Monitorul Oficial nr.178-179/58 din 16.11.2007

* * *

Abrogat: 28.12.2009

Hotărîrea Curţii de Conturi nr.58 din 28.12.2009

În scopul aplicării celor mai bune practici de audit în activitatea desfăşurată de Curtea de Conturi, în condiţiile respectării de către controlori a cerinţelor profesionale şi etice stabilite pentru realizarea procesului de audit, în conformitate cu art.27 alin.(2) şi art.29 din Legea nr.312-XIII din 08.12.1994 "Privind Curtea de Conturi" (cu modificările şi completările ulterioare), Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Standardele de audit speciale ale Curţii de Conturi (se anexează).

2. Personalul de specialitate, la exercitarea funcţiilor sale, va aplica în mod obligatoriu prezentele Standarde de audit.

3. Direcţia metodologie, analiză şi control va aduce la cunoştinţă angajaţilor Curţii de Conturi hotărîrea vizată şi Standardele de audit, aprobate prin prezenta hotărîre, contra semnătură.

4. Controlul asupra asigurării respectării Standardelor de audit, aprobate prin prezenta hotărîre, se pune în sarcina membrilor Curţii de Conturi, directorilor de departamente, şefilor de direcţii şi oficii teritoriale.

Aprobate

prin Hotărîrea Curţii de Conturi

nr.2 din 11 ianuarie 2007

IV. STANDARDE DE AUDIT SPECIALE

Standardele de audit speciale precizează cerinţe esenţiale, care sînt caracteristice unui gen de standarde, corespund unui anumit scop şi se referă la activităţi legate de planificarea auditului, procedurile de audit şi etapa de raportare.

Se stabilesc următoarele Standarde de audit speciale (nomenclatorul lor poate fi prelungit), care, schematic, se prezintă astfel:

4.1. Calitatea auditului

Scopul acestui standard este de a stabili instrucţiuni în vederea asigurării calităţii auditului prin intermediul unor proceduri de control.

Instrucţiuni şi explicaţii

Calitatea auditului include politici şi proceduri de control implementate pentru a asigura calitatea rezultatului final al activităţii de audit. Posedarea acestora de către controlor va garanta şi va asigura responsabilitatea lui în cadrul executării procedurilor de audit (la formularea concluziilor, recomandărilor, exprimarea opiniei).

Procedurile de control al calităţii auditului trebuie să determine:

• valoarea/importanţa domeniilor (entităţilor) supuse auditului;

•  obiectivitatea şi corectitudinea opiniei controlorului;

•  amploarea/sfera de aplicare şi completivitatea acţiunilor în procesul de planificare şi desfăşurare a auditului;

•  valabilitatea concluziilor; corectitudinea recomandărilor şi relevanţa altor elemente prezentate în rapoartele de audit şi alte documente;

•  eficienţa auditului;

•  eficacitatea rezultatelor şi impactul obţinut.

Procedurile de control al asigurării calităţii auditului sînt necesare de aplicat:

- asupra obiectului auditului (unor aspecte ale acestuia): raport financiar, performanţă, legalitate, regularitate etc., urmare cărora se va determina realitatea şi exactitatea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor incluse în raportul de audit;

- asupra Planului general de audit şi programului de audit;

- la evaluarea riscului inerent (inevitabil) şi a riscului legat de control, ţinînd cont de rezultatele testelor de control şi modificările operate în Planul general de audit şi programul de audit în urma acestei evaluări;

- la documentarea probelor de audit obţinute în cadrul procedurilor de audit ce ţin de esenţă şi a concluziilor rezultate din acestea.

Calitatea activităţii de audit trebuie asigurată la fiecare etapă a auditului: planificare, proceduri de audit, raportare, în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale de audit.

Activitatea privind controlul asupra asigurării calităţii auditului se coordonează de membrul Curţii de Conturi şi se efectuează în două nivele. Primul nivel al controlului se realizează la fiecare din etapele sus-menţionate de către directorii de departamente, şefii de direcţii, oficii teritoriale, şefii echipelor de audit, în funcţie de competenţa fiecăruia. Al doilea nivel va cuprinde controlul calităţii auditelor deja finalizate în vederea asigurării rezonabile că fiecare audit a fost efectuat calitativ şi corespunde standardelor de audit internaţionale.

Primul nivel

La etapa de planificare a auditului, controlul asupra asigurării calităţii auditului include:

•  încredinţarea că resursele umane şi financiare implicate în procesul de audit sînt rezonabile;

•  instruirea echipei (sau a controlorului), ţinînd cont de scopul/obiectivele auditului, tema, specificul entităţii/domeniului etc.;

•  verificarea documentelor de lucru perfectate de controlor (şeful echipei);

•  determinarea faptului dacă controlorii implicaţi în misiunea de audit, în procesul studiului preliminar, au obţinut informaţii suficiente şi valorice, care vor asigura îndeplinirea adecvată a misiunii încredinţate, şi au înţeles clar şi complet Planul general de audit;

•  verificarea faptului dacă acţiunile de planificare a auditului au derulat în conformitate cu Standardul de audit al Curţii de Conturi aplicabil etapei de planificare;

•  constatarea faptului dacă controlorul (sau echipa) a studiat rezultatele auditelor precedente, nivelul de executare a hotărîrii Curţii de Conturi, adoptată anterior în baza acestor materiale, cadrul legislativ cu referinţă la auditul preconizat.

La etapa procedurilor de audit, controlul asupra asigurării calităţii auditului include:

•  încredinţarea că procedurile de audit sînt efectuate în concordanţă cu politicile şi Standardele de audit ale Curţii de Conturi;

•  analiza documentelor de audit în vederea convingerii că acestea justifică probele de audit suficiente pentru a susţine concluziile şi a prezenta raportul de audit;

•  monitorizarea documentată a desfăşurării procedurilor de audit;

•  verificarea respectării de către controlori a Planului general de audit şi a programului de audit;

•  încredinţarea că controlorii au realizat toate obiectivele auditului.

La etapa de raportare, controlul asupra asigurării calităţii auditului include:

•  încredinţarea că la finalizarea auditului raportul de audit al controlorului este convingător, cuprinzător, obiectiv, competent şi că acesta include constatările, concluziile, recomandările, cerinţele (în cazurile prevăzute de lege) şi opinia de audit a controlorului;

•  studierea faptului dacă, conform opiniei controlorului, situaţia financiară a entităţii a fost evaluată veridic, autentic privind toate aspectele semnificative, în conformitate cu reglementările legale;

•  verificarea corectitudinii exprimării opiniei reieşind din situaţia constatată de controlor.

Al doilea nivel

Controlul asupra asigurării calităţii activităţii de audit la acest nivel include evaluarea raportului de audit şi a documentelor întocmite şi anexate la raport.

Această activitate se realizează de către o structură independentă (echipa de evaluatori) din cadrul Curţii de Conturi. Controlorii angajaţi în această structură, ale căror atribuţii ţin de controlul asupra asigurării calităţii activităţii de audit, nu vor fi implicaţi în auditele supuse verificării, vor avea calificarea şi experienţa profesională respectivă în aplicarea procedurilor de audit, standardelor de contabilitate şi de audit, tehnicilor de eşantionare, în activitatea de analiză şi evaluare a concluziilor.

Controlul calităţii se va efectua pe un eşantion al rapoartelor de audit şi documentelor întocmite asupra auditelor finalizate atît de controlorii din cadrul aparatului central al Curţii de Conturi, cît şi ai oficiilor teritoriale.

Controlul asupra asigurării calităţii activităţii de audit, bazat pe examinarea independentă şi obiectivă a acesteia, presupune obţinerea de informaţii documentate privind realizarea sau nerealizarea de către controlor a unor sarcini, acţiuni sau operaţiuni obligatorii la efectuarea unui audit complet, eficient şi calitativ. Evaluarea calităţii activităţii de audit presupune, de asemenea, şi caracterul constructiv al acesteia, prezentînd, după caz, recomandări de perfecţionare a auditului.

În cadrul controlului asupra asigurării calităţii auditului performanţei, echipa de evaluatori trebuie să aprecieze dacă:

•  rezultatele auditului performanţei corespund criteriilor unei evaluări independente şi obiective în cadrul auditului respectiv, în care programul, domeniul sau entitatea auditate funcţionează eficient şi eficace în condiţiile respectării economicităţii;

•  studiul preliminar şi-a atins obiectivele propuse;

•  raportul auditului performanţei este obiectiv, constructiv şi întocmit conform Standardelor de audit ale Curţii de Conturi aplicabile etapei de raportare;

•  constatările sînt relevante;

•  recomandările au la bază o motivare adecvată şi creează premise pentru luarea unor măsuri de îmbunătăţire a performanţei.

Rezultatul examinării activităţii de audit se include în Raportul privind controlul asupra asigurării calităţii auditului, acesta conţinînd propuneri şi recomandări (după caz) cu privire la:

•  îmbunătăţirea activităţii de audit;

•  perfecţionarea sistemelor şi procedurilor de audit ale Curţii de Conturi în cazurile de constatare a unor situaţii în care acestea s-au dovedit a fi neeficiente şi/sau neaplicabile, pentru a evita repetarea deficienţelor;

•  elaborarea unui program de intensificare a pregătirii profesionale a controlorilor, menit să lichideze neajunsurile depistate şi să satisfacă cît mai eficient, complet şi rezonabil exigenţele/cerinţele stabilite pentru efectuarea unui audit;

•  optimizarea nivelului resurselor umane.

Raportul privind controlul asupra asigurării calităţii auditului se prezintă conducerii Curţii de Conturi.

4.2. Frauda şi eroarea

Scopul acestui standard este de a stabili instrucţiuni privind responsabilitatea controlorilor la depistarea faptelor ce presupun fraudă şi erori sau în caz de suspiciuni privind existenţa lor în procesul de audit.

Instrucţiuni şi explicaţii

Responsabilitatea pentru prevenirea, depistarea şi investigarea faptelor de fraudă, actelor de corupţie sau oricăror altor activităţi ilegale revine conducerii entităţii auditate şi altor autorităţi cu atribuţiile respective în acest domeniu.

Controlorul Curţii de Conturi nu este responsabil şi nu poate fi considerat responsabil de prevenirea fraudei şi erorii. În acelaşi timp, efectuarea auditului extern anual poate servi drept mijloc de reducere a posibilităţii apariţiei fraudei şi erorii.

La planificarea auditului, în cadrul procedurilor de audit, precum şi la etapa de raportare, controlorul trebuie să ia în consideraţie riscul că situaţia financiară a entităţii auditate poate fi eronată semnificativ din cauza existenţei faptelor ce presupun fraudă, acte de corupţie sau oricare alte activităţi ilegale.

În cazul cînd controlorul va depista fapte ce presupun fraudă sau are suspiciuni de existenţă a ei, a actului de corupţie sau a oricăror altor activităţi ilegale ce afectează interesele financiare ale entităţii auditate, acesta va proceda la acţiunile stabilite de Curtea de Conturi pentru asemenea situaţii.

Frauda şi eroarea pot duce la denaturări semnificative în rapoartele financiare, ca urmare a următoarelor acţiuni ale persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul entităţii auditate sau ale unor terţe părţi:

•  utilizarea nelegitimă a activelor;

•  distrugerea sau omiterea înregistrărilor în evidenţa contabilă referitoare la rezultatele tranzacţiilor;

•  înregistrarea tranzacţiilor care în realitate n-au fost efectuate;

•  includerea în documente contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile;

•  încălcarea regulilor de decontare a mijloacelor băneşti;

•  încălcarea modului de ţinere a contabilităţii;

•  neîntocmirea documentelor primare şi nerespectarea cerinţelor de verificare a operaţiunilor înscrise în baza documentelor primare tipizate de strictă evidenţă;

•  încălcarea modului de întocmire a dării de seamă financiare;

•  degradarea, pierderea, nimicirea documentelor contabile pînă la expirarea termenului de păstrare a lor, stabilit de legislaţie;

•  admiterea erorilor aritmetice (greşeli neintenţionate) în scris în documentele primare, registrele primare, registrele de evidenţă etc.;

•  interpretarea greşită a faptelor ce ţin de activitatea economico-financiară a entităţii.

Controlorul, în cadrul desfăşurării auditului, poate depista şi alte condiţii, circumstanţe care măresc riscul legat de fraudă şi eroare, cum ar fi:

–  aspectele ce ţin de responsabilitatea sau competenţa persoanelor cu funcţii de răspundere ale entităţii (spre exemplu, ignorarea sistematică a recomandărilor de corectare a neajunsurilor semnificative ale controlului intern, în cazul cînd astfel de corectări sînt adecvate);

–  circumstanţele/situaţiile neordinare, interne sau externe, ce influenţează asupra activităţii entităţii (spre exemplu, ramura de activitate se află în declin şi numărul întreprinderilor insolvabile este în creştere; entitatea (agentul economic) deţine investiţii considerabile într-o ramură de activitate sau tehnologie de producere, supuse unor schimbări rapide);

–  tranzacţiile neordinare (spre exemplu, operaţiuni sau metode de evidenţă complicate; plata excesivă pentru prestarea serviciilor);

–  problemele privind obţinerea probelor de audit suficiente şi adecvate (spre exemplu, lipsa autorizaţiilor corespunzătore la efectuarea tranzacţiilor; neprezentarea documentelor confirmative; divergenţe considerabile între înregistrările contabile şi confirmările/explicaţiile persoanelor terţe; modificări inexplicabile în indicatorii ce caracterizează activitatea economico-financiară a entităţii; răspunsuri evazive sau neargumentate ale conducerii, altor persoane responsabile la solicitarea controlorului; imposibilitatea obţinerii informaţiei din fişierele computerului din cauza lipsei sau neactualizării bazei de date; neconcordanţa elementelor bazei de date cu datele principale în rapoartele financiare).

Misiunea controlorului este de a contribui la minimizarea/reducerea riscului apariţiei faptelor ce presupun frauda şi eroarea, intervenite în activitatea entităţii. În acest sens, controlorul, bazîndu-se pe evaluarea riscului, trebuie să iniţieze şi să aplice proceduri de audit care vor permite obţinerea unei asigurări rezonabile că denaturările cauzate de fapte ce presupun frauda şi eroarea, semnificative pentru rapoartele financiare, sînt depistate.

Procedurile aplicate de controlor la depistarea faptelor ce presupun frauda, erorile includ:

•  solicitarea asistenţei juristului Curţii de Conturi;

•  analiza profundă a situaţiei în scopul de a evita concluzii eronate, pripite sau nechibzuite;

•  comunicarea în mod operativ despre aceste fapte conducerii entităţii;

•  păstrarea confidenţialităţii informaţiei obţinute.

4.3. Materialitatea (caracterul semnificativ în audit)

Scopul acestui standard este de a stabili conceptul caracterului semnificativ în audit (materialitatea), nivelul şi legătura acestuia cu riscul în audit.

Instrucţiuni şi explicaţii

Materialitatea defineşte caracterul semnificativ al unei operaţiuni economico-financiare din ansamblul operaţiunilor efectuate de entitatea auditată, care prin omisiune sau consemnarea eronată în documentele financiar-contabile ori prin încălcarea legislaţiei contabile ar influenţa semnificativ situaţia financiară a entităţii.

Materialitatea exprimă nivelul maxim admisibil de eroare acceptat pentru a putea decide dacă conturile sînt corecte sau incorecte, dacă tranzacţiile sînt legale sau ilegale. Acest nivel este denumit nivel al materialităţii (prag de semnificaţie).

Pragul de semnificaţie în cadrul auditării situaţiilor financiare la entităţile care utilizează banii publici şi administrează patrimoniul public se stabileşte la nivelul de 2% la cheltuieli, de 2% la venituri şi de 4% la volumul total al patrimoniului public.

La realizarea auditului, controlorul trebuie să ia în consideraţie materialitatea (caracterul semnificativ în audit) şi raportul acesteia cu riscul de audit.

Controlorii trebuie să semnifice erorile, faptele ce presupun frauda sau alte acţiuni ilegale în situaţia financiară a entităţii ca fiind materiale, atunci cînd există probabilitatea că utilizatorii raportului de audit au tras concluzii şi au luat decizii, cunoscînd existenţa faptelor de eroare/fraudă. De asemenea, controlorul trebuie să determine şi să analizeze cauza denaturării semnificative a raportului financiar al entităţii, stabilind anumite criterii ce vor determina materialitatea erorii sau fraudei şi vor da posibilitate să reducă riscul de audit pînă la un nivel acceptabil (spre exemplu, controlorul va extinde volumul procedurilor de audit sau va solicita conducerea entităţii în vederea corectării raportului financiar; va examina caracterul semnificativ atît la nivelul raportului financiar în ansamblu, cît şi la nivelul soldurilor individuale ale conturilor, grupurilor de operaţiuni, anexelor la raportul financiar etc.).

Evaluarea de către controlor a caracterului semnificativ (materialităţii) referitor la soldurile anumitor conturi şi grupuri de operaţiuni va ajuta controlorul să decidă la care indicatori este necesar de atras atenţia şi dacă urmează sau nu de aplicat procedurile de eşantionaj şi/ori cele analitice.

Pentru a micşora probabilitatea denaturărilor nedescoperite, la planificarea auditului controlorul poate stabili un nivel de semnificaţie mai redus decît cel care se presupune a fi utilizat la evaluarea rezultatelor auditului.

La evaluarea autenticităţii rapoartelor financiare prezentate, controlorul trebuie să determine faptul dacă totalitatea denaturărilor descoperite în cadrul auditului şi necorectate are un caracter semnificativ.

Totalitatea denaturărilor necorectate include:

•  denaturările descoperite de controlor, inclusiv efectul net al denaturărilor necorectate, identificate în procesul auditului rapoartelor financiare din perioada precedentă;

•  evaluarea de către controlor a altor denaturări, care nu pot fi identificate separat (spre exemplu, nivelul erorii presupuse).

Controlorul va stabili criteriile de determinare a materialităţii în baza raţionamentului său profesional, factorilor care afectează situaţia financiară a entităţii, precum şi a informaţiilor care influenţează sau pot influenţa utilizatorii raportului de audit.

Controlorul va lua în consideraţie următorii factori, a căror enumerare nu este exhaustivă:

•  utilizarea mijloacelor băneşti, a patrimoniului public pentru alte activităţi/scopuri decît cele pentru care au fost alocate;

•  prevederile actelor legislative şi normative;

•  situaţia soldurilor individuale reflectate în rapoartele financiare şi interdependenţa lor;

•  omiterea înregistrărilor în documentele entităţii auditate, a informaţiilor care stau la baza unor decizii semnificative luate de persoanele din cadrul conducerii entităţii;

•  furnizarea unor informaţii eronate sau netransmiterea/neprezentarea informaţiilor necesare autorităţilor care, după competenţă, adoptă decizii asupra alocării mijloacelor financiare.

4.4. Consideraţii cu privire la legi şi reglementări

Scopul acestui standard este de a stabili instrucţiuni privind responsabilitatea controlorului la luarea în consideraţie a faptului respectării de către entitatea auditată a cadrului legal.

Instrucţiuni şi explicaţii

Controlorul Curţii de Conturi nu poartă şi nu poate purta responsabilitate pentru prevenirea încălcării reglementărilor legale de către conducerea entităţii auditate. Totodată, faptul exercitării auditului în astfel de circumstanţe poate avea rolul unui act preventiv.

Faptele de încălcare a actelor legislative şi normative, stabilite de controlor în cadrul auditului, trebuie supuse asistenţei juridice în conformitate cu Regulamentul privind asigurarea juridică a activităţii Curţii de Conturi.

Constatarea faptului că o acţiune concretă prezintă sau poate prezenta un act al încălcării de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul entităţii auditate a legislaţiei, de regulă, trebuie să se bazeze pe opinia juristului.

Acţiunile pe care trebuie să le întreprindă controlorul în cazul depistării faptelor ce presupun fraudă şi erori în procesul exercitării auditului sînt prezentate în Standardul nr.4.2 "Frauda şi eroarea".

La planificare, în cadrul efectuării procedurilor de audit, precum şi la etapa de raportare, controlorul trebuie să ţină cont de faptul că încălcarea de către entitate a prevederilor legale poate influenţa semnificativ situaţia financiară a entităţii. În legătură cu aceasta, controlorul va realiza următoarele acţiuni:

•  la etapa de planificare şi în cadrul procedurilor de audit:

•      examinarea minuţioasă a cadrului legislativ şi normativ ce reglementează activitatea entităţii şi a ramurii/domeniului auditate;

•  identificarea actelor legislative şi normative care pot avea o influenţă fundamentală/semnificativă asupra activităţii entităţii, iar încălcarea lor poate duce la încetarea activităţii sau poate pune la îndoială principiul continuităţii activităţii (spre exemplu, în cazul ignorării cerinţelor de obţinere (prelungire) a licenţei; neprezentarea, conform datelor organelor fiscale, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea entităţii pe o perioadă ce depăşeşte un an etc.);

•  obţinerea şi studierea informaţiei privind politica şi procedurile aplicate de entitate în vederea asigurării respectării prevederilor legale;

•  studierea procedurilor stabilite la entitate în vederea evidenţei acţiunilor judiciare (litigiilor) în care este implicată entitatea şi a sancţiunilor aplicate ei;

•  obţinerea probelor de audit suficiente şi adecvate asupra respectării acelor acte legislative şi normative, de care, în opinia controlorului, depinde determinarea aspectelor calitative ale raportului financiar;

•  solicitarea şi studierea informaţiei referitoare la volumul petiţiilor, testarea detaliată a tranzacţiilor şi a soldurilor conturilor în vederea depistării cauzelor/faptelor de posibilă încălcare a actelor legislative şi normative;

•  obţinerea declaraţiei/explicaţiilor în scris de la conducerea entităţii (după caz, de la persoanele responsabile de sectoarele respective) că de către ei au fost dezvăluite/ prezentate controlorului toate faptele cunoscute de încălcare a actelor legislative şi normative, ale căror consecinţe trebuie luate în consideraţie la întocmirea raportului financiar;

•  la depistarea faptelor de încălcare de către entitatea auditată a actelor legislative şi normative:

•  examinarea situaţiei de producere a posibilelor consecinţe financiare (spre exemplu, sancţiuni, recuperarea prejudiciului, intenţia confiscării/sechestrării în mod legal a patrimoniului; blocarea contului; suspendarea forţată a activităţii etc.);

•  documentarea şi discutarea cu conducerea entităţii sau cu alte persoane responsabile despre faptele depistate de încălcare de către entitate a prevederilor legale. Documentarea faptelor trebuie să fie susţinută de copiile înscrierilor, înregistrărilor, documentelor respective; după caz, se recomandă şi perfectarea proceselor-verbale ale discuţiilor;

•  audierea obligatorie a juristului entităţii, după caz, cu participarea juristului Curţii de Conturi, responsabil de asistenţa juridică a auditului, referitor la faptele încălcării prevederilor legale, la consecinţele juridice (reale şi eventuale), precum şi la acţiunile ulterioare ale controlorului (dacă acestea vor fi necesare);

•  reexaminarea evaluării riscului de audit, precum şi a credibilităţii declaraţiilor/ explicaţiilor conducerii entităţii în cazul cînd faptele de încălcare a prevederilor legale nu au fost depistate de sistemul de control intern sau nu au fost declarate/ explicate de către conducere sau alte persoane cu funcţii de răspundere din cadrul entităţii;

•  la etapa de raportare:

•  va solicita asistenţa juristului Curţii de Conturi, responsabil de asigurarea juridică a auditului, în caz dacă există temei de a presupune că în faptele de încălcare a cadrului legal cu consecinţe semnificative asupra situaţiei financiare a entităţii sînt implicate organele de conducere ale ei;

•  va comunica în mod operativ conducătorului/ organelor de conducere ale entităţii, dacă consideră că faptele depistate de încălcare a cadrului legal sînt semnificative şi sînt comise cu bună-ştiinţă;

•  va exprima o opinie nefavorabilă, dacă faptele de încălcare a actelor legislative şi normative au o influenţă semnificativă asupra situaţiei financiare a entităţii, încît aceasta se prezintă a fi eronată;

•  va exprima o opinie cu rezerve sau va perfecta refuzul de exprimare a opiniei, în cazul cînd conducerea entităţii împiedică sau tergiversează obţinerea de către acesta a probelor de audit suficiente şi adecvate în scopul constatării faptelor că încălcarea actelor legislative şi normative poate influenţa semnificativ asupra situaţiei financiare a entităţii şi că acestea au avut loc real sau sînt posibile pe viitor;

•  va determina şi va analiza situaţia cînd încălcarea actelor legislative şi normative a fost cauzată de circumstanţe create/ apărute, ce nu depind de entitate, ţinînd cont de acest fapt la întocmirea raportului de audit.

–––

•  Standardele de audit se aprobă de Curtea de Conturi şi se publică într-o broşură specială.

•  Prezentele standarde de audit sînt de uz intern, urmînd a fi completate, modificate în funcţie de cerinţele apărute după un an de aplicare în practică a acestora.

GLOSAR DE TERMENI

•  Caracter semnificativ – caracterul calitativ al informaţiei. Informaţia se consideră semnificativă, dacă omiterea sau denaturarea ei poate influenţa deciziile privind operaţiunile economico-financiare, luate de utilizatori în baza rapoartelor financiare. Nivelul caracterului semnificativ se află în raport cu mărimea erorii, evaluată în circumstanţe concrete.

•  Control al calităţii – proceduri îndreptate spre oferirea unei asigurări rezonabile că toate auditele se efectuează în corespundere cu obiectivul şi principiile generale ale auditului rapoartelor financiare.

•  Declaraţii ale conducerii sau ale altor persoane cu funcţii de răspundere – comunicări, notificări, explicaţii ale conducerii şi altor persoane din cadrul entităţii auditate, prezentate controlorului în procesul de audit din proprie iniţiativă ori la cererea controlorului.

•  Denaturarea semnificativă a faptelor – expunerea sau prezentarea incorectă a informaţiei în raportul financiar auditat.

•  Eroare – greşeală neintenţionată în rapoartele financiare.

•  Fraudă – acţiune intenţionată cu caracter economic a unei sau a mai multor persoane cu funcţii de răspundere, în rezultatul căreia sînt prezentate rapoarte financiare neautentice.

•  Nerespectarea/ încălcarea prevederilor/ prescripţiilor actelor legislative şi normative – acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere ale entităţii auditate ori ale terţelor părţi atît intenţionate, cît şi neintenţionate, care contravin prevederilor legale.

•  Raţionament profesional al controlorului – argumente obiective utilizate de controlor pentru a-şi susţine punctul de vedere în procesul auditului.

•  Risc de audit – situaţia cînd controlorul exprimă o opinie nefavorabilă în caz dacă situaţia financiară a entităţii este material eronată.