L E G E

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

 

nr. 138  din  03.12.2015

 

Monitorul Oficial nr.361-369/675 din 31.12.2015

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Art.I. – Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72–74, art.195), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 67, alineatul (2) se completează în final cu textul „ , iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul acestuia – pînă la 8 ore pe zi”;

2. Articolul 89 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probaţiunea, iar militarilor – termenul de probă.”

3. Articolul 90:

la alineatele (1), (2), (7), (8), (9), (10) şi (11), cuvintele „termenul de probă”, în toate cazurile, se substituie cu cuvintele „perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă”;

alineatul (6):

la litera a), după cuvîntul „domiciliul” se introduc cuvintele „şi/sau reşedinţa”;

alineatul se completează cu literele f), g) şi h) cu următorul cuprins:

„f) să participe la programe probaţionale;

g) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii;

h) să fie supus monitorizării electronice.”

alineatul (10) se completează în final cu textul „ , dacă, după caz, nu sînt aplicabile prevederile alin.(11) din prezentul articol”;

alineatul (11) se completează în final cu textul „ , la propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei”.

4. La articolul 91 alineatul (1), după cuvintele „de detenţie” se introduce textul „şi care au dat dovadă de corectare şi reeducare în timpul executării pedepsei”.

5. La articolul 96 alineatul (2), textul „a renunţat la copil sau continuă să se eschiveze de la educarea lui” se substituie cu textul „refuză să-şi exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti sau încalcă condiţiile probaţiunii”.

 

Art.II. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 82¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 82¹. Consilierul de probaţiune

(1) Consilierul de probaţiune este persoana care efectuează evaluarea psihosocială şi controlul subiecţilor probaţiunii, contribuie la resocializarea şi la adaptarea socială a acestora prin formarea unei atitudini şi a unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate şi a prevenirii săvîrşirii de noi infracţiuni.

(2) Consilierul de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele cauzei.”

 

Art.III. – Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214–220, art.704), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 173:

la alineatul (1), textul „pedepsei retragerii gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat,” se exclude;

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Executarea pedepsei retragerii gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se asigură de către organul abilitat care a oferit gradul, titlul special sau distincţia de stat.”

2. Articolul 187 se abrogă.

3. La articolul 259 alineatul (5), cuvintele „sau schimba domiciliul încunoştinţînd în prealabil organul” se substituie cu cuvintele „sau schimba domiciliul şi/sau reşedinţa comunicînd în prealabil în scris organului”.

4. Articolul 261:

la alineatul (5), cuvintele „sau schimba domiciliul încunoştinţînd în prealabil organul” se substituie cu cuvintele „sau schimba domiciliul şi/sau reşedinţa comunicînd în prealabil în scris organului”;

la alineatul (6), cuvintele „termenului de probă stabilit” se substituie cu cuvintele „perioadei de probaţiune stabilite”.

5. Articolul 268 se completează cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:

„(4¹) Persoana liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul şi/sau reşedinţa comunicînd în prealabil în scris organului care exercită controlul asupra comportamentului său.”

6. Codul se completează cu articolul 271¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 271¹. Monitorizarea electronică

(1) Persoanelor liberate de pedeapsa penală li se poate aplica, în calitate de obligaţie, monitorizarea electronică ce constă în supravegherea prin sistemele GPS, prin utilaj telefonic fix sau mobil.

(2) În caz de aplicare a monitorizării electronice, subiectului probaţiunii i se instalează brăţară specială la picior sau la mînă.

(3) În cazul în care persoana liberată de pedeapsa penală refuză, din motive religioase, să i se instaleze brăţară specială, monitorizarea electronică nu va fi aplicată. Refuzul de a se supune monitorizării electronice nu poate constitui drept impediment pentru aplicarea probaţiunii.

(4) Subiectului probaţiunii supus monitorizării electronice i se stabilesc:

a) zona de deplasare;

b) zona şi/sau locul unde este interzis să se deplaseze;

c) perioada de timp în care i se interzice de a părăsi domiciliul sau reşedinţa.

(5) Asigurarea monitorizării electronice a tuturor categoriilor de persoane monitorizate se efectuează de către organele de probaţiune.

(6) În caz de încălcare repetată a obligaţiilor în cadrul sistemului de monitorizare electronică, consilierul de probaţiune înaintează un demers în instanţa de judecată pentru anularea liberării de pedeapsa penală şi pentru trimiterea persoanei în penitenciar.

(7) Monitorizarea electronică poate fi aplicată şi condamnaţilor care se deplasează fără escortă sau însoţire şi/sau celor care se deplasează pe o durată scurtă de timp în afara penitenciarului, conform art.216 şi 217.

(8) Cheltuielile pentru exploatarea şi întreţinerea utilajului electronic sînt suportate de bugetul de stat.

(9) În caz de deteriorare a utilajului electronic de către persoana supusă monitorizării electronice, persoana dată restituie costul acestui utilaj.

(10) În caz de stabilire a deteriorării intenţionate a utilajului electronic, consilierul de probaţiune înaintează un demers în instanţa de judecată pentru anularea liberării de pedeapsa penală şi pentru trimiterea persoanei în penitenciar.

(11) În caz de defectare a utilajului electronic din motive care nu depind de persoana supusă monitorizării electronice, acesta va fi înlocuit, iar costurile vor fi suportate de bugetul de stat.”

 

Art.IV. – Legea nr.8-XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.103–105, art.389), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Legea se completează cu articolele 2¹–2¹⁰ cu următorul cuprins:

„Articolul 2¹. Principiile probaţiunii

Activitatea de probaţiune se desfăşoară pe următoarele principii:

a) respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane, neadmiterea discriminării de orice natură, inclusiv pe motiv de dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă;

b) sprijinirea şi încurajarea permanentă a subiecţilor probaţiunii, asistaţi şi consiliaţi, în vederea reintegrării lor în societate şi asumării de responsabilitate pentru propriile acţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;

c) oportunitatea, asigurarea reacţiei sociale eficace la fapta săvîrşită, intervenţia în soluţionarea problemelor persoanei aflate în conflict cu legea penală în funcţie de situaţia psihosocială şi de condiţiile de fapt ale săvîrşirii infracţiunii;

d) participarea comunităţii la procesul de asistenţă, de consiliere psihosocială şi de control;

e) diferenţierea şi individualizarea psihosocială a subiectului probaţiunii şi a infracţiunii pe care a săvîrşit-o;

f) prezumţia nevinovăţiei subiectului probaţiunii;

g) respectarea legii şi a hotărîrilor judecătoreşti;

h) respectarea confidenţialităţii datelor cu caracter personal.

 

Articolul 2². Resocializarea

(1) Resocializarea presupune un proces de influenţă asupra subiectului probaţiunii (organizatoric, psihosocial, pedagogic, educativ etc.) în scop de schimbare a unor orientări negative, a comportamentului antisocial şi de întărire a rezultatelor corectării.

(2) Elementele de resocializare includ:

a) evaluarea personalităţii şi a necesităţilor;

b) evaluarea motivaţiei pentru schimbare;

c) evaluarea riscului de recidivă;

d) supravegherea;

e) asistenţa şi consilierea.

 

Articolul 2³. Evidenţa subiecţilor probaţiunii

Evidenţa subiecţilor probaţiunii se ţine în registre electronice şi pe suport de hîrtie în modul stabilit de legislaţie. Temei pentru evidenţa subiecţilor probaţiunii este hotărîrea instanţei de judecată, ordonanţa procurorului sau decretul de graţiere al Preşedintelui Republicii Moldova.

 

Articolul 2⁴. Evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii

(1) Evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii constă în analiza procesului de schimbare comportamentală, de resocializare a subiectului probaţiunii şi se efectuează printr-o intervenţie individualizată.

(2) Rezultatele evaluării se includ în ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiunii.

(3) Ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiunii se întocmeşte pe suport de hîrtie şi în format electronic.

(4) După evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii în cadrul probaţiunii postpenitenciare se întocmeşte planul de intervenţie.

 

Articolul 2⁵. Planificarea probaţiunii

(1) Planificarea probaţiunii presupune elaborarea unui complex de acţiuni de supraveghere, de asistenţă şi consiliere a subiectului probaţiunii în vederea realizării obiectivelor probaţiunii.

(2) Realizarea acţiunilor probaţiunii se efectuează în conformitate cu Regulamentul de planificare a probaţiunii, aprobat de către ministrul justiţiei.

 

Articolul 2⁶. Supravegherea subiecţilor probaţiunii

(1) Acţiunile de supraveghere se introduc în planul de probaţiune.

(2) Acţiunile de supraveghere a subiecţilor probaţiunii se realizează prin:

a) vizite la domiciliu, la reşedinţă, la locul de muncă şi de studii;

b) întrevederi;

c) control la organele competente privind comiterea de contravenţii şi infracţiuni;

d) verificarea trecerii frontierei de stat;

e) monitorizarea electronică;

f) alte acţiuni prevăzute de legislaţie.

 

Articolul 2⁷. Asistenţa şi consilierea

(1) În vederea acordării asistenţei şi consilierii, sînt necesare evaluarea iniţială cu stabilirea diagnosticului social, evaluarea continuă a situaţiei, evaluarea finală şi finalizarea intervenţiei.

(2) Evaluarea iniţială se realizează luîndu-se în considerare necesităţile subiectului probaţiunii.

(3) Evaluarea continuă a situaţiei constă în aprecierea efectelor produse de punerea în aplicare a planului de intervenţie.

(4) Evaluarea finală determină dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficient şi problema subiectului probaţiunii a fost ameliorată sau soluţionată.

(5) Finalizarea intervenţiei este momentul în care una dintre părţile implicate în probaţiune sau ambele consideră că obiectivele propuse au fost atinse sau că, dimpotrivă, asistenţa nu a dat rezultatul necesar.

(6) Activitatea de asistenţă şi consiliere presupune şi implicarea autorităţilor publice, a cultelor religioase şi a părţilor lor componente, a altor organizaţii neguvernamentale în soluţionarea problemelor subiectului probaţiunii şi poate fi efectuată prin desfăşurarea unor programe probaţionale sau de alt gen.

 

Articolul 2⁸. Asistenţa postpenitenciară

(1) Asistenţa postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenţie înainte de termen şi persoanelor eliberate din detenţie pe termen.

(2) Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în vederea soluţionării problemelor apărute în viaţa sa socială după detenţie.

(3) Asistenţa postpenitenciară se efectuează în baza acordului semnat dintre subiectul probaţiunii şi consilierul de probaţiune.

(4) Asistenţa postpenitenciară constă în:

a) prezentarea informaţiei despre posibilităţile de acordare a locului de trai;

b) acordarea suportului în căutarea unui loc de muncă;

c) acordarea suportului pentru plasament în instituţii de servicii sociale;

d) acordarea suportului în perfectarea buletinului de identitate şi a altor documente necesare subiectului probaţiunii;

e) organizarea şi implicarea în programe probaţionale;

f) consilierea pentru soluţionarea diverselor probleme sociale şi psihologice;

g) implicarea, cu ajutorul autorităţilor publice, organizaţiilor neguvernamentale din domeniul psihologic, medical şi social, în soluţionarea problemelor subiecţilor probaţiunii;

h) orice alt fel de asistenţă prevăzut de legislaţie.

 

Articolul 2⁹. Programe probaţionale

(1) Programe probaţionale pot fi programe de corecţie a comportamentului social şi programe de reintegrare socială. Programele probaţionale se desfăşoară individual şi/sau în grup.

(2) Programele de corecţie a comportamentului social constau în modificarea comportamentului, viziunilor şi capacităţilor care au condus la săvîrşirea infracţiunii.

(3) Programele de reintegrare socială constau în redobîndirea capacităţilor de a soluţiona problemele vieţii sociale cotidiene.

(4) Tipul programului probaţional se stabileşte de către consilierul de probaţiune, reieşind din evaluările efectuate.

 

Articolul 2¹⁰. Monitorizarea electronică

(1) Monitorizarea electronică constă în supravegherea prin utilaje electronice a persoanei liberate de pedeapsa penală.

(2) Monitorizarea electronică poate fi aplicată la stabilirea unor obligaţii sau restricţii.

(3) Asigurarea monitorizării electronice a tuturor categoriilor de persoane monitorizate se efectuează de către organele de probaţiune.

(4) Modul, condiţiile şi procedura de monitorizare electronică sînt reglementate în Codul de executare, precum şi în regulamentul aprobat de Guvern.”

2. Articolele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:

„Articolul 3. Subiecţii probaţiunii

Subiecţi ai probaţiunii sînt:

a) persoanele bănuite, învinuite, inculpate pentru care s-a solicitat referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii;

b) minorii liberaţi de răspunderea penală;

c) persoanele liberate condiţionat de răspunderea penală;

d) persoanele liberate de pedeapsa penală;

e) persoanele eliberate din locurile de detenţie care au solicitat asistenţa postpenitenciară;

f) persoanele condamnate sau sancţionate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.

 

Articolul 4. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii

(1) Subiecţii probaţiunii au dreptul:

a) să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile supravegherii;

b) să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;

c) să solicite şi să primească explicaţii referitoare la drepturile lor;

d) să participe la diverse programe desfăşurate de organele de probaţiune, de alte autorităţi publice, de asociaţiile obşteşti naţionale şi de organizaţiile internaţionale.

(2) Subiecţii probaţiunii sînt obligaţi:

a) să respecte obligaţiile şi restricţiile stabilite de instanţa de judecată şi de legislaţie;

b) să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune;

c) să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului organelor de probaţiune;

d) să participe la programe probaţionale şi de alt gen, dacă acestea au fost aplicate;

e) să utilizeze asistenţa postpenitenciară conform destinaţiei.

(3) În cazul în care persoanele eliberate din locurile de detenţie solicită susţinere în adaptarea socială, consilierul de probaţiune va încheia un acord în scris cu acestea. Modelul acordului se stabileşte de către ministrul justiţiei.”

3. La articolul 5, literele e), f) şi g) vor avea următorul cuprins:

„e) consilierea şi asistenţa subiectului probaţiunii în soluţionarea problemelor personale care au condus la săvîrşirea infracţiunii;

f) desfăşurarea programelor individuale sau a programelor de grup, concentrarea resurselor din comunitate cu scopul de a asista subiecţii probaţiunii în soluţionarea problemelor psihosociale;

g) supravegherea subiecţilor probaţiunii;”.

4. Articolul 6 se completează cu litera e) cu următorul cuprins:

„e) probaţiune juvenilă.”

5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Articolul 7. Dosarul personal de probaţiune

(1) Subiecţilor probaţiunii li se întocmeşte dosar personal. Dosarul personal de probaţiune conţine informaţii şi date cu caracter personal despre subiectul probaţiunii şi despre modul de desfăşurare a activităţii de probaţiune.

(2) Informaţiile şi datele cu caracter personal din dosarul personal de probaţiune sînt confidenţiale. Persoanele care au acces la dosarul personal de probaţiune au obligaţia de a păstra, în condiţiile legii, confidenţialitatea informaţiilor şi datelor cu caracter personal. Cu acordul subiectului probaţiunii, la dosarul personal de probaţiune pot avea acces: apărătorul, mediatorul, reprezentanţii organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul respectării drepturilor omului sau al ocrotirii persoanelor condamnate.

(3) Dosarul personal de probaţiune se întocmeşte pe suport de hîrtie şi în format electronic, cu respectarea prevederilor legislaţiei.

(4) Pentru încălcarea prevederilor alin.(2), persoanele respective răspund în condiţiile legii.”

6. Articolul 8:

la alineatul (1), după cuvîntul „inculpatului” se introduc cuvintele „care a împlinit vîrsta de răspundere penală”;

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) În probaţiunea presentinţială se acordă asistenţă şi consiliere subiectului probaţiunii.”

7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Articolul 10. Probaţiunea comunitară

(1) Probaţiunea comunitară prevede organizarea şi implementarea, în baza hotărîrii judecătoreşti sau, după caz, a ordonanţei procurorului, a activităţilor de resocializare a subiecţilor probaţiunii care sînt:

a) minori liberaţi de răspunderea penală;

b) persoane liberate condiţionat de răspunderea penală;

c) persoane liberate de pedeapsa penală;

d) persoane condamnate sau sancţionate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.

(2) Categoriilor de persoane specificate la alin.(1) li se pot aplica programe probaţionale.”

8. Articolul 11 alineatul (2):

la litera d), cuvîntul „invalizilor” se substituie cu cuvintele „persoanelor cu dizabilităţi”;

alineatul se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

„f) la includerea consilierilor de probaţiune în componenţa comisiilor instituţiilor penitenciare, care examinează cauzele cu privire la liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.”

9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Articolul 12. Probaţiunea postpenitenciară

(1) Probaţiunea postpenitenciară are drept scop acordarea de asistenţă şi consiliere persoanelor eliberate din locurile de detenţie pentru adaptarea lor în societate.

(2) Probaţiunea postpenitenciară se desfăşoară în condiţiile prezentei legi, ale Legii cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi ale altor acte normative în domeniu.”

10. În titlul şi în cuprinsul articolului 13, cuvintele „în privinţa minorilor” se substituie cu cuvîntul „juvenilă”.

11. Articolul 14 se abrogă.

12. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Articolul 15. Organizarea activităţii de probaţiune

(1) Activitatea de probaţiune se organizează de Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi se realizează de subdiviziunile teritoriale.

(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi subdiviziunile sale teritoriale formează organele de probaţiune.

(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune se aprobă de Guvern.”

13. Legea se completează cu articolele 15¹ şi 15² cu următorul cuprins:

„Articolul 15¹. Inspectoratul Naţional de Probaţiune

(1) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Justiţiei, care asigură administrarea activităţii subdiviziunilor teritoriale în domeniul probaţiunii.

(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune are statut de persoană juridică şi dispune de cont trezorerial şi de ştampilă cu denumire proprie.

(3) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este condus de către director, care este asistat de adjuncţi.

 

Articolul 15². Subdiviziunile teritoriale

(1) Subdiviziunile teritoriale sînt:

a) inspectoratele regionale de probaţiune;

b) birourile de probaţiune.

(2) Inspectoratele regionale de probaţiune au statut de persoană juridică şi dispun de conturi trezoreriale.

(3) Birourile de probaţiune intră în componenţa inspectoratelor regionale de probaţiune.

(4) Activitatea birourilor de probaţiune este organizată conform direcţiilor de activitate:

a) probaţiunea presentinţială şi juvenilă;

b) probaţiunea comunitară şi postpenitenciară;

c) monitorizarea executării pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunităţii şi a altor pedepse alternative detenţiei.

(5) În fiecare birou de probaţiune se numeşte cîte un consilier de probaţiune specializat în probaţiunea juvenilă.”

14. La articolul 18 alineatul (1), cuvintele „persoanele aflate în conflict cu legea” se substituie cu cuvintele „subiecţii probaţiunii”.

15. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Articolul 19. Consiliul consultativ al probaţiunii

(1) Pentru optimizarea conlucrării organelor la realizarea unei politici unitare în sfera probaţiunii se creează Consiliul consultativ al probaţiunii.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.

(3) În componenţa Consiliului consultativ al probaţiunii vor fi incluşi reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai societăţii civile.

(4) La nivel raional se instituie consiliul raional consultativ al probaţiunii. Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului raional consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.”

16. Articolele 21, 22, 23 şi 24 vor avea următorul cuprins:

„Articolul 21. Personalul organelor de probaţiune

(1) Personalul organelor de probaţiune se constituie din angajaţii Inspectoratului Naţional de Probaţiune şi angajaţii care activează nemijlocit în cadrul subdiviziunilor teritoriale (cu excepţia personalului tehnic).

(2) Personalul organelor de probaţiune dispune de legitimaţie de serviciu şi de insignă, ale căror modele sînt aprobate de Guvern.

(3) Personalul organelor de probaţiune este salarizat conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi conform altor acte normative în domeniu.

(4) Personalul organelor de probaţiune este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi din personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.

(5) În Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi în subdiviziunile teritoriale ale acestuia pot activa şi voluntari în condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la voluntariat.

 

Articolul 22. Consilierii de probaţiune

(1) Activitatea nemijlocită cu subiecţii probaţiunii se desfăşoară de către consilierii de probaţiune.

(2) Persoana care exercită funcţia de şef sau de şef adjunct al biroului de probaţiune are calitatea şi de consilier de probaţiune.

 

Articolul 23. Competenţa consilierului de probaţiune

Consilierul de probaţiune are următoarele atribuţii:

a) ţine evidenţa subiecţilor probaţiunii;

b) exercită evaluarea psihosocială a personalităţii subiectului probaţiunii;

c) exercită supravegherea subiecţilor probaţiunii;

d) acordă asistenţă şi consiliere subiecţilor probaţiunii;

e) monitorizează executarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;

f) întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii la solicitarea instituţiilor competente;

g) asigură executarea pedepsei penale şi contravenţionale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi a pedepsei sau a sancţiunii cu privarea de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate;

h) implementează programe probaţionale;

i) încheie acorduri cu subiecţii probaţiunii pentru acordarea asistenţei postpenitenciare;

j) acordă asistenţă postpenitenciară;

k) conlucrează cu autorităţile publice şi cu asociaţiile obşteşti în domeniul probaţiunii;

l) participă la şedinţele de judecată;

m) prezintă date statistice;

n) întocmeşte rapoarte despre activitatea sa;

o) evaluează activitatea de probaţiune;

p) înaintează propuneri în vederea dezvoltării activităţii de probaţiune;

q) păstrează confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă în executarea obligaţiilor de serviciu, chiar şi după încetarea activităţii de probaţiune, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

r) respectă normele de conduită în conformitate cu Codul de etică al consilierului de probaţiune.

 

Articolul 24. Drepturile consilierului de probaţiune

(1) Consilierul de probaţiune are dreptul:

a) să citeze subiecţii probaţiunii;

b) să solicite de la subiecţii probaţiunii respectarea obligaţiilor şi restricţiilor stabilite de instanţa de judecată şi de legislaţie;

c) să se familiarizeze cu dosarele penale şi contravenţionale ale subiecţilor probaţiunii;

d) să aibă acces în penitenciare, în inspectoratele de poliţie, procuratură, în administraţiile publice centrale şi locale în scop de exercitare a atribuţiilor de serviciu;

e) să viziteze subiecţii probaţiunii la domiciliu, reşedinţă, la locul de muncă şi de studii;

f) să solicite de la administraţiile publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, de la persoanele fizice şi juridice informaţii necesare pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune;

g) să primească orice informaţie relevantă despre subiectul probaţiunii în limitele atribuţiilor de serviciu;

h) să solicite de la subiecţii probaţiunii documente relevante pentru caz în limitele atribuţiilor de serviciu;

i) să verifice executarea de către subiecţii probaţiunii a cerinţelor expuse în planul de probaţiune;

j) să înainteze propuneri referitoare la programele guvernamentale de adaptare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie.

(2) Consilierul de probaţiune are şi alte drepturi prevăzute de lege.”

17. Articolul 25:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă şi bunurile personalului organelor de probaţiune sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani din ultima funcţie.”

alineatul (4):

la litera b), cuvîntul „invaliditate” se substituie, în cele trei cazuri, cu cuvîntul „dizabilitate”;

alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins:

„c) în caz de leziuni corporale cauzate în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, care exclud posibilitatea angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune de a exercita în continuare atribuţiile de serviciu, indemnizaţia unică fiind în cuantum de:

7 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate severă;

5 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate accentuată;

3 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate medie.”

la alineatul (5), cuvîntul „invalidităţii” se substituie cu cuvîntul „dizabilităţii”;

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la acestea restituie sumele plătite conform alin.(4).”

 

Art.V. – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3–6, art.15), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 392¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 392¹. Consilierul de probaţiune

(1) Consilierul de probaţiune este persoana care efectuează evaluarea psihosocială şi controlul subiecţilor probaţiunii, contribuie la resocializarea şi la adaptarea socială a acestora prin formarea unei atitudini şi a unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate şi prevenirii săvîrşirii de noi contravenţii.

(2) Consilierul de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele cauzei.”

 

Art.VI. – (1) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aproba Regulamentul privind monitorizarea electronică a subiecţilor probaţiunii;

c) va adopta alte acte necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi;

d) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(2) Ministerul Justiţiei va asigura republicarea Legii nr.8-XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pînă la 1 ianuarie 2016, articolul 2⁶ alineatul (2) litera e), articolul 2¹⁰ din Legea nr.8-XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune şi articolul 271¹ din Codul de executare vor fi aplicate în caz de finanţare din sursele neinterzise de lege.