R E G U L A M E N T U L

transporturilor auto de mărfuri

din  09.12.1999

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.42-44/141 din 20.04.2000

* * *

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.597 din 21.10.2009 privind unele măsuri de executare a Legii nr.21-XVIII din 18 septembrie 2009 (pct.1 - se transferă Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor competenţele ce ţin de domeniul transporturilor şi cele ce ţin de domeniul infrastructurii drumurilor, exercitate anterior de Agenţia Transporturi şi, respectiv, de Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului)

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.1084 din 24.09.2008 cu privire la reorganizarea unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice (pct.1 - se instituie Agenţia Transporturi prin reorganizarea Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor şi Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile)

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.357 din 23.04.2005 privind măsurile de reorganizare a unor ministere şi autorităţi administrative centrale ale Republicii Moldova (pct.1 - se reorganizează Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor, prin separarea funcţiilor ce ţin de domeniul telecomunicaţii, în Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor)

APROB:

Ministrul transporturilor

şi Comunicaţiilor al

Republicii Moldova

________V. Cheibaş

9 decembrie 1999

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul prezent este elaborat de către Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor în conformitate cu art.2 şi art.54 ale Codului transporturilor auto (Legea organică nr.116-XIV din 29.07.98, M.O. nr.90-91, 1998, art.581).

2. Regulamentul prezent stabileşte modul organizării transporturilor auto de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova.

Transporturile auto internaţionale de mărfuri se efectuează în conformitate cu tratatele şi acordurile internaţionale şi acordurile interguvernamentale la care Republica Moldova este parte, precum şi cu legislaţia ei internă.

3. Transportarea unor tipuri de mărfuri, care au particularităţi deosebite, este reglementată în concordanţă cu regulamentele elaborate în modul stabilit.

4. Definiţii:

"Agent transportator" - orice persoană fizică sau juridică, care transportă cu autovehicule călători, bagaje şi mărfuri ale agenţilor economici şi cetăţenilor, ori execută sau organizează, din proprie iniţiativă sau prin înţelegere cu expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor), operaţiuni prevăzute în contractul de transport şi expediţie;

"transportator" - orice persoană juridică sau fizică, care efectuează transporturi de mărfuri cu mijloace de transport proprii (agent transportator efectiv sau real) sau orice persoană fizică sau juridică, care efectuează transporturi de mărfuri prin asumarea obligaţiilor transportatorului în vederea furnizării mărfurilor destinatarului (agent transportator contractual). Expeditorul poate fi agent transportator contractual;

"expeditor de mărfuri" - persoană fizică sau juridică care este proprietar sau administrator al mărfurilor;

"destinatar al mărfurilor" - persoană fizică sau juridică care are dreptul să ia în primire mărfurile transportate;

"mărfuri (încărcături) transportate" - orice valori materiale şi comerciale, predate de expeditor pentru transportare, din momentul primirii la transport de către agentul transportator pînă la predarea lor destinatarului mărfurilor;

"mărfuri comerciale" - mărfuri cu valoare materială şi comercială;

"mărfuri necomerciale" - mărfuri fără valoare materială şi comercială;

"expedieri mici" - transporturi de mărfuri de diversă nomenclatură în loturi mici.

II. ORGANIZAREA TRANSPORTURILOR DE MĂRFURI

5. Agenţii transportatori îşi organizează activitatea de sine stătător, pornind de la solicitarea serviciilor de transport.

6. Agenţii transportatori primesc mărfurile la transport în baza contractelor de transport, încheiate cu expeditorii de mărfuri sau destinatarii mărfurilor.

7. Conform contractului de transportare a mărfurilor agentul transportator se obligă în termenul stabilit să primească, iar expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) să prezinte la transport mărfurile în volumul convenit.

8. Agentul transportator poate încheia contracte de transport al mărfurilor cu orice agent economic sau cetăţean care nu are calitatea de expeditor de mărfuri sau destinatar al mărfurilor. Într-o astfel de situaţie, agentul economic sau cetăţeanul în cauză sînt beneficiari şi se bucură de drepturile şi îşi asumă obligaţiile şi răspunderea, prevăzute pentru expeditorii de mărfuri şi destinatarii mărfurilor.

9. În cazul relaţiilor agenţilor transportatori cu expeditorii de mărfuri (destinatarii mărfurilor), bazate pe contract, expeditorii de mărfuri (destinatarii mărfurilor) prezintă agentului transportator comanda de transportare a mărfurilor în scris.

10. În cazul necesităţii executării comenzii urgente agentul transportator poate primi cererea oral sau prin telefon cu întocmirea ulterioară în mod obligatoriu a cererii în scris în termen de zece zile.

11. Modificarea şi completarea cererilor trebuie să se efectueze doar în scris.

12. Cererea de transportare a mărfurilor se anexează şi este recomandabilă (anexa 1).

III. CONTRACTUL DE TRANSPORT

13. Conform contractului de transportare a mărfurilor agentul transportator se obligă să transporte mărfurile încredinţate de expeditorul de mărfuri în punctul de destinaţie şi să le transmită destinatarului mărfurilor indicat în factura de expediţie, iar expeditorul de mărfuri sau alt agent economic sau cetăţean confirmaţi prin contract de transportare se obligă să achite plata stabilită pentru transportarea mărfurilor.

14. Contractul de transport trebuie să conţină următoarele condiţii:

- denumirea şi adresa părţilor;

- obiectul contractului;

- obligaţiile transportatorului;

- obligaţiile beneficiarului;

- achitarea transportului;

- responsabilitatea părţilor.

15. În contractul de transportare a mărfurilor la înţelegerea părţilor pot fi incluse şi alte condiţii.

16. Litigiile şi diferendele între agentul transportator, care efectuează transportarea, şi expeditorul de mărfuri, apărute la îndeplinirea contractului, sînt reglementate de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi condiţiile contractului concret de transportare a mărfurilor.

17. Contractul se anexează şi este recomandabil (anexa 2).

IV. REGULILE DE PRIMIRE A MĂRFURILOR LA TRANSPORT

18. Agenţii transportatori primesc mărfurile (încărcăturile) la transport în baza contractelor de transport.

Ei vor asigura transportul prioritar al mărfurilor prevăzute în contract, cu excepţia cazurilor de calamităţi naturale, catastrofe, avarii şi alte situaţii excepţionale.

19. Tipurile şi numărul de vehicule necesare pentru efectuarea transporturilor de mărfuri, specificul acestor mărfuri, precum şi itinerarul se stipulează în contractul de transportare a mărfurilor.

20. Agentul transportator este obligat să pună la dispoziţia expeditorului de mărfuri pentru încărcare mijlocul de transport auto prevăzut în stare bună, utilizabil pentru transportarea mărfurilor de categoria dată, şi care să răspundă cerinţelor normelor sanitare şi protecţie a mediului înconjurător, în termenul convenit cu expeditorul de mărfuri.

Punerea la dispoziţie a unui mijloc de transport auto, inutilizabil pentru transportarea mărfii prevăzute în contract (comandă), echivalează cu nerespectarea obligaţiilor contractuale. În cazul refuzului expeditorului de mărfuri de a utiliza materialul rulant prezentat de către agentul transportator se întocmeşte un act după forma stabilită în contractul de transportare a mărfurilor.

21. Expeditorul de mărfuri este obligat să asigure pregătirea, ambalarea, marcarea şi încărcarea mărfurilor pe materialul rulant în termenele convenite cu agentul transportator.

22. Dacă expeditorul de mărfuri prezintă la transport marfă neprevăzută în contract sau indică alt punct de destinaţie, agentul transportator este în drept să refuze transportarea, încasînd costul parcursului automobilului în ambele direcţii pînă la punctul de încărcare.

23. Expeditorul de mărfuri nu are dreptul să prezinte, iar agentul transportator să primească mărfurile spre transportare în cazurile, cînd:

1) asupra mărfurilor nu este întocmită factura de expediţie;

2) diverse mărfuri prezentate pentru transportare în expedieri mici care după proprietăţile lor fără ambalaj special nu se admit spre transportare într-un automobil.

24. Pentru prezentarea mărfurilor interzise la transport sau a mărfurilor a căror transportare necesită măsuri deosebite de precauţie, cu indicarea greşită în buletinele de însoţire a denumirii ori proprietăţilor lor, precum şi pentru neprezentarea pentru astfel de mărfuri a documentelor ce confirmă respectarea normelor dreptului vamal, sanitar şi administrativ, expeditorul de mărfuri va efectua repararea prejudiciului cauzat agentului transportator.

25. Mărfurile, care pot prejudicia alte mărfuri (mărfurile periculoase), precum şi mărfurile uşor alterabile, sînt primite de către agentul transportator doar conform cererii scrise.

26. Expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) este obligat să repare agentului transportator prejudiciul provocat de deteriorarea mijlocului de transport auto ca urmare a ambalării sau fixării incorecte a mărfurilor de către expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) la încărcarea (descărcarea) lor.

27. Însoţirea mărfurilor poate fi organizată atît de către expeditorul de mărfuri, cît şi de către agentul transportator în conformitate cu contractul încheiat.

28. La primirea mărfurilor spre transportare şoferul sau expeditorul prezintă expeditorului de mărfuri legitimaţia de serviciu şi foaia de parcurs, legalizată prin ştampila agentului transportator.

Foaia de parcurs acordă dreptul de intrare mijlocului de transport şi persoanelor ce se află în el, menţionate în foaia de parcurs, pe teritoriul expeditorului (destinatarului) de mărfuri, dacă pentru aceasta nu este necesară întocmirea unui permis special.

În cazurile, cînd pentru intrarea (ieşirea) automobilului sînt necesare permise speciale, agentul transportator şi expeditorul (destinatarul) de mărfuri trebuie să stipuleze în contractul de transportare a mărfurilor modul eliberării permiselor menţionate pentru recepţionarea şi eliberarea mărfurilor.

29. Agenţii transportatori, la înţelegerea cu expeditorii (destinatarii), pot transporta mărfuri cu valoarea declarată.

Pentru transportarea mărfurilor cu valoarea declarată de la expeditorii (destinatarii) de mărfuri se percepe o plată suplimentară, mărimea căreia se stabileşte prin acordul părţilor contractului de transport.

La prezentarea spre transportare a mărfurilor cu valoarea declarată expeditorul de mărfuri este obligat să întocmească lista locurilor de marfă după forma stabilită în contractul de transport în trei exemplare. Un exemplar al listei rămîne la expeditorul de mărfuri, al doilea - la agentul transportator, iar al treilea se introduce de către expeditorul de mărfuri înăuntrul locului de marfă.

30. Expeditorul este obligat să declare valoarea următoarelor mărfuri:

1) metale preţioase şi articole din ele, pietre preţioase, obiecte de artă, tablouri, obiecte de anticariat, lucrări de artă, covoare, maşini experimentale, utilaj şi dispozitive, la care preţurile nu sînt aprobate;

2) obiectele de uz casnic.

31. Nu se admite declararea valorii mărfurilor transportate în vraf, în vrac, turnate, lichide sub plomba expeditorilor de mărfuri, de asemenea mărfurilor perisabile şi periculoase. Nu se admite declararea valorii unei părţi de mărfuri transportate conform unei facturi de expediţie.

32. Valoarea declarată nu trebuie să depăşească costul real al mărfurilor. În cazul divergenţelor dintre agentul transportator şi expeditorul de mărfuri valoarea mărfurilor este determinată prin expertiză, asupra căreia se întocmeşte un act.

33. La predarea de către expeditorul de mărfuri şi recepţionarea de către agentul transportator a mărfurilor transportate în vraf, în vrac, turnate, lichide şi în containere trebuie să fie determinată şi indicată în factura de expediţie greutatea acestor mărfuri.

Mărfurile în ambalaj şi cu bucata se recepţionează pentru transportare, indicîndu-se în factura de expediţie greutatea mărfurilor şi numărul de locuri. Greutatea mărfurilor în ambalaj şi cu bucata se determină de către expeditorul de mărfuri pînă la prezentarea lor spre transportare şi se indică pe locurile de marfă. Greutatea totală a mărfurilor se determină prin cîntărirea sau sumarea greutăţii indicate pe locurile de marfă după şablon sau standard.

Pentru unele mărfuri, masa cărora nu poate fi stabilită greutatea, poate fi determinată prin calcule, măsurare, după greutatea volumetrică sau convenţional.

Înscrierea greutăţii mărfurilor în factura de expediţie se efectuează de către expeditorul de mărfuri.

34. Determinarea greutăţii mărfurilor se efectuează în comun de către expeditorul de mărfuri şi agentul transportator cu ajutorul mijloacelor tehnice ale expeditorului de mărfuri.

În cazul transportării mărfurilor cu automobile şi remorci acoperite, unele secţii de automobile, containere şi cisterne plombate de expeditorul de mărfuri determinarea greutăţii mărfurilor se efectuează de către expeditorul de mărfuri.

35. Mărfurile, care au greutatea marcată brută sau netă, nu se supun recîntăririi. Şoferul-expeditor în lipsa semnelor de deschidere a ambalajului recepţionează aceste mărfuri de la expeditorul de mărfuri în conformitate cu greutatea indicată pe marcaj.

Dacă se prezintă locuri de marfă de o mărime standardă la adresa unui destinatar de mărfuri, indicarea greutăţii pe fiecare loc de marfă nu este obligatorie, cu excepţia cazurilor, cînd standardele naţionale prevăd indicarea obligatorie a greutăţii brute şi nete pe locurile standarde.

36. Cantitatea mărfurilor necomerciale se determină conform actelor de măsurare (cîntărire). În cazul transportării în masă a pămîntului determinarea cantităţii lui poate fi efectuată prin măsurarea geodezică.

Actul măsurării (cîntăririi) se întocmeşte în baza cîntăririi de control a 5-10 automobile, după ce se determină greutatea medie a mărfurilor într-un automobil de marca respectivă.

La determinarea cantităţii mărfurilor prin măsurarea geodezică greutatea totală se stabileşte prin înmulţirea indicilor volumetrici de măsurare a mărfurilor, determinată prin metoda de laborator.

La modificarea proprietăţilor mărfurilor sau altor condiţii de transportare la cererea agentului transportator, expeditorul sau destinatarul de mărfuri efectuează din nou cîntărirea sau determinarea de control a greutăţii volumetrice a mărfurilor.

Agentul transportator, expeditorul sau destinatarul de mărfuri nu este în drept să refuze cîntărirea sau determinarea repetată a greutăţii volumetrice a mărfurilor.

37. Mărfurile ce necesită ambalaj suplimentar pentru a fi protejate de pierdere, alterare şi deteriorare în timpul transportării trebuie prezentate la transport în ambalaj integru, care corespunde standardelor naţionale sau condiţiilor tehnice ori în cazurile stabilite în alt ambalaj bun, care asigură integritatea lor deplină.

38. Expeditorul de mărfuri poartă răspundere pentru toate consecinţele ambalării interne incorecte a mărfurilor (spargere, rupere, deformare, scurgere etc.), precum şi folosirii ambalajului, care nu corespunde proprietăţilor mărfurilor, greutăţii lor sau standardelor naţionale şi condiţiilor tehnice stabilite.

39. Mărfurile perisabile sînt primite la transportare de către agentul transportator în mod prioritar. Transportarea mărfurilor perisabile se efectuează conform Regulamentului de transportare a mărfurilor perisabile.

40. Mărfurile periculoase sînt primite la transportare de către agentul transportator în modul şi în cazurile prevăzute de Regulamentul de transportare a mărfurilor periculoase.

41. Mărfurile grele şi agabaritice sînt primite la transportare de către agentul transportator în modul şi în cazurile prevăzute de Instrucţiunea cu privire la transportarea mărfurilor grele şi agabaritice.

V. REGULILE DE MARCARE A MĂRFURILOR

42. La prezentarea mărfurilor în ambalaj şi mărfurilor cu bucata în expedieri mici expeditorul de mărfuri este obligat să marcheze în prealabil fiecare loc de marfă.

Pe marcaj se indică:

a) semnul destinatarului - denumirea deplină sau prescurtată a destinatarului de mărfuri sau semnul distinctiv utilizat de destinatar (în cazul transportării partidelor mici);

b) numărul foii de cerere - comandă;

c) locul destinaţiei - se înseamnă prin indicarea punctului (în cazul transporturilor interurbane);

d) greutatea unităţii de marfă - se marchează prin cifre, care determină greutatea brută şi greutatea netă în kilograme.

Datele fixate în documentele de însoţire trebuie să corespundă în măsura deplină marcării.

Expeditorul de mărfuri este obligat de asemenea să aplice marcajul special, care indică particularităţile încărcăturii, metodele de manipulare a lor în procesul de încărcare-descărcare, la transportare şi păstrare (spre exemplu "Partea de sus", "A nu răsturna" etc.).

43. Marcarea trebuie efectuată prin unul din următoarele procedee:

a) aplicarea nemijlocită a semnelor pe locul de marfă;

b) cu ajutorul etichetei.

Marcarea poate fi efectuată prin vopsirea conform şablonului, ştanţare, ştampilare sau cu ajutorul unor maşini speciale de marcare. Marcarea prin metoda manuală se admite doar în cazuri excepţionale.

44. Marcarea trebuie să se efectueze pe ambalaj prin semne convenţionale, inscripţii, litere, cifre sau desene (simboluri) expresive cu utilizarea vopselelor contraste. Culoarea vopselei trebuie să se evidenţieze puternic de culoarea ambalajului şi încărcăturii.

Marcarea locurilor de marfă trebuie să fie clară, desluşită şi de nădejde.

45. Marcarea trebuie să se efectueze cu vopsea, care se ţine bine de orice suprafaţă (nu se şterge, nu se desprinde), rezistentă la lumină şi nu se spală cu apă.

46. Etichetele de marcare pot fi fabricate din hîrtie, carton, pînză, placaj, metal, masă plastică.

Marcajul pe etichete trebuie să fie efectuat prin unul din următoarele procedee:

a) tipografică;

b) dactilografiere;

c) ştampilare cu ajutorul şablonului;

d) presare.

Suprafaţa etichetelor trebuie să fie rezistentă la acţiunea fenomenelor climaterice.

47. Etichetele din hîrtie şi carton trebuie să fie încleiate de ambalaj.

Etichetele din pînză trebuie să fie cusute.

Etichetele din placaj, metal, masă plastică trebuie să fie fixate în buloane, şuruburi, cuie.

Fixarea etichetelor de lăzile din placaj, carton şi hîrtie cu ajutorul cuielor nu se admite.

Se admite fixarea etichetelor de încărcătură cu ajutorul sîrmei, dacă alte metode de fixare sînt imposibile.

48. La transportarea mărfurilor de tipul barelor de metal, ţevilor, instrumentelor masive sau cu manivele lungi la adresa cîtorva destinatari de mărfuri se admite marcarea prin vopsirea capetelor cu vopsea de ulei, după care se poate determina apartenenţa lor la o partidă.

49. Marcajul se aplică:

a) pe lăzi - pe una din părţile laterale;

b) pe saci şi baloturi - pe una din părţile late.

Marcajul preventiv se aplică pe două părţi alăturate.

50. În cazul imposibilităţii aplicării marcajului pe părţile laterale sau din faţă pe lăzile mici cu înălţimea de 200 mm şi mai mici se admite marcarea pe părţile alăturate ale ambalajului (inclusiv pe capac).

51. Semnele preventive urmează a fi plasate în colţul stîng de sus de la marcajul de bază, cu excepţia semnelor "a se lega aici" şi "centru de greutate", care urmează a fi aplicate în locurile stabilite pentru ele.

52. La transportarea mărfurilor omogene la adresa unui destinatar se admite aplicarea marcajului nu pe toate locurile de marfă, însă nu mai puţin decît pe patru. În aceste cazuri locuri marcate se plasează:

a) în furgoane - lîngă uşă cu marcajul în afară;

b) pe material rulant deschis - în rîndul de sus de încărcare cîte două locuri lîngă fiecare bord lateral al caroseriei cu marcajul în afară.

La transportarea mărfurilor în vraf, în vrac, turnate marcarea nu se efectuează.

VI. REGULILE DE PLOMBARE A ÎNCĂRCĂTURILOR

53. Autovehiculele acoperite încărcate (inclusiv cele izotermice şi refrigeratoarele) şi remorcile, unele secţii de automobile, containerele şi cisternele cu destinaţia la adresa unui destinatar de mărfuri trebuie să fie plombate de către expeditor, iar mărfurile mărunte cu bucata ce se află în lăzi, cutii şi în alt ambalaj - sigilate sau făcute banderolă.

Despre plombarea mărfurilor se indică în factura de expediţie şi se confirmă prin ştampila expeditorului de mărfuri.

Agentul transportator poate, conform înţelegerii cu expeditorul de mărfuri, să efectueze transporturile de mărfuri cu automobile acoperite, remorci, secţii separate ale automobilelor şi cisterne fără plombă. În aceste cazuri serviciul ce ţine de executarea de către şoferul-expeditor a operaţiunilor suplimentare de primire şi predare a mărfurilor se achită conform tarifelor contractuale.

54. Şoferul nu participă la recîntărirea şi renumărarea mărfurilor, care au sosit în autovehicule, remorci, secţii de automobile separate, containere şi cisterne în stare tehnică bună şi cu plombele expeditorului nedeteriorate, care se predau destinatarului fără controlul greutăţii şi stării mărfurilor, numărului de locuri.

55. Plombele expeditorului trebuie să conţină denumirea prescurtată a expeditorului şi semne de control.

La sigilarea de către agentul transportator plombele trebuie să conţină denumirea agentului transportator şi numărul amprentelor.

56. Plomba suspendată nu trebuie să admită posibilitatea accesului la marfă şi scoaterea plombei de pe materialul rulant, secţie sau locul de marfă fără deteriorarea ei.

57. Plombele se suspendă:

a) la furgoane - pe toate uşile furgoanelor cîte o plombă;

b) la cisterne - pe capacul gurii de acces şi deschizăturii de scurgere;

c) la containere - pe uşi cîte o plombă, cu excepţia cazurilor, cînd regulile de transportare a unor tipuri de mărfuri lichide prevăd un mod special de sigilare;

d) la locul de marfă de la una pînă la patru plombe în punctele de unire a făşiilor de legare sau altor materiale de ambalare.

58. Plombarea mărfurilor acoperite cu prelată poare fi efectuată doar atunci, cînd joncţiunea ei cu caroseria asigură imposibilitatea accesului la marfă. Plombele se suspendează la capetele materialului în locurile de joncţiune a ultimului cu caroseria materialului rulant.

59. Înainte de plombarea autofurgoanelor (containerelor) ambele balamale (platbande) ale uşilor trebuie să fie consolidate, înfăşurîndu-le cu sîrmă recoaptă moale cu diametrul nu mai mic de 2 mm şi lungimea 250-260 mm.

Răsucirea sîrmei trebuie să se efectueze cu ajutorul unei plăci de metal speciale cu două orificii în diametru de 6 - 10 mm şi distanţa dintre ele 35 mm.

Întărirea balamalelor sau platbandelor uşilor cu înfăşurări din sîrmă este efectuată de cel ce efectuează încărcarea mărfurilor.

60. Pentru plombare pot fi folosite plombe din plumb sau polietilenă cu cameră sau două orificii paralele, precum şi sîrmă prelucrată termic (recoaptă moale) cu diametrul de 0,6 mm.

61. Plombele trebuie să fie suspendate cu sîrmă răsucită în prealabil în două fire. Răsucirea sîrmei se efectuează în aşa mod ca unui centimetru să-i revină patru spire.

62. Laţul format la plombare între urechile platbandei uşii (capacului calotei cisternei) şi plombă trebuie să fie nu mai mare de 25 mm.

63. Plombele se strîng cu menghina în aşa fel ca pe ambele părţi amprenta să fie clară şi desluşită, iar sîrma să nu poată fi scoasă din plombă. După strîngerea cu menghina fiecare plombă trebuie să fie examinată minuţios şi în cazul depistării unui defect (cifre neclare pe amprenta menghinei, semne tăiate etc.) se schimbă cu alta.

64. Semnele de control ale plombei trebuie să conţină însemnări cu litere şi cifre, numerotarea cărora se efectuează în consecutivitatea de la 001 pînă la 999.

65. Agentul transportator nu are dreptul să înceapă efectuarea transportului în cazul existenţei plombei suspendate incorect sau a amprentei neclare a semnelor menghinei.

66. Înfăşurarea (sigilarea) ambalajului se efectuează la transportarea mărfurilor în bucăţi mici ce se află în lăzi, cutii etc. în scopul asigurării integrităţii mărfurilor.

Materialele, cu care s-a efectuat înfăşurarea (bandă de hîrtie, panglică etc.), trebuie să reprezinte un tot întreg (fără noduri şi adăugări) şi să fie marcate în locurile de unire cu semnele de distincţie ale producătorului sau expeditorului (ştampilă sau sigiliu).

Înfăşurarea trebuie să fie efectuată în aşa mod ca fără ruperea materialului, cu care a fost efectuată, accesul la marfă să fie imposibil.

67. Agentul transportator poartă răspundere de integritatea plombelor şi materialului, cu care s-a efectuat înfăşurarea mărfurilor.

VII. REGULILE DE ÎNCĂRCARE ŞI DESCĂRCARE A MĂRFURILOR

68. Încărcarea mărfurilor în automobile, fixarea, acoperirea şi legarea mărfurilor se execută de către expeditorul de mărfuri, iar descărcarea lor din automobile, scoaterea dispozitivelor de fixare şi a mijloacelor de acoperire - de către destinatarul de mărfuri.

Expeditorul de mărfuri şi destinatarul mărfurilor execută deschiderea şi închiderea bordurilor automobilelor şi gurilor de acces ale autocisternelor, coborîrea şi ridicarea furtunurilor din gurile de acces ale autocisternelor, conectarea şi deconectarea furtunurilor.

69. Agentul transportator poate, de comun acord cu expeditorul sau destinatarul de mărfuri, să-şi asume încărcarea şi descărcarea mărfurilor.

În cazul participării şoferului la încărcare sau descărcare el primeşte încărcătura de la bordul automobilului la încărcare şi o predă la bordul automobilului la descărcare.

70. În cazul, cînd agentul transportator de comun acord cu expeditorul (destinatarul) de mărfuri îşi asumă executarea lucrărilor de încărcare-descărcare, el poartă răspundere pentru deteriorarea sau defectarea mărfurilor la încărcare şi descărcare, care a avut loc din vina lui.

71. Expeditorii de mărfuri şi destinatarii mărfurilor sînt obligaţi să aibă căi de acces de la autostrăzi spre punctele de încărcare şi descărcare şi să le întreţină în stare bună care să asigure mişcarea fără obstacole şi în siguranţă a mijloacelor de transport auto şi manevrarea lor liberă în orice moment al procesului de transportare.

72. Expeditorul şi agentul transportator la transportarea mărfurilor sînt obligaţi, în limita volumului de mărfuri indicat în cererea expeditorului (destinatarului), să efectueze încărcarea materialului rulant, utilizînd deplin capacitatea lui, însă nedepăşind capacitatea lui de ridicare.

La transportarea în masă a mărfurilor uşoare (inclusiv a celor agricole) agentul transportator este obligat să înalţe bordurile sau să întreprindă alte măsuri, care asigură utilizarea mai eficientă a capacităţii de ridicare a materialului rulant.

73. Mărfurile grele fără ambalaj trebuie să aibă dispozitive speciale pentru legarea cu cabluri de tipul: proieminenţe, carcase, ochiuri de prindere etc.

La transportarea pe suporturi unele locuri de marfă se aranjează pe ele în aşa mod ca să fie posibil controlul cantităţii fără a le schimba poziţia pe suporturi şi fixajul (cu excepţia suporturilor închise de tipul lăzilor transportate sub plombele expeditorilor de mărfuri).

74. Mărfurile trebuie să fie aranjate pe materialul rulant şi fixate sigur în aşa mod ca să nu se deplaseze, să nu cadă, să nu fie sprijinite de uşi, să nu se roadă sau să se deterioreze încărcătura în timpul transportării, de asemenea să fie asigurată integritatea materialului rulant la încărcare, descărcare şi pe parcurs.

Se interzice fixarea mărfurilor cu ajutorul cuielor, scoabelor şi altor mijloace, care deteriorează materialul rulant.

75. Dispozitivele necesare pentru încărcare şi transportare, materialele auxiliare (capre, suporturi, tarabe, sîrmă, panouri de protecţie) trebuie să fie puse la dispoziţie şi instalate de către expeditorul de mărfuri şi scoase de către destinatarul de mărfuri.

Prelata, frînghia pentru acoperirea şi legarea mărfurilor sînt prezentate de către agentul transportator cu achitarea conform tarifelor contractuale.

76. Utilarea şi dotarea suplimentară a automobilelor pentru transportarea unor anumite mărfuri poate fi efectuată de către expeditorul (destinatarul) de mărfuri doar cu acordul agentului transportator.

77. Expeditorul (destinatarul) de mărfuri achită costul reutilării speciale a caroseriei automobilelor, executate la cererea lui.

78. Toate dispozitivele ce aparţin expeditorului de mărfuri se transmit de către agentul transportator destinatarului de mărfuri împreună cu încărcătura sau se restituie de către el expeditorului de mărfuri în conformitate cu indicaţiile din factura de expediţie şi din contul lui.

79. Conducătorul mijlocului de transport auto este obligat să controleze conformitatea stivuirii şi fixării mărfurilor în autovehicul cu cerinţele siguranţei circulaţiei şi asigurării integrităţii mijlocului de transport auto. Expeditorul de mărfuri, la cererea conducătorului mijlocului de transport auto, este obligat să înlăture deficienţele depistate la stivuirea şi fixarea mărfurilor. Dacă cerinţele privind înlăturarea deficienţelor depistate nu sînt îndeplinite, conducătorul mijlocului de transport auto este obligat să consemneze acest fapt în toate exemplarele buletinului de însoţire a mărfurilor şi să refuze efectuarea operaţiunilor de transport.

Reieşind din cerinţele securităţii circulaţiei rutiere, şoferul este obligat să controleze corespunderea gabaritelor mărfurilor Regulamentului circulaţiei rutiere, precum şi fixarea, legarea mărfurilor, care exclude deplasarea încărcăturii în afara caroseriei sau căderea ei din caroserie.

80. Expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) este obligat să asigure controlul asupra respectării regulilor tehnicii securităţii la executarea lucrărilor de încărcare-descărcare şi poartă răspundere totală pentru accidentele suscitate de nerespectarea de către ei a acestor reguli.

La executarea lucrărilor de încărcare-descărcare de către agentul transportator obligaţiile de asigurare a controlului asupra respectării regulilor tehnicii securităţii la efectuarea lucrărilor de încărcare-descărcare, precum şi responsabilitatea pentru accidentele potenţiale, care rezultă din nerespectarea acestor reguli, trec pe seama agentului transportator.

81. Termenele de încărcare pe automobile (remorci şi semiremorci) şi descărcare a mărfurilor, precum şi termenele executării operaţiunilor suplimentare ce ţin de încărcarea şi descărcarea mărfurilor se stabilesc la înţelegerea părţilor, care au încheiat contractul de transport.

Timpul sosirii automobilului pentru încărcare se calculează din momentul prezentării de către şofer a foii de parcurs în punctul de încărcare, iar timpul sosirii automobilului pentru descărcare - din momentul prezentării de către şofer a facturii de expediţie în punctul de descărcare.

În cazul existenţei în punctele de încărcare şi descărcare (cu excepţia staţiilor de cale ferată) a drumurilor de intrare sau a punctelor de control şi trecere timpul sosirii automobilului pentru încărcare sau descărcare se calculează din momentul prezentării de către şofer a foii de parcurs sau a facturii de expediţie expeditorului sau destinatarului de mărfuri la poarta de intrare sau la punctul de control şi trecere.

Încărcarea şi descărcarea se consideră încheiate după transmiterea şoferului sau de către şofer a facturii de expediţie vizînd mărfurile încărcate sau descărcate, întocmite în modul stabilit de către Ministerul Finanţelor şi Departamentul Analize Statistice şi Sociologice.

Timpul parcursului automobilului de la poartă sau punctul de control şi trecere pînă la locul de încărcare sau descărcare şi înapoi se exclude la calcularea timpului aflării automobilului la încărcare sau descărcare.

În cazul sosirii automobilului pentru încărcare înainte de timpul stabilit automobilul se consideră sosit pentru încărcare la timpul convenit, dacă expeditorul de mărfuri nu-l va primi spre încărcare din momentul sosirii efective.

Timpul sosirii şi plecării automobilului pentru încărcare (descărcare), precum şi timpul staţionării automobilului (ore, minute) se confirmă în facturile de expediţie prin semnătura şi ştampila expeditorului (destinatarului) de mărfuri.

VIII. REGULILE DE ÎNTOCMIRE A DOCUMENTELOR DE TRANSPORT

82. Pentru transportul de mărfuri se întocmeşte foaia de parcurs, la care se anexează factura de expediţie.

83. Expeditorilor (destinatarilor) de mărfuri li se interzice să expedieze (primească), iar agenţilor transportatori să primească pentru transportare mărfurile fără a avea perfectate documentele de transport.

84. Expeditorii (destinatarii) de mărfuri poartă răspundere pentru datele eronate, inexacte şi incomplete din factura de expediţie.

85. Documentele de plată, întocmite conform foilor de parcurs fără anexarea la ele a facturilor de expediţie, precum şi în cazul prezentării de către şofer a foii de parcurs cu anexarea la ea a facturilor de expediţie întocmite incorect sau necompletate pînă la urmă, nu trebuie să fie prezentate pentru achitare beneficiarului pentru lucrul transportului auto, cu excepţia cazurilor:

a) cînd la transportarea mărfurilor necomerciale este imposibilă evidenţa prin măsurare, cîntărire, măsurare geodezică (curăţarea teritoriului de gunoi, transportarea mărfurilor pe teritoriul întreprinderilor şi şantierelor etc.);

b) transporturilor de mărfuri pe teritoriul uzinei, şantierului, depozitului;

c) utilizarea automobilului pentru deservirea liniilor de telecomunicaţie şi transmisie de curent electric, conductelor de petrol şi gaze, transportarea poştei şi presei periodice în intravilanul oraşului, precum şi pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, geologice, filmări şi în cazul calamităţilor naturale.

86. Facturile de expediţie şi foile de parcurs ale autocamionului sînt documente cu regim special, prevăzute cu însemne de protecţie, care se execută tipografic în modul stabilit (cu serie şi număr stabilite centralizat etc.).

Completarea foii de parcurs pentru autocamioane se efectuează conform "Instrucţiunilor", aprobate în modul stabilit de către Departamentul Analize Statistice şi Sociologice.

87. Factura de expediţie se perfectează de către expeditorul de mărfuri pentru fiecare destinatar în parte cu completarea obligatorie a tuturor rechizitelor necesare pentru achitarea completă şi corectă vizînd transporturile efectuate de autovehicule, de asemenea şi pentru scoaterea din gestiune şi intrarea în gestiune a valorilor de mărfuri şi materiale.

Factura de expediţie se completează într-un număr minim de exemplare, de regulă - în patru exemplare.

88. În cazul, cînd în factura de expediţie în capitolul "informaţii privind marfa" este posibilă specificarea tuturor denumirilor şi caracteristicilor mărfurilor şi bunurilor materiale, la factura de expediţie se anexează, ca parte integrantă, pe lîngă formularele tipizate de documente primare cu regim special, documentele specializate (forma şi conţinutul lor stabilindu-se în mod autonom); de exemplu: certificatele de calitate, adeverinţe, fişe de ridicare a materialelor etc., aprobate de Departamentul Analize Statistice şi Sociologice. În acest caz se indică în factura de expediţie, la rubrica "Documente anexate" că în calitate de document despre încărcătură se anexează documentul specializat, fără de care factura de expediţie este considerată nevalabilă.

Expeditorul de mărfuri, în caz de necesitate, poate completa suplimentar şi al cincilea exemplar, care serveşte drept autorizaţie la ieşirea autovehiculului de la locul de încărcare.

89. Timpul sosirii şi plecării automobilului pentru încărcare se indică în conformitate cu p.81 din capitolul VII al prezentului Regulament.

IX. REGULILE ELIBERĂRII MĂRFURILOR

90. Agentul transportator predă mărfurile în punctul de destinaţie, indicat în factura de expediţie. Destinatarul mărfurilor este obligat să asigure recepţionarea mărfurilor şi descărcarea automobilului în termenul stipulat în contractul de transport.

91. Eliberarea mărfurilor către destinatarul de mărfuri în punctul de destinaţie conform greutăţii şi numărului de locuri se efectuează în acelaşi mod, în care a fost recepţionată de la expeditorul de mărfuri (cîntărire, măsurare, numărarea locurilor etc.).

Mărfurile sosite în automobile, remorci, secţii ale automobilelor, containere şi cisterne intacte cu plombele expeditorului de mărfuri intacte, se predau destinatarului mărfurilor fără controlul greutăţii şi stării mărfurilor şi numărului de locuri de marfă.

La transportarea pămîntului, a zăpezii şi altor încărcături cînd nu este posibilă determinarea cantităţii acesteia prin măsurare, cîntărire, etc., agenţii transportatori conform condiţiilor contractului pot fi scutiţi de obligaţia de a preda încărcătura destinatarului mărfurilor.

Predarea către destinatar a mărfurilor, transportate de la staţiile de cale ferată, din porturi şi debarcadere, se efectuează de către agenţii transportatori în acelaşi mod, în care au fost primite de la staţia de cale ferată, port, debarcader.

92. Mărfurile în ambalaj şi cu bucata, recepţionate spre transportare conform greutăţii standarde sau greutăţii indicate pe fiecare loc de marfă, se eliberează destinatarului în punctul de destinaţie fără cîntărire cu numărarea locurilor şi controlul greutăţii şi stării mărfurilor doar în locurile deteriorate.

Dacă destinatarul de mărfuri nu dispune de cîntare pentru automobile, încărcăturile transportate în vrac, sosite fără semne de lipsă, se eliberează fără a se controla greutatea.

93. În cazul determinării cantităţii de mărfuri prin cîntărire agentul transportator nu poartă răspundere materială, dacă diferenţa dintre greutatea lor din punctul de plecare şi cea din punctul de destinaţie nu depăşeşte standardele şi normele de pierderi naturale pentru categoria respectivă de mărfuri.

94. Dacă în timpul controlului în punctul de destinaţie a greutăţii, numărului de locuri de marfă sau stării mărfurilor s-a descoperit lipsa, alterarea sau vătămarea mărfurilor sau dacă aceste circumstanţe sînt fixate într-un act întocmit pe parcursul transportării, agentul transportator este obligat să determine volumul mărfurilor lipsă, alterate sau vătămate.

În cazul cînd este necesară efectuarea expertizei în scopul stabilirii mărimii sau cauzei lipsei, alterării sau deteriorării mărfurilor şi sumei, cu care s-a redus costul lor, agentul transportator, din proprie iniţiativă sau la cererea destinatarului de mărfuri, invită specialiştii respectivi.

Dacă agentul transportator refuză să invite expertul, pe acesta din urmă este în drept să-l invite destinatarul, anunţîndu-i agentului transportator data şi locul expertizei.

Pînă la sosirea expertului destinatarul de mărfuri este obligat să asigure păstrarea cuvenită a mărfurilor, care exclude alterarea ulterioară. Expertiza se efectuează în prezenţa reprezentantului agentului transportator şi destinatarului de mărfuri. În cazul lipsei uneia dintre părţile înştiinţate despre expertiză, ultima se efectuează în lipsa ei şi actul se declară valabil. Rezultatele expertizei se fixează într-un act. Actul expertizei se semnează de către expert şi persoanele, care au asistat la efectuarea expertizei.

Agentul transportator şi destinatarul de mărfuri pot fixa o expertiză repetată. Cheltuielile pentru expertiză sînt suportate de partea, din vina căreia a avut loc lipsa, alterarea sau vătămarea mărfurilor.

În cazul transporturilor interurbane destinatarul mărfurilor este obligat să primească de la agentul transportator încărcătura furnizată. În cazul sosirii mărfurilor, furnizarea cărora nu este prevăzută în contractul de transportare a mărfurilor cu mijloace de transport auto, destinatarul de mărfuri recepţionează aceste mărfuri pentru păstrare, asumîndu-şi responsabilitatea, certifică prin semnătură şi ştampilă primirea încărcăturii de la şofer.

Destinatarul de mărfuri poate refuza recepţionarea mărfurilor doar în cazul, cînd calitatea încărcăturilor în urma alterării sau vătămării, pentru care agentul transportator poartă răspundere, s-a schimbat într-atît, că se exclude posibilitatea utilizării depline sau parţiale a mărfurilor.

În cazul imposibilităţii de a preda destinatarului mărfurile transportate în trafic interurban din motive independente de agentul transportator expeditorul de mărfuri este obligat să-i dea agentului transportator indicaţii în vederea noului punct de destinaţie a încărcăturii.

În cazul cînd agentul transportator nu are posibilitate de a transporta mărfurile pînă la punctul nou de destinaţie, el poate să refuze aceste transporturi, înştiinţînd despre aceasta destinatarul mărfurilor. În acest caz agentul transportator restituie încărcătura expeditorului de mărfuri. Cheltuielile suplimentare datorate acestui fapt (parcursul şi staţionarea neproductivă a materialului rulant, păstrarea mărfurilor etc.) sînt suportate de expeditorul de mărfuri.

Dacă produsele uşor alterabile, transportate în trafic interurban nu pot fi predate destinatarului de mărfuri, iar expeditorul de mărfuri n-a indicat destinatarul nou, încărcătura poate fi predată spre realizare altui agent economic.

95. După descărcarea mărfurilor automobilele şi containerele trebuie să fie curăţate de către destinatarul mărfurilor de resturi de încărcătură, iar după transportarea animalelor, păsărilor, produselor animaliere crude, produselor perisabile destinatarul de mărfuri este obligat să spele materialul rulant şi în caz de necesitate să efectueze dezinfectarea lui. După predarea altor mărfuri spălarea şi dezinfectarea materialului rulant se efectuează în conformitate cu cerinţele normelor sanitare.

Agentul transportator poate, de comun acord cu expeditorul de mărfuri sau destinatarul mărfurilor, să-şi asume contra plată executarea lucrărilor de curăţare, spălare şi dezinfectare a platformei (caroseriei) murdărite a automobilului sau containerului.

X. REGULILE REDIRIJĂRII MĂRFURILOR

96. În cazul refuzului destinatarului de a primi mărfurile transportate în trafic urban sau suburban din motive independente de agentul transportator, mărfurile se readresează de către expeditorul de mărfuri altui destinatar sau se restituie expeditorului de mărfuri. În aceste cazuri costul transportării mărfurilor în ambele direcţii, precum şi amenda pentru staţionarea neproductivă a automobilului se achită de către expeditorul de mărfuri. Destinatarul de mărfuri este obligat să facă înscrierea în factura de expediţie despre refuzul de a primi mărfurile, pe care o legalizează prin semnătură şi ştampilă (parafă).

97. În cazul transporturilor interurbane destinatarul mărfurilor este obligat să primească de la agentul transportator marfa furnizată.

Expeditorul este obligat să aducă la cunoştinţa agentului transportator noul punct de destinaţie în cazul cînd din motive care nu depind de agentul transportator marfa transportată în traficul interurban nu poate fi predată destinatarului.

În cazul cînd agentul transportator nu poate transporta mărfurile pînă la noul punct de destinaţie, el este în drept să refuze aceste transporturi, înştiinţînd despre aceasta destinatarul de mărfuri. În acest caz agentul transportator restituie marfa expeditorului de mărfuri. Cheltuielile suplimentare datorate acestui fapt (parcursul şi staţionarea neproductivă a vehiculelor, păstrarea mărfurilor etc.) sînt suportate de expeditorul de mărfuri.

98. Dispoziţia expeditorului de mărfuri, dată agentului transportator în vederea redirijării mărfurilor trebuie să fie întocmită în formă scrisă şi să conţină următoarele date:

a) numărul primei comenzi şi a facturii de expediţie;

b) adresa destinaţiei iniţiale;

c) denumirea destinatarului de mărfuri iniţial;

d) adresa destinaţiei noi;

e) denumirea destinatarului de mărfuri nou;

f) cauzele redirijării.

Conform înţelegerii între expeditorul de mărfuri şi agentul transportator dispoziţia de redirijare a mărfurilor poate fi transmisă prin telefon cu indicarea tuturor datelor enumerate şi confirmarea ulterioară în scris.

99. Dispoziţia expeditorului de mărfuri vizînd redirijarea mărfii poate fi îndeplinită doar pentru toată marfa enumerată în factura de expediţie.

100. Redirijarea mărfurilor agabarite poate fi autorizată doar după primirea de către expeditorul de mărfuri a înştiinţării în scris sau prin telegraf de la organele respective (Direcţia Poliţiei Rutiere şi organele rutiere).

101. La redirijarea încărcăturii, rechizitele indicate în rîndurile "Destinatar" şi "Loc descărcare" se barează şi în coloana 6 "Redirijări" se înscriu rechizitele noului destinatar. Aceste înscrieri se certifică prin semnătura şoferului.

102. Dacă destinatarul de mărfuri refuză de a recepţiona încărcătura (la adresa căruia a fost redirijată) şi este imposibil de a primi indicaţiile expeditorului de mărfuri în vederea expedierii ulterioare, agentul transportator, care a efectuat transportul are dreptul:

a) să predea încărcătura spre păstrare pînă la primirea indicaţiilor expeditorului de mărfuri, iar în caz că dispune de depozite - să primească încărcătura spre păstrare;

b) să transmită încărcătura altei organizaţii, dacă ea din cauza proprietăţilor necesită realizare urgentă;

c) să restituie încărcătura expeditorului de mărfuri.

XI. PLATA PENTRU TRANSPORTURI

103. Mărimea plăţii pentru transporturile de mărfuri se calculează în baza tarifelor stabilite de legislaţie, iar în cazurile, cînd tarifele nu sînt stabilite - la înţelegerea părţilor, care au încheiat contractul de transportare a mărfurilor.

104. Forma achitărilor trebuie să fie stipulată în contractele de transportare a mărfurilor cu mijloace de transport auto.

105. Achitarea definitivă pentru transporturile de mărfuri se efectuează de către expeditorul (destinatarul) de mărfuri în baza contului agentului transportator.

Temei pentru întocmirea contului pentru transporturile efectuate servesc facturile de expediţie, bonul beneficiarului (detaşat de la foaia de parcurs) şi scrisoarea de transport internaţională (C.M.R.).

106. Pentru achitarea definitivă agentul transportator, în termen de cinci zile, întocmeşte contul pentru expeditorul (destinatarul) de mărfuri, anexînd documentele de transport.

XII. SERVICIILE DE TRANSPORT ŞI EXPEDIŢIE

PRESTATE DE CĂTRE AGENŢII TRANSPORTATORI

107. Agenţii transportatori pot efectua conform contractului de transport şi expediţie şi servicii de expediţie aferente transporturilor.

Lista serviciilor de transport şi expediţie, precum şi modul prestării acestor servicii sînt stabilite de Regulamentul de prestare a serviciilor de transport şi expediţie, aprobat prin Hotărîrea Guvernului în modul stabilit.

XIII. ACORDAREA DE LICENŢE PENTRU

EFECTUAREA TRANSPORTURILOR AUTO

108. Genurile de activitate pentru care este necesară obţinerea licenţelor sînt stabilite de legislaţia Republicii Moldova.

Pentru fiecare mijloc de transport se eliberează "Carnet de corespundere pentru vehicul", de către Î.S. "Inspectoratul transporturilor auto".

[Pct.108 modificat prin Ordinul Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor nr.27 din 11.03.2002, în vigoare 23.05.2002]

XIV. RESPONSABILITATEA AGENŢILOR TRANSPORTATORI,

EXPEDITORILOR ŞI DESTINATARILOR DE MĂRFURI.

ACTE, PRETENŢII, RECLAMAŢII

109. Agenţii transportatori, expeditorii şi destinatarii de mărfuri poartă răspundere patrimonială, stabilită în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Codul transporturilor auto şi prezentul Regulament.

110. Agentul transportator pentru netransportarea mărfurilor în volumul prevăzut de contractul de transport marfă, iar expeditorul (destinatarul) de mărfuri pentru neprezentarea la transport a mărfurilor în aceste volume poartă răspundere materială stabilită la înţelegerea părţilor.

111. Agenţii transportatori poartă răspundere pentru integritatea mărfurilor din momentul primirii ei la transport şi pînă la predarea către destinatar.

Agenţii transportatori compensează prejudiciul cauzat la transportarea mărfurilor în următoarele mărimi:

a) pentru pierderea sau lipsa mărfurilor - în mărimea costului real al mărfurilor pierdute sau lipsă;

b) pentru alterarea sau deteriorarea mărfurilor - în mărimea sumei, cu care s-a redus costul ei;

c) pentru pierderea, lipsa, alterarea sau deteriorarea mărfurilor cu valoare declarată - în mărimea valorii declarate, dacă nu va fi dovedit, că valoarea declarată nu corespunde costului real al mărfurilor.

Expeditorul (destinatarul) de mărfuri este în drept să considere marfa pierdută şi să ceară compensarea prejudiciului pentru pierderea ei, dacă marfa nu a fost predată la cererea lui:

1) în cazul transporturilor urbane şi suburbane - în decursul a 10 zile din ziua primirii mărfurilor la transport;

2) în cazul transporturilor interurbane - în decursul a 30 zile din momentul expirării termenului de furnizare indicat în contract.

112. De rînd cu compensarea prejudiciului cauzat prin pierderea, lipsa, alterarea, sau deteriorarea mărfurilor agentul transportator trebuie să restituie expeditorului (destinatarului) de mărfuri plata percepută pentru transportarea mărfurilor pierdute, lipsă, alterate sau deteriorate, dacă ea nu intră în costul mărfurilor.

Agentul transportator compensează costul mărfurilor pierdute, lipsă, alterate sau deteriorate în temeiul contului sau altui document care îl înlocuieşte, prezentat de către expeditorul (destinatarul) de mărfuri.

Costul mărfurilor se determină conform preţurilor medii de piaţă existente la data şi locul predării mărfurilor către destinatarul mărfurilor prevăzut în contract.

113. În cazul cînd persoana fizică sau juridică beneficiar al mijloacelor de transport auto cu plată pentru unitate de timp refuză să le utilizeze în volumul indicat în contract, beneficiarul este obligat să plătească despăgubirea prevăzută în contract pentru staţionarea mijloacelor de transport respective, conform tarifului pe unitate de timp.

În cazul aplicării altor scheme de tarife responsabilitatea pentru refuzul de a utiliza mijlocul de transport auto în volumul indicat se determină conform contractului.

114. Pentru reţinerea din vina expeditorului (destinatarului) de mărfuri a autovehiculelor (autotrenurilor) prezentate pentru încărcare sau descărcare supra termenul stabilit expeditorul sau destinatarul de mărfuri achită agentului transportator amendă pentru fiecare minut de staţionare neproductivă a autovehiculului (autotrenului) în mărimea convenită de părţi.

115. Circumstanţele, care pot servi drept temei pentru atragerea la răspundere materială a agenţilor transportatori, expeditorilor, destinatarilor de mărfuri se confirmă prin înscrieri în documentele de însoţire a mărfurilor şi actele de forma stabilită.

116. Pînă la intentarea acţiunilor referitor la transporturile auto este obligatorie înaintarea pretenţiei faţă de participanţii la transport.

Pretenţiile şi acţiunile referitor la transporturile auto de mărfuri se examinează în modul stabilit de legislaţie.

117. Transmiterea către alte persoane fizice şi juridice a drepturilor de înaintare a pretenţiilor şi intentare a acţiunilor nu se admite, în afară de cazurile de transmitere a acestui drept de către expeditorul de mărfuri către destinatarul de mărfuri sau de către destinatar către expeditorul de mărfuri ori de către expeditorul (destinatarul) de mărfuri către organizaţia superioară sau organizaţia de transport şi expediţie.