L E G E A
asistenţei sociale
nr. 547-XV din 25.12.2003
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.42-44/249 din 12.03.2004
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni de bază
Articolul 2. Scopurile legii
Articolul 3. Principiile asistenţei sociale
Articolul 4. Obiectivele asistenţei sociale
Articolul 5. Dreptul la asistenţă socială
Articolul 6. Politica de asistenţă socială
Capitolul II
BENEFICIARII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 7. Categoriile de beneficiari
Articolul 8. Stabilirea dreptului la asistenţă socială
Capitolul III
PRESTAŢII ŞI SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 9. Formele asistenţei sociale
Articolul 10. Serviciile sociale
Articolul 11. Acordarea prestaţiilor şi a serviciilor sociale
Capitolul IV
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI
DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 12. Asistenţa socială la nivel central
Articolul 13. Asistenţa socială la nivel teritorial
Articolul 14. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale în organizarea asistenţei sociale la nivel local
Capitolul V
PERSONALUL DIN SISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 15. Formarea personalului
Articolul 16. Atestarea personalului
Articolul 17. Asistentul social
Articolul 18. Lucrătorul social
Articolul 19. Obligaţiile personalului
Articolul 20. Evaluarea activităţii
Articolul 21. Comisia disciplinară
Capitolul VI
FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE
Articolul 22. Sursele de finanţare
Articolul 23. Modul de finanţare
Articolul 24. Gestionarea prestaţiilor şi serviciilor
Articolul 25. Plata prestaţiilor
Capitolul VII
RĂSPUNDERI
Articolul 26. Responsabilităţi
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 27. Obligaţiile Guvernului
Notă: În cuprinsul legii, sintagmele „Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului” şi „Ministerul Educaţiei şi Tineretului” se substituie, respectiv, prin sintagmele „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei” şi „Ministerul Educaţiei” conform Legii nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010
Notă: În cuprinsul Legii sintagma “Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale” se substituie prin sintagma “Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului” conform Legii nr.107-XVI din 16.05.2008, în vigoare 20.06.2008
Notă: În cuprinsul legii, cuvintele “Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale” şi “Ministerul Sănătăţii” se substituie prin cuvintele “Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale”, iar cuvintele “Ministerul Educaţiei” - prin cuvintele “Ministerul Educaţiei şi Tineretului” conform Legii nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 08.12.2006
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni de bază
În prezenta lege, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
asistenţă socială – componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi a familiilor aflate în dificultate;
risc social – pericol pentru persoană sau familie de a fi afectată de consecinţele economice negative ale pierderii potenţialului fizic, statutului ocupaţional sau social (boală, accident, disabilitate, îmbătrînire, deces, maternitate, şomaj, inadaptare socială etc.);
venit global al unei persoane (constituie o parte din venitul global al familiei) – sumă a mijloacelor băneşti provenite din activitatea salarizată şi din activitatea de întreprinzător, care include, de asemenea, veniturile din comercializarea producţiei agricole din gospodăria auxiliară, veniturile provenite din proprietate, prestaţiile sociale în bani, prestaţiile sociale în natură şi alte venituri curente, calculată pentru o persoană;
asistent social – persoană cu studii speciale în domeniu, care prestează servicii specializate persoanelor şi familiilor care, temporar, se află în dificultate şi care, din motive de natură economică, socială, fizică sau psihologică, nu sînt în stare să îşi realizeze, prin mijloace şi eforturi proprii, un nivel decent de viaţă;
lucrător social – persoană cu instruire specială sau fără instruire specială, dar care a frecventat cursurile de pregătire profesională şi care prestează persoanelor asistate servicii de necesitate primară;
anchetă socială – act care constată situaţia materială şi socială actuală a persoanei sau a familiei, ce solicită asistenţă socială, şi care conţine date referitoare la persoană sau la membrii familiei (vîrstă, ocupaţie, venituri), la locuinţă şi la bunurile pe care le posedă, la problemele cu care se confruntă aceştia;
persoană şi familie defavorizată – persoană şi familie socialmente vulnerabile, aflate în situaţii care împiedică activitatea normală a acestora din punct de vedere economic, educativ, social etc.;
beneficiar de asistenţă socială – persoană sau familie defavorizată căreia, în temeiul cererii, anchetei sociale şi al actelor constatatoare, i se acordă prestaţii şi/sau servicii sociale;
dependenţă socială – stare a persoanei care, din cauza pierderii independenţei fizice, psihice sau intelectuale, are nevoie de asistenţă socială pentru îndeplinirea funcţiilor curente de importanţă vitală;
plasament familial – formă de ocrotire a minorului rămas fără supravegherea părinţilor sau ai cărui părinţi se află în situaţie de risc sau în altă situaţie care necesită instituirea tutelei;
reintegrare socială – reabilitare a funcţiilor de bază (economică, educativă, socială etc.) ale unei persoane sau familii, care permite acestora să participe la viaţa socială;
familie cu mulţi copii – familie cu 3 şi mai mulţi copii.
Articolul 2. Scopurile legii
Prezenta lege are drept scop determinarea principiilor şi obiectivelor asistenţei sociale, stabilirea dreptului la asistenţă socială, prestaţiilor şi serviciilor de asistenţă socială, categoriilor de beneficiari ai acesteia, precum şi a cerinţelor faţă de personalul din sistemul de asistenţă socială.
Articolul 3. Principiile asistenţei sociale
Asistenţa socială se întemeiază pe următoarele principii:
a) recunoaşterea independenţei şi autonomiei personalităţii, respectarea demnităţii umane;
b) universalitatea dreptului la asistenţă socială, garantarea accesibilităţii acesteia;
c) solidaritatea socială;
d) flexibilitatea măsurilor de asistenţă socială, aducerea lor în concordanţă cu necesităţile reale ale persoanei sau ale familiei aflate în dificultate;
e) parteneriatul social ca mijloc de realizare şi evaluare a măsurilor de asistenţă socială;
f) responsabilitatea personală a beneficiarului de asistenţă socială.
Articolul 4. Obiectivele asistenţei sociale
(1) Obiectivele asistenţei sociale constau în depăşirea stării de dependenţă socială sau în înlăturarea stării de dificultate a persoanelor sau a familiilor şi în asigurarea integrării lor sociale, cu respectarea principiului autonomiei.
(2) Reintegrarea socială a persoanei sau a familiei cu statut social lezat este orientată spre restabilirea şi îmbunătăţirea relaţiilor acestora în societate.
Articolul 5. Dreptul la asistenţă socială
(1) De asistenţă socială beneficiază cetăţenii Republicii Moldova în funcţie de nivelul venitului global al unei persoane. Cuantumul venitului global al unei persoane, care acordă dreptul de a beneficia de o formă sau alta a asistenţei sociale, se reglementează prin actele legislative şi alte acte normative corespunzătoare.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii domiciliaţi în Republica Moldova beneficiază de protecţie socială în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 6. Politica de asistenţă socială
(1) Politica de asistenţă socială se realizează consecvent şi cu prioritate în favoarea persoanelor şi familiilor social-dependente sau susceptibile de a deveni social-dependente şi are drept obiective:
a) prevenirea sau reducerea dependenţei sociale şi atenuarea consecinţelor acesteia;
b) menţinerea unui nivel decent de viaţă al persoanei sau familiei;
c) acordarea unui sprijin suplimentar, temporar sau permanent, prin prestaţii şi servicii sociale.
(2) Politica de asistenţă socială are drept scop orientarea măsurilor politice şi socioeconomice spre asigurarea de posibilităţi egale atît pentru membrii societăţii, cît şi pentru sistemele instituţional-administrative organizate la nivel local şi central.
(3) Măsurile de asistenţă socială se realizează prin programe şi acţiuni personalizate, preventive sau curente, organizate şi garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de alte organe sau organizaţii ale societăţii civile.
(4) Programele de asistenţă socială se elaborează de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi se coordonează cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. La elaborarea acestor programe sînt antrenate, în calitate de parteneri sociali, organizaţiile neguvernamentale, persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, instituţiile de cult recunoscute în Republica Moldova şi reprezentanţii societăţii civile.
(5) Coordonarea activităţii de asistenţă socială, realizate în cadrul sistemului naţional de protecţie socială, revine autorităţii administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniu.
Capitolul II
BENEFICIARII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 7. Categoriile de beneficiari
De asistenţă socială beneficiază persoanele şi familiile care, din cauza unor factori de natură economică, fizică, psihologică sau socială, nu au posibilitate să îşi asigure un nivel decent de viaţă, şi anume:
a) copiii şi tinerii ale căror sănătate, dezvoltare şi integritate fizică, psihică sau morală sînt prejudiciate în mediul în care locuiesc;
b) familiile care nu îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor;
c) familiile fără venituri sau cu venituri mici;
d) persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire şi supraveghere sau sînt incapabile să facă faţă nevoilor sociomedicale;
e) copiii cu disabilităţi pînă la vîrsta de 18 ani;
f) familiile cu mulţi copii;
g) familiile monoparentale cu copii;
h) persoanele vîrstnice;
i) persoanele cu disabilităţi;
j) alte categorii de persoane şi familii aflate în dificultate.
Articolul 8. Stabilirea dreptului la asistenţă socială
(1) Necesitatea în asistenţă socială a categoriilor de persoane şi familii specificate la art.7 este determinată conform criteriilor stabilite de Guvern.
(2) Persoanele şi familiile specificate la art.7 au dreptul la alegerea liberă a formelor de asistenţă socială, în baza cererii depuse la autoritatea administraţiei publice locale.
(3) Dreptul la prestaţii şi servicii sociale se stabileşte în temeiul anchetei sociale şi al actelor constatatoare.
(4) Serviciile sociale, prevăzute de prezenta lege, se acordă în baza consimţămîntului liber exprimat al persoanei care necesită sprijin şi are discernămînt sau al reprezentantului ei legal, în cazul în care aceasta este lipsită de sau limitată în capacitate de exerciţiu.
(5) Beneficiarul de prestaţii şi/sau de servicii sociale este obligat să comunice în scris autorităţii, care i-a stabilit acest drept, despre orice eveniment de natură să conducă la modificarea, suspendarea sau încetarea dreptului.
(6) Dreptul la asistenţă socială nu exonerează persoana de responsabilitate pentru sine şi pentru propria familie.
(7) În cazul în care se încalcă drepturile şi libertăţile persoanei asistate ori asistentul social sau lucrătorul social nu respectă obligaţia de a păstra secretul profesional şi secretul intimităţii persoanei menţionate, aceasta sau reprezentantul ei legal este în drept să sesizeze instanţa de judecată.
[Art.8 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
Capitolul III
PRESTAŢII ŞI SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 9. Formele asistenţei sociale
(1) Asistenţa socială se acordă sub formă de:
a) prestaţii în bani (alocaţii, compensaţii, indemnizaţii etc.) sau prestaţii în natură;
b) servicii sociale.
(2) Asistenţa socială poate fi acordată şi indirect, inclusiv sub formă de gratuităţi sau de reduceri la procurarea unor bunuri sau la plata unor servicii curente ce ţin de locuinţă.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de posibilităţile financiare reale, pot institui şi acorda persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, pe lîngă formele de asistenţă socială stabilite prin prezenta lege, şi alte forme de asistenţă socială.
(4) Alocaţiile, compensaţiile, indemnizaţiile, ajutoarele şi alte prestaţii acordate în bani sau în natură, temporar sau permanent, sînt considerate, conform legislaţiei, venituri la stabilirea dreptului la asistenţă socială.
[Art.9 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Articolul 10. Serviciile sociale
(1) Serviciile sociale reprezintă activităţi specializate desfăşurate în favoarea persoanelor sau a familiilor specificate la art.7.
(2) Serviciile sociale sînt complementare celor de asistenţă medicală care se acordă conform legislaţiei.
(3) Calitatea serviciilor sociale se asigură prin respectarea standardelor de calitate stipulate în contractele încheiate cu furnizorii de servicii.
(4) În categoria serviciilor sociale se includ şi serviciile acordate în instituţiile specializate (centrele sociale de zi sau de noapte, azilurile pentru bătrîni, centrele de reabilitare, protezare şi recuperare), plasarea în instituţiile de asistenţă socială, serviciile acordate de către secţiile de deservire socială la domiciliu, examinarea la domiciliu de către consiliile de expertiză medicală a vitalităţii.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale organizează prestarea de servicii sociale în funcţie de problemele sociale existente în aria teritorială.
Articolul 11. Acordarea prestaţiilor şi a serviciilor sociale
(1) Acordarea prestaţiilor şi a serviciilor sociale se face la cererea scrisă a solicitantului sau, după caz, a reprezentantului legal al acestuia ori a altei persoane a cărei legitimitate este justificată prin actele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Beneficiar de prestaţii şi/sau de servicii sociale destinate pentru creşterea şi educarea copiilor poate fi unul dintre părinţi sau reprezentantul legal al copilului.
(3) Beneficiarii de prestaţii şi de servicii sociale au dreptul de a fi informaţi asupra condiţiilor de acordare a acestora, asupra rezultatelor anchetelor sociale efectuate, asupra datei constituirii dreptului la asistenţă socială şi asupra modalităţii de primire a ei.
(4) Serviciile sociale se acordă la domiciliu sau în cadrul instituţiilor specializate gratuit ori cu plată parţială sau integrală.
(5) Acordarea de servicii sociale în instituţiile specializate se efectuează în cazuri excepţionale, deoarece îngrijirea în familie se consideră mai eficientă.
Capitolul IV
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI
DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 12. Asistenţa socială la nivel central
(1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este autoritatea din cadrul administraţiei publice centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei sociale şi evaluează funcţionarea sistemului de asistenţă socială.
(2) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei exercită următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi promovează politica de asistenţă socială şi strategia naţională de dezvoltare a acesteia şi exercită controlul asupra realizării lor;
b) pregăteşte proiecte de acte normative, de norme metodologice şi propuneri cu privire la ameliorarea funcţionării sistemului de asistenţă socială;
c) elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale;
d) elaborează metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare a instituţiilor de asistenţă socială, publice şi private, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu, organizează procesul de acreditare şi de evaluare a acestora în conformitate cu legislaţia;
e) dezvoltă relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii internaţionale analoage, încheie convenţii de colaborare cu acestea;
f) coordonează şi evaluează activitatea direcţiilor municipale asistenţă socială şi a secţiilor raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei;
g) contribuie la dezvoltarea sistemului de servicii sociale, promovează variantele de alternativă ale instituţionalizării;
h) colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu reprezentanţii societăţii civile;
i) creează sistemul informaţional în domeniu.
(3) La elaborarea politicii de asistenţă socială, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei se consultă cu reprezentanţii societăţii civile.
(4) În subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale pot funcţiona instituţii de asistenţă socială specializate, înfiinţate prin hotărîre de Guvern, precum şi unităţi de cercetări ştiinţifice în domeniu.
[Art.12 modificat prin Legea nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 08.12.2006]
Articolul 13. Asistenţa socială la nivel teritorial
(1) La nivel teritorial funcţionează direcţii municipale asistenţă socială şi secţii raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei, constituite de consiliile raionale (municipale) corespunzătoare, de comun acord cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şi subordonate autorităţilor respective ale administraţiei publice locale şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Direcţiile municipale asistenţă socială şi secţiile raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale şi în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, realizează politica de asistenţă socială şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial.
(3) Direcţia municipală asistenţă socială exercită următoarele atribuţii principale:
a) coordonează şi evaluează activitatea direcţiilor de sector asistenţă socială şi protecţie a familiei;
b) asigură acordarea de servicii sociale în funcţie de specificul local;
c) creează sistemul informaţional în domeniul asistenţei sociale la nivel de municipiu;
d) generalizează şi sistematizează informaţia privind asistenţa socială şi analizează eficienţa acesteia la nivel de municipiu;
e) informează populaţia municipiului despre situaţia în domeniul asistenţei sociale, despre modul de acordare a prestaţiilor şi a serviciilor sociale.
(4) Secţia raională asistenţă socială şi protecţie a familiei exercită următoarele atribuţii principale:
a) relevă problemele sociale locale, organizează şi acordă asistenţă socială în funcţie de solicitările locale;
b) elaborează, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu antrenarea reprezentanţilor societăţii civile, programe locale de dezvoltare a asistenţei sociale şi exercită controlul asupra realizării acestora;
c) evaluează situaţia persoanei sau familiei ce solicită asistenţă socială prin întocmirea anchetei sociale şi propune căi de soluţionare a problemelor sociale;
d) creează sistemul informaţional în domeniul asistenţei sociale la nivel de raion;
e) generalizează şi sistematizează informaţia privind asistenţa socială şi analizează eficienţa acesteia la nivel de raion;
f) informează populaţia raionului despre situaţia în domeniul asistenţei sociale, despre modul de acordare a prestaţiilor şi a serviciilor sociale;
g) colaborează cu unităţile de asistenţă socială din raza teritorială în care activează, supraveghează activitatea acestora şi înaintează primarilor propuneri în vederea optimizării acesteia.
[Art.13 modificat prin Legea nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 08.12.2006]
Articolul 14. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale în organizarea asistenţei sociale la nivel local
(1) Autorităţile administraţiei publice locale analizează problemele sociale, iniţiază studierea şi analiza situaţiei în sfera socială pe teritoriul subordonat şi, în baza rezultatelor obţinute şi pornind de la posibilităţile financiare reale, adoptă şi dezvoltă strategii locale de sprijin al persoanelor şi familiilor defavorizate, aprobă programe de asistenţă socială şi exercită controlul asupra realizării acestora, asigură resursele umane, materiale şi financiare necesare pentru soluţionarea problemelor sociale stringente.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale pot înfiinţa, independent sau în parteneriat cu reprezentanţii societăţii civile, instituţii şi servicii specializate de asistenţă socială.
(3) Consiliul local instituie pe lîngă primărie o unitate (unităţi) de asistent social, subordonat atît primăriei, cît şi secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei, care asigură medierea dintre solicitanţii de asistenţă socială şi secţia menţionată sau alte instituţii şi organizaţii prestatoare de servicii sociale.
[Art.14 modificat prin Legea nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 01.01.2007]
Capitolul V
PERSONALUL DIN SISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Articolul 15. Formarea personalului
(1) Acţiunile de asistenţă socială se realizează de asistenţii sociali şi lucrătorii sociali.
(2) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în comun cu Ministerul Educaţiei, asigură formarea personalului pentru activitatea în domeniul asistenţei sociale. În scopul ridicării nivelului profesional al asistenţilor sociali şi al lucrătorilor sociali, se organizează cursuri de perfecţionare a calificării.
(3) Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, asigură elaborarea şi aprobă programe de pregătire a unui personal calificat în domeniul asistenţei sociale.
(4) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, determină efectivul necesar de cadre în domeniul asistenţei sociale.
(5) Instituţiile de asistenţă socială sînt obligate să respecte normele minimale de personal, aprobate prin ordinul ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei.
[Art.15 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.15 modificat prin Legea nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 08.12.2006]
Articolul 16. Atestarea personalului
(1) Pentru desfăşurarea activităţii de asistenţă socială, personalul format în acest domeniu este atestat de o comisie competentă, care funcţionează în cadrul secţiilor (direcţiilor) asistenţă socială şi protecţie a familiei.
(2) Modul de atestare este stabilit prin regulamentul aprobat de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Articolul 17. Asistentul social
(1) Asistent social poate fi persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul în teritoriul ei;
b) are studii speciale în domeniu;
c) este aptă, conform unui certificat medical, pentru exercitarea atribuţiilor de asistent social.
(2) Nu poate fi asistent social persoana:
a) privată de dreptul de a lucra în domeniu pe durata stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă sau prin sancţiune disciplinară;
b) care are antecedente penale nestinse.
Articolul 18. Lucrătorul social
(1) Atribuţiile lucrătorului social pot fi exercitate atît de persoanele cu pregătire teoretică şi practică în acest domeniu, cît şi de membrii familiei, de vecini sau de alte persoane capabile să presteze servicii de primă necesitate persoanelor specificate la art.7.
(2) Formarea profesională a lucrătorului social trebuie să asigure adaptarea acestuia la orice situaţie în care se poate afla persoana asistată, să asigure educarea acestuia în spiritul respectului demnităţii persoanei asistate şi al responsabilităţii pentru sănătatea fizică şi psihică a ei.
Articolul 19. Obligaţiile personalului
(1) Asistentul social şi lucrătorul social sînt obligaţi:
a) să respecte normele eticii profesionale şi legislaţia privind problemele sociale;
b) să respecte confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei;
c) să respecte dreptul de a alege al persoanei sau familiei asistate;
d) să manifeste competenţă la soluţionarea problemelor sociale ale persoanei sau familiei;
e) să apere persoana asistată de abuzul de încredere;
f) să dea dovadă de onestitate în exerciţiul funcţiunii;
g) să conştientizeze problemele şi interesele persoanei asistate pentru asigurarea autonomiei acesteia şi implicarea activă a ei în societate;
h) să sprijine persoanele şi familiile aflate în dificultate prin mobilizarea resurselor materiale şi umane existente.
(2) Standardele ocupaţionale pentru asistentul social şi lucrătorul social se stabilesc de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
[Art.19 modificat prin Legea nr.322-XVI din 03.11.2006, în vigoare 08.12.2006]
Articolul 20. Evaluarea activităţii
Activitatea desfăşurată de asistentul social şi lucrătorul social este evaluată anual, pe baza datelor din rapoartele acestora, de către conducerea persoanei juridice, cu care asistentul sau lucrătorul a încheiat contract individual de muncă.
Articolul 21. Comisia disciplinară
(1) În cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei se înfiinţează o comisie disciplinară, care funcţionează pe baze obşteşti şi de a cărei competenţă ţine analiza abaterilor săvîrşite de asistenţii sociali şi lucrătorii sociali.
(2) În cazul depistării unor încălcări grave ale normelor eticii profesionale şi ale normelor moralei de către asistentul social sau lucrătorul social, comisia disciplinară poate propune suspendarea din funcţie sau concedierea acestuia.
(3) Regulamentul comisiei disciplinare se aprobă de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Capitolul VI
FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE
Articolul 22. Sursele de finanţare
(1) Acţiunile de asistenţă socială se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din fondurile republican şi locale de susţinere socială a populaţiei, din donaţii, sponsorizări, precum şi din contribuţiile beneficiarilor de asistenţă socială.
(2) Instituţiile de asistenţă socială pot organiza gospodării auxiliare în vederea obţinerii unor venituri pe care le pot gestiona în calitate de mijloace speciale.
(3) Pentru finanţarea serviciilor sociale sînt utilizate şi mijloacele încasate drept contribuţii ale persoanelor beneficiare care dispun de venituri proprii.
(4) Contribuţiile beneficiarilor de asistenţă socială se stabilesc, în funcţie de veniturile proprii ale beneficiarilor, după cum urmează:
a) de către autorităţile administraţiei publice locale – pentru serviciile sociale finanţate din bugetele proprii;
b) de către persoanele juridice (cu avizul autorităţilor administraţiei publice locale) – pentru serviciile sociale organizate şi finanţate de acestea;
c) de Guvern – pentru serviciile sociale finanţate de la bugetul de stat;
d) prin acordul părţilor – în cazul programelor de asistenţă socială finanţate în parteneriat.
[Art.22 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
Articolul 23. Modul de finanţare
(1) Acţiunile de asistenţă socială sînt finanţate din bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei, din donaţii, granturi şi alte surse conform legislaţiei în vigoare.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, pornind de la posibilităţile financiare reale, asigură baza materială necesară pentru organizarea şi funcţionarea unităţilor de asistenţă socială, pentru acordarea serviciilor sociale proprii şi sprijină acţiunile de asistenţă socială întreprinse de persoanele fizice şi juridice, de instituţiile de cult recunoscute în Republica Moldova şi de organizaţiile societăţii civile.
(3) Cheltuielile pentru asistenţa socială acordată copiilor de către autorităţile administraţiei publice locale se finanţează conform legislaţiei în vigoare.
[Art.23 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
Articolul 24. Gestionarea prestaţiilor şi serviciilor
Prestaţiile şi serviciile sociale acordate, în conformitate cu prezenta lege, de către direcţiile municipale asistenţă socială şi secţiile raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei se gestionează de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Articolul 25. Plata prestaţiilor
Plata prestaţiilor sociale se efectuează, în conformitate cu legislaţia, de către unităţile specializate abilitate, din mijloacele aprobate pentru această destinaţie.
Capitolul VII
RĂSPUNDERI
Articolul 26. Responsabilităţi
Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE
Guvernul, în termen de 5 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura anularea de către ministere şi departamente a actelor normative ce contravin prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Eugenia OSTAPCIUC
|
| Chişinău, 25 decembrie 2003. | |
| Nr.547-XV. |
