R E G U L A M E N T

provizoriu cu privire la estimarea despăgubirilor

pentru prejudiciile cauzate mediului

din  18.01.2000

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.112-114/317 din 05.09.2000

* * *

Notă: Vezi Legea nr.21-XVIII din 18.09.2009 pentru modificarea Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (structura Guvernului în redacţie nouă - Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale devine Ministerul Mediului)

Notă: Vezi Legea nr.26-XV din 13.02.2004 privind modificarea şi completarea articolului 24 al Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (art.II - Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului se reorganizează prin separare în Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Departamentul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului)

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.266 din 28.04.2001 privind unele măsuri ce ţin de reorganizarea unor ministere şi departamente ale Republicii Moldova (pct.1 - se reorganizează Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului în Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului)

DISPOZIŢII GENERALE

Prezentul Regulament este elaborat în conformitate cu Legea privind protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16 iunie 1993, Legea privind plata pentru poluarea mediului nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 şi constituie baza metodică pentru estimarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate mediului.

1. Obiectul Regulamentului sînt emisiile accidentale şi continue neautorizate (deversarea, amplasarea) ale poluanţilor în mediu şi gradul de afectare a lui.

2. Regulamentul determină ordinea şi modalitatea de calcul a prejudiciului cauzat mediului prin încălcarea normelor ecologice.

3. Metodele de calcul al prejudiciului sînt elaborate pentru resurse de sol, subsol, substanţe toxice şi deşeuri.

4. Prejudiciul cauzat mediului este compensat de către agenţii economici, alte persoane juridice şi fizice, care îşi desfăşoară activitatea economică pe teritoriul Republicii Moldova.

5. Mijloacele băneşti, parvenite pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului sînt vărsate în fondul ecologic şi se administrează în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

6. Cheltuielile prevăzute pentru compensarea prejudiciului cauzat mediului se atribuie la activitatea financiară a agentului economic din contul profitului care rămîne la dispoziţia acestuia după achitarea impozitului pe beneficiu.

7. Normele ecologice de poluare admisibilă şi protecţie a mediului se elaborează de către instituţiile licenţiate în activitatea respectivă, agenţii economici şi se aprobă în modul stabilit de către Inspectoratul Ecologic de Stat.

8. Valoarea prejudiciului se va schimba în dependenţă de coeficienţii curenţi de indexare a preţurilor, stabiliţi în funcţie de nivelul de inflaţie de către Ministerul Mediului.

9. Litigiile dintre plătitor şi autorităţile de mediu se examinează în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare.

10. Prejudiciul cauzat mediului înconjurător prin poluare se compensează de persoane fizice, juridice, inclusiv de persoane străine, de regulă în mărime deplină, fără micşorarea mărimii plăţii şi indiferent de plata pentru poluarea mediului şi înrăutăţirea calităţii resurselor naturale.

Resursele de sol

1. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL PRIN ARDEREA RĂMĂŞIŢELOR DE PLANTE

1.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul a pagubei provocate resurselor de sol prin arderea rămăşiţelor de plante pe cîmp.

1.2. Paguba provocată de arderea miriştii şi altor rămăşiţe de plante se calculează reieşind din costul producerii, transportării şi încorporării în sol a acelei mase de băligar, necesară pentru restabilirea masei de humus, care s-ar fi produs din rămăşiţele de plante nimicite prin ardere.

1.3. Cantitatea resturilor recoltei pe suprafaţa solului se ia ca normativ 1900 kg/ha, deoarece pe terenul concret ele sînt nimicite. Dacă pe cîmp, pe alocuri, au rămas nearse resturile de plante, atunci cantitatea lor se determină prin cîntărirea masei de plante de pe o unitate de suprafaţă.

1.4. Cantitatea posibilă de humus pierdută prin arderea rămăşiţelor se determină după ecuaţia:

unde:

Hp – humusul pierdut;

0.187 – coeficientul de trecere a masei rămăşiţelor de plante în humus;

M – masa rămăşiţelor de plante, care au ars, kg/ha.

Paguba cauzată prin arderea rămăşiţelor de plante se determină după ecuaţia:

unde:

P – paguba cauzată prin arderea rămăşiţelor de plante;

C – cheltuielile pentru 1 t de băligar;

S – suprafaţa pe care au fost arse rămăşiţele de plante;

B – masa de băligar necesară pentru restituirea masei de humus, kg/ha;

0,0297 – coeficientul de trecere a băligarului în humus.

1.5. Exemplu. S-a stabilit, că în gospodărie pe un cîmp cu o suprafaţă de 58 ha a ars miriştea. Solul – cernoziom tipic. Cheltuielile pentru 1 t de băligar constituie după preţurile din anul 1995 – 5 lei. Masa miriştii arse constituie conform normativului 1900 kg/ha. A determina paguba provocată resurselor de sol prin arderea miriştii.

1.6. Rezolvarea:

1.6.1.

1.6.2.

1.6.3.

Paguba provocată resurselor de sol prin arderea miriştii constituie 3480 lei.

2. METODICA PROGNOZĂRII ŞI EVALUĂRII EROZIUNII POTENŢIALE A

SOLULUI ŞI DE APRECIERE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL ÎN REZULTATUL PLOILOR TORENŢIALE

2.1. EVALUAREA FACTORILOR CE INFLUENŢEAZĂ ASUPRA EROZIUNII SOLULUI

2.1.1. Influenţa factorului “relief”, “clasa texturală” şi “gradul de eroziune” a solurilor.

Cea mai esenţială influenţă asupra dezvoltării proceselor de eroziune o exercită relieful terenului. Relieful determină valoarea potenţială a eroziunii solului. Gradul de eroziune a solurilor creşte repede în diapazonul de înclinări 1-7 grade în dependenţă de lungimea şi forma versantului (tab.2.1).

Caracteristicile erodabilităţii solurilor în dependenţă de tipurile şi subtipurile de sol, compoziţia lor granulometrică, precum şi gradul lor de eroziune sînt citate în tabelele 2.2; 2.3; 2.4.

2.1.2. Influenţa factorului “cultură agricolă”.

Influenţa factorilor agricoli asupra dezvoltării eroziunii este studiată mai fundamental. Dacă efectul antierozional pe ogorul arat este aproape de zero, atunci sub ierburile perene se apropie de unitate.

Parametrii de protecţie antierozională sînt arătaţi în tabelul nr.2.5.

2.2. INTERACŢIUNEA FACTORILOR CE INFLUENŢEAZĂ

ASUPRA EROZIUNII SOLULUI

Dependenţa matematică

Factorii influenţează asupra eroziunii solului, inseparabil completînd şi amplificînd unul pe altul.

Această dependenţă se exprimă prin următoarea ecuaţie:

unde:

W – eroziunea solului (t/ha);

in – înclinarea versantului în punctul anterior celui de calcul (grade);

ln – distanţa de la cumpăna apelor pînă la punctul anterior celui de calcul (m);

di – creşterea înclinării în punctul de calcul în referinţă de cel anterior (grade);

dl – creşterea distanţei de la cumpăna apelor pînă la punctul de calcul în referinţă de cel anterior (m);

h – stratul diurn de precipitaţii atmosferice (mm);

k – coeficientul de influenţă a plantei agricole cultivate asupra eroziunii solului (tab.2.5);

e – coeficientul de influenţă a gradului de eroziune a solului asupra eroziunii lui (tab.2.4);

f – coeficientul de influenţă a formei versantului asupra eroziunii solului (tab.2.1);

Toţi coeficienţii sînt citaţi în tabelele 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 2.5.

2.3. EVALUAREA EROZIUNII POTENŢIALE A SOLULUI ÎN PROIECTELE ŞI

SCHEMELE REGLEMENTĂRII REGIMULUI PROPRIETĂŢII FUNCIARE

Eroziunea potenţială a solului în proiectele reglementării regimului proprietăţii funciare pentru terenurile arabile, precum şi în schemele reglementării regimului proprietăţii funciare ale comunelor se calculează în mod obligatoriu după profilurile caracteristice ale suprafeţei versanţilor (de la cumpăna apelor pînă la talveg) şi rezultatele se includ în studiul respectiv.

Totodată se ia in consideraţie prezenţa obiectelor de combatere a eroziunii, existente la momentul elaborării proiectului (schemei) şi a celor în curs de proiectare.

În schemele de reglementare a regimului proprietăţii funciare a unităţilor administrativ-gospodăreşti mari eroziunea potenţială a solului la momentul elaborării lor se calculează pe întreg teritoriul pe baza versanţilor – “cheie”, pe masivele terenurilor agricole şi asolamentelor.

În tabelul 2.6 este dat un exemplu de determinare a eroziunii potenţiale pe vîlceaua – “cheie” la momentul elaborării şi executării proiectelor.

Nivelul de micşorare a eroziunii la aplicarea complexului de măsuri pentru combaterea eroziunii este dat pentru asigurarea de 10 %, luînd în consideraţie combinarea consecventă a măsurilor de organizare teritorială cu cele agrotehnice, de ameliorare de înerbire şi fitomeliorative cu cele hidrotehnice. Toate măsurile hidrotehnice sînt prevăzute pentru asigurarea de 10 %, pe cînd celelalte pentru 39 %.

Calculele efectuate conform tabelului 2.6 demonstrează că organizarea antierozională a terenului pentru asigurarea probabilităţii de 10% (repetare a evenimentului o dată în 10 ani), care includ formarea sectoarelor separate prin modul de executare agrotehnologică şi repartizare a semănăturilor în ele diminuează procesele de eroziune cu 25-35 la sută.

În cazul aplicării măsurilor agrotehnice antierozionale (prelucrarea solului şi îngrijirea plantelor) concomitent cu organizarea antierozională a terenului indicii proceselor de eroziune se micşorează sumar cu 35-45%. Completarea măsurilor antierozionale enumerate mai sus cu înierbarea (înierbarea versanţilor, canalelor de scurgere, crearea benzilor înierbate de bufer) măresc efectul antierozional cu încă 10%. Un efect asemănător manifestă împădurirea (fîşiile forestiere), iar cele hidrotehnice – în mărime de 30%.

Aplicarea întregului complex de măsuri antierozionale permit scăderea eroziunii solurilor pînă la 95-98%. Astfel aplicarea fiecărei măsuri antierozionale la cultivarea plantelor în cîmp micşorează eroziunea solurilor în următoarele proporţii:

- organizarea antierozională a terenurilor – cu 30%,

- agrotehnică antierozională – cu 15%,

- înierbarea antierozională – cu 10%,

- împădurirea antierozională – cu10%,

- amenajarea hidrotehnică – cu 30%.

2.3.1. Calcularea preţului mediu al unui m.c. de sol pentru determinarea pagubei provocate de deteriorare.

Conţinutul de humus egal cu 1.0% este considerat limita de trecere de la sol la roca parentală slab humificată. Grosimea sumară a orizonturilor cu conţinut de humus mai mare de 1.0% se consideră convenţional ca grosime a profilului de sol sau a profilului humifer. Solul-etalon, apreciat cu 100 puncte de bonificare este cernoziomul tipic cu grosimea medie al profilului humifer egală cu 93 cm şi conţinutul mediu de humus în acest strat de sol – 2.97% aproximativ 3.00%.

Preţul 1 m.c. de sol depinde de particularităţile lui concrete. Pentru solurile erodate principalele particularităţi care determină preţul 1 m.c. de sol îndepărtat (dispărut) sînt conţinutul de humus în stratul arabil şi clasa texturală a acestui strat.

Estimarea 1 m.c. de sol-etalon cu grosimea medie a profilului 93 cm şi conţinutul mediu de humus în acest strat 3.0% se efectuează pe baza preţului mediu (excluderea din circuitul agricol) pe republică a 1 ha de sol cu nota de bonitare 100 puncte, care este de 9264,96 lei (tabelul.2.7).

2.3.1.1. Procedeul calculării preţului 1 m.c. de sol-etalon cu conţinutul mediu de humus 3,0% este următorul:

unde:

P1m³ – preţul a 1 m.c. de sol-etalon, lei;

Pha – preţul 1 ha de sol-etalon cu nota de bonitare 100, lei (9264,96 lei);

Vha – volumul solului pe suprafaţa de 1 ha.

2.3.1.2.

unde:

Sha – suprafaţa 1 ha (10000 m.p.);

h – grosimea profilului de sol (0.93 m);

Vha – 10000 m.p. × 0.93 m = 9300 m.c.

2.3.1.3. Preţul 1 m.c. de sol concret (P1 m.c.) se calculează după formula:

unde:

Ch – coeficientul de corectare a preţului solului în dependenţă de conţinutul concret de humus în acest sol.

Ct – coeficientul de corectare a preţului solului în dependenţă de clasa texturală.

2.3.1.4.

unde:

a1 – conţinutul de humus în stratul de sol estimat;

a – conţinutul mediu de humus în profilul solului-etalon (3.0%).

Aşadar, pentru a calcula preţul 1 m.c. de sol decopertat, deteriorat, erodat, este necesar de a determina clasa texturală şi conţinutul de humus în stratul respectiv al acestui sol erodat. Parametrii aceştia pot fi determinaţi şi pe baza informaţiei din harta solurilor, cartograma agrochimică (conţinutului de humus).

În tabelul 2.8 este redat preţul mediu a 1 m.c. de sol în dependenţă de conţinutul de humus şi clasa texturală, calculat după formula expusă în textul de mai sus.

3. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR DE SOL ÎN

REZULTATUL ALUNECĂRILOR DE TEREN ŞI A FORMĂRII RÎPILOR

3.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul a pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul încălcării regulilor de exploatare a obiectivelor antierozionale şi a terenurilor replantate.

3.2. Paguba se calculează reieşind din costul învelişului de sol nimicit pe teritoriul unde sau încălcat regulile de exploatare a obiectivelor antierozionale şi a terenurilor replantate.

3.3. Principalele încălcări ale regulilor se reduc la următoarele: pauze îndelungate în construcţia obiectivelor (1 an şi mai bine), încălcări la asamblarea drenelor, colectoarelor, fîntînilor de observaţie, încălcări în tehnologia construcţiei bazinelor de apă în sistemele mari şi mici de irigare care aduc la pierderi mari de apă şi provoacă eroziunea solului, distrugerea obiectivelor de către tehnica agricolă, pauze îndelungate în reparaţia obiectivelor etc.

Aceste încălcări provoacă eroziunea solului, formarea alunecărilor de teren, a rîpilor etc.

3.4. Paguba se calculează după ecuaţia:

unde:

P – paguba, lei;

Si – suprafaţa teritoriului unde a fost nimicit solul în rezultatul încălcărilor regulilor, ha;

Qi – costul solului, lei/ha;

K – coeficientul care ia în consideraţie schimbul costului solului în dependenţă de particularităţile solului.

3.5.

unde:

Ke – gradul de erodare a solului;

Kg – compoziţia granulometrică a solului;

Ks – gradul de salinizare a solului;

Kz – gradul de alcanizare a solului;

Kh – hidromorfizmul solului;

Ka – gradul de gleizare;

Kp – plantajarea solului.

În caz că în tabelul 3.3. lipsesc unii din indicii calităţii, coeficientul respectiv se egalează cu 1. În caz că nu poate fi identificat solul nimicit prin alunecări de teren şi alte urmări, atunci se foloseşte la calcul costul mediu al unui hectar de sol (tabelul 2.7).

3.6. Exemplu. A fost deteriorat de alunecări terenul cu o suprafaţă de 6 ha, din care 3 ha (S1) pînă la alunecare era prezentat de cernoziom levigat, slab erodat cu grosimea stratului de sol de 0.5 m, pe celelalte 3 ha (S2) fusese sol cenuşiu de pădure puternic erodat cu grosimea stratului de sol 0.3 m. A determina paguba provocată resurselor de sol. Conform datelor din tabelul 3.3. Q1 = 94921 lei/ha; Ke1 = 0.8; Q2 =20111 lei/ha; Ke2 = 0.5.

3.7. Rezolvare

Paguba provocată de alunecarea în rezultatul încălcării regulilor de exploatare a obiectivului antierozional constituie 257977 lei.

4. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL PRIN POLUARE CU SUBSTANŢE CHIMICE

4.1. Domeniul de folosire

Metodica determinării pagubei cauzată de poluarea terenurilor (solurilor) cu substanţe chimice stabileşte regulile de calcul a plăţii pentru recuperarea pagubei, cauzate de poluarea solurilor cu substanţe chimice, inclusiv poluarea solurilor de la gunoiştile nesancţionate de deşeuri industriale şi comunale, şi se extinde la orice terenuri, indiferent de aşezare şi formele de proprietate.

Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Igienă şi Epidemiologie sînt obligaţi sa îndeplinească cerinţele documentului curent.

4.2. Principiile generale

4.2.1. Modul de determinare a pagubei cauzate de poluarea solurilor cu substanţe chimice este elaborat în concordanţă cu “Legea privind protecţia mediului înconjurător” şi este aprobat de Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova.

4.2.2. Identificarea solurilor poluate şi determinarea gradului de poluare se efectuează în coordonare cu documentele normative şi metodice, aprobate sau permise pentru folosire de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului ale Republicii Moldova.

4.2.3. Suprafeţele, adîncimea poluării solurilor şi concentraţia substanţelor chimice se determină în baza materialelor studierii solurilor şi analizelor de laborator, efectuate pe baza actelor normative şi metodice respective, aprobate sau permise pentru folosire de către Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului şi Ministerul Sănătăţii ale Republicii Moldova.

Paguba cauzată de poluare se determină:

- în caz de poluare a solurilor (evacuărilor şi degajărilor substanţelor poluante) în baza datelor studiului şi analizelor de laborator în comparaţie cu datele cercetărilor şi analizelor precedente;

- în caz de încălcare a tehnologiilor şi regulamentelor folosirii pesticidelor şi a îngrăşămintelor, nerespectare a cerinţelor de protecţie a mediului în timpul păstrării chimicalelor, transportării şi efectuării lucrărilor de încărcare-descărcare, aruncărilor şi degajărilor în salve, în baza datelor cercetărilor şi analizelor de laborator;

- în cazul poluării solurilor în locurile amplasărilor gunoiştilor nesancţionate a deşeurilor – în baza datelor despre volumul (masa) deşeurilor şi gradului lor de pericol şi analizelor de laborator.

Analizele se efectuează în laboratoarele agenţiilor ecologice teritoriale, Centrului Naţional de Medicină Preventivă, Ministerului Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare şi în alte laboratoare chimice legitimate. În cazurile poluării solurilor în timpul accidentelor, aruncărilor şi degajărilor în salve şi poluării solurilor la gunoiştile nesancţionate, studiile de cîmp şi analizele de laborator se efectuează pe contul celor vinovaţi de poluare.

4.3. Calcularea plăţii pentru paguba de la poluarea solurilor cu substanţe chimice

4.3.1. Mărimea pagubei de la poluarea solurilor se determină reieşind din cheltuielile pentru efectuarea volumului întreg de lucrări de curăţire a solurilor poluate. În cazul cînd este imposibil de apreciat cheltuielile indicate, mărimea pagubei de la poluarea solurilor se calculează conform formulei:

unde:

P – mărimea plăţii pentru paguba de la poluarea solurilor de către una sau mai multe (de la 1 pîna la n) substanţe chimice (mii lei);

Nc – normativul costului solurilor agricole (mii lei/ha), determinat conform tabelului 2.7. Normativele costului terenurilor agricole (Nc) se egalează normativelor costului valorificării terenurilor noi în schimbul celor scoase din circuitul agricol, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova corespunzătoare;

Ct – coeficientul recalculării în dependenţă de perioada de timp pentru restabilirea solurilor agricole, determinat conform tabelului 4.10.;

S(i) – suprafaţa solurilor, poluate cu substanţe chimice(i);

Cp(i) – coeficientul recalculării în dependenţă de gradul poluării solurilor cu substanţe chimice (i), determinat conform tabelului 4.5.

4.3.2. Se stabilesc 5 niveluri ai gradaţiei de poluare a terenurilor (solurilor): 1 – soluri nepoluate (neafectate de poluare), 2 – slab poluate, 3 – moderat poluate, 4 – puternic poluate şi 5 – foarte puternic poluate (total poluate). Soluri nepoluate (neafectate de poluare) se caracterizează prin conţinutul în sol a substanţelor chimice, care nu depăşesc concentraţia maximal admisibilă (CMA) sau concentraţia de orientare admisibilă (COA) menţionate în tabelele 4.1; 4.2; 4.3. Pentru nivelul 1 nepoluant coeficientul Cp în formula 4.1 se egalează cu O, atunci P=0 (plata nu se achită). Indicii gradului de poluare a solurilor cu substanţe chimice sînt prezentaţi în tabelul 4.4.

4.3.3. În cazul absenţei în tabelul 4.4 a compuşilor chimici, care au poluat solurile, paguba de la poluare se calculează de asemenea conform formulei (4.1), iar în cazul dat coeficientul Cp(i) se stabileşte pe baza datelor tabelelor 4.7, 4.8 şi conform formulei (4.2).

unde:

C(i) fact – conţinutul de facto a toxicantului (i) în sol;

C(i) fon – valoarea conţinutului regional – de fond în sol a substanţei toxice (i);

Notă. Conţinutul regional – de fond a compuşilor chimici – conţinutul lor în solurile teritoriilor, care nu sînt afectate de activitatea tehnogenă.

În absenţă în tabelul 4.8 a datelor despre conţinutul de fond în soluri a substanţelor chimice neorganice fondul se va lua ca mediu-regional pentru teritoriile nepoluate şi se aprobă de Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova; pentru compuşii organici conţinutul de fond în soluri se egalează cu 0.1 CMA.

4.3.4. Mărimea pagubei de la poluarea solurilor de la gunoiştile nesancţionate se determină conform formulei:

unde:

P – mărimea plăţii pentru paguba de la poluarea solurilor cu una sau mai multe (de la 1 pîna la n) substanţe chimice (mii lei);

Np(i) – normativul plăţii pentru poluarea solurilor de 1 tonă (m.c.) de deşeuri de tipul (i) (lei), care se determină conform tabelului 4.9. Clasamentul de pericol a deşeurilor toxice în tabelul 4.9 este indicat conform “Clasificării temporare a deşeurilor de producţie toxice şi Indicaţiilor metodice pentru determinarea clasamentului de pericol a deşeurilor industriale toxice”;

M(i) – masa (volumul) deşeului de tipul (i) (t, m.c.);

25 – coeficientul de majorare pentru poluarea solurilor de la deşeurile gunoiştilor nesancţionate;

Ct – coeficientul recalculării în dependenţă de perioada de timp pentru restabilirea terenurilor agricole, determinat conform tabelului 4.10.

4.4. Dispoziţii finale

4.4.1. Pagubele cauzate de arderea rămăşiţilor de plante, de eroziunea solurilor în rezultatul neexecutării măsurilor de combatere a eroziunii, inclusiv a încălcării regulilor de exploatare a obiectelor antierozionale şi a terenurilor replantate; poluării cu substanţe chimice sînt recuperate de către întreprinderi, organizaţii şi alte persoane juridice şi fizice, independent de formele organizaţional-juridice şi formele de proprietate, inclusiv întreprinderile mixte cu participare a persoanelor juridice şi fizice din ţări străine, şi a cetăţenilor.

4.4.2. Acţiunile de recuperare a pagubelor se formulează şi se intentează persoanelor juridice şi fizice vinovate de către inspectorii Inspectoratului Ecologic de Stat al Ministerului Mediului şi Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova.

4.4.3. Amenzile conform acţiunilor nu-i eliberează pe vinovaţi atît de îndeplinirea măsurilor de protecţie a mediului înconjurător, cît şi de plata amenzilor şi recuperarea pagubelor, cauzate mediului înconjurător, sănătăţii cetăţenilor şi patrimoniului lor, conform Legii Republicii Moldova privind protecţia mediului înconjurător, Codului privind contravenţiile administrative, Codului funciar al Republicii Moldova şi alte acte legislative.

4.4.4. Mijloacele băneşti de la acţiunile indicate se îndreaptă în fondurile ecologice extrabugetare. Dacă persoanele juridice şi fizice refuză să repare paguba conform acţiunilor, mijloacele băneşti se sancţionează în ordine juridică.

4.4.5. Mijloacele sancţionate de la persoanele juridice şi fizice vinovate, ca recompensă pentru paguba cauzată se folosesc la efectuarea măsurilor de conservare şi restabilire a solurilor, recuperarea pagubelor şi pierderilor cauzate în rezultatul înrăutăţirii calităţii solurilor, compensării pierderilor producerii agricole şi silvice, cît şi la efectuarea studiilor pentru stabilirea suprafeţelor solurilor poluate şi analizelor de laborator pentru determinarea gradului de deteriorare a lor.

5. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR DE

SOL ÎN REZULTATUL DEREGLĂRII BALANŢEI ECHILIBRATE A

ELEMENTELOR NUTRITIVE

5.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul al pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul dereglării balanţei echilibrate a elementelor nutritive.

5.2. Paguba se calculează reieşind din preţul mediu al îngrăşămintelor de azot, fosfor şi potasiu.

5.3. Balanţa este evidenţa cantitativă a circuitului elementelor chimice în sistema sol-plante-mediul înconjurător într-un interval anumit de timp şi se exprimă în kg/ha. Balanţa elementelor nutritive se calculează pe o perioadă de 1 – 5 ani şi se apreciază pe scara a trei nivele (pozitiv, echilibrat sau negativ) pentru fiecare element luat în parte (tab.5.1; 5.2). Conţinutul azotului în formă de nitraţi în sol pe un cîmp concret se determină operativ primăvara, iar datele referitor la conţinutul formelor mobile a fosforului şi potasiului sînt selectate din materialele ultimului ciclu de cercetări agrochimice ale solurilor gospodăriilor. Datele referitor la recoltele căpătate şi folosirea îngrăşămintelor minerale şi organice pe fiecare cîmp în parte pot fi selectate din devizele din contabilitate. Datele referitoare la conţinutul elementelor nutritive în băligar, exprimate în kg de substanţă activă, se calculează folosind coeficienţii indicaţi în tabelul 5.3 şi se sumează la cantitatea de elemente nutritive încorporate în sol cu îngrăşămintele minerale.

5.4. Aplicarea metodicei de estimare a pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul dereglării balanţei echilibrate a elementelor nutritive se efectuează în următoarele cazuri:

5.4.1. Balanţa negativă cînd conţinutul elementelor nutritive în sol pe cîmpul dat este mai mic de nivelul minimal al limitei admisibile a conţinutului lor (LAC) tab.5.1; 5.2.

5.4.2. Balanţa pozitivă cînd conţinutul elementelor nutritive în sol pe cîmpul dat este mai înalt decît nivelul maximal al limitei admisibile a conţinutului lor (LAC) tab.5.1; 5.2.

5.4.3. Balanţa este echilibrată şi deci conţinutul elementelor nutritive în sol pe cîmpul dat este optimal nivelului limitei admisibile a conţinutului lor (LAC) tab.5.1; 5.2.

5.5. Paguba se determină după ecuaţia următoare:

unde

P – paguba, lei;

B – balanţa elementelor nutritive N; P₂O₅; K₂O, kg/ha;

C – paguba la unitate de greutate a balanţei (tab.1.1; 1.2), lei;

S – suprafaţa cîmpului unde este dereglată balanţa, ha.

unde

G – masa elementelor nutritive (pe fiecare în parte) încorporate în sol cu îngrăşămintele minerale şi organice, kg/ha;

Er – masa elementelor nutritive extrase cu recolta (tabela 5.5), kg, ha;

El – masa elementelor nutritive, care se pierd în rezultatul eroziunii (tabela 5.4), kg/ha.

unde:

R – recolta producţiei principale, t/ha;

K – coeficientul de extragere a elementelor nutritive cu o tonă de recoltă, luînd în consideraţie producţia principală şi secundară (tabela 5.5).

5.6. Exemplu. Pe un cîmp de 100 ha recolta de porumb-grăunţe constituie 50 c/ha. Extragerea elementelor nutritive cu recolta constituie la hectar – N140 P50 K135. A determina paguba în rezultatul dereglării balanţei elementelor nutritive. Se examinează trei cazuri de doze de îngrăşăminte, avînd nivelul recoltei neschimbat:

Cazul 1. Au fost încorporate 180 kg azot, 60 kg fosfor şi 150 kg potasiu la un hectar de semănătură de porumb şi balanţa a devenit cu 40 kg (180-140) mai mare de nivelul maximal al limitei admisibile a cantităţii de azot. S-a determinat, că în sol în stratul 0-100 cm se conţinea 170 kg de azot în formă de nitraţi. Reiese că n-a fost necesar de a încorpora îngrăşămintele de azot. Înmulţind 1.10 lei (tab.5.1) la 40 kg şi la 100 ha rezultă 4400 lei pagubă, care trebuie restituită.

Cazul 2. Au fost încorporate în sol pe cîmpul destinat pentru porumb N150 P150 K150 şi în rezultat balanţa fosforului a devenit mai ridicată faţă de cea admisă cu 100 kg (150-50). Luînd în consideraţie, că în sol se conţinea P₂O₅ 5 mg la 100 g de sol (după metoda Macighin) n-a fost necesar de a introduce fosfor. În rezultatul dereglării balanţei fosforului paguba constituie 15300 lei (1.53 × 100kg × 100ha).

Cazul 3. Au fost încorporate în sol pe cîmpul destinat pentru porumb N60 K150 şi în rezultat balanţa azotului a devenit (rămas) negativă cu 80 kg (140-60) şi fosforului cu 50 kg (50-0) pentru cea admisă. În rezultatul analizei solului s-a constatat că în stratul 0-100 cm se conţinea doar 50 kg de azot în formă de nitraţi şi P₂O₅ – 1.3 mg la 100 g de sol în stratul 0-30 cm. Din acestea rezultă că au fost necesare doze mai înalte de azot şi fosfor. În acest caz paguba în rezultatul dereglării balanţei azotului şi fosforului în sol constituie 16450 lei la 100 ha (80 × 1.10 × 100) + (50 × 1.53 × 100).

6. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL ÎN REZULTATUL DEREGLĂRII NIVELULUI OPTIMAL AL

REGIMULUI DE NUTRIŢIE DIN SOL

6.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul a pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul dereglării nivelului optimal al regimului de nutriţie din sol şi folosirii normelor neargumentate a îngrăşămintelor, dejecţiilor de la complexele animaliere etc.

6.2. Este stabilit nivelul minimal al limitei admisibile a conţinutului elementelor nutritive în sol, ceea ce va permite de a aprecia gradul de poluare a solului din punct de vedere a degradării lui.

Nivelul minimal provizoriu al limitei admisibile a conţinutului (LAC) elementelor nutritive în sol este pentru:

azot – 60 kg nitraţi (NO₃) la ha în stratul 0-100 cm;

fosfor (P₂O₅) – 1.5 mg după Macighin şi 5 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm;

potasiu (K₂O) – 20 mg după Macighin şi 10 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm.

6.3. Se stabileşte nivelul maximal al limitei admisibile a conţinutului elementelor nutritive în sol cu scopul de a aprecia gradul de poluare a solului în rezultatul acumulării acestor elemente.

Nivelul maximal provizoriu al limitei admisibile a conţinutului (LAC) elementelor nutritive în sol este pentru:

azot – 150 kg nitraţi (NO₃) la hectar în stratul de sol 0-100 cm;

fosfor (P₂O₅) – 4.5 mg după Macighin şi 15 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm;

potasiu (K₂O) – 40 mg după Macighin şi 20 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm.

6.4. Regimul de nutriţie a solului este considerat optimal atunci, cînd conţinutul elementelor nutritive în sol este între limitele nivelului minimal şi maximal al LAC pentru:

azot – de la 60 pînă la 150 kg nitraţi (NO₃) la hectar în stratul de sol 0-100 cm;

fosfor (P₂O₅) – de la 1.5 pînă la 4.5 mg după Macighin şi de la 5 pînă la 15 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm;

potasiu (K₂O) – de la 20 pînă la 40 mg după Macighin şi de la 10 pînă la 20 mg după Cirikov la 100 g de sol în stratul 0-30 cm.

În caz că conţinutul elementelor nutritive în sol este mai mic de nivelul minimal sau mai înalt de nivelul maximal al limitei admisibile a conţinutului (LAC), resurselor de sol li se provoacă o anumită pagubă din cauza degradării fertilităţii sau poluării cu surplusuri de elemente acumulate în sol.

Folosirea neargumentată a îngrăşămintelor de cele mai multe ori provoacă degradarea regimului optimal de nutriţie a solului, deci a stării ecologic-echilibrate.

6.5. Paşaportizarea complexelor animaliere a evidenţiat, că dejecţiile sînt foarte mineralizate. Ele nu pot fi folosite la irigare în dozele respective, deoarece pot provoca salinizarea sau alcalinizarea solului. S-a constatat că după conţinutul elementelor nutritive aceste dejecţii pot servi ca îngrăşăminte organice, dar utilizarea dejecţiilor în doze neargumentat înalte de cele mai multe ori provoacă acumularea în sol a elementelor nutritive (P₂O₅; K₂O; NO₃) şi deci poluarea lui. Pentru a evita consecinţele negative, normele actuale de utilizare a dejecţiilor pe cîmpurile de irigare se determina în fiecare caz concret reieşind din conţinutul lor chimic, particularităţile solului, culturilor agricole etc.

6.6. În acele cazuri cînd a avut loc folosirea neargumentată a îngrăşămintelor, dejecţiilor de la complexele animaliere, apelor reziduale din industrie şi din gospodăria comunală, şi dereglarea nivelului optimal al regimului de nutriţie al solului se determină paguba cauzată resurselor de sol.

6.7. Pentru determinarea pagubei cauzate resurselor de sol sînt necesari următorii indici:

- suprafaţa terenului poluat, ha;

- conţinutul general al sărurilor în sol, %;

- conţinutul azotului (nitraţilor) în stratul 0-100 cm, kg/ha;

- conţinutul fosforului mobil în stratul 0-30 cm, mg/100 g de sol după Macighin sau Cirikov;

- conţinutul potasiului schimbabil în stratul 0-30 cm, mg/100 g de sol după Macighin sau Cirikov.

- conţinutul azotului (nitraţilor) în stratul 0-100 cm, kg./ha;

- conţinutul fosforului mobil în stratul 0-30 cm, mg/100 g de sol după Macighin sau Cirikov;

- conţinutul potasiului schimbabil în stratul 0-30 cm, mg/100 g de sol după Macighin sau Cirikov.

6.9. Calculul pagubei cauzate resurselor de sol se efectuează folosind normativele din tab 6.1 după ecuaţiile:

6.9.1. În cazul cînd conţinutul elementului nutritiv în sol este mai mic de nivelul minimal al limitei admisibile a conţinutului (LAC) elementului respectiv –

6.9.2. În cazul cînd conţinutul elementului nutritiv în sol este mai înalt de nivelul maximal al limitei admisibile a conţinutului (LAC) elementului respectiv –

unde

P – paguba, lei;

ELAC – nivelul minimal (6.9.1) sau maximal (6.9.2) al limitei admisibile a conţinutului elementului nutritiv respectiv în sol;

Ef – conţinutul de “facto” al elementului nutritiv în sol;

C – paguba la o unitate de conţinut al elementului nutritiv mai puţin sau mai mult de nivelul LAC, lei;

S – suprafaţa cîmpului cu soluri poluate, ha.

În cazul conţinutului general al sărurilor în sol (tab.6.1) paguba este indicată la 0.1% al conţinutului general de săruri din sol.

6.10. Exemplul nr.1. În cîmpul cu o suprafaţă de 50 ha timp îndelungat au fost încorporate îngrăşăminte de fosfor. În rezultat conţinutul fosforului mobil a constituit 7.2 mg P₂O₅ la 100 g de sol după Macighin în stratul 0-30 cm. A determina paguba provocată resurselor de sol în rezultatul poluării. Este cazul 6.9.2, cînd conţinutul “de facto” a fosforului (7.2 mg) este mai înalt de nivelul maximal al limitei admisibile a conţinutului (LAC=4.5) şi paguba se determină prin ecuaţie:

6.11. Exemplul nr.2. Pe un cîmp cu o suprafaţă de 40 ha au fost utilizate dejecţiile cu un grad înalt de mineralizare de la complexul animalier şi din cauza folosirii normelor neargumentate conţinutul general al sărurilor în stratul 0-20 cm a atins nivelul de 0.5%, iar conţinutul fosforului mobil – 5.5 mg la 100 g de sol după Macighin în stratul 0-30 cm. A determina paguba provocată resurselor de sol în rezultatul poluării.

Rezolvarea: Avem un caz cu 2 tipuri de poluare a solului. Determinăm paguba pe fiecare fel de poluare în parte.

6.11.1. Paguba cauzată resurselor de sol în rezultatul salinizării, cazul 6.9.2, cînd conţinutul general al sărurilor în sol (0.5%) depăşeşte LAC = 0.3%:

6.11.2. Paguba provocată resurselor de sol în rezultatul dereglării regimului optimal al conţinutului de fosfor mobil (P₂O₅), cazul 6.9.2, cînd conţinutul fosforului mobil (5.5 mg) depăşeşte LAC = 4.5 mg:

Paguba totală:

6.12. Exemplul nr.3. Pe un cîmp de 50 ha timp îndelungat nu s-au folosit îngrăşăminte şi solul a degradat, conţinutul fosforului mobil a atins nivelul de 2.8 mg la 100 g sol după Cirikov în stratul 0-30 cm. A determina paguba cauzată resurselor de sol în rezultatul dereglării regimului optimal al fosforului mobil.

Rezolvare: Avem cazul 6.9.1, cînd conţinutul fosforului mobil (2.8 mg) este mai mic de nivelul minimal al limitei admisibile a conţinutului (LAC = 5 mg):

7. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE

RESURSELOR DE SOL ÎN REZULTATUL EROZIUNII

7.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul a pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul eroziunii în urma topirii zăpezii şi a ploilor torenţiale.

7.2. Paguba se calculează reieşind din costul volumului de sol erodat.

7.3. Determinarea volumului de sol erodat.

Cercetarea obiectelor se efectuează după terminarea topirii zăpezii sau a ploilor torenţiale. Pe pantă, la o anumită distanţă de la linia cumpenei de apă unde se observă deja începutul ravenelor se măsoară în jos pe panta 100 m şi de la acest punct perpendicular direcţiei pantei se efectuează măsurarea dimensiunilor ravenelor pe o distanţă de 100 m (deci 100 × 100 m, pătrat egal cu 1 ha).

Aceste măsurări se efectuează peste fiecare 100 m. Se măsoară cu rigla lăţimea şi adîncimea ravenelor cu precizia de 0.02 m. Valoarea medie a volumului solului erodat, calculată pentru suprafeţele cele mai caracteristice a pantei se racordează la toată suprafaţa pantei şi serveşte pentru determinarea volumului de sol erodat pe toata panta.

7.4.1. Paguba se determina după ecuaţia:

unde:

P – paguba, lei;

V – volumul solului erodat, m³;

Q – costul 1 m³ de sol fertil din stratul de la suprafaţă, lei (tabelul 4.8);

Ke – coeficientul de corecţie în dependenţă de gradul de erozie (tabelul 5.3);

S – suprafaţa terenului unde a fost erodat solul, ha;

Kg – coeficientul de corecţie în dependenţă de componenţa granulometrică (tabelul 5.3);

7.4.2.

unde:

100 – distanţa de-a lungul pantei între liniile de determinare a dimensiunilor ravenelor, m;

s – suprafaţa transversală sumară a ravenelor pe distanţa de 100 m, m²;

D – coeficientul de corecţie reieşind din forma secţiei transversale a ravenelor (în caz că secţia transversală are forma triunghiulară D = 2, în caz că are forma dreptunghiulară D – 1).

7.4.3.

unde:

l – lăţimea ravenei, cm;

h – adîncimea ravenei, cm.

7.4.4. Exemplu: A doua zi după ploaia torenţială a fost evidenţiată erozia solului pe o pantă cu suprafaţa de 20 ha. Solul – cernoziom carbonat, argilos, slab erodat. A determina paguba provocată de eroziunea solului. Conform datelor din tabelul nr.5.3 Q = 104 lei, Ke = 0.8, Kg = 0.9.

7.4.5. Rezolvarea. Conform schemei 7.1 se numără cantitatea ravenelor şi se determină dimensiunile: lăţimea şi adîncimea fiecăreia. S-a determinat, că pe linia cu lungimea de 100 m perpendiculară pe direcţia pantei sau format 18 ravene cu următorii parametri: (la numitor – lăţimea, la numărător – adîncimea ravenei),

Secţia transversală a ravenelor are convenţional forma triunghiulară, deci D = 2.

7.4.6. Determinăm suprafaţa secţiunii transversale a ravenelor şi obţinem rezultatele:

50.4, 54.6, 74.8, 62.5, 25.2, 58.9, 27.0, 29.5, 117.6, 182.5, 170.4, 212.3, 146.9, 238.3, 247.1, 141.4, 158.1, 116.8 cm³.

7.4.7. Suprafaţa transversală sumară a ravenelor

7.4.8.

7.4.9.

Paguba provocată de eroziunea solului pe panta cu suprafaţa de 20 ha constituie 15829 lei.

8. METODICA DE ESTIMARE A PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL ÎN REZULTATUL PROCESELOR DE DEGRADARE

ANTROPICĂ (SALINIZARE, SOLONETIZARE)

8.1. Metodica stabileşte ordinea de calcul a pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul salinizării şi alcalizării.

8.2. Paguba se calculează reieşind din costul învelişului de sol care în procesul de irigare şi-a pierdut parţial fertilitatea, prin salinizare sau solonetizare.

8.3. Procesul de salinizare sau alcalinizare a solului la irigare se evidenţiază prin studierea de către experţi a cîmpurilor respective şi ulterior se apreciază gradul de degradare. Studierea cîmpurilor irigate se efectuează (pe cît e de posibil) toamna, cînd solul atinge starea de echilibru după gradul de tasare, pînă la arătura de toamnă.

8.4. Parametrii necesari pentru calcularea daunei sînt indicaţi în tabelele 8.1, 8.2 şi 8.3. Suprafaţa terenului salinizat (alcalizat) se determină în cîmp de experţi. Grosimea stratului degradat se determină vizual în condiţii de cîmp şi în mod obligatoriu se precizează după efectuarea analizelor de laborator. Gradul de salinizare a solurilor se determină în rezultatul analizei extractului apos (ОСТ-26428-85)(4), iar gradul de alcalizare – după conţinutul relativ al Na schimbabil (Na%) de la suma (Ca+Mg+Na). Cationii schimbabili în solurile alcalizate se determină după metoda lui Pffeffer în cazurile cînd solurile conţin CaSO4 sau a lui Taccher (M,1990) (pentru solurile nesalinizate şi carbonatate).

8.5. Paguba se calculează după ecuaţia:

unde:

P – paguba, lei;

Q – costul 1t sol, lei (tabelul 8.3);

Ks,z – coeficient de corecţie pentru gradul de solonetizare şi salinizare (tabelul 8.1);

h – grosimea stratului salinizat sau solonetizat prin irigaţie, cm;

d – densitatea aparentă a stratului salinizat sau solonetizat, g/cm cub;

S – suprafaţa terenului degradat prin salinizare sau solonetizare, ha.

8.6. Exemplu: În rezultatul irigării cernoziomului tipic luto-argilos cu conţinutul de humus 4% cu apă alcalină, solul a devenit slab solonetizat pe o suprafaţă de 5 ha. Grosimea stratului solonetizat e de 10 cm, densitatea aparentă este egala cu 1.20 g/cm cub. Să se determine paguba cauzată resurselor de sol.

8.7. Rezolvare: Conform cercetărilor pe teren S=5, h=10, d=1.20. Din tabelul 5.9   Q=113, iar din tabelul 8.1   Ks=0.8. Deci

În cazul cînd irigaţia conduce la solonetizarea şi salinizarea concomitentă a solului se iau în consideraţie ambii coeficienţi Ks şi Kz.

9. METODICA DETERMINĂRII PAGUBEI CAUZATE RESURSELOR

DE SOL ÎN REZULTATUL DEHUMIFICĂRII

9.1. Metodica dată determină ordinea calculării pagubei cauzate resurselor de sol în rezultatul dehumificării.

9.2. Dehumificarea solurilor este considerată în următoarele cazuri:

9.3. Conţinutul humusului în stratul arabil este mai jos decît cantitatea minimală admisibilă. Cantitatea minimală admisibilă a humusului în condiţiile Republicii Moldova este stabilită la nivel de 2%.

9.4. Conţinutul humusului în stratul arabil s-a micşorat în comparaţie cu indicele ciclului precedent al cercetărilor agrochimice, indiferent de nivelul conţinutului de humus în sol.

9.5. Măsura principală efectuată cu scopul restabilirii conţinutului de humus în sol este încorporarea băligarului. Reieşind din aceasta calculul pagubei în rezultatul dehumificării solurilor se reduce la determinarea cheltuielilor pentru încorporarea cantităţii necesare de băligar pentru restabilirea conţinutului de humus în sol. Însă măsurile de restabilire a conţinutului humusului pot include diferite procedee pentru determinarea pagubei.

9.6. Paguba se calculează după ecuaţia:

unde:

P – paguba cauzată resurselor de sol în rezultatul dehumificării, lei;

Hs – conţinutul humusului din stratul arabil (0-30 cm) în ciclul precedent al cercetărilor agrochimice, sau a cantităţii minimale admisibile a humusului (CMA), %;

Hf – conţinutul “de facto” a humusului în stratul de sol arabil la momentul cercetării, %;

C – costul unei tone de băligar, inclusiv producerea, transportarea şi încorporarea în sol, lei;

S – suprafaţa terenurilor cu soluri dehumificate, ha;

0.0297 – coeficientul de trecere a masei băligarului în humus;

unde:

29.7 – cantitatea de humus ce se formează dintr-o tonă de băligar, kg.

9.7. Exemplu. S-a stabilit, că conţinutul mediu al humusului în solul stratului arabil la momentul dat constituia 1.8%. Suprafaţa cîmpului e de 50 ha. A determina paguba cauzată resurselor de sol în rezultatul dehumificării la un nivel mai jos de limita admisibilă a conţinutului de humus (LAC = 2%). Costul unei tone de băligar, incluzînd toate cheltuielile în anul 1995 este egal cu 5.00 lei.

Rezolvare:

Paguba provocată resurselor de sol în rezultatul dehumificării constituie 67235 lei.