H O T Ă R Î R E

despre Normele tehnice privind pepinieritul viticol,

viticultura şi vinificaţia

nr. 242  din  19.04.95

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.27/212 din 18.05.1995

* * *

Întru executarea Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr.132-XIII din 2 iunie 1994 “Pentru punerea în aplicare a Legii viei şi vinului”, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia, conform anexei.

2. Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia sînt obligatorii pentru toţi producătorii de marfă viti-vinicolă, indiferent de apartenenţa lor departamentală şi forma de proprietate.

3. Ministerele şi departamentele Republicii Moldova vor elabora acte normative de reglementare a producţiei şi comercializării produselor viti-vinicole, asigurînd corespunderea lor cerinţelor Legii viei şi vinului şi Normelor tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.242 din 19 aprilie 1995

NORMELE TEHNICE

privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

I. Arealele de cultivare a viţei de vie

1. Prin areale de cultivare a viţei de vie se au în vedere spaţiile teritoriale de răspîndire a viţei de vie, determinate de condiţiile agroclimaterice, sol, relief, expoziţie, modul de cultivare, sortiment, direcţia de producţie etc.

2. În funcţie de condiţiile naturale şi antropogene de producţie, se disting următoarele areale viticole:

podgoria este o unitate teritorială naturală de cultivare a viţei de vie, care se caracterizează prin condiţii asemănătoare de climă, sol şi relief, precum şi prin metodele de cultivare, sortimente şi direcţii de producţie similare. De obicei, podgoria ocupă cîteva unităţi administrativ-teritoriale;

centrul viticol este o unitate teritorială de cultivare a viţei de vie mai mică, care cuprinde plantaţiile de vii din una sau mai multe localităţi şi se caracterizează prin factorii specifici de climă, sol, sortiment şi calitate a produselor finite;

microraionul viticol este un teritoriu restrîns de cultivare a viţei de vie în cadrul unui centru viticol şi cuprinde viile situate pe un relief de aceeaşi formă. Condiţiile naturale, de cultivare şi tehnologice sînt asemănătoare pe întreaga suprafaţă a viilor şi asigură obţinerea unor produse ce posedă o calitate specifică.

II. Delimitarea arealelor de cultivare a viţei de vie

1. Delimitarea arealelor de cultivare a viţei de vie, inclusiv a celor destinate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, se efectuează de către Guvernul Republicii Moldova pe baza materialelor generalizate şi înaintate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la propunerile comisiilor republicane şi ale organelor administraţiei publice locale, în conformitate cu recomandările, directivele, instrucţiunile şi alte acte normative în vigoare.

2. Pentru realizarea pe teren a lucrărilor de delimitare a arealelor de cultivare a viţei de vie, de amplasare a plantaţiilor de vii şi de specializare a producţiei viti-vinicole, organele executive ale administraţiei publice locale de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei formează comisii speciale, din componenţa cărora fac parte: directorul adjunct al organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial; savanţi şi specialişti în ecologie, viticultură şi vinificaţie; viticultori şi specialişti în prepararea vinurilor, reprezentanţi ai organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial, precum şi reprezentanţi ai întreprinderilor viticole şi vinicole, amplasate pe teritoriul arealelor respective; specialişti ai serviciilor locale ale cadastrului funciar şi de organizare a teritoriului, de protecţie a plantelor şi de ocrotire a mediului înconjurător.

3. Pentru determinarea arealelor de cultivare a viţei de vie comisiile vor utiliza următoarele materiale: harta topografică, harta pedologică şi datele analizei solului, harta repartizării fondului funciar, harta ampelografică, hărţile temperaturilor minime (pericol de îngheţ) şi active (asigurarea cu căldură), hărţile învelişului de sol şi a reliefului; datele analizei ecologo-economice a arealelor viticole respective.

4. Comisia raională (municipală) apreciază în natură atît plantaţiile existente, cît şi terenurile recomandate a fi plantate cu viţă de vie. Pe baza acestor materiale se întocmeşte harta complexă ampeloecologică (dacă aceasta lipseşte), cu indicarea specializării centrelor, microraioanelor sau gospodăriilor respective, iar la sfîrşit se întocmeşte schema generală a raionului cu propunerile concrete privind dezvoltarea în perspectivă a viticulturii în arealele stabilite şi pe raion în ansamblu.

Propunerile privind fiecare areal viticol şi gospodărie viticolă se generalizează, se coordonează cu serviciile interesate ale organelor administraţiei publice locale şi se prezintă comisiei republicane.

5. Comisia republicană examinează în varianta definitivă propunerile comisiilor raionale (municipale) privind delimitarea, amplasarea şi specializarea culturii viţei de vie în raioanele corespunzătoare şi le prezintă Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei pentru coordonarea lor cu ministerele şi departamentele interesate, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Pe baza materialelor generalizate prezintă proiectul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova spre adoptare.

III. Cadastrul viticol

Cadastrul viticol este o lucrare subcadastrală de ramură, parte componentă a Cadastrului funciar general al Republicii Moldova. Întocmirea şi ţinerea cadastrului viticol se efectuează în conformitate cu Legea viei şi vinului, Regulamentul cu privire la conţinutul documentaţiei Cadastrului funciar general, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11 ianuarie 1995, şi Instrucţiunea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei cu privire la întocmirea cadastrului pentru plantaţiile viticole.

Capitolul II

PRODUCŢIA VITICOLĂ

IV. Raionarea soiurilor de viţă de vie

1. Soiurile de viţă de vie se împart în:

a) soiuri raionate – soiurile care prin însuşirile lor biologice şi tehnologice valorifică condiţiile naturale şi de producţie, îşi deschid la un nivel înalt potenţialul lor productiv (cantitativ şi calitativ) prin produsele obţinute în arealul în care se cultivă. La înfiinţarea plantaţiilor viticole noi pentru producţie-marfă, se folosesc numai soiurile raionate pentru arealul respectiv;

b) soiuri neraionate – soiurile care prin însuşirile lor biologice şi tehnologice influenţează negativ asupra cantităţii şi calităţii produselor viti-vinicole;

c) soiuri admise – o parte din soiurile neraionate, create în ţară sau introduse. După însuşirile lor biologice şi tehnologice, apreciate în perioada omologării prealabile, ele au dovadă de comportare pozitivă şi sînt admise spre plantare atît pe sectoarele de încercare a soiurilor în vederea raionării lor, cît şi pe suprafeţe limitate ale unor gospodării, pentru încercare în condiţii de producţie şi pentru crearea de plantaţii de altoi, care, în caz de necesitate, ar putea fi utilizate pentru accelerarea înmulţirii.

2. Încercarea şi raionarea soiurilor de viţă de vie se efectuează de către Comisia de stat pentru încercarea soiurilor a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în modul stabilit de minister.

V. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol

1. Materialul de înmulţire şi săditor viticol se produce în pepiniere viticole.

Pepiniera viticolă este compusă din următoarele compartimente:

1) plantaţii de portaltoi, în care se cresc coarde portaltoi în vederea producerii butaşilor pentru altoire şi înrădăcinare;

2) plantaţii de altoi, în care se cresc coarde pentru altoire şi butaşi de viţă de vie pentru înrădăcinare;

3) şcoală de viţe cu un asolament de 4-5 sole pe teren irigabil, în care butaşii altoiţi şi nealtoiţi se înrădăcinează;

4) ateliere de altoire, încăperi pentru stratificare şi forţare, solarii pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi înainte de plantare în şcoala de viţe, depozite şi magazii pentru păstrarea butaşilor de portaltoi, coardelor de altoi, viţelor altoite şi viţelor pe rădăcini proprii.

2. Părţile componente ale pepinierii viticole sînt legate între ele şi se află în raporturi de subordonare în funcţie de volumul producţiei de material de înmulţire şi săditor viticol.

Mărimea şcolii de viţe depinde de volumul necesar de sădire a butaşilor altoiţi sau a butaşilor pentru înrădăcinare. La 1 hectar de şcoală de viţe se plantează 100-120 mii butaşi. La 1 hectar de şcoală de viţe sînt necesare încă 4 hectare de pămînt pentru alte culturi ale asolamentului.

Mărimea plantaţiei de portaltoi, calculată pentru 1 hectar de şcoală de viţe, constituie 2-2,5 hectare, iar suprafaţa plantaţiei de altoi – 0,5-0,6 hectare de plantaţii altoi de tip intensiv, sau 5-6 hectare de plantaţii viticole pe rod de categoria întîi, admise pentru recoltarea butaşilor de altoi.

Capacităţile atelierelor de altoire, încăperilor pentru stratificare şi forţare, solariilor pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi înainte de plantare în şcoala de viţe, a depozitelor şi magaziilor pentru păstrarea butaşilor de portaltoi, coardele de altoi, viţelor altoite şi viţelor pe rădăcini proprii se calculează în funcţie de volumul de altoire şi randamentul viţelor recoltate din şcoală.

3. Alegerea locului pentru pepiniera viticolă se face după anumite criterii climaterice, pedologice şi economice, conform prevederilor expuse în Îndrumările agrotehnice pentru viticultură în vigoare.

Cei mai favorabili factori climaterici pentru plantaţiile de portaltoi şi altoi şi pentru şcolile de viţe sînt în zonele de sud şi centrală ale republicii.

4. Şcolile de viţe pot fi amplasate şi în unele raioane de nord ale republicii, unde numărul zilelor fără îngheţuri în perioada de vegetaţie depăşeşte 150;

5. La crearea pepinierelor pentru producerea materialului săditor viticol de categoria A (neatacat de virusuri şi cancer bacterian), se iau în considerare următorii factori:

a) plantaţiile de altoi şi portaltoi, precum şi şcoala de viţe se amplasează numai pe terenuri neatacate de nematozi – vectori ai virusurilor;

b) în scopul preîntîmpinării infecţiei repetate cu virusuri şi cancer bacterian, la alegerea terenurilor destinate pentru amplasarea plantaţiilor de altoi şi portaltoi şi a şcolilor de viţe, e necesar a respecta strict condiţiile de izolare în spaţiu;

c) înfiinţarea plantaţiilor de vii neinfectate de virusuri şi cancer bacterian (categoria A) pe terenuri unde au fost plantaţii de vii obişnuite se admite numai peste 6-12 ani după defrişarea viilor infectate. Această perioadă poate fi redusă pînă la 3 ani, dacă solul va fi tratat cu nematodocid.

6. Pentru ridicarea valorii biologice a materialului săditor viticol plantaţiile reproducătoare de altoi şi portaltoi se selectează în masă anual după însuşirile negative sau pozitive, conform Îndrumărilor agrotehnice pentru viticultură în vigoare.

7. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează conform tehnologiei elaborate de Institutul Naţional al Viei şi Vinului şi adoptate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

VI. Determinarea calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol

1. Determinarea calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol – din punct de vedere al maturizării, viabilităţii ochiurilor, umidităţii, corespunderii lungimii şi grosimii butaşilor de altoi şi portaltoi, lăstarilor de un an la viţele altoite şi cele pe rădăcini proprii, precum şi al numărului, lungimii şi grosimii rădăcinilor la viţele altoite sau cele pe rădăcini proprii – se efectuează aplicînd metodele prevăzute în normativele şi documentele tehnice în vigoare.

2. Materialul de înmulţire şi săditor viticol, care se pune în circulaţie, este însoţit de certificatul de garanţie a calităţii şi purităţii de soi, eliberat de gospodăria pepinieristică, iar cel de categoria A (neatacat de virusuri şi cancer bacterian) – şi de certificatul eliberat de Institutul Naţional al Viei şi Vinului, conform anexei nr.1.

VII. Înfiinţarea plantaţiilor viticole

1. Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţia de struguri-marfă se permite producătorilor, titulari ai licenţelor (autorizaţiilor) corespunzătoare, utilizînd soiuri raionate în arealele viticole delimitate de către comisiile speciale ale organelor administraţiei publice locale, conform regulilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

2. Licenţele (autorizaţiile) de înfiinţare a plantaţiilor viticole pentru producţia de struguri-marfă se eliberează de către organele raionale şi municipale de conducere a complexului agroindustrial.

Pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole cu o suprafaţă de la 0,15 pînă la 0,5 ha se eliberează licenţă (autorizaţie), conform anexei nr.2, în care sînt specificate: suprafaţa şi locul de amplasare a plantaţiei, caracteristica solului, reliefului, microclimatului, sortimentului etc. Întocmirea şi eliberarea licenţei (autorizaţiei) se efectuează pe baza materialelor cu privire la delimitarea arealelor viticole din localitatea respectivă.

Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producerea de struguri-marfă cu o suprafaţă de peste 0,5 ha, aparţinînd unui proprietar, se efectuează pe baza licenţei (autorizaţiei) şi a unei scheme, conform anexei nr.3, în continuare cu modul de proiectare a plantaţiilor multianuale, aprobat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, şi cu avizul organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial.

Capitolul III

PRODUCŢIA VINICOLĂ

[Cap.III exclus prin Hot.Guv. nr.22 din 10.01.2002, în vigoare 17.01.2002]

[Anexa nr.4 exclusă prin Hot.Guv. nr.22 din 10.01.2002]