HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
       Despre aprobarea "Instrucţiunii cu privire la stabilirea
         invalidităţii şi a tipurilor de asistenţă socială în
                          Republica Moldova"

                         Nr.315 din 01.06.93

                    Monitor nr.7/227 din 30.07.1993

                                * * *

    Abrogat: 09.07.2004
    Hotărîrea Guvernului nr.746 din 30.06.2004

    Guvernul Republicii Moldova h o t ă r ă ş t e:

    1. Se aprobă  "Instrucţiunea cu privire la stabilirea  invalidităţii
şi a tipurilor de asistenţă socială în Republica Moldova" (se anexează).

    2. Ministerul  Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei  Sociale
să aprobe:
    lista defectelor  şi bolilor ce servesc drept bază pentru stabilirea
invalidităţii, fără indicarea termenului reexpertizării;
    tabelul procentual   privind  aprecierea  gradului  de  reducere   a
vitalităţii  cauzate de dereglări morfo-funcţionale şi  organo-specifice
ca urmare a bolilor, traumelor şi altor stări patologice.
 

    PRIM-MINISTRU
    AL REPUBLICII MOLDOVA                       ANDREI SANGHELI


                                         APROBATĂ
                                prin hotărîrea Guvernului
                                    Republicii Moldova
                                din 1 iunie 1993 nr. 315

                       I N S T R U C Ţ I U N E
       cu privire la stabilirea invalidităţii şi a tipurilor de
                asistenţă socială în Republica Moldova

                         I. Noţiuni generale

    1. Atitudinea  faţă  de persoanele cu dificienţe fizice sau  mintale
are  o  bază socială şi este orientată în primul rînd spre  restabilirea
sănătăţii  acestor  persoane în scopul reintegrării prin  propriile  lor
posibilităţi în viaţa socială şi profesională.

    2. Vitalitatea  constitue o îmbinare a funcţiilor fizice, psihice şi
sociale.   Reducerea  vitalităţii  invalidului  ca  urmare  a   bolilor,
traumelor, defectelor congenitale duce la dezadaptare socială, exprimată
prin  reducerea sau pierderea posibilităţilor de instruire,  comunicare,
deplasare,  orientare,  autocontrol al comportamentului, autoservire  şi
pierderea   capacităţilor  de  muncă.  Reducerea  vitalităţii  poate  fi
temporară  sau permanentă, reversibilă sau ireversibilă, progresivă  sau
regresivă.

    3. Reducerea  moderată, pronunţată sau accentuată a vitalităţii este
formultă prin noţiunea de invaliditate. Conform definiţiei, formulate de
organizaţia  Mondială  a Sănătăţii (OMS), invaliditatea este o  limitare
sau insuficientă (în urma dereglării funcţiei) a capacităţilor de activa
în  acea  formă şi în acea măsură, considerate normale pentru fiece  om.
Invalid se consideră persoana care, în legătură cu reducerea vitalităţii
necesită protecţie şi asistenţă socială.

    4. Invaliditatea,  apariţia şi  cauzele  ei  se  constată  de  către
organele  de  stat  împuternicite - consiliile de expertiză  medicală  a
vitalităţii.  Invaliditatea  la copii, pînă la împlinirea vîrstei de  16
ani,  se  stabileşte de către consiliile medicale consultative  (C.M.C.)
ale unităţilor sanitare.

    5. Decizia de  stabilire  a invalidităţii se adoptă după  efectuarea
unui  complex de măsuri de diagnosticare, tratament şi de reabilitare în
baza biletului de trimitere din partea consiliilor medicale consultative
ale  unităţilor sanitare, în cazul cînd concediul medical acordat pentru
una  şi aceeaşi boală nu depăşeşte 4 luni sau 5 luni în cazul  diferitor
boli  -  în  ultimele  12 luni calendaristice, iar  pentru  bolnavii  de
tuberculoză - 10 luni de la începutul concediului medical sau, în caz de
recidivă - 12 luni (însumate) în ultimele 12 luni calendaristice.

    6. La stabilirea  invalidităţii se  ţine cont de  următorii  factori
clinici, psihologici, social, habituali şi profesionali;
    caracterul bolii şi consecinţele ei;
    gradul de dereglare a funcţiei;
    eficacitatea tratamentului şi a măsuilor de reabilitare;
    starea mecanismelor compensatorii;
    pronosticul clinic şi de muncă;
    posibilitatea adaptării sociale;
    necesitatea acordării unui ansamblu de măsuri de asistenţă socială;
    condiţiile concrete şi caracterul muncii;
    nivelul pregătirii profesionale;
    vîrsta etc.

    7. În toate cazurile,   indiferent   de  caracterul  bolii   sau   a
defectului  anatomic,  consiliile  de expertiză medicală  a  vitalităţii
efectuează un control complex clinic şi funcţional al tuturor sistemelor
organismului bolnavului.
    În scopul obiectivizării   stării  de  sănătate  şi  a  gradului  de
adaptare   socială  se  folosesc  datele  controlului  de  laborator  şi
paraclinice,   precum   şi  datele  anamnezei,  se  analizează   probele
prezentate. Se acordă o deosăbotă atenţie particularităţilor individuale
ale  bolnavului,  posibilităţilor lui de adoptare socială.  Expertizarea
medicală   se   bazează  pe  înaltele  principii  ale   umanismului   şi
deontologiei.
    Prezenta instrucţiune  prevede o atitudine imparţială la  stabilirea
invalidităţii,  indiferent de circumstanţele care au dus la invaliditate
(infirmitate de muncă, boală profesională, traumatism habitual etc.).
    decizia de stabilire  a invalidităţii  include  recomandări  privind
reabilitarea medicală şi profesională.

            II. Criteriile de determinare a invalidităţii

    8. Drept criterii de bază pentru determinarea invalidităţii serveşte
gradul  de reducere a vitalităţii exprimat prin diminuarea sau pierderea
posibilităţilor   de   instruire,  comunicare,   deplasare,   orientare,
autocontrol  al  comportamentului,  de  autoservire  şi  de  pierdere  a
capacităţilor de muncă.
    În dependenţă  de procentajul infirmităţii, reducerea vitalităţii se
clasează după cum urmează:
    uşoară (infirmitate pînă la 25 la sută);
    moderată (infirmitate de la 25 pînă la 50 la sută);
    pronunţată (infirmitate de la 50 pînă la 75 la sută);
    accentuată (infirmitate mai mult de 75 la sută).

    9. Conform normelor internaţionale unanim recunoscute, invaliditatea
se  stabileşte atunci cînd infirmitatea depăşeşte 25 la sută.  Reducerea
moderată,  pronunţată  şi  accentuată  a  vitalităţii  este  echivalată,
respectiv, cu invaliditatea de gradele III, II şi I.

 [Alin.1 completat prin Hot. Guv. nr.412 din 05.07.93]

    Gradul de reducere  a  vitalităţii  se apreciază în conformitate  cu
"Tabelul   procentual   privind  aprecierea  gradului  de   reducere   a
vitalităţii  cauzate de dereglări morfo-funcţionale şi  organo-specifice
ca  urmare  a bolilor, traumelor şi altor stări patologice", aprobat  de
către Ministerul Sănătăţii.

    10. Reducerea   moderată   a   vitalităţii, cauzată   de   dereglări
morfo-funcţionale   şi  organo-specifice,  care  duc  la  scandarea  sau
pierderea posibilităţilor de instruire, cominicare, deplasare, orientare
autoservire,   autocontrol   al   comportamentului   şi   la   pierderea
capacităţii  de muncă, corespunde infirmităţii încadrate în limitele  de
la 25 pînă la 50 la sută.

    11. Reducerea   pronunţată  a  vitalităţii,  cauzate  de   dereglări
morfo-funcţionale   şi  organo-specifice,  care  duc  la  scăderea   sau
pierderea posibilităţilor de instruire, comunicare, deplasare, orientare
autoservire,   autocontrol   al   comportamentului   şi   la   pierderea
capacităţii  de muncă, fără ca persoana în cauză să necesite  îngrigire,
corespunde infirmităţi încadrate în limitele de la 50 pînă la 75 la 
sută.

    12. Reducerea   accentuată  a  vitalităţii,  cauzată  de   dereglări
funcţionale  şi  organo-specifice,  care duc la scăderea  sau  pierderea
posibilităţilor   de   instruire,  comunicare,   deplasare,   orientare,
autoservire, autocontrol al comportamentului şi reducerea capacităţii de
muncă,  în  cazul cînd persoana în cauză necesită îngrijire  sau  ajutor
permanent,  corespunde  infirmităţii încadrate în limitele de la  75  la
sută şi mai mult.

                      II. Cauzele invalidităţii

    13. Odată cu   stabilirea   gradului  de  reducere   a   vitalităţii
consiliile   de  expertiză  medicală  a  vitalităţii  sînt  obligate  să
stabilească  cauza invalidităţii, adică condiţiile biologice şi  sociale
care  au  dus  la  invaliditate. Factorii  social  care  au  condiţionat
invaliditatea trebuie să fie justificaţi juridic prin acte respective.
    Consiliile de   expertiză   medicală   a  vitalităţii   pot  stabili
următoarele cauze de încadrare în invaliditate:
    invaliditate de boală obişnuită;
    invaliditate de accident de muncă;
    invaliditate de boală profesională;
    invaliditate din copilărie;
    invaliditate de boală "Cernobîl";
    invaliditate din armată.

    14. Invaliditate  de boală obişnuită este invaliditatea ca urmare  a
oricărei suferinţe, care nu este specificată mai sus.

    15. Invaliditate de accident de muncă este invaliditatea determinată
de accidentul suevenit:
    în timpul executării  obligaţiunilor de muncă (inclusiv şi în timpul
deplasărilor)  sau  în  timpul  efectuării  unor  acţiuni  în  interesul
întreprinderii sau instituţiei;
    în drum spre casă sau spre locul de muncă;
    în timpul practicii de producţie;
    pe teritoriul  întreprinderii, instituţiei sau în alt loc în  timpul
orelor  de  lucru, inclusiv în pauzele stabilite, şi în  timpul  necesar
pentru  aducerea  în  ordine a locului de muncă pînă  la  începutul  sau
sfîrşitul programului de lucru;
    în apropierea întreprinderii, instituţiei sau în alt loc de muncă în
timpul  orelor  de  muncă, inclusiv în pauzele stabilite,  dacă  aflarea
acolo nu era în contrazicere cu regulamentul ordinii interioare de
îuncă;
    în timpul executării unor sarcini de stat sau obşteşti;
    în timpul executării  acţiunilor  de salvare a vieţii  omeneşti,  de
ocrotire a proprietăţii statului, de menţinere a ordinii publice;
    în legătură cu îndeplinirea funcţiilor de donator de sînge.

    16. Invaliditate  de boală profesională este invaliditatea stabilită
în  urma unei boli cauzate de influenţa sistematică a factorilor  nocivi
caracteristici  profesiei  date  sau  din  cauza  condiţiilor  de  muncă
caracteristice  unei  sau  altei  ramuri  de  producţie.  La  stabilirea
invalidităţii  de boală profesională consiliile de expertiză medicală  a
vitalităţii  se conduc de "Lista bolilor profesionale" şi  instrucţiunea
de  aplicare  a acestei liste. La biletul de trimitere a  bolnavilor  de
boală  profesională către Consiliul de expertiză medicală a  vitalităţii
în  mod obligatoriu se anexează concluzia medicului specialist în bolile
profesionale al unităţii sanitare respective.

    17. Invaliditatea din copilărie este invaliditatea stabilită în urma
unei boli sau infirmităţi care au survenit pînă la împlinirea vîrstei de
16  ani, iar pentru cei cuprinşi în învăţămînt (elevi, studenţi) -  pînă
la împlinirea vîrstei de 18 ani.

    18. Invaliditatea  de boală "Cernobîl" este invaliditatea  stabilită
persoanelor  care  au  participat  la  lichidarea  consecinţelor  de  la
Cernobîl  sau  care  ulterior au fost supuşi  radiaţiei  pe  teritoriile
poluate cu substanţe radioactive.

    19. Invaliditatea    din   armată   este   invaliditatea   stabilită
militarilor în rezervă în urma:
    rănirii (contuzionării,  accidentului)   pe  front  sau  în   timpul
exercitării funcţiilor legate de serviciul militar;
    bolii contractate pe front;
    bolii (contuzionării,   accidentului)   contractate   în    termenul
satisfacerii  serviciului militar, dar fără vre-o legătură cu executarea
serviciului militar.
    Militarilor în  rezervă  li se stabileşte invaliditate  din  armată,
dacă ea s-a ivit:
    în perioada satisfacerii serviciului militar;
    în termen de trei luni de la demobilizare;
    peste trei luni de  la demobilizare în urma rănirii,  contuzionării,
accidentului,   bolii,   care  au  survenit  în  perioada   satisfacerii
serviciului militar, fiind confirmate prin problemele respective.
    Invaliditatea  survenită în timpul aflării pe front se stabileşte în
conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, precum şi cu
instrucţiunile respective.

              IV. Reexpertizarea periodică a invalizilor

    20. Reexpertizarea  periodică  a invalizilor se efectuează pentru  a
supraveghea  eficienţa  tratamentului  şi a  măsurilor  de  reabilitare,
precum şi schimbarea stării sănătăţii şi a gradului de adaptare socială.
    Reexpertizarea  periodică a invalizilor cu infirmităţi încadrate  în
limitele  de  la  25 pînă la 50 la sută (gradul moderat  de  reducere  a
vitalităţii) se efectuează o dată pe an, a invalizilor cu infirmităţi în
limitele  de  la 50 pînă la 75 la sută (gradul pronunţat de  reducere  a
vitalităţii)  -  o dată la doi ani, iar a invalizilor cu infirmităţi  în
limitele  de  la 75 la sută şi mai mult (gradul accentuat de reducere  a
vitalităţii) - o dată la trei ani, iar în unele cazuri în fiecare an.

    21. Stabilirea invalidităţii funcţionale şi stările patologice au un
caracter ireversbil;
   cînd modificările  funcţionale  şi stările patologice au un  caracter
relativ  ireversibil  şi  cînd  bolnavul  s-a  aflat  sub  supravegherea
instituţiilor   curative  şi  a  consiliilor  de  expertiză  medicală  a
vitalităţii  nu  mai  puţin  de trei ani, avînd  convingerea  că  aceste
modificări au devenit absolut ireversibile.
    reexpertizarea  persoanelor încadrate în invaliditate pe  un  termen
nelimitat  se efectuază la cererea acestora sau din iniţiativa organelor
de expertiză medicală a vitalităţii.

                   V. Tipurile de asistenţă socială

    22. Invalizii,  în  conformitate  cu  Legea Republicii  Moldova  "Cu
privire  la protecţia socială a invalizilor", beneficiază de următoarele
tipuri de asistenţă socială: îngrijire permanentă sau ajutor, asigurarea
cu mijloace tehnice de reabilitare (utilaj special, aparate, dispozitive
inclusiv  aparate ortopedice şi de protezare, cărţi cu litere  speciale,
aparate  de  amplificare a sunetului, semnalizatoare pentru  compensarea
funcţiilor   dereglate  ale  extremităţilor  şi  organelor  senzoriale),
asigurarea cu mijloace de deplasare (automobile, fotolii-căruciare).
    Concluziile privind  necesitatea  acordării  asistenţei  sociale  se
adoptă  de către consiliile de expertiză medicală a vitalităţii  conform
"Listei  bolilor şi consecinţelor traumelor şi defectelor anatomice care
implică  necesitatea acordării diverselor tipuri de asistenţă  socială",
aprobată  de  Ministerul  Sănătăţii şi Ministerul Muncii  şi  Protecţiei
Sociale.