte a unei expuneri garantată integral printr-o ipotecă asupra unui bun imobil primeşte o pondere de risc de 100%, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la secţiunea 12 sau secţiunea 13 din prezentul capitol, cu excepţia oricărei părţi a expunerii care este atribuită la o altă clasă de expuneri.

66. Partea din expunere care depăşeşte valoarea ipotecii aferentă bunului imobil şi respectiv nu este garantată cu ipotecă, primeşte o pondere de risc aplicabilă expunerilor faţă de contrapartea implicată.

67. Partea unei expuneri care este tratată ca fiind garantată integral cu un bun imobil nu poate fi mai mare decât suma gajată a valorii de piaţă a bunului respectiv.

68. Expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie locativă sau bunurilor imobile cu destinaţie comercială situate în statul străin primesc o pondere de risc de 100%, iar în cazul în care autorităţile relevante din statul respectiv au stabilit pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie locativă şi/sau comercială situate în acest stat, ponderile de risc care sunt mai mari decât 100%, băncile aplică ponderile de risc stabilite de autorităţile relevante ale statului străin.

 

Secţiunea a 12-a

Expuneri garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra

bunurilor imobile cu destinaţie locativă

69. Expunerile garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie locativă situate în Republica Moldova sunt tratate după cum urmează:

1) expunerile sau orice parte a unei expuneri garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie locativă care sunt sau urmează a fi ocupate sau date în locaţiune de proprietar sau de beneficiarul efectiv, în cazul contractelor privind investiţiile în construcţia apartamentelor în conformitate cu legislaţia privind cadastrul bunurilor imobile, primesc o pondere de risc de 50%;

2) expunerile faţă de un locatar, în cadrul unei tranzacţii de leasing al cărei obiect îl constituie un bun imobil cu destinaţie locativă în care banca este locator, iar locatarul are opţiunea de cumpărare, primesc o pondere de risc de 50%, cu condiţia ca expunerea băncii să fie garantată integral şi pe deplin de dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

70. Băncile consideră o expunere sau orice parte dintr-o expunere ca fiind garantată integral şi pe deplin în sensul punctului 69 numai dacă sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:

1) valoarea bunului nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului. Atunci când determină caracterul semnificativ al unei asemenea dependenţe, băncile pot exclude situaţiile în care atât valoarea bunului, cât şi performanţa debitorului sunt afectate de factori pur macroeconomici;

2) riscul debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului-suport sau al proiectului-suport, ci de capacitatea proprie a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; şi în consecinţă, rambursarea sumelor datorate nu depinde în mod semnificativ de fluxurile băneşti generate de bunul-suport care serveşte drept garanţie reală. Pentru aceste alte surse, băncile trebuie să determine, în momentul acordării creditului, raporturile maxime împrumut/venit, ca parte a politicii lor de creditare, şi să obţină dovezi corespunzătoare privind veniturile relevante;

3) sunt îndeplinite cerinţele aferente bunurilor imobile respective şi regulile de evaluare prevăzute la anexa nr.2;

4) partea din credit care primeşte o pondere de risc de 50% nu depăşeşte 80% din valoarea de piaţă a bunului în cauză.

 

Secţiunea a 13-a

Expuneri garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra

bunurilor imobile cu destinaţie comercială

71. Expunerile garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie comercială situate în Republica Moldova sunt tratate după cum urmează:

1) expunerile sau orice parte a unei expuneri garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie comercială primesc o pondere de risc de 75%, cu excepţia altor bunuri imobile, inclusiv a bunurilor imobile cu echipament aferent ce reprezintă parte componentă a unui complex patrimonial, la care valoarea de piaţă şi amplasarea geografică nu va permite recuperarea acestora într-o perioadă mai mică de 3 ani. Amplasarea geografică care nu va permite recuperarea expunerii într-o perioadă mai mică de 3 ani, se referă la alte localităţi decât mun.Chişinău, mun.Bălţi şi mun.Cahul, încadrate într-o piaţă imobiliară subdezvoltată;

2) expunerile asociate tranzacţiilor de leasing al căror obiect îl constituie birourile sau alte sedii comerciale, în care banca este locator, iar locatarul are opţiunea de cumpărare, primesc o pondere de risc de 75%, cu condiţia ca expunerea băncii este garantată integral şi pe deplin cu dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

72. Băncile consideră o expunere sau orice parte dintr-o expunere ca fiind garantată integral şi pe deplin în sensul punctului 71 numai dacă sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:

1) valoarea bunului nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului. Atunci când determină caracterul semnificativ al unei asemenea dependenţe, băncile pot exclude situaţiile în care atât valoarea bunului, cât şi performanţa debitorului sunt afectate de factori pur macroeconomici;

2) riscul debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului-suport, ci de capacitatea proprie a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; şi în consecinţă, rambursarea sumelor datorate nu depinde în mod semnificativ de fluxurile băneşti generate de bunul-suport care serveşte drept garanţie reală;

3) sunt îndeplinite cerinţele aferente bunurilor imobile respective şi regulile de evaluare prevăzute la anexa nr.2;

4) ponderea de risc de 75% se aplică acelei părţi din credit care nu depăşeşte 50% din valoarea de piaţă a bunului.

 

Secţiunea a 14-a

Expuneri în stare de nerambursare

73. Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu prevederile capitolului III secţiunea a 3-a sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilităţi de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu aceleaşi prevederi primeşte o pondere de risc, după cum urmează:

1) de 150%, în cazul în care ajustările specifice pentru riscul de credit reprezintă mai puţin de 20% din partea negarantată a valorii expunerii, calculată fără a lua în considerare aceste ajustări specifice;

2) de 100%, în cazul în care ajustările specifice pentru riscul de credit nu reprezintă mai puţin de 20% din partea negarantată a valorii expunerii, calculată fără a lua în considerare aceste ajustări specifice.

74. Pentru determinarea părţii garantate a elementului restant, garanţiile reale şi personale eligibile sunt cele astfel considerate pentru scopul diminuării riscului de credit în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci.

75. În cazul în care a survenit o stare de nerambursare conform capitolului III secţiunea a 3-a, valoarea expunerii rămasă după efectuarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit pentru expunerile garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile cu destinaţie locativă potrivit secţiunii 12 din prezentul capitol şi/sau cu ipoteci pe bunuri imobile cu destinaţie comercială potrivit secţiunii 13 din prezentul capitol primeşte o pondere de risc de 100%.

 

Secţiunea a 15-a

Elemente asociate unui risc extrem de ridicat

76. Băncile atribuie o pondere de risc de 150% pentru expunerile asociate unor riscuri extrem de ridicate, inclusiv pentru expunerile sub formă de acţiuni sau unităţi deţinute într-un OPC, dacă este cazul.

77. Expunerile cu riscuri extrem de ridicate trebuie să includă oricare dintre următoarele expuneri:

1) investiţiile în societăţile cu capital de risc (venture capital firms);

2) investiţiile în fondurile de investiţii alternative (FIA), cu excepţia cazurilor în care mandatul fondului nu permite o limită mai mare decât cea la care se face referire în punctul 44 din Regulamentul privind limitele şi tipul de instrumente în care pot investi organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, aprobat prin Hotărârea nr.5/15 din 31 ianuarie 2015 a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.69-73 art.524);

3) investiţiile în capitalul privat (investments in private equity);

4) finanţările speculative ale bunurilor imobile.

78. În sensul punctului 77 subpunctul 2), FIA reprezintă OPC din statele străine, inclusiv compartimentele de investiţii ale acestora, care:

1) atrag capital de la o serie de investitori, în vederea plasării acestuia în conformitate cu o politică de investiţii definită în interesul respectivilor investitori; şi

2) nu necesită autorizare ca OPCVM, astfel cum este prevăzut de legislaţia naţională a statului din care provine FIA.

79. Atunci când evaluează dacă o expunere, alta decât cele menţionate la punctul 77, este asociată unor riscuri extrem de ridicate, băncile trebuie să ia în considerare următoarele caracteristici de risc:

1) există un risc ridicat de pierdere ca urmare a unei stări de nerambursare a debitorului;

2) este imposibil de a evalua cu precizie dacă expunerea se încadrează la subpunctul 1).

 

Secţiunea a 16-a

Elemente reprezentând poziţii din securitizare

80. Expunerilor aferente poziţiilor din securitizare li se aplică o pondere de risc de 100%.

 

Secţiunea a 17-a

Expuneri faţă de bănci şi societăţi cu o evaluare de credit pe termen scurt

81. Expunerile faţă de bănci şi expunerile faţă de societăţi pentru care este disponibilă o evaluare de credit pe termen scurt realizată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc conform tabelului nr.7, care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100.

 

 

Secţiunea a 18-a

Expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC

82. Expunerile sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC primesc o pondere de risc de 100%, cu excepţia cazului în care sunt aplicabile prevederile punctului 83.

83. Expunerile sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC pentru care este disponibilă o evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc conform tabelului nr.8, care corespunde evaluării de credit realizate de ECAI, conform concordanţei efectuate de Banca Naţională a Moldovei în baza punctului 100.

 

 

Secţiunea a 19-a

Expuneri provenind din titluri de capital

84. Următoarele expuneri se consideră expuneri provenind din titluri de capital:

1) expuneri care nu provin din titluri de datorie şi conferă dreptul la o creanţă subordonată, reziduală asupra activelor sau venitului emitentului;

2) expunerile care provin din titluri de datorie şi din alte valori mobiliare, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte instrumente, a căror esenţă economică este similară cu cea aferentă expunerilor menţionate la subpunctul 1).

85. Expunerile provenind din titluri de capital primesc o pondere de risc de 100%, cu excepţia cazului în care aceste expuneri:

1) trebuie să fie deduse în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital, sau

2) primesc o pondere de risc de 250% în conformitate cu actul normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital, sau

3) se tratează drept elemente cu risc extrem de ridicat în conformitate cu secţiunea 15 din prezentul capitol.

86. Investiţiile în titluri de capital sau în instrumente de capital reglementat emise de bănci se clasifică drept creanţe din titluri de capital, cu excepţia cazurilor în care sunt deduse din fondurile proprii, ori primesc o pondere de risc de 250% în temeiul prevederilor actului normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent fondurilor proprii ale băncilor şi cerinţelor de capital, sau se tratează drept elemente cu risc extrem de ridicat în conformitate cu secţiunea 15 din prezentul capitol.

 

Secţiunea a 20-a

Alte elemente

87. Imobilizările corporale, în sensul cadrului contabil aplicabil, activele transmise în posesiune/achiziţionate în schimbul rambursării datoriilor, indiferent de forma de proprietate, primesc o pondere de risc de 100%.

88. Activele aferente plăţilor anticipate şi plăţilor în tranzit şi suspendate pentru care o bancă nu poate determina contrapartea primesc o pondere de risc de 100%.

89. Numerarul, cecurile şi alte elemente echivalente numerarului în curs de încasare primesc o pondere de risc de 20%.

90. Numerarul aflat în casierie şi elementele echivalente numerarului aflat în casierie primesc o pondere de risc de 0%.

91. Lingourile de aur păstrate în tezaurele proprii sau depozitate în custodie în limita sumelor acoperite cu pasive în lingouri primesc o pondere de risc de 0%.

92. În cazul vânzării de active şi acorduri repo, respectiv al angajamentelor ferme de cumpărare la termen (outright forward purchases), ponderea de risc este cea aplicată activelor respective şi nu cea aplicată contrapărţilor la tranzacţiile respective.

93. În cazul în care o bancă oferă protecţie a creditului care acoperă un număr de expuneri (coş de expuneri) în condiţii potrivit cărora al n-lea caz de nerambursare (cazul de nerambursare de ordinul n) dintre expuneri declanşează plata şi acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş, excluzînd un număr de n-1 expuneri, trebuie să fie agregate până la un nivel maxim de 1000% şi multiplicate cu valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul derivat de credit pentru a obţine valoarea ponderată la risc a activului.

Cele n-1 expuneri care trebuie excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează o valoare ponderată la risc a expunerii mai mică decât valoarea ponderată la risc a oricărei expuneri incluse în agregare.

94. În cazul operaţiunilor de leasing se aplică următoarele:

1) valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe durata contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) a cărei exercitare este certă într-o măsură rezonabilă;

2) o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a bunului care face obiectul contractului de leasing şi în condiţiile în care această obligaţie de plată îndeplineşte prevederile actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie nefinanţată a creditului, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii aferente protecţiei nefinanţate a creditului, obligaţia de plată respectivă poate fi considerată drept protecţie nefinanţată a creditului. Aceste expuneri trebuie să fie încadrate în clasa relevantă de expuneri, în conformitate cu punctul 11;

3) în cazul în care expunerea este o valoare reziduală a unor active ale băncii care fac obiectul unui contract de leasing, valorile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează:

 

1/t × 100% × valoarea reziduală,

 

unde t este numărul cel mai mare dintre 1 şi numărul cel mai apropiat de ani întregi rămaşi până la finalizarea leasingului.

 

Capitolul V

DEDUCEREA CERINŢELOR DE CAPITAL PENTRU RISCUL

DE CREDIT AFERENT EXPUNERILOR FAŢĂ DE ÎMM-uri

95. Cerinţele de capital pentru riscul de credit aferent expunerilor faţă de ÎMM-uri se înmulţesc cu factorul 0,7619.

96. Pentru scopurile prezentului capitol:

1) expunerea trebuie să fie inclusă în clasa de expuneri de tip retail, în clasa de expuneri faţă de societăţi sau în clasa de expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile. Expunerile în stare de nerambursare se exclud;

2) o ÎMM se determină în conformitate cu art.4 alin.(1) din Legea nr.179 din 21 iulie 2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.306-313 art.651). Dintre criteriile enumerate la art.4 din legea nominalizată, se ia în considerare doar cifra de afaceri anuală;

3) suma totală datorată băncii, întreprinderilor-mamă şi filialelor acesteia, incluzând orice expunere în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând creanţele sau creanţele contingente garantate cu bunuri imobile cu destinaţie locativă, nu trebuie să depăşească 7,5 milioane lei moldoveneşti, potrivit informaţiilor deţinute de bancă. Banca trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a obţine informaţiile respective.

97. Băncile raportează Băncii Naţionale a Moldovei valoarea totală a expunerilor faţă de ÎMM-uri, calculată în conformitate cu punctul 96, în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei aferente prezentării de către bănci a rapoartelor COREP în scopuri de supraveghere.

 

Capitolul VI

RECUNOAŞTEREA ŞI PUNEREA ÎN CONCORDANŢĂ A EVALUĂRII

RISCULUI DE CREDIT

 

Secţiunea 1

Prevederi generale

98. O evaluare externă a creditului poate fi folosită pentru determinarea ponderii de risc aplicabile unei expuneri în conformitate cu prezentul regulament numai dacă a fost realizată de o ECAI inclusă în lista ECAI recunoscute ca eligibile, stabilită conform anexei nr.3.

99. Includerea unei ECAI în lista celor recunoscute de Banca Naţională a Moldovei ca eligibile este condiţionată de faptul că ECAI se află şi este supravegheată într-o jurisdicţie în care faţă de respectiva ECAI sunt aplicabile, în mod continuu, reglementări ale ţării respective care sunt în concordanţă cu dispoziţiile Codului de conduită pentru agenţiile de rating de credit emis de Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) (IOSCO Code of Conduct Fundamentals for Credit Rating Agencies).

100. Pentru toate ECAI-rile incluse în lista menţionată la punctul 98, Banca Naţională a Moldovei efectuează punerea în concordanţă a nivelului de calitate a creditului stabilit în capitolul IV cu evaluările de credit realizate de fiecare ECAI eligibilă conform anexei nr.4.

 

Secţiunea a 2-a

Utilizarea evaluărilor de credit ale agenţiilor de creditare a exportului

101. În scopul capitolului IV secţiunea 1, banca poate utiliza evaluări de credit ale unei agenţii de creditare a exportului desemnate de bancă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

1) există un scor de risc consensual de la agenţiile de creditare a exportului care participă la „Acordul privind orientările pentru creditele de export sprijinite în mod oficial” al Organizaţiei de Cooperare şi de Dezvoltare Economică (OCDE);

2) agenţia de creditare a exportului îşi publică evaluările de credit şi aderă la metodologia agreată de OCDE, iar evaluarea de credit este asociată uneia dintre cele opt prime minime de asigurare pentru export (MEIP) prevăzute de metodologia agreată de OCDE.

102. O bancă poate revoca desemnarea unei agenţii de creditare a exportului menţionate la punctul 101 subpunctul 2) în cazul în care există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului.

103. Expunerilor pentru care este recunoscută o evaluare de credit realizată de o agenţie de creditare a exportului în scopul ponderării la risc li se aplică o pondere de risc în conformitate cu tabelul nr.9.

 

 

Capitolul VII

UTILIZAREA EVALUĂRILOR DE CREDIT REALIZATE DE O ECAI

PENTRU DETERMINAREA PONDERILOR DE RISC

 

Secţiunea 1

Cerinţe generale

104. O bancă poate desemna una sau mai multe ECAI recunoscute ca eligibile, ale căror evaluări de credit vor fi utilizate pentru a determina ponderile de risc aplicabile activelor şi elementelor extrabilanţiere.

105. O bancă poate revoca desemnarea unei ECAI în cazul în care deţine indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului.

106. Evaluările de credit nu pot fi utilizate selectiv.

107. O bancă trebuie să utilizeze evaluările de credit solicitate de către debitor.

108. Atunci când utilizează evaluări de credit, băncile trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1) o bancă care decide să utilizeze evaluările de credit realizate de o ECAI pentru o anumită clasă de elemente trebuie să utilizeze respectivele evaluări de credit în mod consecvent pentru toate expunerile aparţinând acelei clase;

2) o bancă care decide să utilizeze evaluări de credit realizate de o ECAI trebuie să utilizeze respectivele evaluări în mod continuu şi consecvent de-a lungul timpului;

3) o bancă trebuie să utilizeze numai acele evaluări de credit realizate de o ECAI care iau în considerare toate sumele datorate acesteia, atât ca principal, cât şi ca dobândă;

4) în cazul în care pentru un element evaluat este disponibilă numai o singură evaluare de credit realizată de o ECAI desemnată, această evaluare de credit se utilizează la determinarea ponderii de risc pentru elementul respectiv;

5) în cazul în care pentru un element evaluat sunt disponibile două evaluări de credit realizate de ECAI-le desemnate şi aceste evaluări corespund unor ponderi de risc diferite, se aplică ponderea de risc cea mai înaltă;

6) în cazul în care pentru un element evaluat sunt disponibile mai mult de două evaluări de credit realizate de ECAI-le desemnate, se iau în considerare acele două evaluări de risc care generează cele mai mici ponderi de risc. În cazul în care cele două cele mai mici ponderi de risc sunt diferite, se aplică cea mai înaltă pondere de risc. În cazul în care cele două cele mai mici ponderi de risc sunt identice, se aplică ponderea de risc respectivă.

 

Secţiunea a 2-a

Evaluări de credit pentru un emitent sau o emisiune

109. În cazul în care există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea, respectiva evaluare de credit se utilizează pentru a determina ponderea de risc aplicabilă elementului respectiv.

110. În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia nu îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, atunci respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre următoarele cazuri:

1) această evaluare generează o pondere de risc mai ridicată decât cea care ar corespunde expunerii şi expunerea în cauză este de rang egal sau inferior, în toate privinţele, faţă de respectivul program sau facilitate de emisiune sau faţă de expunerile negarantate cu rang prioritar ale acelui emitent, după caz;

2) această evaluare generează o pondere de risc mai scăzută decât cea care ar corespunde expunerii şi expunerea în cauză este de rang egal sau superior, în toate privinţele, faţă de respectivul program sau facilitate de emisiune sau faţă de expunerile negarantate cu rang prioritar ale acelui emitent, după caz;

În toate celelalte cazuri, expunerea trebuie să fie tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating.

111. Evaluările de credit pentru emitenţii din cadrul unui grup de societăţi nu pot fi utilizate ca evaluare de credit pentru alt emitent din cadrul aceluiaşi grup.

 

Secţiunea a 3-a

Evaluări de credit pe termen lung şi pe termen scurt

112. Evaluările de credit pe termen scurt pot fi utilizate doar pentru activele şi elementele extrabilanţiere pe termen scurt care reprezintă expuneri faţă de bănci şi societăţi.

113. O evaluare de credit pe termen scurt se aplică doar elementului la care se referă evaluarea de credit pe termen scurt şi nu poate fi utilizată pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente, cu excepţia următoarelor situaţii:

1) în cazul în care o expunere pe termen scurt, care a fost evaluată, primeşte o pondere de risc de 150%, atunci toate expunerile negarantate faţă de respectivul debitor, care nu au fost evaluate, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, primesc, de asemenea, o pondere de risc de 150%;

2) în cazul în care o expunere pe termen scurt, care a fost evaluată, primeşte o pondere de risc de 50%, atunci celelalte expuneri pe termen scurt neevaluate nu primesc o pondere de risc mai mică de 100%.

 

Secţiunea a 4-a

Elemente exprimate în moneda naţională a debitorului şi în monedă străină

114. O evaluare de credit pentru un element exprimat în moneda naţională a debitorului nu poate fi utilizată la determinarea unei ponderi de risc pentru o altă expunere faţă de acelaşi debitor, dar care este exprimată într-o monedă străină.

115. Fără a aduce atingere prevederilor punctului 114, în cazul în care o expunere exprimată într-o monedă străină rezultă din participarea unei bănci la un împrumut acordat de o bancă de dezvoltare multilaterală, al cărei statut de creditor preferat este recunoscut de piaţă, în scopul ponderării la risc poate fi utilizată evaluarea de credit aferentă elementului exprimat în moneda naţională a debitorului.

 

 

Anexa nr.1

la Regulamentul cu privire la tratamentul

riscului de credit pentru bănci potrivit

abordării standardizate

 

Distribuirea elementelor extrabilanţiere în categorii de risc

 

1. Risc înalt:

1) garanţii având caracter de substitut de credit (de exemplu, garanţii pentru buna plată a facilităţilor de credit);

2) instrumente financiare derivate de credit;

3) acceptări;

4) efecte de comerţ andosate care nu poartă numele unei alte bănci;

5) tranzacţii cu recurs (factoring, facilităţi de scontare a facturilor);

6) acreditive stand-by irevocabile, cu caracter de substitut de credit;

7) active achiziţionate în baza unor angajamente ferme de cumpărare la termen (outright forward purchase agreements);

8) depozite forward (forward deposits);

9) partea neplătită a acţiunilor şi a altor valori mobiliare achitate parţial;

10) operaţiune de vânzare a activului cu opţiune de răscumpărare;

11) alte elemente care prezintă risc înalt.

2. Risc mediu:

1) elemente extrabilanţiere de tipul finanţării comerţului, şi anume acreditive documentare emise sau confirmate (a se vedea, de asemenea, „risc moderat”);

2) alte elemente extrabilanţiere:

a) garanţii de livrare (shipping guarantees), angajamente (garanţii) vamale şi fiscale (customs and tax bonds);

b) facilităţi de credit neutilizate (angajamente de creditare, de cumpărare de valori mobiliare, de furnizare a garanţiilor sau de furnizare a facilităţilor de acceptare) cu o scadenţă iniţială mai mare de un an;

c) facilităţi de emisiune de efecte (note issuance facilities – NIF) şi facilităţi reînnoibile de preluare fermă (revolving underwriting facilities – RUF)

d) alte elemente care prezintă un risc mediu.

3. Risc moderat (mediu/scăzut):

1) elemente extrabilanţiere de tipul finanţării comerţului:

a) acreditive documentare în cadrul cărora bunurile supuse livrării funcţionează ca garanţie reală şi alte tranzacţii care se lichidează de la sine (self-liquidating transactions);

b) garanţii-warranties (inclusiv garanţii pentru licitaţii şi de bună execuţie (tender bonds, performance bonds) şi garanţii asociate de plată în avans, precum şi garanţii asociate de reţinere) şi garanţii care nu au caracter de substitut de credit;

c) acreditive stand-by irevocabile care nu au caracter de substitut de credit;

2) alte elemente extrabilanţiere:

a) facilităţi de credit neutilizate care cuprind angajamente de creditare, de cumpărare de valori mobiliare, de furnizare a garanţiilor sau de furnizare a facilităţilor de acceptare cu o scadenţă iniţială de până la un an sau de un an, care nu pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare sau care nu atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonităţii debitorului;

b) alte elemente care prezintă un risc moderat.

4. Risc scăzut:

1) facilităţi de credit neutilizate care cuprind angajamente de creditare, de cumpărare de valori mobiliare, de furnizare a garanţiilor sau de furnizare a facilităţilor de acceptare care pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonităţii debitorului. Liniile de credit de tip retail pot fi considerate ca fiind anulabile necondiţionat, dacă termenii contractuali permit băncii anularea acestora în măsura permisă de legislaţia privind protecţia consumatorului şi de legislaţia conexă;

2) facilităţi de credit neutilizate pentru garanţii de licitaţie şi de bună execuţie (tender and performance guarantees) care pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonităţii debitorului; şi

3) alte elemente care prezintă un risc scăzut.

 

 

Anexa nr.2

la Regulamentul cu privire la tratamentul

riscului de credit pentru bănci potrivit

abordării standardizate

 

Cerinţe aferente bunurilor imobile şi reguli de evaluare în sensul atribuirii expunerilor

clasei garantate integral şi pe deplin cu ipoteci asupra bunurilor imobile

 

1. Bunurile imobile se califică drept garanţii reale eligibile în scopul punctelor 70 şi 72 numai dacă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute la punctele 2-6 din prezenta anexă.

2. Următoarele cerinţe privind securitatea juridică trebuie să fie îndeplinite:

a) o ipotecă sau o sarcină de orice fel asupra bunului imobil trebuie să poată fi puse în aplicare/executare şi trebuie să fie înregistrate în mod corespunzător şi în timp util;

b) toate cerinţele juridice pentru stabilirea gajului sunt îndeplinite;

c) contractul de gaj şi procesul juridic care stă la baza acestuia permite băncii să realizeze valoarea protecţiei într-un interval de timp rezonabil.

3. Trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe privind monitorizarea valorilor bunurilor imobile şi evaluarea bunurilor imobile:

a) băncile trebuie să monitorizeze valoarea bunurilor imobile în mod frecvent, şi cel puţin o dată în fiecare an în cazul bunurilor imobile cu destinaţie comercială şi cel puţin o dată la fiecare trei ani în cazul bunurilor imobile cu destinaţie locativă. Băncile trebuie să efectueze monitorizarea mai frecventă în cazul în care condiţiile de piaţă suferă modificări semnificative;

b) bunurile imobile trebuie să fie reevaluate atunci când informaţiile de care dispun băncile indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă. Pentru creditele totale pe debitor care depăşesc echivalentul a 3 milioane EUR sau 2% din fondurile proprii ale băncii, reevaluarea bunului imobil se efectuează cel puţin o dată la fiecare trei ani. Valoarea de ipotecă trebuie să fie stabilită/revizuită de către un evaluator care are calificarea, abilităţile şi experienţa necesară pentru a efectua o evaluare şi care este independent de procesul de luare a deciziei aferente creditului. Criteriile aferente nominalizării evaluatorului sunt prevăzute în politicile interne ale băncii.

4. Băncile pot utiliza metode statistice pentru a monitoriza valoarea bunurilor imobile şi a identifica bunurile imobile care necesită reevaluare.

5. Băncile trebuie să documenteze în mod clar tipurile de bunuri imobile cu destinaţie locativă şi bunuri imobile cu destinaţie comercială pe care le acceptă, precum şi politicile lor de creditare în acest sens.

6. Băncile trebuie să dispună de proceduri pentru a monitoriza ca bunul imobil acceptat ca protecţie a creditului este asigurat în mod adecvat împotriva riscului de daune.