H O T Ă R Î R E

despre controlul constituţionalităţii art.76 alin.(2)

din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea

nr.797-XIII din 2 aprilie 1996*

nr. 21  din  04.05.99

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.48-49/30 din 13.05.1999

* * *

________________________

* M.O. nr.81-82 ,1996, art.765.

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

Pavel BARBALAT, preşedinte

Nicolae CHISEEV, judecător

Mihai COTOROBAI, judecător

Constantin LOZOVANU, judecător-raportor

Gheorghe SUSARENCO, judecător

Ion VASILATI, judecător

cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, autorul sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şeful sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentantului Preşedintelui Republicii Moldova Raisa Grecu, şef al Serviciului acte ale Preşedintelui Republicii Moldova, reprezentantului Guvernului Mihai Buşuleac, prim-viceministru al justiţiei, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art.76 alin.(2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996.

Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului Victor Cecan, depusă la 11 ianuarie 1999, în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 22 ianuarie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond.

Analizînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor, explicaţiile autorului sesizării, reprezentanţilor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului,

Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

Regulamentul Parlamentului, în capitolul 3, titlul II, stabileşte procedura legată de activitatea deliberativă a deputaţilor în şedinţe. Astfel, art.75 din Regulament statuează procedura de vot pentru legile (constituţionale, organice, ordinare) şi hotărîrile examinate. În sesizare autorul menţionează că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, legile ordinare şi hotărîrile sînt adoptate de către legislativ cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Însă art.76 alin.(2) din Regulament stipulează că, în caz de paritate de voturi, la adoptarea legilor ordinare şi a hotărîrilor, votul Preşedintelui Parlamentului este decisiv. Autorul sesizării, invocînd regula că deputatul în Parlament are dreptul la un singur vot, consideră că această prevedere este contrară Constituţiei (art.74 alin.(2)).

Conform dispoziţiilor constituţionale, Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului, el este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Normele constituţionale statuează principiile generale de organizare şi funcţionare a Parlamentului, nominalizează o parte din organele de conducere, stabileşte concret competenţa Parlamentului ca organ legislativ. Referitor la organizarea internă a organului legislativ, art.64 alin.(1) din Constituţie stipulează că structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 a fost adoptat Regulamentul Parlamentului, care concretizează şi detaliază dispoziţiile constituţionale privind organizarea şi activitatea lui.

Problema abordată de autor necesită a fi examinată sub două aspecte: al rolului şi atribuţiilor Preşedintelui Parlamentului şi al particularităţilor procedurii de votare a legilor ordinare şi a hotărîrilor Parlamentului.

Parlamentul, ca oricare alt for, pentru a-şi îndeplini sarcinile, alege autorităţile şi organele sale de conducere. Una din autorităţile Parlamentului este Preşedintele Parlamentului, care, în conformitate cu art.64 alin.(2) din Constituţie, se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi. Pe durata mandatului Parlamentului revocarea Preşedintelui Parlamentului are loc prin vot secret cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor. Prin această stipulare precisă se evidenţiază funcţia sa înaltă, calitatea sa de om de stat influent şi independent.

Art.10 şi 12 din Regulament prevede expres atribuţiile Preşedintelui Parlamentului. Astfel, Preşedintele Parlamentului conduce lucrările Parlamentului şi ale Biroului permanent, face parte din acesta din oficiu, convoacă şedinţele ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului, asigură respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în timpul şedinţelor, primeşte şi distribuie proiectele de legi şi propunerile legislative, precum şi rapoartele comisiilor, anunţă rezultatul votării şi numeşte actele legislative adoptate, semnează legile şi hotărîrile adoptate de Parlament, reprezintă Parlamentul în ţară şi peste hotare, îndeplineşte alte atribuţii regulamentare în vederea organizării activităţii interne a Parlamentului.

Din cele enunţate rezultă că Preşedintele Parlamentului îndeplineşte atît atribuţii de natură politică, cît şi atribuţii de natură administrativă. În calitatea sa de deputat, Preşedintele participă la dezbateri şi la vot.

În ceea ce priveşte procedura de vot, Curtea Constituţională constată următoarele. În ultima etapă a procesului legislativ proiectul actului examinat de Parlament în şedinţă este supus votării. Conform regulilor democratice, opinia majorităţii este impusă tuturor, eliminîndu-se opinia minorităţii. Art.74 din Constituţie statuează că legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi, iar legile ordinare şi hotărîrile – cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. În conformitate cu art.143 din Constituţie, legile constituţionale se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi. Aceste dispoziţii constituţionale sînt reproduse integral în art.75 din Regulamentul Parlamentului.

Legiuitorul, în dispoziţiile constituţionale cu privire la procedura de vot, nu a specificat modalitatea adoptării legilor ordinare şi a hotărîrilor în caz de paritate de voturi. Considerînd această situaţie drept un vid juridic, legislativul stabileşte în art.76 alin.(2) din Regulament că, în caz de paritate de voturi, la adoptarea legilor ordinare şi a hotărîrilor, votul Preşedintelui Parlamentului este decisiv.

Potrivit art.64 din Constituţie, legislativului i se acordă autonomie administrativă, financiară şi posibilitatea de a-şi reglementa de sine stătător organizarea internă. Această autonomie însă trebuie să se subsumeze Constituţiei şi altor legi adoptate de Parlament. În consecinţă Curtea Constituţională constată că regula stabilită de legislativ în art.76 alin.(2) din Regulament contravine dispoziţiilor constituţionale.

După cum s-a menţionat, legile ordinare şi hotărîrile sînt adoptate de către legislativ cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi (art.74 alin.(2) din Constituţie). Din interpretarea logică a acestei dispoziţii constituţionale şi reieşind din caracterul ei imperativ se poate conchide că actul care nu întruneşte majoritatea simplă de voturi (fie că este paritate de voturi, fie că nu) se consideră neadoptat. Curtea Constituţională reiterează că votul deputatului în Parlament, după natura şi caracterul său, este personal, de regulă, este public, liber exprimat şi egal, indiferent de vîrsta, calitatea, funcţia, apartenenţa deputatului la grupul parlamentar majoritar ori minoritar. Pornind de la principiul egalităţii voturilor, prevederea respectivă din Regulament, contestată de autor, nu poate fi acceptată.

Totodată, avînd în vedere statutul specific al Preşedintelui Parlamentului, rolul său important în organizarea şi funcţionarea legislativului, faptul că este abilitat să reprezinte Parlamentul atît în ţară, cît şi peste hotare, conferirea unui caracter decisiv votului său ar putea dăuna principiului imparţialităţii, care trebuie să stea la baza activităţii sale.

Pentru considerentele expuse şi conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) şi art.140 din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a), art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 şi 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Declară neconstituţional art.76 alin.(2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996.

2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".