H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului de producere a vinurilor

şi altor produse vinicole cu denumire de origine

nr.760  din  10.11.1995

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-12/50 din 22.02.1996

* * *

Abrogat: 19.06.2015

Hotărîrea Guvernului nr.356 din 11.06.2015

Notă: În hotărîre cuvintele “Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” se substituie prin cuvintele “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” conform Hot.Guv. nr.793 din 02.12.2009, în vigoare 04.12.2009

Notă: În tot textul hotărîrii sintagma “Departamentul Agroindustrial “Moldova Vin” se substituie cu sintagma “Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” conform Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06

Notă: În tot textul hotărîrii şi al regulamentului sintagmele “Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei”, “Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător”, “Departamentul comerţului”, “Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică” se substituie, respectiv, prin sintagmele “Departamentul Agroindustrial “Moldova-Vin”, “Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului”, “Ministerul Economiei” şi “Departamentul Standardizare şi Metrologie” conform Hot.Guv. nr.87 din 04.02.03, în vigoare 08.02.03

Întru executarea Legii viei şi vinului nr.131-XIII din 2 iunie 1994 Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul de producere a vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine (se anexează).

2. Se stabileşte că Regulamentul de producere a vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine este obligatoriu pentru toţi producătorii de marfă viti-vinicolă, indiferent de apartenenţa lor departamentală şi forma de proprietate.

3. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora actele normative de reglementare a producerii şi comercializării vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine, asigurînd corespunderea lor cerinţelor Regulamentului nominalizat.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.760 din 10 noiembrie 1995

REGULAMENTUL

de producere a vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine

Prezentul Regulament stabileşte clasificarea, cerinţele de bază faţă de vinurile de struguri cu denumire de origine, modul de delimitare a unităţilor de producere şi a podgoriilor, apreciere a plantaţiilor existente, modul de aprobare a vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine şi perfectare a documentaţiei, sistemul de control al producerii şi calităţii produselor, obligatorii pentru toate întreprinderile şi organizaţiile producătoare ale acestor vinuri şi produse vinicole.

[Preambulul modificat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

[Cap.I exclus prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06 celelalte renumerotate]

I. CERINŢELE DE BAZĂ

1. Vinurile cu denumire de origine se produc, conform tehnologiei tradiţionale sau tehnologiei originale, din struguri de calitate înaltă de anumite soiuri, cultivaţi pe podgorii strict delimitate, în condiţii ecologice specifice locului concret, indicat în denumirea vinului.

2. Obţinerea, maturarea, condiţionarea şi îmbutelierea vinului şi altor produse vinicole cu denumire de origine se efectuează în arealul geografic de producere a strugurilor strict delimitat prin documente speciale.

3. Arealul de producere a strugurilor destinaţi producţiei de vinuri şi altor produse vinicole cu denumire de origine reprezintă regiunea sau localitatea unde se cultivă strugurii, din care se obţine vin cu calităţi deosebite şi caracteristici tipice, determinate de specificul producerii.

4. Vinurile vor avea calităţi deosebite, dacă corespund următoarelor cerinţe de bază:

a) strugurii din care se produc vinurile trebuie să corespundă cerinţelor principale, expuse în documentaţia tehnico-normativă în vigoare;

b) produsele se vor obţine, respectîndu-se cu exactitate tehnologia specificată în documentaţia normativă a denumirii de origine respective;

c) produsele vor fi puse în vînzare pe piaţă exclusiv îmbuteliate;

d) calităţile organoleptice sînt net superioare faţă de vinurile obişnuite.

5. La producerea vinurilor naturale cu denumire de origine este interzisă folosirea alcoolului etilic, concentratelor din struguri, substanţelor aromatizante şi coloranţilor artificiali, altor ingrediente.

La prepararea vinurilor speciale se admite folosirea alcoolului etilic, concentratelor din struguri, substanţelor aromatice, dacă acest fapt este specificat în tehnologia de producere.

[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.239 din 01.03.2002]

6. La producerea vinurilor naturale cu denumire de origine se permite îmbogăţirea mustului, a cărui concentraţie de zaharuri corespunde cerinţelor standardelor în vigoare, cu zaharoză, în scopul sporirii concentraţiei alcoolice a vinului cu cel mult 2% vol.

[Pct.6 introdus prin Hot.Guv. nr.239 din 01.03.2002]

II. PRODUCEREA MATERIEI PRIME PENTRU

VINURILE CU DENUMIRE DE ORIGINE

A. Delimitarea unităţilor de producţie.

Cercetări expediţionale.

1. Delimitarea unităţilor de producţie se efectuează după următoarele principii de bază:

gospodăria trebuie să dispună de condiţii ecologice corespunzătoare;

existenţa bazei de materii prime;

existenţa fabricii de vinuri pentru prelucrarea strugurilor, condiţiilor pentru producerea şi îmbutelierea vinului;

starea agrotehnică a plantaţiilor de viţă de vie trebuie să asigure producţia de struguri cel puţin 10 ani.

2. Alegerea gospodăriei, cercetarea prealabilă a plantaţiilor de viţă de vie şi factorilor naturali se efectuează în timpul cercetărilor expediţionale.

3. Cercetările expediţionale vor fi efectuate de către un grup complex de specialişti din gospodăria în cauză şi colaboratori ştiinţifici din Institutul Naţional al Viei şi Vinului şi alte instituţii de cercetări ştiinţifice (ecologi, pedologi, agronomi viticultori, ingineri cadastrali, oenologi, economişti).

[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

4. În timpul cercetărilor expediţionale se folosesc următoarele materiale care caracterizează plantaţiile viticole şi condiţiile naturale:

hărţile topografice;

hărţile pedologice şi agropedologice;

datele observărilor Serviciului Hidrometeo;

materialele bonitării solului;

materialele despre starea şi productivitatea plantaţiilor de viţă de vie.

5. Grupul complex de specialişti va efectua aprecierea tehnico-tehnologică a întreprinderii de vinificaţie în gospodăria aleasă.

6. Grupul complex va efectua o analiză generală a plantaţiilor viticole, va descrie particularităţile profilului ecologic al sectorului-cheie şi va efectua aprecierea tehnico-tehnologică a întreprinderii producătoare de vinuri (conform anexelor nr.1 şi 2).

7. Rezultatele cercetărilor profilurilor ecologice şi sectoarelor-cheie vor fi înregistrate în tabele speciale (anexele nr.3 şi 4).

B. Cercetările complexe ampeloecologic. Cartarea.

Delimitarea sectorului

8. Pe baza cercetărilor expediţionale se efectuează delimitarea plantaţiei (defalcarea pămîntului) favorabile pentru cultivarea viţei de vie destinate producerii materiei prime de calitate înaltă pentru prepararea vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine.

9. Pe plantaţia aleasă (pămîntul defalcat) se vor efectua cercetările ampeloecologice complexe.

10. Cercetările complexe şi întocmirea hărţilor tipurilor de soluri ampeloecologice se efectuează conform metodicii speciale, elaborate de Institutul Naţional al Viei şi Vinului al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (anexele nr.5, 6, 7 şi 8).

11. Tezele principale ale cercetărilor ampeloecologice sînt următoarele:

determinarea parametrilor climatici de bază şi întocmirea hărţii pericolului de ger a sectorului;

întocmirea hărţii asigurării cu căldură a terenului;

stabilirea particularităţilor solurilor şi întocmirea hărţii diferenţierii învelişului de sol;

determinarea şi gradarea elementelor de bază ale reliefului.

Întocmirea hărţii ameloecologice a reliefului:

elaborarea clasificării ampeloecologice complexe a terenului şi întocmirea hărţii pe baza acesteia;

analiza economico-ecologică a valorificării plantaţiilor;

elaborarea complexului de măsuri în vederea protecţiei contra eroziunii solului.

12. Cercetările complexe ampeloecologice se încheie cu întocmirea hărţii ampeloecologice, modul de completare al căreia este reflectat în anexa nr.9.

C. Aprecierea calitativă a stării plantaţiilor de viţă de vie

13. În gospodăria aleasă se va aprecia starea plantaţiilor de viţă de vie (modul plantării şi forma de completare a jurnalelor de cîmp sînt reflectate în anexa nr.10). Tehnologia de cultivare a viţei de vie, procedeele agrotehnice sînt reflectate în anexa nr.11.

14. În conformitate cu rezultatele cartării ampeloecologice şi cele ale aprecierii calitative a stării plantaţiilor de viţă de vie se argumentează delimitarea plantaţiilor de perspectivă în vederea producerii vinurilor cu denumire de origine.

15. Sînt considerate de perspectivă plantaţiile viticole unde golurile nu depăşesc cerinţele legislaţiei în vigoare şi au un sortiment pentru care parametrii ecologici sînt optimi, şi în care se întreprind măsurile de protecţie contra eroziunii solului.

D. Fenologia coacerii strugurilor

16. În perioada feno fazei coacerii boabelor se va determina dinamica de acumulare a zahărului şi de scădere a acidităţii în boabe, iar pentru soiurile roşii – rezerva tehnologică de substanţe colorante.

Producţia de struguri supusă cercetărilor se prelucrează separat. Schimbările indicilor de calitate ai vinurilor se corelează cu schimbările indicilor strugurilor şi particularităţile climatice ale anului.

III. PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGIEI CULTIVĂRII VIŢEI DE VIE

Tehnologia cultivării viţei de vie pentru prepararea vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine trebuie să fie standardizată pentru soiul în cauză, cu unele particularităţi distinctive:

excluderea aplicării erbicidelor;

administrarea îngrăşămintelor minerale va fi întreprinsă strict conform diagnosticului nutriţiei plantelor;

reglarea masei de recoltă prin stabilirea încărcăturii optime pe butuci şi lungimii la tăierea coardelor de rod, ţinîndu-se seama de particularităţile biologice ale soiurilor şi condiţiile de vegetaţie, în scopul delimitării şi menţinerii calităţii ei înalte. Nivelul limitării productivităţii în corespundere cu condiţiile climatice se determină în chintale la 1 hectar, pe baza rezultatelor analizei conjugate de 3 ani a condiţiilor pedoclimatice ale viei şi vinului, cu respectarea strictă a termenelor şi calităţii înfăptuirii procedeelor agrotehnice.

IV. ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI CARTOGRAFICE

În urma efectuării cercetărilor ampeloecologice se întocmeşte documentaţia cartografică, care include următoarele materiale:

harta topografică, scara 1:5000 sau 1:10000, în funcţie de complexitatea reliefului;

harta complexului de măsuri pentru protecţia contra eroziunii solului, scara 1:5000;

harta pedologică, scara 1:5000 sau 1:10000;

harta pericolului de ger, scara: 1:5000 sau 1:10000;

harta asigurării cu căldură, scara 1:5000 sau 1:10000;

harta complexă ampeloecologică, scara 1:5000 sau 1:10000;

rezultatele analizei economico-ecologice a terenurilor gospodăriei.

V. CLASIFICAREA VINURILOR

1. În funcţie de calitate, se deosebesc următoarele categorii de vinuri cu denumire de origine:

vinuri de calitate superioară cu denumire de origine (V.D.O.);

vinuri de calitate superioară cu denumire de origine controlate (V.D.O.C.).

2. Prin vin de calitate superioară cu denumire de origine se subînţelege produsul vinicol cu calităţi organoleptice înalte, obţinut din struguri de soiuri tradiţionale ale arealului respectiv prin aplicarea tehnologiei admise.

3. Vinurile de calitate superioară cu denumire de origine controlate se evidenţiază în exclusivitate prin indici calitativi foarte înalţi, stabiliţi pentru fiecare vin în regulamente de producere a acestora.

VI. CALITATEA STRUGURILOR FOLOSIŢI LA PREPARAREA

VINURILOR CU DENUMIRE DE ORIGINE

1. Vinurile cu denumire de origine se prepară exclusiv din struguri de calitate superioară, care corespund cerinţelor documentaţiei tehnico-normative în vigoare.

2. În funcţie de categoria calităţii vinurilor cu denumire de origine, conţinutul de zahăr în struguri (g/dm) trebuie să fie:

pentru V.D.O. albe – cel puţin 175, pentru cele roşii – cel puţin 185;

pentru V.D.O.C. albe – cel puţin 185, pentru cele roşii – cel puţin 195.

3. În cazurile cînd strugurii, în virtutea condiţiilor climatice nefavorabile sau din alte cauze, după calitatea lor nu corespund cerinţelor stabilite, din ei nu se vor produce vinuri cu denumire de origine.

VII. TĂRIA ALCOOLICĂ REALĂ MINIMĂ

1. Tăria alcoolică reală minimă, obţinută în urma fermentării mustului natural din struguri, se reglementează de către documentaţia tehnologică de preparare a diverselor tipuri de vinuri cu denumire de origine.

2. În funcţie de categoria calităţii vinurilor cu denumire de origine, tăria alcoolică reală minimă (% vol.) trebuie să fie:

pentru V.D.O. albe – cel puţin 10,0 pentru cele roşii ş cel puţin 10,5;

pentru V.D.O.C. albe – cel puţin 11,0, pentru cele roşii – cel puţin 11,5.

VIII. TĂRIA ALCOOLICĂ MAXIMĂ OBŢINUTĂ ÎN

URMA FERMENTAŢIEI SUPLIMENTARE

Pentru toate tipurile de vinuri speciale cu denumire de origine, la prepararea cărora este prevăzută înnobilarea mustului, se stabileşte tăria alcoolică maximă, obţinută în urma fermentării suplimentare, depăşirea căreia constituie temei pentru a priva de dreptul de realizare a producţiei cu denumire de origine. Indicii organoleptici şi fizico-chimici ai vinurilor speciale cu denumire de origine trebuie să corespundă cerinţelor documentaţiei tehnico-normative în vigoare.

IX. TEHNOLOGIA DE PRODUCERE

1. Vinurile cu denumire de origine se produc după tehnologia tradiţională pentru zona respectivă ori după o tehnologie originală, cu folosirea utilajului de vinificaţie special, care asigură prelucrarea calitativă a strugurilor.

2. Pentru fiecare dintre tipurile de vinuri cu denumire de origine se va elabora o instrucţiune tehnologică, care va fi aprobată la atestarea producţiei.

3. Instrucţiunea tehnologică reglementează cantitatea mustului stors în procesul preparării vinurilor cu denumire de origine care nu va depăşi (dal/t struguri):

a) pentru V.D.O. – cel mult 60;

b) pentru V.D.O.C. – cel mult 55.

4. La obţinerea, tratarea şi stabilizarea vinurilor vor fi folosite procedee tehnologice şi substanţe aprobate oficial şi prevăzute în Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia. Se interzice a concerta parţial mustul sau a aplica alte metode tehnologice de tratare a mustului, care pot să modifice substanţial compoziţia chimică a acestuia.

X. INDICII ANALITICI ŞI SENZORIALI

1. Indicii calitativi de bază ai vinurilor cu denumire de origine se determină în urma efectuării examinărilor analitică şi senzorială.

2. În procesul preparării vinurilor cu denumire de origine se determină cei mai importanţi indici fizico-chimici care asigură calitatea produsului, în conformitate cu cerinţele documentaţiei normative în vigoare şi prezentul Regulament, şi anume:

a) tăria alcoolică;

b) aciditatea titrabilă;

c) zaharitatea;

d) aciditatea volatilă;

e) concentraţia în masă a acidului sulfuros total şi liber;

f) concentraţia în masă a extractului nereducător;

g) concentraţia în masă a fierului.

3. Concentraţia în masă a metalelor şi a altor substanţe toxice în vinurile cu denumire de origine nu trebuie să depăşească limitele stabilite de Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia, precum şi de cerinţele medico-biologice şi normele sanitare ale calităţii materiei prime şi produselor alimentare.

4. Pentru V.D.O.C. pe lîngă indicii fizico-chimici menţionaţi în punctul 2, în caz de necesitate, se vor determina, pentru unele localităţi concrete, şi alte componente care confirmă calitatea produsului (aminoacizii, acizii organici nevolatili, microelementele, compuşii fenolici, substanţele aromatice volatile, corelaţia de acizi organici etc.).

5. Indicii organoleptici ai calităţii vinurilor cu denumire de origine se determină prin analiza senzorială, efectuată de experţi de înaltă calificare.

Valoarea minimă apreciată în grade după degustare a vinurilor cu denumire de origine, în funcţie de categoria calităţii, nu va fi mai mică de:

pentru V.D.O. – 9,1;

pentru V.D.O.C. – 9,2.

6. Aprecierea calităţii şi determinarea indicilor analitici ai vinurilor, materie primă pentru vinurile cu denumire de origine, obţinute în compania vinicolă, se vor efectua cel tîrziu pînă la 1 februarie al anului următor celui de recoltare.

Ulterior analizele analitică şi senzorială se vor efectua periodic, pe parcursul întregului ciclu tehnologic de producere a vinurilor cu denumire de origine. Se recomandă a pune la păstrare îndelungată eşantioane etalon de V.D.O., pentru cercetarea evoluţiei lor.

XI. ASPECTUL ESTETIC AL BUTELIILOR ŞI TERMENUL

DE GARANŢIE PRIVIND PĂSTRAREA VINURILOR

1. Vinurile cu denumire de origine se îmbuteliază numai în butelii noi sau în recipiente de tip suvenir ornate artistic şi se închid cu dopuri de plută.

2. Buteliile şi recipientele cu vinuri cu denumire de origine sînt ornate cu capsule speciale, etichete, contraetichete şi colierete.

3. Etichetele pentru vinurile cu denumire de origine sînt elaborate conform documentaţiei normative în vigoare, cu menţiunea obligatorie “vin cu denumire de origine”, precum şi indicarea localităţii de provenienţă. Pe contraetichetă se reprezintă schema arealului în care se produce vinul cu indicarea podgoriilor, şi se imprimă un text explicativ.

4. Buteliile cu vin ornate trebuie să fie învelite cu hîrtie specială şi ambalate în cutii de carton ondulat sau în cutii-suvenir.

5. Ambalarea, marcarea, depozitarea şi transportarea vinurilor cu denumire de origine îmbuteliate se efectuează conform actelor normative republicane în vigoare.

6. Termenul de garanţie privind păstrarea vinurilor cu denumire de origine se stabileşte conform Normelor tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia şi constituie cel puţin 12 luni din ziua îmbutelierii.

XII. MODUL DE APROBARE A DENUMIRI DE ORIGINE

1. Institutul Naţional al Viei şi Vinului efectuează conducerea metodică şi cercetările ştiinţifice de podgoriile preconizate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine.

În acest scop, pe lîngă Institutul Naţional al Viei şi Vinului se instituie un grup special de creaţie, alcătuit din specialişti ecologi, viticultori şi vinificatori, care va coordona activitatea în domeniul producerii vinurilor cu denumire de origine.

2. Efectuarea analizelor chimice şi eliberarea certificatelor de apreciere a calităţii vinurilor cu denumite de origine le exercită organele împuternicite în modul stabilit. Analizele chimice se înfăptuiesc după metodele standardizate, iar în lipsa acestora – după metodele practicate pe plan mondial.

3. Unităţile viti-vinicole ce pretind la dreptul de a produce vinuri cu denumire de origine vor prezenta comisiei speciale de pe lîngă Institutul Naţional al Viei şi Vinului, în termen de o lună după încheierea lucrărilor de producere a vinului, o declaraţie, în trei exemplare, care va cuprinde următoarele date:

a) adnotaţia la vin;

b) localitatea în care a fost produs vinul;

c) cantitatea de vin obţinut şi categoria calităţii cu un demers referitor la dreptul de a fi valorificat ca vin cu denumire de origine;

d) sortimentul şi conţinutul de zahăr în strugurii folosiţi pentru fabricarea fiecărui lot de vin;

e) certificatul calităţii vinului, incluzînd indicii analitici şi organoleptici;

f) extrasul privind suprafaţa plantaţiilor viticole şi sortimentul de struguri din care este fabricat vinul în cauză.

La declaraţie se anexează:

a) materialele cartografice cu privire la argumentarea delimitării podgoriilor, conform punctului 5 al prezentului regulament;

b) caracteristica succintă a plantaţiilor viticole de pe terenurile delimitate;

c) tehnologia de cultivare a viţei de vie;

d) informaţii despre suprafeţele, recolta şi calitatea strugurilor pe soiuri în gospodărie în anii efectuării cercetărilor;

e) instrucţiunea tehnologică privind producerea vinurilor cu denumire de origine;

f) proiectul prezentării artistice a etichetelor, contraetichetelor, colieretelor;

g) probe de vin în număr de 6 sticle, produs după tehnologia aprobată în ultimii trei ani de roadă.

4. Comisia specială de pe lîngă Institutul Naţionale al Viei şi Vinului cercetează în termen de o lună materialele prezentate, verifică pe teren respectarea condiţiilor stipulate în declaraţie, precum şi calitatea vinului, după aceasta urmînd avizarea fiecărei denumiri în parte. Materialele pregătite împreună cu concluziile sînt înaintate Comisiei centrale de degustare de pe lîngă Direcţia generală pentru viticultură şi vinificaţie a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

5. Eliberarea adeverinţei de atestare a vinului cu denumire de origine se efectuează în termen de 20 de zile în urma degustării probelor de către Comisia centrală de degustare, în componenţa căreia sînt incluşi specialişti de frunte ai ramurii viti-vinicole, precum şi reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Departamentului Standardizare şi Metrologie.

[Pct.5 completat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

6. În baza avizului pozitiv al Comisiei centrale de degustare într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare emite un ordin cu privire la atribuirea definitivă vinului în cauză a denumirii de origine şi aprobarea tehnologiei de producere a acestuia.

Întreprinderilor producătoare li se eliberează o adeverinţă de atestare a vinurilor cu denumire de origine, care conţine următoarele date:

denumirea de origine;

denumirea localităţii unde sînt amplasate plantaţiile viticole;

numărul de origine din registrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;

sortimentul ampelografic al plantaţiilor.

La adeverinţă se anexează următoarele documente:

adnotarea la vin;

nota explicativă privind atribuirea denumirii de origine a vinului;

caracteristica ecologică a plantaţiilor viticole delimitate;

particularităţile tehnologiei de cultivare a viţei de vie;

instrucţiunea tehnologică referitoare la producerea vinului;

indicii fizico-chimici şi organoleptici cărora trebuie să le corespundă vinurile cu denumire de origine.

[Pct.6 completat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

7. Vinurile cu denumire de origine sînt atestate pe un termen de 5 ani. La expirarea termenului menţionat, se efectuează reatestarea pe baza declaraţiei prezentate de către unităţile producătoare. La efectuarea reatestării se înaintează probe ale producţiei şi documentele în care se preconizează a opera modificări.

8. Producerea şi comercializarea vinurilor cu denumire de origine, care nu au fost supuse reatestării la timp, este interzisă.

XIII. CONTROLUL ASUPRA PRODUCERII VINURILOR CU

DENUMIRE DE ORIGINE ŞI COMERCIALIZAREA LOR

1. Unităţile producătoare de vinuri cu denumire de origine încheie anual cu producătorii de struguri din arealele delimitate pentru producerea acestor vinuri contracte cu privire la tehnologia cultivării strugurilor, indicii calităţii principali ai strugurilor, metodele de recoltare şi transportare a strugurilor pentru prelucrare, care sînt stabilite de documentaţia de omologare a vinurilor cu denumire de origine.

2. Controlul sistematic asupra respectării tehnologiei de cultivare a viţei de vie, asupra coacerii strugurilor, aplicării corecte a tehnologiei de prelucrare a lor şi calităţii vinurilor se efectuează de către specialişti din laboratorul întreprinderii, Centrul de verificare a calităţii materiei prime şi producţiei vinicole.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

[Pct.3,4 excluse prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06 celelalte renumerotate]

3. În fiecare an, înainte de comercializare, unităţile producătoare prezintă direcţiei generale pentru viticultură şi vinificaţie a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare informaţia cu privire la cantitatea şi starea vinului cu denumire de origine, precum şi cîte 6 sticle de vin Comisiei centrale de degustare şi Centrului de verificare a calităţii materiei prime şi producţiei vinicole, pentru efectuarea analizelor respective. Probele de vin se iau în prezenţa reprezentantului Centrului de verificare a calităţii materiei prime şi producţiei vinicole.

4. Drept bază pentru comercializarea unui lor de vin cu denumire de origine serveşte decizia Comisiei centrale de degustare de pe lîngă Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi certificatul de confirmare a producţiei, eliberat de către organele autorizate în modul stabilit.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare eliberează unităţilor producătoare într-un termen de cel mult 10 zile un permis de comercializare a lotului de vin, care se înregistrează într-un registru special.

[Pct.4 completat prin Hot.Guv. nr.275 din 16.03.06, în vigoare 31.03.06]

5. Evidenţa stocurilor de vinuri cu denumire de origine nevîndute se efectuează de către unitatea producătoare, care este obligată să înscrie într-un registru special toate permisele obţinute, precum şi să înregistreze datele privind cantitatea de producţie livrată în baza permisului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine.

6. Trecerea la o categorie inferioară a vinurilor cu denumire de origine, cînd acestea se află la producător, se efectuează în conformitate cu prevederile punctului 3.

Trecerea vinurilor cu denumire de origine, aflate în reţeaua comercială, la o categorie inferioară se efectuează la decizia Departamentului Standardizare şi Metrologie în următoarele cazuri:

a) dacă degradarea calităţii s-a produs în timpul transportării, depozitării sau păstrării;

b) dacă caracteristicile fizico-chimice şi indicii organoleptici ai vinului în cauză s-au modificat în sens negativ şi nu corespund cerinţelor specificate în documentaţia tehnologică.

7. În caz de contestaţie a chestiunii vizate, în termen de 10 zile se va efectua o analiză repetată.

În baza rezultatelor analizei sau expertizei repetate, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în comun cu Departamentul Standardizare şi Metrologie, va lua o decizie definitivă cu privire la trecerea vinului cu denumire de origine la o categorie inferioară a calităţii, în termen de 15 zile din ziua întocmirii procesului-verbal sau a raportului de expertiză a chestiunii în cauză, fapt despre care se va comunica în scris persoanelor interesate.

8. Vinurile cu denumire de origine livrate în reţeaua comercială vor fi însoţite de extrase din adeverinţa de atestare a producţiei sau copii legalizate ale acestora. Pentru vinurile cu denumire de origine destinate exportului extrasele din adeverinţa de atestare vor fi eliberate de către unităţile autorizate pentru a soluţiona chestiunile cu privire la eliberarea certificatelor de origine.

Anexa nr.1

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Profilul ecologic este linia sau fîşia întinsă perpendicular liniei cumpenelor apelor şi talvegurilor, care intersectează toate elementele reliefului (cumpăna apelor, versanţii, talvegurile) în locurile cele mai caracteristice pentru teritoriul supus cercetării, de pe o parte sau de pe ambele părţi ale cumpenei apelor ori talvegului, de-a lungul cărora se efectuează cercetarea complexă a componenţilor principali ai ampelobiogeocenozei. În locurile specifice ale profilului (cumpăna apelor, părţile superioară, mijlocie şi inferioară ale pantei, în vale) se înfiinţează sectoarele-cheie.

Sectorul-cheie reprezintă un teren al cărui lungime de-a curmezişul pantei constituie 100 m (lungimea unei parcele de viţă de vie), iar lăţimea de-a lungul pantei – cel mult 25-35 m (10 rînduri de viţă de vie) condiţiile ecologice fiind omogene. Pe sectorul-cheie se efectuează taxarea tufelor, se selectează de la 9 pînă la 30 de tufe, la care se apreciază elementele de fructificaţie, existenţa bolilor, dăunătorilor, volumul şi calitatea recoltei etc.; se organizează tăieturi verticale ale solului, semigropi, sonde de foraj în vederea descrierii solurilor şi luării de probe pentru analizele de laborator; se instalează aparate pentru determinarea elementelor meteorologice; se măsoară şi se fixează parametrii reliefului.

Anexa nr.2

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Aprecierea tehnico-tehnologică a întreprinderii

producătoare de vinuri

Aprecierea tehnico-tehnologică a întreprinderii producătoare de vinuri se efectuează în baza analizei asortimentului de producţie obţinută, structurii soiurilor, volumului de prelucrare a strugurilor şi producţiei puse în circulaţie, înzestrării tehnice a întreprinderii (gradul de asigurare cu căldură şi energie electrică), analizei procesului tehnologic de prelucrare a strugurilor şi de producere a vinurilor de diverse tipuri, avizului privind posibilitatea de a produce vinuri cu denumire de origine.

Anexa nr.5

la Regulamentul de producere a

vinurilor şi altor produse vinicole

cu denumire de origine

Analiza ecologico-economică a terenului

Analiza ecologico-economică a terenului constituie identificarea după parametrii ecologici a sectoarelor omomorfe, aprecierea lor consecutivă pe etape, din punct de vedere al pretabilităţii lor la cultivarea unor anumite culturi agricole. Etapele analizei sînt următoarele:

aprecierea consecutivă după bonitate a fiecărui tip de sol pretabil la cultivarea viţei de vie conform parametrilor climatici;

analiza solului în vederea determinării sortimentului, portaltoaielor şi specializării folosirii materiei prime;

compararea datelor analizei ecologico-economice cu particularităţile social-economice ale locului şi determinarea definitivă a specializării viticulturii.

La analiza ecologico-economică se ia în considerare, de asemenea, complexul meliorativ, care să aibă capacitatea de a proteja şi ameliora resursele terenurilor.

Anexa nr.6

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Abordarea complexă a resurselor ecologice

Abordarea complexă a resurselor ecologice oferă posibilitatea de a evidenţia pe hărţile ampeloecologice contururile reprezentînd teritoriul care se caracterizează prin omogenitatea factorilor ecologici principali ai cultivării viţei de vie (microclimatici, pedologici, antropogeni), pretabili la cultivarea pe baza unor anumite soiuri de portaltoi a unuia sau a cîtorva soiuri de viţă de vie, de la fiecare dintre acestea, în sisteme de ameliorare, agrotehnică, aplicare a îngrăşămintelor şi protecţie similare, obţinîndu-se o producţie identică.

Hărţile complexe ampeloecologice sînt hărţi sistematice speciale, la întocmirea cărora servesc drept bază hărţile ampeloecologice ale învelişului de sol ale microclimatului reliefului etc. În baza iniţială a cartării se iau hărţile pericolului de ger şi asigurării cu căldură a teritoriului şi harta diferenţierii structurilor învelişului de sol. Gama de culori a conturilor hărţilor microclimatice se păstrează şi pe hărţile complexe. Pa harta iniţială se înseamnă conturile hărţilor reliefului şi învelişului de sol, care se marchează respectiv prin haşurarea conturilor şi prin semn convenţional. Se efectuează coordonarea conturilor, precizarea lor reciprocă, se numerotează conturile ampeloecologice definitive şi se alcătuieşte legenda hărţii.

Anexa nr.7

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Harta ampeloecologică a reliefului

Harta ampeloecologică a reliefului este o hartă specială, pe care este reprezentat relieful şi efectuată împărţirea teritoriului pe sectoare cu relief diferit, acesta constituind un factor ecologic pentru cultivarea viţei de vie. Drept bază a întocmirii hărţilor ampeloecologice ale reliefului servesc hărţile topografice pe care relieful este reprezentat prin curbe de nivel. Pe aceste hărţi se înseamnă inscripţiile înălţimilor (se trasează conturile lor) pe orizontalele principale, se trag liniile talvegurilor şi cumpenelor apelor. Se efectuează împărţirea teritoriului pe areale, conturile cartografice pe elementele reliefului şi părţile pantelor, în funcţie de înclinarea şi expoziţia acestora.

După înclinarea pantei, teritoriul se împarte în 6 feluri de areale: pînă la 5 grade,

5-8 grade,

8-12 grade,

12-18 grade,

18-25 grade,

mai abrupte de 25 grade.

În funcţie de expoziţie, se evidenţiază 8 feluri de teritorii: N, NE NV, E, SE, S, SV, V.

Hărţile ampeloecologice ale reliefului conţin conturi, fiecare caracterizîndu-se printr-o anumită gradaţie a parametrilor înălţimilor absolute şi înclinării pantelor. Aceşti indici sînt folosiţi pentru determinarea metodelor de valorificare a teritoriilor pentru viticultură precum şi în calitate de bază cartografică pentru întocmirea hărţilor microclimatice.

Anexa nr.8

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Hărţile ampeloecologice ale învelişului de sol

În prealabil, o reprezentare generală despre învelişul de sol poate fi evocată studiind harta pedologică a întregului teren utilizat de gospodărie (scara 1:10000). În procesul cercetărilor se întocmesc hărţi pedologice mai detaliate (scara 1:5000, 1:2000) ale terenului. Pe terenurile cu relief accidentat se folosesc hărţile structurii învelişului de sol, întocmite în baza diferenţierii după altitudine şi expoziţie a învelişului de sol.

La întocmirea hărţilor structurii învelişului de sol în vederea alegerii terenului pentru cultivarea viţei de vie, aprecierea se efectuează în conformitate cu indicii principali de creştere şi dezvoltare a viţei de vie, adică se iau în considerare rezervele de humus, carbonaţii activi, compoziţia granulometrică în statul de 1 m adîncime.

Profilul pedologic nu trebuie să aibă o densitate înaltă, nu trebuie să conţină săruri nocive uşor solubile, să nu fie soloneţizat.

Anexa nr.9

la Regulamentul de producere

a vinurilor şi altor produse

vinicole cu denumire de origine

Hărţile ampeloclimatice

a) Hărţile pericolului de ger

Hărţile răspîndirii temperaturilor minime ale aerului şi sumelor temperaturilor active se întocmesc conform metodelor speciale, elaborate de A.Ş.P. “Vierul” (“Îndrumări metodice provizorii privind întocmirea şi folosirea în viticultură a fişelor de repartizare a temperaturilor minime ale aerului”, Chişinău, 1982).

Pe hartă este indicată distribuirea în spaţiu a temperaturilor minime absolute ale aerului, care se întîlnesc în locul dat nu mai rar decît o dată în 10 ani.

Ţinîndu-se seama de rezistenţa la ger a diferitelor soiuri de viţă de vie, au fost evidenţiate 4 feluri de areale. Primul fel de areal se caracterizează prin temperatură minimă pînă la -20,5°C, al doilea – de la -20,5 pînă la -22,5°C; al treilea – de la -22,5 pînă la -25,0°C; al patrulea – mai jos de -25°C. O atare împărţire a teritoriului conform temperaturilor minime permite a determina sectoarele (arealele) după gradul de rezistenţă la ger pentru vii.

b) Hărţile asigurării cu căldură

Dezvoltarea normală a viţei de vie, rodirea, corespunderea cu condiţiile stabilite privind conţinutul de zahăr şi aciditatea sînt limitate de asigurarea cu căldură a teritoriului, care se exprimă prin suma temperaturilor active. Acest indice se schimbă în spaţiu în funcţie de latitudinea şi longitudinea localităţii, precum şi de caracteristicile reliefului. Pe baza abordării aceloraşi metode, pe care le folosim la întocmirea hărţilor răspîndirii temperaturilor minime, a fost elaborată metoda întocmirii şi folosirii în viticultură a hărţilor răspîndirii temperaturilor active.

Pe hărţi se evidenţiază arealele în care se acumulează o anumită sumă a temperaturilor active, la un grad de asigurare egal cu 90%. Arealele evidenţiate se caracterizează prin sume anumite ale temperaturilor active, necesare pentru coacerea unui sau altui grup de soiuri de viţă de vie, conform termenelor de coacere.

[Anexa nr.13 exclusă prin Hot.Guv. nr.87 din 04.02.03, în vigoare 08.02.03 celelalte renumerotate]