H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006

“Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice” şi art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII

din 8 decembrie 1992 în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006

nr. 16 din 12.06.2007

Monitorul Oficial nr.86-89/14 din 22.06.2007

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea Victoriei Botnariuc, grefier, Vitalie Nagacevschi, reprezentantul autorului sesizării Gheorghe Susarenco, deputat în Parlament, Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului, şi Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”¹ şi art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 “Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”² în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006.

___________

¹ M.O., 2006, nr.126-130, art.601

² Monitor, 1992, nr.12, art.363

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 15 decembrie 2006, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 25 decembrie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.

Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Curtea Supremă de Justiţie, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces, Curtea Constituţională

a constatat:

1. La 29 iunie 2006 Parlamentul a adoptat Legea nr.186-XVI “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” (în continuare - Legea nr.186-XVI şi, respectiv, Legea nr.1225-XII).

În redacţia nouă, art.12 din Legea nr.1225-XII stipulează restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice.

Potrivit alineatului opt al art.12, care face obiectul sesizării, în cazul cînd valoarea bunurilor care nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură nu depăşeşte suma de 200 mii lei, plata compensaţiei poate fi eşalonată pe o perioadă de pînă la 3 ani, iar în cazul cînd valoarea acestor bunuri depăşeşte suma de 200 mii lei - pe o perioadă de pînă la 5 ani.

Art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI, contestat, prevede că sub incidenţa prezentei legi nu cad persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate care au fost despăgubite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

2. Autorul sesizării consideră că prevederile art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI contravin normelor constituţionale cuprinse în art.16 alin.(2), art.46 alin.(1), (2) şi (3) şi art.54 alin.(2) din Constituţie, precum şi art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În argumentarea sesizării el susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece dezavantajează persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate, care au fost despăgubite în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.338 din 26 mai 1995, declarate neconstituţionale prin Hotărîrea Curţii nr.41 din 20 iulie 1999, în raport cu cele care urmează a fi despăgubite în baza Legii nr.186-XVI. În opinia sa, cei despăgubiţi nu au primit o recompensă reală pentru bunurile care le-au fost confiscate sau naţionalizate, încălcîndu-li-se dreptul de proprietate.

Aceleaşi motive de neconstituţionalitate expune autorul sesizării şi cu referire la dispoziţiile art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII în redacţia Legii nr.186-XVI.

3. Examinînd dispoziţiile contestate prin prisma Constituţiei, în raport cu legislaţia naţională şi actele internaţionale cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Curtea reţine următoarele.

Art.46 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie, art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului³, precum şi art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale⁴ declară dreptul la proprietate privată şi garantează protecţia acesteia. Potrivit normelor menţionate, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor. Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată.

___________

³ Tratate internaţionale, 1998, vol.I, pag.11

⁴ Ibidem, pag.359

Principiul supremaţiei dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic general al proprietăţii, ca de altfel şi cel al supremaţiei legii fundamentale, prevăzut de art.7 din Constituţie, nu poate aduce atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii. În dezvoltarea acestui raţionament Curtea subliniază că principiul supremaţiei Legii Supreme nu poate fi invocat cu referire la o lege anterioară Constituţiei din 1994, pretinzîndu-se că încalcă reguli instituite de Constituţie, deoarece aceste reguli nu erau în vigoare la data cînd legea a fost adoptată - în speţă Legea nr.1225-XII.

Prin urmare, principiile constituţionale privind protecţia proprietăţii, exproprierea în condiţiile legii şi repararea prejudiciului cauzat de o autoritate publică, statuate de art.46 alin.(1), (2) şi (3), art.53 alin.(1), art.54 alin.(2) din Constituţie, nu pot fi raportate la circumstanţele referitoare la confiscarea, naţionalizarea sau deposedarea în alt mod de avere în perioada represiunilor politice.

Obligaţia privind restituirea bunurilor şi recuperarea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice ia naştere doar atunci cînd statul consideră că este capabil să o onoreze. Republica Moldova şi-a propus să diminueze consecinţele represiunilor politice, angajîndu-se să repună în drepturi persoanele supuse represiunilor politice şi să despăgubească cetăţenii săi prejudiciaţi. Adoptarea, la 8 decembrie 1992, a Legii nr.1225-XII “Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”, care prevedea restituirea averii confiscate sau naţionalizate persoanelor reabilitate, a fost o opţiune politică şi morală a Parlamentului, organ reprezentativ suprem şi legislativ al ţării. Acest act a materializat principiul universal de drept privind inadmisibilitatea deposedării persoanei de proprietatea sa, decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

La 26 mai 1995 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.338 “Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor”⁵ (în continuare - Hotărîrea Guvernului nr.338), prin care a stabilit modul de restituire către persoanele reabilitate a averii nelegitim confiscate, de recuperare a valorii ei şi a instituit plafonul de acoperire a prejudiciilor cauzate.

___________

⁵ M.O., 1995, nr.38 - 39, art.288

Prin Hotărîrea nr.41 din 20 iulie 1999⁶ Curtea Constituţională a declarat contrare dispoziţiilor art.6 şi art.72 din Constituţie prevederile punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr.338, care stabileau modul şi mărimea compensaţiilor pentru bunurile confiscate sau naţionalizate, întrucît conţineau norme juridice primare care se instituie exclusiv prin lege.

___________

⁶ M.O., 1999, nr.80 - 82, art.52

De asemenea, Curtea a calificat sumele compensaţiilor, plafonul cărora varia între 200 lei şi 90 lei, acordate familiilor deportate, ca fiind derizorii, aceste prevederi intrînd în contradicţie cu dispoziţiile art.53 alin.(1) din Constituţie.

4. Legea nr.186-XVI a fost adoptată în executarea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.41 din 20 iulie 1999, Parlamentul conformîndu-se astfel art.72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, care stipulează că regimul juridic general al proprietăţii se reglementează prin lege organică.

Constituţia apără persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, persoana vătămată fiind îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului, precum şi repararea pagubei (art.53 alin.(1). Normele cu privire la aceste relaţii, metodele de despăgubire şi cuantumul reparaţiilor fac resortul unei legi organice şi ţin de competenţa legislativului.

Legea nr.186-XVI nu prevede plafonul minim, nici cel maxim al cuantumului reparaţiilor pentru prejudiciul material cauzat cetăţenilor prin represiunile politice.

Avînd în vedere posibilităţile financiare ale statului şi faptul că recuperarea valorii bunurilor care nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură se efectuează în primul rînd în limitele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, eşalonarea plăţii compensaţiei pe o perioadă de pînă la 3 sau 5 ani (art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII) constituie o garanţie a repunerii victimelor represiunilor politice în drepturile de proprietate şi reparării pagubelor în sensul art.53 alin.(1) din Constituţie. Prin urmare, aceste dispoziţii legale sînt conforme art.46 şi art.54 din Constituţie.

Prevederile art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII, în redacţia Legii nr.186-XVI, nu pot fi raportate la prevederile punctelor 2 şi 3, declarate neconstituţionale, din Hotărîrea Guvernului nr.338. Conform teoriei generale a dreptului privind aplicarea actului normativ în timp, legea adoptată se bucură de prezumţia constituţionalităţii, ca şi orice act al unei autorităţi publice, care este prezumat legal pînă la infirmarea acestui fapt. Prevederile punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr.338 au activat în mod legal în intervalul de timp 26 mai 1995, data adoptării acesteia, şi 20 iulie 1999, data pronunţării Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.41.

Potrivit art.140 din Constituţie, precum şi art.28 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, actele legale şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora declarate neconstituţionale devin nule şi nu se aplică din momentul adoptării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale. Art.26 alin.(7) din Legea cu privire la Curtea Constituţională stipulează expres că hotărîrile Curţii produc efect numai pentru viitor.

Dispoziţii similare inserează art.47 alin.(1) lit.b) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 “Privind actele legislative”⁷, art.19 lit.b) din Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 “Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale”⁸, conform cărora acţiunea actului normativ încetează dacă acesta este declarat neconstituţional sau ilegal prin hotărîrea definitivă a instanţei competente.

___________

⁷ M.O., 2002, nr.36-38, art.210

⁸ M.O., 2003, nr.208-210, art.783

În context Curtea observă că, pentru executarea unor prevederi din Legea nr.1225-XII, cu modificările şi completările ulterioare, la 5 iunie 2007 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.627⁹, prin care a aprobat Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, şi a abrogat Hotărîrea Guvernului nr.338, cu excepţia punctului 16.

___________

⁹ M.O., 2007, nr.78-81, art.656

5. Dispoziţiile art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI stipulează expres că persoanele care au fost despăgubite prin legea veche nu pot beneficia din nou de acest drept. Aceste prevederi nu elimină şi nu limitează dreptul persoanelor supuse represiunilor politice la despăgubire, ci dau expresie principiului, potrivit căruia nimeni nu poate cere de două ori repararea aceluiaşi prejudiciu, aplicîndu-se faţă de persoanele care au primit despăgubiri în volum deplin, conform legislaţiei în vigoare la momentul apariţiei dreptului. Cetăţenii care nu au fost despăgubiţi integral în baza legii vechi pot cere repararea prejudiciilor în partea în care consideră că sînt îndreptăţiţi.

În hotărîrile sale anterioare Curtea s-a pronunţat asupra necesităţii respectării principiului neretroactivităţii legii. În Hotărîrea nr.32 din 29 octombrie 1998¹⁰ Curtea a relevat următoarele: “Efectul legii în timp este ghidat de principiul activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţa deplină din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are caracter retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut... Consacrat expres în art.22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adîncirea securităţii juridice, a certitudinii în raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”.

___________

¹⁰ M.O., 1998, nr.100-102, art.42

În baza principiului neretroactivităţii actului normativ, Curtea nu poate reţine argumentele de neconstituţionalitate a prevederilor art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI, expuse în sesizare. Aplicarea normelor legale noi pentru evenimentele care au avut loc în perioada de activitate a punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr.338, după cum se solicită în sesizare, ar însemna încălcarea principiilor de drept al neretroactivităţii şi al acţiunii în timp a actului juridic.

6. Cît priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI, raportate la dispoziţiile art.16 din Constituţie, Curtea reţine următoarele.

Art.16 alin.(2) din Constituţie statuează principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Chintesenţa normei enunţate constă în faptul că toţi cetăţenii au aceleaşi drepturi, libertăţi fundamentale şi îndatoriri, exercitarea cărora este asigurată de către stat fără discriminare.

Curtea reţine că principiul egalităţii nu trebuie confundat cu principiul uniformităţii, ultimul implicînd un tratament juridic egal pentru toate cazurile şi toate situaţiile. În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a relevat în mod constant că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci cînd se aplică un tratament diferenţiat în cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau cînd există o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite.

Astfel, Curtea consideră nefondată invocarea principiului egalităţii în situaţiile, cînd unele persoane, victime ale represiunilor politice, au primit compensaţii conform normelor anterioare, iar altele le vor primi conform prevederilor Legii nr.186-XVI, şi conchide că dispoziţiile stipulate de art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI nu sînt de natură să afecteze principiul constituţional al egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

În baza argumentelor expuse, Curtea Constituţională apreciază prevederile legale criticate ca fiind constituţionale.

În temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se recunoaşte drept constituţionale:

- dispoziţiile art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 “Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006;

- dispoziţiile art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006 “Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 “Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.