sâmbătă, 8 iulie 2000
606/28.06.2000 Hotărîre privind aprobarea Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere
                HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
        privind aprobarea Programului naţional de valorificare
                 a deşeurilor de producţie şi menajere

                        Nr.606  din  28.06.2000

       Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80/698 din 08.07.2000

                                * * *

    Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă  Programul  naţional  de valorificare a  deşeurilor  de
producţie şi menajere (se anexează).
    2. Ministerele,  departamentele, autorităţile administraţiei publice
locale şi agenţii economici:
    vor elabora în  termen de un an programe ramurale şi teritoriale  de
gestionare a deşeurilor, cu includerea măsurilor de reducere a volumului
acestora,  reintroducerea lor maximală în circuitul economic în calitate
de materii prime secundare sau evacuarea lor fără riscuri pentru mediu;
    vor întreprinde  măsuri  pentru  asigurarea  realizării  programului
menţionat în subdiviziunile structurale;
    vor prevedea  în bugetele respective mijloacele financiare  necesare
pentru implementarea programului;
    vor informa semestrial    Ministerul    Mediului    şi    Amenajării
Teritoriului privind rezultatele obţinute.
    3. În baza analizei   materialelor  şi  documentelor  prezentate  de
autorităţile  publice centrale şi locale privind rezultatele  realizării
programului,  Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului va prezenta
anual Guvernului o informaţie sintetizată.
    4. Ministerul Economiei şi Reformelor va prevedea în comanda de stat
pentru   perioada   respectivă   tematica  ştiinţifică   pe   problemele
valorificării  deşeurilor  în  ţară  conform măsurilor  de  realizare  a
programului.

    Prim-ministru
    al Republicii Moldova                           Dumitru BRAGHIŞ

    Contrasemnată:
    Ministrul mediului şi 
    amenajării teritoriului                         Arcadie Capcelea

    Chişinău, 28 iunie 2000.
    Nr. 606.

                                                    Aprobat
                                            prin Hotărîrea Guvernului       
                                        Republicii Moldova 
                                             nr.606 din 28 iunie 2000

                          PROGRAMUL NAŢIONAL
         DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR DE PRODUCŢIE ŞI MENAJERE

                            I. INTRODUCERE

    Programul naţional  de  valorificare  a deşeurilor de  producţie  şi
menajere  (în  continuare - programul) este elaborat în conformitate  cu
stipulările  art. 28 al Legii privind deşeurile de producţie şi menajere
nr.1347-XIII  din  9 octombrie 1997 (Monitorul Oficial, 1998,  nr.16-17,
art.101).
    La baza elaborării   programului  au  stat  principiile  minimizării
deşeurilor,  includerii lor maximale în circuitul economic  (prelucrare,
utilizare) şi amplasării lor ecologic asigurate în mediu.
    La momentul actual  în  ţară s-au acumulat circa 29,4 mil.  tone  de
deşeuri  de producţie şi menajere, inclusiv, conform datelor statistice,
cele  6,4  mil.  formate pe parcursul anului  1997  (raportul  statistic
"deşeuri"  se completează începînd din anul 1997). Actualmente gradul de
reciclare  a  deşeurilor este foarte redus, constituind  18%.  Ridicarea
gradului  de  valorificare a unor categorii de deşeuri va  contribui  la
diminuarea  presingului  asupra  mediului,  la  economisirea  resurselor
naturale şi utilizarea raţională a resurselor funciare.
    Majoritatea deşeurilor  sînt  evacuate  la rampele de  depozitare  a
deşeurilor. Deşeurile de la întreprinderile de extracţie sînt stocate pe
terenurile  adiacente  minelor şi carierelor, ocupînd o suprafaţă de  31
ha,   ceea  ce  generează  poluarea  continuă  a  resurselor   acvatice,
degradarea solurilor, utilizarea neraţională a resurselor funciare.

       1. Baza legislativă şi normativăa gestionării deşeurilor

    Republica Moldova  dispune  de  o legislaţie  adecvată  în  domeniul
gestionării deşeurilor, constituită din:
    Legea privind  protecţia  mediului înconjurător nr. 1515-XII din  16
iunie 1993 (Monitorul Oficial, 1993, nr.10, art.283);
    Legea cu privire  la resursele materiale secundare nr. 787-XIII  din
26 martie 1996 (Monitorul Oficial, 1996, nr.31, art.319);
    Legea cu privire  la  regimul produselor şi substanţelor nocive  nr.
1236-XIII din 3 iulie 1997 (Monitorul Oficial, 1997, nr.67-68, art.557);
    Legea privind deşeurile de producţie şi menajere nr. 1347-XIII din 9
octombrie 1997 (Monitorul Oficial, 1998, nr.16-17, art.10);
    Legea privind  plata  pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din  25
februarie 1998 (Monitorul Oficial, 1998, nr.54-55, art.378).
    Art.8 literele  c,  e,  h  şi j, art.9 şi 18-23  ale  Legii  privind
deşeurile  de  producţie  şi menajere, art. 71 litera b şi art.  72  ale
Legii  privind protecţia mediului înconjurător, art.8 pct.1 litera b  şi
art.  13 ale Legii privind regimul produselor şi substanţelor nocive  şi
art.   9  al  Legii  privind  resursele  materiale  secundare  statuează
obligaţiile  persoanelor  fizice  şi juridice  în  domeniul  gestionării
deşeurilor, inclusiv modul de depozitare, evidenţă, sortare şi ambalare,
precum  şi în ceea ce priveşte transportarea, păstrarea, prelucrarea  şi
neutralizarea   acestora.  O  deosebită  atenţie  se  acordă  producerii
ecologic pure, care are ca obiectiv:
    micşorarea şi prevenirea generării deşeurilor;
    prevenirea poluării;
    eficacitatea ecologică;
    implementarea tehnologiilor ecologic pure.
    Concomitent,  actele  legislative enumerate prevăd  şi  sancţionarea
contravenţiilor de nerespectare a cerinţelor ecologice.
    Sînt prevăzute, de asemenea, măsuri de stimulare economică ce includ:
    a) stabilirea   taxelor   preferenţiale  la  impozitarea   venitului
realizat din colectarea şi furnizarea materiei prime secundare;
    b) alocarea fondurilor  de  la  bugetul de stat şi  bugetele  locale
pentru realizarea măsurilor privind utilizarea şi prelucrarea deşeurilor;
    c) acordarea   de   înlesniri  fiscale  şi   credite   preferenţiale
persoanelor fizice şi juridice, care utilizează deşeurile în calitate de
materie primă.
    Cadrul normativ  al gestionării deşeurilor îl constituie standardele
şi  reglementările  tehnice.  În  scopul  evidenţei  stricte  a  tuturor
deşeurilor  rezultate  din  activităţile  de  producţie,  colectarea  şi
sortarea  acestora  în  dependenţă de natura lor, agenţii  economici  şi
serviciile  specializate ale gospodăriei comunale vor aplica următoarele
standarde:
    ГОСТ 17.0.0.05-93  (Москва,  Россия)  "Единая система  стандартов  в
области  охраны окружающей среды и рационального использования природных
ресурсов.  Технический паспорт отходов. Состав, содержание, изложение  и
правила   внесения   изменений"   (declarat  naţional   prin   hotărîrea
Departamentului  Supraveghere  Tehnică, Standardizare şi Metrologie  nr.
71-ST din 7 octombrie 1994).
    ГОСТ 12.1.052-97  (Москва,  Россия) Система стандартов  безопасности
труда.  Паспорт  безопасности вещества (материала).  Основные  положения
(declarat  naţional prin hotărîrea Departamentului Supraveghere Tehnică,
Standardizare  şi Metrologie nr. 462-ST din 5 octombrie 1998 -  aplicate
din 1 ianuarie 1999).
    Concomitent,  prin  hotărîrea Departamentului Supraveghere  Tehnică,
Standardizare  şi Metrologie nr.571-ST din 14 mai 1999 au fost declarate
naţionale următoarele standarde ale României:
    SR 13330:1996 Salubrizarea localităţilor. Vocabular;
    SR 13350:1996  Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale.
Clasificare;
    SR 13351:1996  Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale.
Prescripţii generale de colectare selectivă;
    SR 13343:1996    Salubrizarea    localităţilor.   Deşeuri    urbane.
Prescripţii generale de proiectare pentru depozitarea controlată;
    SR 13388:1997    Salubrizarea    localităţilor.   Deşeuri    urbane.
Prescripţii de amplasare a depozitelor controlate.
    Măsurile pentru  realizarea  Programului naţional de valorificare  a
deşeurilor  de producţie şi menajere sînt expuse în compartimentul XI al
prezentului program.

       2. Recomandările Convenţiei de la Baselşi ale legislaţiei
          Comunităţii Europeneprivind gestionarea deşeurilor

    În arealul european  managementul  deşeurilor  dispune de  un  cadru
juridic complex, menit să ofere astfel de condiţii pentru utilizarea lor
economică,  încît  să  nu fie afectată calitatea mediului.  Privită  din
perspectiva   cerinţelor  de  armonizare  a  legislaţiei  naţionale   cu
reglementările   Comunităţii   Europene,   legislaţia   referitoare   la
gestionarea deşeurilor este incompletă şi necesită a fi amendată.
    O atenţie deosebită  se  va  acorda preluării  definiţiilor  Uniunii
Europene,  implementării  Catalogului  European  al  deşeurilor,  Listei
deşeurilor periculoase, ajustării legislaţiei naţionale la cea europeană.
    Controlul transportării transfrontiere a deşeurilor periculoase este
stipulat  de  Convenţia  de la Basel, ratificată  de  Republica  Moldova
(Hotărîrea Parlamentului nr. 1599 din 10 martie 1998).
    Structura generală   a  managementului  eficient  al  mediului  este
specificată  în Directiva-Cadru a Comunităţii Europene privind deşeurile
şi Directiva privind deşeurile periculoase.
    Aceste directive  au  fost completate prin alte directive  specifice
privind  anumite  tipuri de deşeuri cum ar fi uleiurile,  ambalajele  şi
bateriile uzate.
    Pentru executarea   şi   implementarea  Directivelor   Europene   şi
prevederilor Convenţiei de la Basel, este necesară realizarea pct.6 şi 7
ale comp. XI.

                3. Obiectivele şi sarcinile programului

    La elaborarea  programului s-a luat ca principiu călăuzitor  formula
"poluatorul plăteşte".
    Obiectivele programului:
    valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente;
    minimizarea generării deşeurilor;
    excluderea din utilizare a materiei prime toxice;
    micşorarea volumului  şi  toxicităţii deşeurilor pînă la  eliminarea
lor din procesele tehnologice;
    introducerea colectării separate a deşeurilor menajere.
    Se preconizează,  de  asemenea, modificarea şi completarea  cadrului
legislativ  în domeniul gestionării deşeurilor, prevăzîndu-se stimularea
agenţilor  economici,  care  vor valorifica  deşeurile  deja  existente.
Totodată,  se  va  recurge  la măsuri de constrîngere  faţă  de  agenţii
economici care poluează mediul.

      4. Rolul gestionării deşeurilor în cadrul politiciide mediu

    În Planul Naţional de Acţiuni în Domeniul Mediului (aprobat în iunie
1996)  gestionarea deşeurilor a fost declarată drept problemă prioritară
în  domeniul  protecţiei  mediului şi ea continuă să rămînă  o  problemă
importantă, caracteristică perioadei de tranziţie spre economia de piaţă
şi   de  stabilizare  a  situaţiei  social-economice  a  ţării.  Printre
principalele  obiective, incluse în Orientările strategice de dezvoltare
social-economică   a   Republicii  Moldova  pînă  în  anul  2005,   sînt
specificate:
    - utilizarea  raţională  a  resurselor neregenerabile,  trecerea  la
sursele   alternative   de   materie  primă  şi   energie   din   contul
reintroducerii   şi   reciclării  surselor   regenerabile,   minimizarea
utilizării materiei prime şi energiei la o unitate de producţie;
    - dezvoltarea  şi  promovarea  tehnologiilor de  producere  ecologic
pure,  care presupun utilizarea raţională a materiei prime şi  energiei,
reducerea - pînă la eliminarea totală - a deşeurilor industriale;
    - reducerea maximal   posibilă  a  acumulării  de  deşeuri  menagere
solide,  selectarea, compostarea şi utilizarea lor ulterioară ca materie
primă secundară.
    Funcţiile de  bază în elaborarea şi promovarea politicii gestionării
deseurilor  îi  revin Ministerului Mediului şi Amenajării  Teritoriului,
care  elaborează  la nivel naţional strategii şi planuri de prevenire  a
poluării, aprobă limitele formării şi depozitării deşeurilor.
    Prioritatea gestionării  deşeurilor, de rînd cu alte probleme ce ţin
de  calitatea  mediului şi sănătatea populaţiei, a fost  evidenţiată  în
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru perioada
1999-2002,  aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova  nr.270
din 8 aprilie 1999, care stipulează că promovarea politicii eficiente de
protecţie a mediului şi de utilizare raţională a resurselor naturale are
ca  scop  şi  reducerea volumului deşeurilor, inclusiv  prin  reciclarea
acestora.
    Constatînd faptul  că  una  din  priorităţile  politicii  sociale  a
statului  constă  în reglementarea eficientă a relaţiilor cu  mediul  în
scopul  minimizării  efectelor  negative ale  activităţii  economice  şi
menţinerii  calităţii  mediului, elaborarea şi realizarea acţiunilor  în
domeniul gestionării deşeurilor la nivel naţional şi local va rămîne una
din sarcinile principale.

                       II.SISTEMUL DE COLECTARE
                             A INFORMAŢIEI

    Organul principal,  care  colectează  şi  sistematizează  informaţia
privind  generarea şi circulaţia deşeurilor, este Departamentul  Analize
Statistice şi Sociologice.
    Indicatorii statisticii deşeurilor, utilizaţi în prezent, sînt:
    a) prezenţa deşeurilor la începutul anului;
    b) acumularea deşeurilor în perioada de evidenţă;
    c) deşeuri primite de la alte întreprinderi;
    d) utilizarea deşeurilor;
    e) importul/exportul de deşeuri;
    f) deşeuri lichidate sau transportate la poligonul de deşeuri;
    g) prezenţa deşeurilor la sfîrşitul anului raportat.
    Sursa de bază   a  informaţiei  statistice  privind  deşeurile  este
raportul întreprinderilor "Formarea, utilizarea deşeurilor", întocmit în
baza formularului "N2 - Deşeuri".
    Acest raport  este prezentat de întreprinderile şi organizaţiile  cu
orice  formă  de  proprietate, care acumulează,  folosesc  sau  livrează
deşeuri,  fiind  coordonat  în  prealabil  cu  organele  teritoriale  de
protecţie  a  mediului.  În  el se  introduc  datele  privind  formarea,
folosirea,  lichidarea  şi livrarea la alte întreprinderi a  deşeurilor,
transportarea  lor pe poligoanele special amenajate, deşeurile rămase la
începutul   şi  sfîrşitul  anului  raportat,  conform  subsistemului  de
indicatori ai statisticii deşeurilor, menţionat mai sus.
    Pentru ţinerea evidenţei statistice a circulaţiei deşeurilor toxice,
în  baza  formularului  "N-1  - Formarea,  utilizarea  şi  neutralizarea
deşeurilor   toxice"   se   întocmeşte  un  raport   statistic   conform
subsistemului   indicatorilor  bilanţieri  şi  Regulamentului   temporar
privind  clasificarea  deşeurilor  industriale toxice  şi  recomandările
metodologice  în  scopul determinării categoriei deşeurilor  industriale
toxice, aprobate de Ministerul Sănătăţii (ordinul nr. 92 din 2.07.1992).
    Raportul cuprinde caracteristica chimică a deşeului în procente după
componentul toxic şi caracteristica fizică, reflectîndu-se starea lui de
agregare  (solidă, lichidă, paste), şi categoria de nocivitate. În el se
indică,  de  asemenea,  datele  privind cantitatea  totală  de  facto  a
deşeurilor  toxice  acumulate  pe  parcursul  anului  la  întreprindere,
utilizarea  lor  la  alte întreprinderi, deşeurile primite  de  la  alte
întreprinderi  sau  expediate de către întreprinderea  respectivă  altor
agenţi   economici   şi  se  prezintă  o  situaţie  amănunţită   privind
depozitarea deşeurilor toxice.
    Perfecţionarea  sistemului  de colectare a informaţiei  în  domeniul
protecţiei mediului, inclusiv cel al gestionării deşeurilor, este impusă
şi   de   cerinţele   privind  întocmirea  rapoartelor,   înaintate   de
secretariatele convenţiilor internaţionale în domeniu, la care Republica
Moldova este parte.

             1. Programe locale de gestionare a deşeurilor

    După coordonarea  lor cu organele teritoriale de mediu,  propunerile
privind  gestionarea  deşeurilor  sînt incluse în  complexul  de  măsuri
pentru protecţia mediului, elaborate de agenţii economici.
    Luînd în considerare faptul că deşeurile continuă să rămînă unul din
factorii  principali  ai  dezechilibrului ecologic în  ţară  şi  conform
art.11 al Legii privind deşeurile de producţie şi menajere, autorităţile
publice  locale,  întreprinderile  şi  organizaţiile  sînt  obligate  să
elaboreze  programe  teritoriale  de gestionare a deşeurilor  şi  să  le
prezinte  în  termenele  stabilite autorităţii centrale de  protecţie  a
mediului.
    Analizînd informaţia   parvenită   din   teritoriu,   constatăm   că
autorităţile  publice locale (APL) nu dispun de programe de gestionare a
deşeurilor,  elaborarea  cărora  a fost prevăzută prin art.11  al  Legii
privind deşeurile de producţie şi menajere.
    În pofida neîndeplinirii  de  către APL a  prevederilor  articolului
sus-citat,  Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului a elaborat un
program  complex  de  valorificare a deşeurilor, care va servi  ca  bază
pentru îndeplinirea de către APL a pct.11 din comp.XI.

            2. Programe ramurale de gestionare a deşeurilor

    O situaţie nesatisfăcătoare  se constată şi relativ la elaborarea de
către ministerele şi departamentele interesate a programelor ramurale de
gestionare a deşeurilor. Propunerile pe care le-au prezentat pentru a fi
incluse  în  program  sînt  incomplete,  nu  iau  în  considerare  toate
deşeurile  din ramurile respective, lipsesc strategiile de minimizare  a
volumelor  deşeurilor generate. Mai mult ca atît, Ministerul  Industriei
şi  Energeticii, subdiviziunile căruia generează majoritatea deşeurilor,
nu  este abilitat cu funcţii de reglementare şi control în problemele ce
ţin de gestionarea deşeurilor de către întreprinderile industriale.
    Analizînd şi   sistematizînd   informaţia   prezentată,   Ministerul
Mediului  şi  Amenajării Teritoriului a elaborat acest program, în  baza
căruia  autorităţile  publice  centrale de specialitate şi  cele  locale
urmează  să elaboreze programele ramurale şi teritoriale conform  pct.12
din comp. XI.

       3. Dările de seamă, alte tipuri de informaţii prezentate
    de agenţii economici şi organele administraţiei publice locale

    Raportul privind   calitatea  factorilor  de  mediu  şi  activitatea
Inspectoratului  Ecologic de Stat se întocmeşte în baza dărilor de seamă
anuale ale agenţiilor ecologice judeţene privind calitatea factorilor de
mediu din teritoriul subordonat.
    Acest raport reflectă starea de mediu şi măsurile întreprinse pentru
prevenirea  şi  redresarea  proceselor de degradare şi  destabilizare  a
factorilor  de  mediu.  În capitolul 5 al  programului  este  prezentată
situaţia  în  domeniul  gestionării deşeurilor, cu  indicarea  volumelor
deşeurilor generate anual.
    Totodată, de  la agenţii economici au fost colectate date  operative
pe anumite categorii de deşeuri.

                 4. Rezultatele ştiinţifice şi tehnice

    Datorită faptului  că  în prezent poluarea mediului înconjurător  în
întreaga  lume a atins cote foarte înalte, acest proces este studiat  în
toate  ţările.  Analizele  gradului de poluare a  tuturor  componentelor
mediului,   precum  şi  rezultatele  cercetărilor  efectuate,  metodele,
tehnologiile,   concepţiile   şi  strategiile  elaborate   în   domeniul
gestionarii deşeurilor sînt reflectate într-un şir de publicaţii privind
protecţia  mediului  şi  discutate  la  congrese,  conferinţe,  seminare
internaţionale  şi republicane. Ulterior aceste materiale se publică  în
jurnalele  "Экономические аспекты охраны окружающей среды" (Rusia), "The
Safe Disposal of Hazardous Wastes, Toxic Waste Management" etc.
    Anual în România,   Rusia   şi  în  alte  ţări  au  loc   conferinţe
ştiinţifice  cu  tematica  "Protecţia mediului  înconjurător",  inclusiv
managementul  deşeurilor de producţie şi menagere, la care participă, în
măsura   posibilităţilor,  şi  specialiştii  Ministerului  Mediului   şi
Amenajării  Teritoriului,  care promovează în activitatea sa  practicile
acestor ţări.

                       III. MOTIVAŢIA ACŢIUNILOR

    Conform datelor  statistice,  în  anul  1997 în  republică  au  fost
stocate  circa  6,4 mil. tone de deşeuri, inclusiv circa13 mii  tone  de
deşeuri  toxice,  58,8  mii  tone de deşeuri  din  gospodăria  comunală.
Moldova  nu  dispune  de  nici un poligon  pentru  înhumarea  deşeurilor
toxice.  Densitatea  înaltă a localităţilor urbane şi rurale nu  permite
construcţia  şi  exploatarea unui astfel de poligon, din care  cauză  la
gunoiştile   pentru  deşeuri  menajere  s-au  transportat  de  la  unele
întreprinderi, fără autorizaţia organelor administrative, reziduuri care
de  cele  mai  multe  ori conţin hidroxizi ai metalelor  grele  şi  alte
substanţe  toxice, rezultate mai ales din procesele de epurare a  apelor
reziduale ale secţiilor galvanice.
    Gestionarea deşeurilor  în  localităţile rurale se efectuează la  un
nivel  extrem  de  scăzut. Conform datelor Inspectoratului  Ecologic  de
Stat,  din  cele  1784  de rampe  pentru  depozitarea  şi  neutralizarea
deşeurilor  1453  nu  corespund  cerinţelor.  Primăriile  comunelor,  la
evidenţa  cărora se află rampele de depozitare a deşeurilor, nu respectă
întru  totul  cerinţele Legii privind protecţia  mediului  înconjurător.
Terenurile  de  amplasare  a rampelor nu sînt convenite cu  organele  de
protecţie a mediului.
    Situaţia ecologică  este  agravată  în mod  deosebit  de  complexele
animaliere  şi gospodăriile private. Mii de tone de dejecţii  animaliere
se  colectează în locuri neamenajate, de unde precipitaţiile atmosferice
le spală, poluînd resursele de apă de suprafaţă şi subterane.
    În condiţiile   create  este  extrem  de  necesară  elaborarea  unei
strategii naţionale întemeiate pe următoarele principii:
    poluatorul plăteşte;
    responsabilităţi comune;
    prevenire;
    precauţie.
    Măsurile pentru   ameliorarea  situaţiei  în  domeniul   gestionării
deşeurilor sînt expuse în pct.13 din comp.XI.

      IV. STAREA ACTUALĂ A GESTIONĂRII DEŞEURILOR, AMENAJĂRII ŞI
       EXPLOATĂRII DEPOZITELOR. COLECTAREA SEPARATĂA DEŞEURILOR

    Salubrizarea  localităţilor a fost şi continuă să rămînă o  problemă
dificilă.  În  majoritatea  judeţelor  şi comunelor  nu  sînt  amenajate
depozite  pentru  deşeuri menajere. Suprafaţa rampelor de  depozitare  a
deşeurilor  constituie  1144 ha. Nu se efectuează lucrări de înhumare  a
deşeurilor,  o parte din ele se depozitează în afara perimetrelor admise
şi  special amenajate. Aceasta generează extinderea poluării terenurilor
arabile, a căror suprafaţă atinge 708,2 ha.
    Gunoiştile nu  sînt amenajate, nu au semne informative speciale,  nu
sînt  îndiguite  şi  nu  dispun de sisteme de  drenaj  pentru  evacuarea
scurgerilor nocive.
    Municipiul Chişinău  dispune  de un poligon pentru deşeuri  menajere
solide  (DMS)  cu  o suprafaţă de 19,4 ha, amplasat în apropiere  de  s.
Creţoaia.  Potrivit  datelor  oferite de AET a zonei centrale,  aici  se
depozitează   zilnic   1200-1300   m3  de  deşeuri   menajere.   Conform
proiectului,  deşeurile  trebuie  împrăştiate  la grosimea  de  2  m  şi
acoperite cu un strat de 20-40 cm de pămînt. În prezent această condiţie
nu  se  mai respectă. Transportarea deşeurilor se efectuează 6  zile  în
săptămînă, iar uneori, din cauza volumului mare, continuu.
    Dacă la 1 ianuarie  1996  pe  poligon erau stocate cca 5 mil  m3  de
deşeuri,  la  1  ianuarie 1999 volumul  deşeurilor  menajere  depozitate
constituia 6,8 mil. m3, ceea ce reprezintă o creştere considerabilă.
    Iniţial funcţionarea  poligonului  a  fost prevăzută pînă  în  2010.
Evaluînd  capacitatea lui, s-a constatat că va putea recepţiona  deşeuri
numai  pînă  în  2005.  Deci, în viitorul apropiat  va  apărea  problema
atribuirii terenului pentru amplasarea unui nou poligon.
    Luînd în considerare  densitatea populaţiei, privatizarea în masă  a
pămîntului,   structura  morfologică  a  DMS,  se  consideră   raţională
realizarea pct.14-16 din comp.XI.
            V. ACŢIUNI. DIRECŢIILE ŞI METODELE PRINCIPALE DE
                        VALORIFICARE A DEŞEURILOR

                            A. Deşeurile toxice

                    1. Deşeuri cu conţinut de cianură
    În rezultatul   stropirii  viilor  cu  soluţie  ce  conţine   cupru,
transportării  şi  prelucrării strugurilor şi a vinurilor în  instalaţii
din  metale  de  calitate inferioară, în vinuri nimeresc ioni  de  fier,
cupru,  aluminiu  ş.a. Pentru înlăturarea acestor metale  este  necesară
tratarea  vinurilor  cu  soluţii de hexaceanoferat (II) de  potasiu.  La
interacţiunea ionilor de fier cu hexaceanoferatul de potasiu se formează
sedimentul  albastru de Prusia. Pînă în prezent în Moldova s-au acumulat
cca 6912 t de sediment de acest fel. Prelucrarea (valorificarea) acestui
sediment  poate fi efectuată prin metoda chimică şi termică.  Utilizarea
metodei termice de neutralizare a sedimentului prezintă un mare pericol,
deoarece  la încălzire se produce descompunerea lui şi formarea acidului
cianhidric  (HCN) sau dician (CN)2, care sînt substanţe extrem de toxice
pentru   oameni   şi   mediul  înconjurător.  De   aceea   valorificarea
sedimentului  albastru  de  Prusia se efectuează  prin  metoda  chimică,
utilizîndu-se în calitate de reagent oxidul de calciu.
    La prelucrarea  cu bază sau CaO, albastru de Prusia se transformă în
ferocianură  de metal alcalin sau alcalino-pămîntos a ionilor de  sodiu,
potasiu,  calciu, şi fierul în acest caz se combină cu grupele hidroxile
formînd hidroxidul de fier (III).
    Colaboratorii  Universităţii de Stat din Moldova (USM), Institutului
Naţional  de  Ecologie  (INECO) al Ministerului Mediului  şi  Amenajării
Teritoriului  şi  Universitatea  Tehnică din Moldova (UTM)  au  elaborat
procedeul   de   neutralizare  a  deşeurilor  provenite  în   rezultatul
demetalizării vinurilor cu hexacianoferat (II) de potasiu.
    Această tehnologie   a   fost  testată  în  condiţii  de   producere
industrială  la  Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din  Chişinău
"Vismos"  timp de 10 luni. Instalaţia de neutralizare funcţionează şi în
prezent, cu ajutorul ei fiind prelucrate 200 t deşeuri cianhidrice.
    Pentru utilizarea   acestei  instalaţii  la  lichidarea   deşeurilor
cianhidrice de la fabricile de producere a vinurilor Ministerul Mediului
şi Amenajării Teritoriului a eliberat licenţa respectivă.
    În scopul lichidării  deşeurilor  cianhidrice  este  necesar  să  se
adopte  o decizie privind organizarea în republică (pe baza unor fabrici
de  vin  existente)  a 6 staţii de lichidare, unde să  fie  transportate
toate  deşeurile  cianurice existente pe teritoriul  Republicii  Moldova
pentru  lichidarea  lor completă în decurs de 2-3 ani. Ulterior  se  vor
păstra 3 staţii pentru neutralizarea deşeurilor nou-formate.
    Măsurile de valorificare   a  deşeurilor  provenite  din   industria
vinicolă sînt expuse în pct.17-18 din comp.XI.

                        2. Deşeuri galvanice
    Deşeurile galvanice   se   formează   în  secţiile   galvanice   ale
întreprinderilor   constructoare  de  maşini,  utilaje  şi  aparataj  în
procesul  de decapare a metalelor. În literatura mondială sînt cunoscute
diverse  metode  şi  tehnologii de prelucrare şi  tratare  a  deşeurilor
galvanice.
    Se consideră  că  la întreprinderile, în cadrul cărora  funcţionează
secţii  galvanice  (SG), apele reziduale (AR) produse de  aceste  secţii
constituie  30-50%  din  volumul  lor total. Volumul mediu al  AR  la  o
întreprindere   cu   secţie  galvanică  este  de  600-800   m3/24   ore.
Întreprinderile  galvanice sînt cele mai neecologice prin condiţiile lor
nocive  de  muncă  şi  cantităţile mari de deşeuri  generate.  Anual  se
deversează  cca 1 km3 de AR toxice, care conţin metale grele (MG), acizi
şi baze, iar 25-30% din aceste ape nimeresc în bazinele acvatice.
    Pentru purificarea AR sînt folosite următoarele metode regenerative:
    extragerea poluanţilor   din  AR  fără  schimbarea  compoziţiei  lor
chimice (cu reagenţi);
    tratarea chimică sau biologică.
    Pentru tratarea  AR  şi prelucrarea deşeurilor galvanice  solide  se
utilizează  metoda cu reagenţi, metodele de cimentare, electrochimică şi
variantele   ei  (electrocoagularea,  electroliza,  electrodializa),  de
adsorbţie ş.a.
    Metoda cu reagenţi   constă  în  sedimentarea  metalelor  grele   cu
formarea de hidroxizi sau în formă de alţi compuşi insolubili. Avantajul
metodei  constă  în  universalitatea ei,  deoarece,  schimbînd  valoarea
pH-lui  de  la 3-4 la 11-12 este posibilă sedimentarea sumară a  tuturor
cationilor de metale grele.
    Dezavantajul  metodei constă în precipitarea concomitentă a  cîtorva
ioni de metale grele la una şi aceeaşi valoare apH-ului.
    Metoda de cimentare  constă în sedimentarea din soluţie a cationilor
metalelor  grele fără nici un reactiv numai la introducerea în soluţie a
metalelor  (strujiturii  de  metal)  chimic mai  active  decît  metalele
ionilor din soluţie.
    Dezavantajul  metodei  constă în dificultatea  selectării  metalului
corespunzător,  care  ar  fi reducător pentru ionii din soluţia  de  ape
reziduale şi ar genera formarea în soluţie a altor ioni de metale grele.
    Metoda electrochimică   şi   variantele  ei   -   electrocoagularea,
electroliza,  electrodializa - sînt convenabile prin aceea că,  practic,
sînt  universale  şi  nu  necesită introducerea în  soluţia  AR  a  unor
reagenţi chimici suplimentari.
    Metoda de electrocoagulare,  datorită  faptului că  instalaţiile  de
purificare  electrochimică  a  apelor reziduale sînt mai simple  şi  mai
compacte, oferă posibilitatea de a automatiza procesul tehnologic.
    Metoda electrochimică este mai economică şi mai simplă în comparaţie
cu cea cu reagenţi.
    Dezavantajele   metodelor  electrochimice:  prezenţa  în  soluţie  a
concentraţiei  corespunzătoare  de metal depus pe electrod sau  agitarea
intensă a soluţiei, în cazul cînd concentraţia ionilor ce se extrag este
mică,  sedimentarea concomitentă a cîtorva cationi la unele şi  aceleaşi
valori  de  potenţial, uneori au loc alte procese  nedorite  (eliminarea
oxigenului, hidrogenului etc. în cazul electrolizei).
    Metoda de adsorbţie    este   selectivă.   Ea   permite    reducerea
conţinutului  de  metale  grele în soluţiile de ape  reziduale  pînă  la
concentraţii  minore,  cu  extragerea lor ulterioară în formă  mult  mai
concentrată.
    Avantajul acestei   metode   constă   în   utilizarea   multiplă   a
adsorbanţilor, fiind posibilă regenerarea lor.
    Dezavantajul   metodei  de  adsorbţie:  cantitatea  şi  asortimentul
limitat  pe piaţă, ceea ce face dificilă utilizarea sorbenţilor în masă;
din  cauză  că apele reziduale conţin mari cantităţi de diverse  săruri,
utilizarea normală a adsorbanţilor este îngreuiată.
    Prelucrarea deşeurilor  solide  galvanice,  care includ  un  amestec
compus  din  săruri  solubile şi insolubile ale  metalelor  grele,  este
dificilă.  În  scopul  elaborării unor metode de extragere  a  metalelor
grele  (MG)  din  aceste deşeuri trebuie efectuate  mai  multe  operaţii
chimice.  Prima  operaţie  constă în transformarea  completă  a  tuturor
sărurilor  din deşeul în cauză în soluţie (fază lichidă). Ulterior  este
necesară    practicarea   diverselor   metode   de   purificare   într-o
consecutivitate  ce  ar permite prelucrarea optimă a acestor soluţii  şi
extragerea MG din deşeuri.
    În prezent la  uzina  "Alfa"  sînt  depozitate cca  1000  t  deşeuri
galvanice  solide. În momentul de faţă în INECO al Ministerului Mediului
şi  Amenajării Teritoriului se efectuează cercetări experimentale pentru
elaborarea procedeului de extragere a metalelor grele din aceste deşeuri.
    Pentru soluţionarea   problemei  privind  valorificarea   deşeurilor
solide  sînt necesare alocări suplimentare, care ar permite  finalizarea
în  decurs de 18-20 luni a elaborării tehnologiei de extragere a MG  din
deşeurile  galvanice  solide,  de prelucrare completă  a  deşeurilor  şi
folosire în economia naţională a MG extrase (pct.19-21 din comp.XI).

            3. Deşeuri de pesticide interzise şi inutilizabile
    În conformitate  cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.  474
din   21   mai  1997  "Privind  măsurile  de  colectare  şi   depozitare
centralizată a pesticidelor inutilizabile", ministerele, departamentele,
executivele  fostelor raioane şi primăriile au întreprins unele  acţiuni
în  vederea  pregătirii  deşeurilor de pesticide pentru  colectarea  lor
centralizată.  În  majoritatea gospodăriilor agricole  s-au  inventariat
deşeurile  existente, în unele cazuri fiind reambalate, s-au  întreprins
măsuri   pentru  neadmiterea  privatizării  depozitelor  de  păstrare  a
pesticidelor. Datorită acestor măsuri au fost estimate cantităţile reale
de  pesticide  stocate  în  depozite, care  constituie  cca  2626  tone,
inclusiv 728 tone de pesticide interzise. Compoziţia chimică a celor mai
multe  pesticide nu s-a stabilit din lipsă de fonduri. Aceste deşeuri au
fost  depozitate  ani  în  şir şi, sub  acţiunea  factorilor  de  mediu,
compoziţia  lor  chimică a suferit schimbări, ambalajul s-a  deteriorat,
dispărînd şi denumirea.
    Aceste deşeuri  urmau să fie stocate centralizat în cîteva depozite,
dar, din lipsa resurselor financiare şi din alte motive, ele continuă să
fie stocate în depozitele fostelor gospodării agricole.
    Procesul de privatizare  în  agricultură a luat proporţii.  Dar,  de
rînd  cu  rezultatele pozitive, privatizarea este însoţită şi  de  unele
aspecte  negative,  cum  ar fi demolarea  depozitelor  pentru  păstrarea
pesticidelor  şi  îngrăşămintelor minerale, a staţiilor de  preparare  a
soluţiilor  toxice, terenurilor pentru tratarea seminţelor etc. Potrivit
datelor  furnizate de agenţiile ecologiste judeţene (AEJ), pe  parcursul
ultimilor  ani  au  fost  demolate  circa 30  %  din  numărul  total  al
obiectelor  sus-enumerate. Dacă în unele sectoare (fostele raioane)  din
cadrul judeţelor pesticidele din depozitele demolate au fost transferate
în  alte  încăperi sau în gospodăriile agrciole vecine,  în  localitatea
Leuşeni  depozitul,  în  care  se află circa 20 de tone  de  deşeuri  de
pesticide (inclusiv sulf), este pe cale de a fi demolat.
    Toate măsurile   întreprinse  pentru  stoparea  distrugerii  acestor
bunuri  materiale  nu  au dat rezultatul scontat, deoarece ele  au  fost
incluse în patrimoniul gospodăriilor colective şi în cadrul privatizării
se împart sub formă de cotă valorică.
    În dependenţă  de  natura lor, deşeurile de pesticide fac parte  din
deşeurile  de  clasa  II,  III şi IV de  toxicitate.  În  literatură  de
specialitate  sînt  atestate  pînă  în prezent  doar  cîteva  metode  de
lichidare  a acestor deşeuri, care constau în distrugerea lor termică la
temperaturi  înalte  în  sobe special amenajate şi în cele de  ardere  a
cimentului.
    Soluţionarea  problemei acestor deşeuri necesită alocaţii financiare
în  vederea  efectuării  cercetărilor  şi  elaborării  tehnologiilor  şi
metodelor  de  lichidare şi neutralizare a chimicalelor şi  pesticidelor
inutilizabile şi interzise.
    Deşeurile de pesticide pot fi lichidate prin următoarele metode:
    1) înhumarea într-un poligon amenajat conform cerinţelor tehnicii de
securitate pentru deşeurile toxice;
    2) arderea în sobe speciale la temperaturi înalte sau în sobe pentru
arderea cimentului;
    3) chimice.
    Pentru lichidarea  deşeurilor  la  temperaturi înalte  sau  pe  cale
chimică  este  necesar  să  se  elaboreze  în  prealabil  tehnologia  de
lichidare   a  pesticidelor  inutilizabile,  care  să  excludă  poluarea
mediului  înconjurător  cu  diverse substanţe toxice ce se  formează  în
procesul arderii sau tratării lor chimice.
    Măsurile necesare  pentru  nimicirea  deşeurilor de  pesticide  sînt
indicate în pct.22-23 din comp.XI.

            4. Deşeurile petroliere (inclusiv uleiul folosit)
    Deşeurile petroliere  (inclusiv  uleiul  folosit) sînt  generate  de
toate   întreprinderile  care  utilizează  în  activitatea  lor  produse
petroliere  şi  uleiuri.  Ministerul Transporturilor  şi  Comunicaţiilor
actualmente depozitează anual la întreprinderile subordonate pînă la 2,5
t  de  de  deşeuri  petroliere, care sînt  utilizate  în  continuare  în
calitate  de  combustibil  în cazangerii, 200 t de  deşeuri  de  uleiuri
rezultate  din diferite procese tehnologice, 300 kg de tricloretilen  şi
percloretilen,  pentru care este necesară o soluţie urgentă de utilizare
sau  reciclare.  Un  mare  generator de  deşeuri  petroliere  este  S.A.
"Tirex-Petrol"   cu  întreprinderi  în  curs  de  privatizare.  În  urma
activităţii lor, ce constă în păstrarea, distribuirea şi comercializarea
combustibilului,  se formează deşeuri, care nu sînt luate la evidenţă şi
sînt  depozitate  pe terenurile acestor întreprinderi, cauzînd  pierderi
economice  şi  poluarea  mediului. Din lipsa tehnologiilor  avansate  de
utilizare  a deşeurilor petroliere solide şi semilichide, aceste deşeuri
reprezintă  o  problemă, care trebuie soluţionată de urgenţă  în  scopul
ameliorării  stării mediului. Soluţionare urgentă necesită şi problemele
legate  de deşeurile produselor petroliere formate în apele pluviale  de
pe  teritoriile  întreprinderilor de transport auto, care nu  dispun  de
instalaţii  de epurare cu captarea produselor petroliere sau nu  asigură
exploatarea corectă a instalaţiilor existente. Lipsa evidenţei primare a
deşeurilor    formate   şi   iresponsabilitatea   agenţilor    economici
condiţionează  poluarea  în  continuare a mediului.  Pentru  ameliorarea
situaţiei  s-a  propus un set de măsuri pentru prevenirea  şi  reducerea
poluării  mediului  (pct. 24-26 din comp.XI). În  perioada  desfăşurării
activităţilor lor economice, agenţii economici sînt obligaţi să respecte
cerinţele legislaţiei în vigoare şi să asigure un mediu sănătos.

            5. Deşeuri din industria de prelucrare a pieilor
                    (inclusiv cu conţinut de crom)
    Industria de  prelucrare  a  pieilor generează un  spectru  larg  de
reziduuri  specifice  animalelor ale căror piei sînt prelucrate  (ovine,
vite  mari  cornute,  porcine)  şi  reactivilor  utilizaţi  în  procesul
prelucrării.
    Pentru a cunoaşte  toate  tipurile  de deşeuri care se  formează  în
procesul  de tăbăcire a pieilor este necesar să cunoşti întregul  proces
tehnologic de prelucrare a pieilor.
    Independent de  natura  pieilor  prelucrate,  procesul  de  tăbăcire
include  următoarele  etape principale: înmuierea, spălarea, tăierea  şi
şlefuirea,  descărnarea,  degresarea,  prelucrarea în  pichel,  spălarea
soluţiei de bază şi uscarea.
    În procesul prelucrării  pieilor  de oaie prin metoda de  pichel  se
formează  numai  apele de înmuiere şi spălare a pieilor. Aceste  ape  în
principal   conţin  unele  substanţe  organice  şi  anorganice  şi  sînt
deversate  în canalizare pentru a fi purificate la staţia de  purificare
prin metoda biologică. Alte deşeuri toxice nu se mai formează.
    Însă în multe  cazuri pentru prelucrarea pieilor se utilizează  unii
compuşi  ai  cromului,  cum ar fi alaunul de crom şi  potasiu,  şi  alte
substanţe  - hexaflorosilicatul de sodiu (pentru prelucrarea pieilor  de
vite mari cornute şi porcine).
    În aceste cazuri  deşeurile  care  conţin compuşii  cromului  şi  ai
hexaflorosilicatului  de sodiu trebuie acumulate separat şi transportate
ulterior  la depozitele de păstrare a deşeurilor galvanice sau la  unele
puncte de prelucrare a deşeurilor de crom.
    Pentru valorificarea  deşeurilor  de  crom (Cr+6) pot  fi  utilizate
metodele  de  purificare cu ozon prin iradierea cu raze ultraviolete  şi
metodele  biologice  de  purificare  cu alge (indicate  în  pct.  27  al
comp.XI).
    Regenerarea cromului  după  arderea  deşeurilor de piele  constă  în
transformarea lui în soluţie şi separarea prin metoda schimbului de ioni.

                    6. Tuburi luminiscente uzate
    În scopul excluderii poluării mediului cu mercur, care se conţine în
tuburile  luminiscente,  este  necesară acumularea  şi  depozitarea  lor
organizată. Actualmente sînt depozitate circa 235 mii bucăţi.
    Pentru prelucrarea  tuburilor luminiscente este necesară construirea
unei  secţii  de  prelucrare a lor prin metoda  termică  sau  utilizarea
metodei chimice, care deja se aplică la Tighina (pct.28 din comp.XI).

            7. Acumulatoare, inclusiv bateriile uzate
    Principalul pericol   pentru   mediul   înconjurător   îl   prezintă
acumulatoarele  şi  bateriile uzate, deoarece conţin mari  cantităţi  de
metale toxice: plumb, nichel, cadmiu, zinc ş.a.
    Valorificarea  acestor  deşeuri  impune organizarea  colectării  lor
centralizate  şi înfiinţarea unei secţii tehnologice, care ar permite în
faza iniţială a procesului extragerea mecanică a acestor metale grele în
scopul  utilizării  lor ulterioare în economia naţională (pct.29-31  din
comp.XI).

                        B. Deşeuri de producţie

    1. Deşeuri din industria energetică (indiferentde capacitatea
          sursei de producere şi tipulde combustibil utilizat)
    Valorificarea   acestor  deşeuri  ar  permite  nu  numai  excluderea
poluării  mediului înconjurător, ci şi revalorificarea a peste 100 ha de
terenuri  arabile  şi reducerea extragerii materialelor  de  construcţie
(nisip, pietriş, prundiş etc.).
    Prin compoziţie  şi proprietăţile lor caracteristice, deşeurile  sub
formă  de  cenuşă şi zgură de la centralele electrice cu termoficare  se
raportă  la  grupul de materiale de construcţie "grele" din  următoarele
considerente:
    - conţinutul   considerabil  de  combustibil  în  cenuşă  din  cauza
funcţionării CET în regim de manevrare;
    - diapazonul larg de modificare a compoziţiei chimice a cenuşii;
    - captarea umedă a cenuşii.
    Deşeurile (cenuşa şi zgura) pot fi utilizate pentru:
    - producerea articolelor turnate din zgură;
    - producerea şi extragerea ferosiliciului;
    - producerea betonului de zgură;
    - utilizarea zgurei şi cenuşii pentru obţinerea microsferelor;
    - obţinerea zgurei pure;
    - producerea articolelor şi blocurilor de zgură;
    - producerea cărămizii;
    - producerea materialelor vîscoase.
    Pentru valorificarea  deşeurilor  de  la  CET  este  necesar  să  se
preconizeze  proiectarea şi crearea unei secţii de turnare a articolelor
de  piatră  din  zgură (în scopuri de experimentare  industrială)  cu  o
capacitate  de  20 mii t/an. Conform particularităţilor  tehnologice  de
producere, articolele din zgură se împart în 4 grupuri:
    1) plăci. Linia  tehnologică  cu  productivitatea de  4  miit/an  va
permite  producerea  plăcilor rezistente la acţiunea chimică,  destinate
pentru   pardoseala  clădirilor  industriale  şi  a  încăperilor  pentru
creşterea   bovinelor,  plăci  rezistente  la  uzură  (pentru  trotuare,
poduri),  piatră  pentru  bordură, plăci pentru  căptuşirea  clădirilor.
Principalele proprietăţi fizico-tehnice sînt: densitatea - 2,8-3,1 t/m3,
limita  rezistenţei la compresiune - 200-450 MPa, limita rezistenţei  la
fricţiune - 20-40 MPa, coeficientul de măcinare - 0,05 g/cm2, rezistenţa
la acţiunea acizilor - 20% HCl şi H2SO4 concentrat;
    2) blocuri poroase  (pentru  zidărie  şi termoizolare).  Se  prevede
construirea  a  2 linii tehnologice cu o productivitate de 700 mii  t/an
fiecare.  Blocurile vor avea densitatea g=0,7 - 1,0 t/m3, lăţimea -  200
mm,  lungimea  -  600  mm. Limita  rezistenţei  la  compresiune:  pentru
blocurile de zidărie - 10-20 MPa, pentru izolare tehnică - 2-5 MPa.
    3) plăci pentru  căptuşire (feţuire, placare). Se prevede executarea
plăcilor  din sticlă colorată (verde, brună) de mărimile 18x8 mm conform
tehnologiilor de tip "Morblit". Densitatea g=3,0 t/m3; productivitatea -
150 mii m2/an;
    4) articole profilate  pentru reparaţie şi elementele rectilinii  şi
ale coturilor ţevilor, turnarea masei topite în pereţii dubli ai ţevilor
(ţevi  Venturi),  protecţia  pereţilor metalici contra  coroziunii  prin
sudare şi răcire. Productivitatea - 1000 t/an. Articolele au o structură
compactă. Densitatea - 3,0-3,1 t/m3; limita rezistenţei la compresiune -
pînă  la  250  MPa, limita rezistenţei la fricţiune - pînă  la  20  MPa,
coeficientul de măcinare - pînă la 0,1- 0,03 g/m2.
    Deşeurile de  zgură pot fi utilizate şi pentru producerea blocurilor
de  zgură  pe  baza  cimentului portland şi a  varietăţilor  lui  sau  a
ghipsului,  precum şi la producerea cărămizii după tehnologia producerii
cărămizii din silicat.
    Unii autori propun  utilizarea  cenuşii în calitate  de  îngrăşămînt
(datorită faptului că ea conţine calciu) îndeosebi a cenuşii din cărbune
brun care conţine şi multe microelemente - P, Cu, Zn, Mn ş.a.
    În Japonia cenuşa  de la CET se utilizează în calitate de  umplutură
uşoară în industrie.
    În Danemarca   prima   tehnologie  de  preparare  a  cimentului   cu
utilizarea  cenuşii  a  fost elaborată în anii 1970.  Pentru  prepararea
cimentului  Clincher  se  utilizau  10%  din  cenuşă.  In  1988  a  fost
construită  o  nouă instalaţie de preparare a cimentului  ce  utilizează
deja  24%  de  cenuşă.  Cenuşa se mai  utilizează  şi  pentru  obţinerea
cărămizilor Clincher.
    Cenuşa formată  la arderea cărbunilor din Karaganda şi Ekibastuz, pe
baza  cimenturilor bazice poate fi utilizată la obţinerea articolelor cu
duritatea  mecanică  20-50  MPa. În SUA cenuşa  volatilă  se  utilizează
pentru  obţinerea  diverselor mărci de ciment şi îndeosebi a  umpluturii
ceramice   cu  diverse  proprietăţi  de  protecţie.  Cenuşa   reprezintă
microsfere ceramice care conţin 57,7% SiO2, 29,6% Al2O3, 34% Fe2O3, 2,4%
K2O  şi  cantităţi  neînsemnate de alţi oxizi.  Cenuşa  poate  substitui
umpluturile de tipul CaCO3, SiO2, talcului şi lutului.
    Utilizînd cenuşa  volatilă  de  la CET, Institutul de  cercetări  în
domeniul   energeticii  pentru  organizarea  producerii  alternative   a
materialelor  de  construcţie din SUA a obţinut un beton celular  compus
din  70-75%  de  cenuşă volatilă amestecată cu var, ciment  portland  şi
pudră  de aluminiu. La interacţiunea chimică cu alte componente pudra de
aluminiu  formează  un  număr  mare  de bule  de  gaz.  După  încheierea
procesului  de  dilatare,  masa de material este tăiată  în  blocuri  şi
prelucrată  cu vapori sub presiune în autoclavă. Ca rezultat se formează
un  material uşor şi rezistent la acţiunea apei, care se prelucrează  ca
şi  lemnul  şi  poate substitui betonul obişnuit. A  fost  construită  o
instalaţie pentru producerea a 90 blocuri pe zi.
    A doua direcţie   de   utilizare  a  cenuşii  constă  în   obţinerea
îngrăşămintelor   din   amestecul  de  cenuşă  volatilă   cu   şlamurile
scruberilor de la CET.
    Unii autori consideră  că  cenuşa  înlăturată în formă  uscată  este
deşeu  rezultat de la producerea energiei la CET, iar cenuşa  înlăturată
prin   hidroevacuare  nu  este  deşeu  şi  se  utilizează  integral   în
construcţii.  Ghipsul, care se formează la instalaţiile de desulfurizare
unde se foloseşte laptele de var, de asemenea se utilizează cu succes în
construcţii.  Cenuşa conţine oxizi ai multor metale (siliciul,  calciul,
fierul,  aluminiul  etc.),  însă  metalele  grele  (nichelul,  mercurul,
taliul)  se  conţin  în cantităţi mici şi în rare  cazuri  pot  prezenta
pericol.
    În prezent sînt  efectuate cercetări experimentale pentru elaborarea
tehnologiei  de extragere a vanadiului din deşeurile constituite la  CET
(CET-1, CET-2, CET-Bălţi) la consumarea păcurii.
    Pentru urgentarea    soluţionării   problemei   privind   lichidarea
deşeurilor  ce  conţin vanadiu sînt necesare alocări centralizate  către
CET-1,  CET-2,  CET-Bălţi  (unde se formează şi sînt  depozitate  aceste
deşeuri), în bază de contract, de surse financiare suplimentare, care ar
permite elaborarea pe parcursul a 18 - 20 luni a tehnologiei de nimicire
a  acestor  deşeuri  şi utilizarea în economia  naţională  a  vanadiului
extras din ele (pct. 32 - 33 din comp.XI).

        2. Deşeuri ale întreprinderilor industriei alimentare
                    şi industriei morăritului
    La întreprinderile  industriei alimentare se adună mari cantităţi de
deşeuri  (seminţe  de legume, de struguri, sîmburi de fructe).  Au  fost
elaborate  tehnologii  de  extracţie a uleiurilor  şi  glicozidelor  din
aceste  deşeuri, precum şi de fabricare a cărbunelui activat din seminţe
de struguri şi sîmburi de fructe (pct. 35 - 36 din comp.XI).

            3. Deşeuri provenite din sectorul zootehnic
    O problemă extrem  de  importantă pentru ţara noastră este  poluarea
solului  din localităţi cu diferite deşeuri organice, resturi de furaje,
dejecţii  animaliere etc. În urma putrefacţiei şi mineralizării,  azotul
organic  din  aceste deşeuri se transformă în nitraţi.  Conform  datelor
Inspectoratului  Ecologic  de  Stat, la 1 ianuarie 1999 din cele  98  de
complexe zootehnice funcţionau doar 58, la care s-au acumulat 6,652 mil.
m3 dejecţii animaliere depozitate în 787 acumulări.
    Continuă poluarea apelor subterane prin infiltrarea apelor uzate din
colectoarele  neimpermeabilizate. În pofida cerinţelor autorităţilor  de
mediu,  nici  la  unul din complexele zootehnice nu au  fost  organizate
observări  privind  impactul  apelor uzate  asupra  orizontului  acvifer
subteran.
    Totodată, generarea  adecvată  a deşeurilor în zootehnie ar  permite
utilizarea  lor  în  calitate  de  îngrăşăminte  organice,  îmbunătăţind
calitatea solului şi asigurînd, concomitent, salubrizarea mediului (pct.
37 din comp.XI).

      4. Deşeuri de la întreprinderile şi organizaţiile de extracţie
    Resursele minerale  ale Republicii Moldova sînt reprezentate de roci
carbonatice, argile şi siliciose, nisipuri, prundiş, granite şi gresie.
    La diferite întreprinderi   extragerea   materiei   prime   minerale
constituie  de  la 30 la 90% (la minele pentru dobîndirea blocurilor  de
piatră - 30% şi la carierele de extragere a pietrei brute - pînă la 90%).
    Extracţia este  însoţită  de  formarea  a  25-35  %  de  deşeuri  de
producţie,  iar în dependenţă de starea masivului de roci - pînă la 45%.
Pe  parcursul  anului 1997 s-au format 475.000 m3 de deşeuri, iar de  la
începutul  activităţii întreprinderilor miniere s-au acumulat circa 5,17
mil.  m3  de  deşeuri  de la fărîmiţarea pietrei şi 1,2 mil.  m3  de  la
tăierea  pietrei. Suprafaţa terenurilor ocupate de cariere şi mine  este
de  2969  ha,  dintre care 1318 ha se află în stare de  exploatare,  iar
428,7 ha au fost scoase din circuit şi comportă recultivarea.
    La momentul actual  aceste  deşeuri se utilizează în cantităţi  mici
din cauza preţului de cost mare.
    Măsurile necesare pentru soluţionarea problemei în cauză sînt expuse
în pct. 39-41 din comp. XI.

                        5. Deşeuri spitaliceşti
    Instituţiile medicale produc diverse deşeuri constituite din resturi
alimentare,   deşeuri  de  medicamente  (pastile,  pulberi,   reagenţi),
antigen-teste de laborator, dezinfectanţi, detergenţi, deşeuri biologice
(medii   de  cultură,  materiale  biochimice,  imunologice,  substraturi
biologice (sînge, seruri, ţesuturi organice), deşeuri menajere.
    Conform evaluărilor  preliminare, în staţionare se formează circa 43
tone  de reziduuri pe zi. Decontaminarea biosubstraturilor se efectuează
la  locul  de  lucru  în fiecare caz. O  problemă  aparte  o  constituie
deşeurile  de  instrumente  medicale (seringi  getabile,  tuburi  pentru
diagnostică   medicală,  pentru  transfuzii  etc.)  fabricate  din  mase
plastice  care,  conform cerinţelor igienice, trebuie să fie  incinerate
împreună  cu  deşeurile  biologice în cuptoare cu ardere  completă.  Din
lipsa unor cuptoare speciale în majoritatea localităţilor aceste deşeuri
se  acumulează  la un loc cu deşeurile menajere. Proiectul  construcţiei
unui   crematoriu  central  pentru  deşeurile  formate  la  instituţiile
medicale din municipiul Chişinău nu se realizează din lipsa fondurilor.
    Măsurile de perspectivă   pentru  ameliorarea  situaţiei   sanitaro-
ecologice au fost incluse în pct. 41-45 din comp.XI.

                            C. Deşeuri menajere

                    Tipuri de deşeuri urbane solide
    Deşeurile urbane  solide  tipice au următoarele componente:  sticlă,
hîrtie,   plastic,  cauciuc,  metale  feroase  şi  neferoase,   cartoane
multimaterial,  substanţe  organice, aparatură de uz  casnic,  aparatură
electronică  şi  deşeuri  chimice menajere. Fiecare categorie  poate  fi
subîmpărţită în diferite subgrupe sau tipuri după cum urmează:
    sticlă: în fluxul  deşeurilor  menajere  poate proveni  din  geamuri
sparte,  dar  mai  frecvent  din borcane (de gem,  cafea  etc.)  şi  din
recipiente pentru băuturi (reutilizabile sau de unică folosinţă);
    hîrtie: ambalaje,  ziare, corespondenţă, hîrtie de birou. Hîrtia  de
ziar  este  în  mod tradiţional reciclată în carton sau tot  în  hîrtie.
Hîrtia  de  birou  este  adesea reciclată în hîrtie  de  mătase,  hîrtie
igienică, şerveţele de hîrtie şi hîrtie pentru scris;
    metale feroase: fier, oţel;
    metale grele: plumb, cadmiu, crom, cobalt, mercur. Ele pot fi găsite
chiar  sub  formă de ambalaje sau în substanţele colorante. De  exemplu,
cadmiul  este  folosit  pentru a obţine culoarea galbenă,  iar  cobaltul
pentru culoarea albastră;
    metale neferoase:  aluminiu, staniu (cositor), cupru, nichel, alamă.
Produsele  din  aluminiu,  cum ar fi containerele pentru  băuturi,  sînt
extrem  de  energofage (producrea lor se realizează cu consumuri  foarte
mari  de  energie). Pentru economisirea energiei şi protecţia  mediului,
precum  şi  alte scopuri trebuie utilizat aluminiul reciclat.  Însă  din
moment  ce există alternative ecologice, ar fi mult mai indicat să nu se
producă deloc cutii din aluminiu;
    carton multimaterial: cutii de carton pentru sucuri şi lapte produse
de  companiile Tetra Pak, Combibloc şi Europak. Sînt utilizate în  unele
ţări  şi pentru ambalarea vinului, a hranei gata preparate pentru sugari
şi a condimentelor;
    bunuri de uz  casnic:  frigidere, maşini de spălat,  aparate  pentru
bucătărie, cuptoare cu microunde, echipamente electronice;
    deşeuri chimice    menajere:   vopsea,   soluţii   pentru   curăţat,
detergenţi,   acumulatoare   pentru   automobile  sau   baterii   pentru
echipamente electrice, uleiuri pentru automobile;
    cauciuc/anvelope:   cauciucul   uzat   se  găseşte  sub   formă   de
protectori/amortizoare  pentru  vehicule, tălpi pentru încălţăminte,  în
umplutura  pentru  pavajele  cu asfalt, în  materialul  izolator  pentru
conducte şi poate fi utilizat la fabricarea de ţevi pentru irigare;
    substanţe organice:  deşeuri  din curţi, lemn, frunze, alimente.  În
Europa  compostarea  deşeurilor provenite din curţi şi cele de  alimente
constituie  o strategie obişnuită de management al deşeurilor. Compostul
ameliorează solul, intensifică creşterea plantelor, facilitează drenajul
apei,  inhibă germinaţia buruienilor, previne eroziunea solului cu  pînă
la  20%  şi minimizează folosirea de fertilizatori chimici.  Compostarea
aerobă  este larg folosită în Europa, unde în prezent funcţionează peste
400 de programe de composting urban;
    plastic:
    polipropilenă  (PP): ponderea polipropilenei recuperate provine  din
carcasele  bateriilor  (acumulatoarelor) pentru vehicule, din  care  40%
este  reciclată  în  carcase  noi pentru astfel de baterii.  PP  se  mai
foloseşte frecvent pentru izolaţii termice;
    polietilenă (PE):  este folosită la producerea de pungi şi găleţi de
plastic,  jucării şi folie pentru uz agricol (pentru sere). Utilizatorii
primari  ai  polietilenei reciclate sînt fabricanţii de folie,  lăzi  şi
recipiente. Polietilena reciclată se utilizează din ce în ce mai mult de
obicei  în  amestec  cu răşini polietilenice noi sau  este  stratificată
între straturile de bază;
    policlorură de  vinil (PVC), cunoscută sub denumirea de vinil,  este
una  din cele mai toxice mase plastice produse şi trebuie să fie evitată
procurarea  unor anumite articole ce o conţin, pentru a minimiza  fluxul
acestui  deşeu. Piaţa de desfacere a răşinilor provenite din  reciclarea
PVC  este  foarte  mică.  PVC se conţine în  capacele  sticlelor  pentru
băuturi  minerale  (carbogazoase), cărţile de credit, jucării,  discuri,
perdelele pentru cabine de duş, conducte şi în cutiile pentru margarină;
    polistiren (PS):   este  folosit  pentru  producerea  paharelor  din
sfirospumă şi materialelor de ambalat;
    tereftalat de  polietilenă (PET): se conţine în recipientele  pentru
sifon/băuturi carbogazoase. Reciclarea plasticului este o metodă relativ
recentă,  dar  din  ce în ce mai utilizată, avînd  în  vedere  creşterea
ofertei ei pe piaţa de produse din plastic reciclat, în umpluturi pentru
covoare, frînghii, ţesături, amortizoare pentru autoturisme şi spaţii de
parcare, pensule pentru vopsit;
    polietilenă de  înaltă densitate (HDPE): se poate conţine în  vasele
pentru produsele alimentare şi este reciclată în conducte de canalizare,
conuri   pentru  bararea  traficului  rutier,  ghivece,  în  suporturile
recipientelor  pentru  apă carbogazoasă şi în navetele pentru sticle  de
lapte;
    polietilenă de  joasă  densitate (LPDE): se conţine în cea mai  mare
parte  a  maselor  plastice  aruncate (mai  mult  decît  oricare  răşină
plastică)  şi  o  găsim sub formă de pungi,  pelicule  foto,  învelişuri
pentru  alimente (folii), alte ambalaje, rigle şcolare. Peliculele  foto
şi  ambalajele sînt fabricate de asemenea din MDPE, PP, PS, PVC şi  PET.
LDPE  este reciclată în pungi (sacoşe) noi pentru magazinele  alimentare
şi în diverse containere din plastic de uz alimentar sau nealimentar;
    policarbonat   (PC):   se  aplică  în  industria  constructoare   de
automobile,  de  echipamente  electronice şi în cea  a  materialelor  de
construcţie.  Este reciclat într-un mod special în produse similare  (de
obicei în proporţie de 10:90 răşini noi - răşini reciclate).
    Multe dintre   aceste   materiale  se  află   printre   componentele
ambalajelor  produse  din deşeurile menajere. Există trei  categorii  de
ambalaje:  pentru  consumator,  pentru etalare  (prezentare)  şi  pentru
transportare.  Ambalajul  pentru  consumator  este  ambalajul  principal
(primul  strat).  Ambalajul pentru etalare (prezentare) este  al  doilea
strat  şi  este folosit pentru a expune produsele pe rafturi.  Ambalajul
terţiar  este  cel  folosit pentru transportare. De  exemplu,  ambalajul
primar  al  pastei de dinţi constă din tubul său de  plastic,  ambalajul
secundar  (de  etalare) este cutia de carton în care este livrată şi  pe
care  consumătorul  o vede pe raft, iar stratul terţiar este paletul  de
lemn  (cutia)  sau folia de plastic folosită pentru a transporta 100  de
bucăţi  de  la  fabrică  la magazin. Ar putea să existe  şi  o  a  patra
categorie de ambalaje, despre care se discută acum.
    Resturile rezultate   de   la  menajul  propriu-zis,  adică  de   la
prepararea  hranei,  la care se mai adaugă şi o cantitate  însemnată  de
materiale  provenite  din  ambalajele alimentelor şi chiar  o  serie  de
obiecte  de uz casnic sau personal deteriorate nu mai sînt nişte gunoaie
de  aruncat,  ci  o adevărată resursă secundară de materie primă  şi  de
materiale refolosibile.
    Literatura de  specialitate  denumeşte reziduuri menajere cele  care
rezultă în mod obişnuit din activitatea casnică, resturile provenite din
magazine,  hoteluri,  unităţile de alimentaţie publică, instituţiile  de
învăţămînt  şi  alte  instituţii  publice, precum  şi  cele  de  aceeaşi
categorie   provenite   din   întreprinderile   industriale,   ateliere,
organizaţii  cooperatiste  şi obşteşti în care activitatea sau  prezenţa
oamenilor  poate  produce  reziduuri cu compoziţie  similară  celor  din
gospodării.
    La deşeurile menajere se raportă:
    - deşeurile biologice (produse alimentare)
    - deşeurile de hîrtie
    - deşeurile de sticlă
    - deşeurile textile
    - deşeurile de mase plastice etc.
    Un rol important   în  poluarea  mediului  înconjurător  îl  au   şi
deşeurile  menajere  care,  de obicei, se depozitează  la  gunoişti.  La
momentul  actual în Republica Moldova din cele 1781 puncte de depozitare
a   deşeurilor  doar  331  corespund  cerinţelor.  Suprafaţa  totală   a
terenurilor  de  depozitare a deşeurilor constituie 1144 ha,  unde  sînt
stocate cca 29,4 mil.m3 de deşeuri.

                          1. Deşeuri biologice
    Existenţa unei   cantităţi   enorme  de  deşeuri   menajere   impune
valorificarea lor. În acest scop este necesară colectarea lor selectivă.
De  obicei,  aceste  reziduuri  reprezintă rămăşiţe de  pîine,  coji  de
cartofi,  varză, morcovi, diverse crupe şi alte produse alimentare, care
au un conţinut bogat în proteine, glucide, amidon etc. Valorificarea lor
poate  fi efectuată pe două căi. În stare proaspătă ele pot fi utilizate
în calitate de hrană pentru animale. În cazurile cînd nu sînt proaspete,
ele  sînt  supuse  tratării termice la temperaturi mai mari  de  100  oC
pentru  a  le steriliza şi a obţine produse folosite ulterior  ca  hrană
pentru  animale.  Alte deşeuri biologice, cum sînt ştiuleţii de  porumb,
trebuie prelucraţi conform tehnologiei pentru obţinerea hranei combinate
pentru animale, care include mărunţirea lor şi fermentarea.
    Sînt deşeuri  biologice  şi frunzele, precum şi  diversele  rămăşiţe
rezultate  de  la curăţirea copacilor şi viilor, care pot fi  prelucrate
pentru  obţinerea compostului (după o mărunţire specială) în  rezultatul
fermentării aerobice.

                        2. Deşeuri de hîrtie
    Pe plan mondial,  inclusiv  în Republica Moldova, se produce o  mare
risipă de hîrtie, care sporeşte cu fiece an. Dintr-un raport întocmit de
"Worldwatch   Institute"  rezultă  că  sînt  reciclate  numai  25%   din
cantităţile de hîrtie existente pe întreg globul. Reciclînd jumătate din
hîrtia  folosită astăzi în lume, se va acoperi aproape 75% din necesarul
de hîrtie nouă, salvînd în acelaşi timp 10 mil. ha de pădure folosită la
producerea hîrtiei.
    O tonă de hîrtie  recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză, 4m3  de
masă   lemnoasă,  800  kWt  energie  electrică  şi  250  kg  combustibil
convenţional.
    La momentul actual  pe suprafaţa pămîntului sînt 4 mld.ha de  pădure
şi  în fiecare an exploatările de masă lemnoasă se fac pe o suprafaţă de
24  mil.ha  (pentru  comparaţie,  aproximativ  suprafaţă  teritorială  a
României.)
    Conform unor date, în oraşele mari cantitatea de hîrtie în deşeurile
menajere constituie 2,80-3% din masa lor totală. Luînd în considerare că
anual  la  fiecare locuitor revin cîte 400 kg deşeuri  menajere,  dintre
care   3%  constituie  hîrtia,  populaţia  de  cca  63600  locuitori  ai
mun.Chişinău  aruncă  anual  8400  tone de hîrtie.  Datele  obţinute  ne
demonstrează   avantajele   revalorificării  hîrtiei.  După   modul   de
întrebuinţare, materialele refolosibile din hîrtie sînt cuprinse în două
mari grupuri:
    a) materiale refolosibile din hîrtie şi carton, destinate producerii
pastei  pentru  utilizarea  ca  materie  primă  la  fabricarea  hîrtiei,
cartoanelor  şi cartonului cu suport bituminat. Materialele refolosibile
din acest grup sînt constituite din hîrtie, cartoane folosite (colectate
de la populaţie şi de la unităţile comerciale şi industriale, de stat şi
particulare),  precum  şi  din  resturile tehnologice  rezultate  de  la
activităţile de confecţii şi imprimare a hîrtiei şi cartonului;
    b) materiale  refolosibile  din  hîrtie şi carton  rezultate  de  la
finisarea şi prelucrarea hîrtiei şi cartoanelor destinate a fi utilizate
ca atare sau cu mici prelucrări în vederea înlocuirii materialelor noi.
    Deşeurile de  hîrtie  trebuie aşezate în baloturi cu masa de  50-200
kg,  care  se vor transporta la fabrica de carton din Dobruja sau  la  o
altă întreprindere de prelucrare a deşeurilor de hîrtie.

                        3. Deşeuri de sticlă
    Revalorificarea   deşeurilor   de  sticlă  are  o  mare   importanţă
economică.  Luînd în considerare că în deşeurile menajere conţinutul  de
sticlă  reprezintă  cca 1,98%, numai în Chişinău pot fi colectate  anual
7722 tone de sticlă.
    Fabricile de  sticlă folosesc cioburile din sticlă ca materie  primă
denumită  material  de adăugare în procesul tehnologic în  proporţie  de
15-20%,  iar în ultimul timp chiar pînă la 100%. Sticla este unul dintre
cele  mai  energofage  materiale, întrucît în procesul de  fabricare  se
consumă  în proporţii considerabile soda, precum şi importante cantităţi
de gaz metan.
    Cu o tonă de  deşeuri  de  sticlă  se pot  economisi  630  kg  nisip
cuarţos,   40  kg  feldspat,  112  kg  calcar  (excavarea,  transportul,
purificarea,  prelucrarea  cărora comportă mari cheltuieli de  energie),
180 kg sodă calcinată şi 700 m3 de gaz metan.
    Pentru valorificare  deşeurile de sticlă sînt colectate sub formă de
cioburi  provenite  de  la  producerea sticlei  (la  întreprinderile  de
sticlă),   de   la  întreprinderile  de  producere   a   medicamentelor,
cosmeticelor,  produselor  alimentare, de la centrele de recepţionare  a
sticlelor şi borcanelor sau de la centrele de valorificare şi recuperare
a  materialelor refolosibile, de la unităţile de alimentaţie publică  şi
alte instituţii sau direct de la populaţie.
    Colectarea deşeurilor   de  sticlă  este  necesar  să  se  efectueze
selectiv,  după  culori, clasificîndu-se conform următoarelor  clase  şi
culori:
    cioburi de sticlă străvezie;
    cioburi de sticlă semistrăvezie;
    cioburi de sticlă colorată.
    Colectarea deşeurilor   de   sticlă  se  efectuează  în   containere
speciale.  Cioburile de sticlă se sortează şi se transportă pe categorii
direct la fabricile de sticlă, specificîndu-se tipul sticlei, cantitatea
impurităţilor şi corpurilor străine. Responsabile de crearea condiţiilor
necesare  pentru colectarea deşeurilor de sticlă şi transportul lor sînt
serviciile   respective  ale  primăriilor,  consiliilor  judeţene   etc.
Prelucrarea  deşeurilor  de  sticlă  la fabrici  se  efectuează  conform
tehnologiilor existente.

                        4. Deşeuri textile
    Colectarea deşeurilor  textile  este  la fel de importantă ca  şi  a
celorlalte materiale refolosibile, fiind însă mult mai costisitoare, mai
ales  în  cazul colectării lor de la populaţie, deoarece trebuie  să  se
facă  separat,  nu  numai pe tipuri de materiale (lînă,  bumbac,  mătase
etc.) ci şi pe grupuri de culori (deschise, medii, închise).
    Prin materiale  textile refolosibile se înţeleg produsele ţesute sau
neţesute,  tricotate,  din orice materie primă textilă, scoase  din  uz,
provenite   din  gospodării  individuale,  unităţi  militare,   spitale,
internate   etc.,  folosite  în  industrie  şi  în  alte  domenii.  După
compoziţia  lor fibroasă, materialele textile refolosibile se  clasifică
în următoarele grupuri:
    a) din lînă şi tip lînă;
    b) din bumbac şi tip bumbac;
    c) din fibre liberiene şi tip liberiene;
    d) din mătase şi tip mătase;
    e) din fibre sintetice 100%;
    f) cu uzură mare din diverse amestecuri fibroase.
    Deşeurile textile se colectează în funcţie de:
    - categoria materialului colectat;
    - tipul materialului refolosibil;
    - culoare;
    - dimensiuni (cînd este cazul).
    Înainte sau după   recepţionare,  materialele  textile  refolosibile
trebuie să fie sortate şi predate pe culori sau grupuri de culori.
    Prin grupuri de culori se înţeleg:
    - culorile deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
    - culorile medii: roşu, albastru, verde, haki;
    - culorile închise: maro, bleu marin, violet, negru.
    Materialele textile   refolosibile   ce  reprezintă   confecţii   cu
căptuşeală  şi  vatelină, destinate valorificării în industria  textilă,
este  necesar  să  fie  sortate şi  predate  separîndu-se  în  prealabil
căptuşelile şi vatelină de ţesăturile de faţă.
    Materialele textile  refolosibile nu trebuie să conţină  impurităţi,
şi anume:
    - bucăţi de ţesătură   putredă,  mucegăită,  mîncată  de  molii  sau
rozătoare;
    - corpuri străine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticlă);
    - materiale care, în contact cu apa, se întăresc (var, ciment, ghips
etc.);
    - urme de ulei,  ceară,  bitum, vopsea etc., care nu se  elimină  la
spălat.
    Deşeurile textile  refolosibile  se colectează cu/sau fără  nasturi,
catarame,  capse,  fermoare  etc. Umiditatea maximă admisă  la  predarea
materialelor textile refolosibile va fi de:
    - 15% pentru materialele din lînă şi tip lînă;
    - 8% pentru materialele din bumbac şi tip bumbac;
    - 16% pentru materialele din fibre liberiene şi tip liberiene;
    - 10% pentru materialele din mătase şi tip mătase;
    - 5% pentru materialele din fibre sintetice 100%;
    - 10% pentru  materialele  cu  uzură  mare  din  diverse  amestecuri
fibroase.
    Anterior ambalării,   toate   deşeurile  textile   refolosibile   se
dezinfectează.  Ambalarea lor se face pe grupuri, categorii şi culori în
baloturi  bine  presate  cu masa de la 50 la 150 kg,  legate  cu  sîrmă,
asigurîndu-se integritatea conţinutului lor.
    Depozitarea deşeurilor  textile se face în magazii curate, aerisite,
uscate   şi  inaccesibile  rozătoarelor.  Baloturile  se  transportă  la
întreprinderile  de  prelucrare  cu  mijloace  de  transport  acoperite.
Responsabili   pentru  colectarea  deşeurilor  textile  sînt  serviciile
corespunzătoare ale primăriilor.

                    5. Deşeuri de mase plastice
    Colectarea şi  recuperarea  maselor plastice are avantaje  de  ordin
atît economic, cît şi ecologic. Într-un volum de 2m3 de deşeuri menajere
se  conţin  în medie 4 kg resturi de polietilenă. O tonă de  polietilenă
recuperată economiseşte cca 8 t de petrol.
    Recuperarea maselor   plastice  prezintă  dificultăţi  mai  ales  la
sortarea  lor, în funcţie de densitate, pe categorii. Nici  tehnologiile
de  valorificare  nu  sînt perfecte, obţinîndu-se  produse  de  calitate
inferioară  celor  fabricate  direct  din  materii  prime.  În  privinţa
poluării, problema constă nu numai în faptul că ea se intensifică, ci în
aceea  că  se  manifestă  permanent, deoarece, spre  deosebire  de  alte
materiale,  majoritatea  maselor plastice nu se autodistrug cu  trecerea
timpului,  iar la înhumarea lor la gunoişti se descompun timp de  80-100
ani.
    Tipurile de deşeuri  refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă
densitate, care urmează a fi colectate:
    a) ambalaje ale    produselor   textile,   produselor    alimentare,
produselor  chimice, care nu sînt toxice şi se dizolvă în apă, şi  folii
nesupuse radiaţiei;
    b) folii din polietilenă groasă şi de înaltă densitate de la sere şi
solarii care au fost expuse radiaţiilor solare;
    c) folii, saci,   pungi,   huse,  sacoşe  fabricate  din   materiale
recuperate marcate sau colorate în mod specific.
    Sînt produse de polietilenă de înaltă densitate:
    a) navetele compartimentate  şi necompartimentate din polietilenă de
înaltă densitate;
    b) butoaiele,  canistrele, flacoanele, buteliile din polietilenă  de
înaltă densitate;
    c) materialele  refolosibile  din polietilenă de  înaltă  densitate,
rezultate   de   la  fabricarea  calapoadelor,  sau  alte  produse   din
polietilenă de înaltă densitate.
    Ambalajele care  au fost în contact cu produse toxice se recuperează
numai de către unităţile producătoare de specialitate.
    Deşeurile plastice  refolosibile  de  joasă şi înaltă  densitate  nu
trebuie  să conţină piatră, lemn, hîrtie, cîrpe, paie, nisip şi  corpuri
metalice.  Materialele refolosibile se spală cu apă sau soluţii chimice.
Transportarea  acestor deşeuri la punctele de recepţie se efectuează  pe
categorii. Deşeurile cu gabarit mare sînt tăiate în bucăţi, măcinate sau
granulate.
    La întreprinderile   de   prelucrare   reziduurile   plastice   sînt
mărunţite,  granulate  şi utilizate din nou ca materie primă.  Deşeurile
din  mase  plastice  pot fi utilizate prin diverse metode.  Ele  pot  fi
incinerate.  În  acest  caz  în mediul înconjurător  se  degajă  produse
gazoase nocive. Pentru purificarea gazelor de ardere a acestor substanţe
sînt necesare instalaţii de purificare.
    Altă metodă de  prelucrare a deşeurilor din mase plastice constă  în
prelucrarea lor prin piroliză, creching, hidrocreching etc. În acest caz
polimerii  încălziţi pînă la temperaturi înalte se descompun în  compuşi
cu  masa  moleculară  mică (diverse gaze,  uleiuri,  bitumuri).  Această
metodă se utilizează în Japonia, Germania, Italia.
    Un procedeu de  utilizare a acestor deşeuri constă în mărunţirea  şi
granularea  lor  cu  utilizarea ulterioară ca umpluturi  uşoare  sau  ca
materie primă.
    Pentru valorificarea   deşeurilor  este  necesară  procurarea   unei
instalaţii   de  mărunţire  şi  granulare  a  lor.  Ulterior,  în  formă
granulată,  ele  pot fi comercializate pentru a fi utilizate ca  materie
primă, pentru producerea maselor plastice, ca umplutură uşoară.
    Măsurile necesare   pentru  soluţionarea  problemelor  în   domeniul
gestionării deşeurilor menajere sînt expuse înpct. 46-49 din comp.XI.

            D. Deşeurile rezultate la tratarea şi epurarea apelor

    Sursele principale de producere a deşeurilor sînt:
    staţiile de tratare a apei potabile;
    staţiile de epurare a apelor menajere şi industriale;
    staţiile de epurare  a  apelor meteorice şi a apelor de la  spălarea
automobilelor.
    Actualmente în  Republica  Moldova  la staţiile de  tratare  a  apei
potabile  se  acumulează anual peste 20 mii tone de nămoluri. Din  lipsa
instalaţiilor  de epurare a apelor provenite de la spălarea filtrelor şi
a  utilajului de deshidratare a nămolului nu se duce evidenţa  nămolului
format  de fiecare întreprindere, nu sînt condiţii pentru depozitarea şi
utilizarea  lui. Deshidratarea nămolului în cele mai bune cazuri are loc
în condiţii naturale în bazine acumulatoare cu depozitarea ulterioară la
rampele de gunoi. La aceste întreprinderi apele de la spălarea filtrelor
nu  se  utilizează, fapt care vine în contrazicere cu cerinţele  actelor
normative  şi  legislative  în  vigoare. Nu  este  soluţionată  problema
deşeurilor  lichide  provenite  de  la  staţiile  de  epurare  a  apelor
reziduale industriale şi meteorice.
    În prezent instalaţiile  comunale  de  epurare a apelor uzate  au  o
capacitate  de 664 mii m3/zi. Volumul sedimentului format în  rezultatul
funcţionării   acestor   instalaţii  constituie  un  milion  m3/an.   În
majoritatea cazurilor deshidratarea sedimentelor se produce la cîmpurile
de nămol cu o suprafaţă totală de circa 82 ha.
    Sedimentele sînt  deshidratate pînă la umiditatea de 75-80% timp  de
10-20   zile.  Dehelmintizarea  nămolului  se  efectuează  doar  parţial
(50-60%).
    Dezinfectarea sanitară, prezenţa macro- şi microelementelor necesare
pentru  creşterea  plantelor  face posibilă utilizarea  sedimentelor  în
gospodăria  urbană în calitate de îngrăşăminte organice. Sedimentele  de
la instalaţiile de epurare a apelor meteorice actualmente nu sînt supuse
evidenţei.  Lipsesc terenurile de deshidratare a lor, nu se ţine cont de
volumul  şi  metodele utilizării nămolului, inclusiv a celui  poluat  cu
tetraetilplumb.
    În mun. Chişinău  firma  indiană "BAPL" a început  construcţia  unei
staţii  de tratare a nămolului din instalaţiile comunale, însă din lipsa
asigurării  financiare lucrările au fost sistate. S-au elaborat proiecte
pentru construcţia unor staţii de deshidratare mecanică a namolurilor în
mun. Bălţi, or. Orhei şi Ştefan Vodă, care vor soluţiona parţial această
problemă.
    Ţinînd cont de  cele expuse şi întru ameliorarea stării mediului  în
republică, în programul de valorificare a deşeurilor sînt incluse măsuri
concrete (pct. 50-55 din comp.XI).
        E. Organizarea şi implementarea managementului deşeurilor

    În Europa Centrală  şi de Est situaţia managementului deşeurilor  de
producţie,  menajere şi al celor provenite din ambalare diferă  esenţial
de cea din Europa de Vest şi necesită să i se acorde o atenţie specială.
Dificultăţile constau în:
    - acumularea continuă a deşeurilor de producţie;
    - lipsa fondurilor pentru implementarea metodelor de valorificare;
    - depozitarea nesancţionată a deşeurilor menajere;
    - creşterea numărului  de produse electronice de uz casnic, inclusiv
baterii aruncate;
    - scăderea interesului pentru produsele durabile şi reparabile;
    - atitudinea inconştientă a populaţiei faţă de problemele de mediu.
    În scopul reducerii  impactului  negativ asupra mediului, cauzat  de
creşterea  volumelor  de deşeuri, se consideră  raţională  implementarea
managementului  deşeurilor, parte componentă a sistemului de  management
ecologic.
    Ierarhia măsurilor  de  prevenire  a  producerii  deşeurilor  şi  de
gestionare a lor:
    a) prevenirea generării deşeurilor prin interzicerea încorporării în
produse  a materialelor periculoase şi fabricarea produselor durabile şi
reparabile;
    b) minimizarea/reducerea   generării   deşeurilor   prin   reducerea
consumului  de materiale periculoase la fabricarea articolelor, în cazul
cînd nu există alternative ecologice;
    c) reutilizarea  deşeurilor, care constă în utilizarea recipientelor
(ambalajelor) reîncărcabile;
    d) reciclarea/utilizarea  secundară prin reprocesarea deşeurilor  în
calitate de materie primă secundară şi compostarea deşeurilor organice.
    Important este  să  se  creeze  un  circuit  complet  al  deşeurilor
reciclabile - de la colectarea selectivă la instalaţiile de reciclare şi
pînă la consumator.
    Există două tipuri de reciclare:
    1) reciclarea  postfabricaţie, care constă în colectarea  resturilor
la întreprindere şi reintroducerea lor în procesul de fabricaţie;
    2) reciclarea postconsumator, care constă în colectarea diferenţiată
a materialelor după ce consumatorul le-a folosit.
    Atît depozitarea  pe  terenuri,  cît şi  incinerarea  sînt  practici
dăunătoare mediului şi foarte costisitoare, în timp ce alte opţiuni sînt
mult  mai eficace din punct de vedere al costurilor şi creează locuri de
muncă.   Prin  prevenire,  reducere,  refolosire  şi  reciclare,  fluxul
deşeurilor  ar  trebui în mod ideal să fie redus la un  asemenea  nivel,
încît  să nu mai fie necesare spaţii de depozitare definitivă (rampe  de
deşeuri) sau necesarul de astfel de spaţii să fie minim;
    e) depozitarea  controlată  poate fi implementată numai atunci  cînd
s-au întreprins măsuri de prevenire, reducere, refolosire şi reciclare a
deşeurilor;
    f) incinerarea   deşeurilor   este   incompatibilă   cu   reducerea,
refolosirea şi reciclarea, deoarece se bazează pe o cantitate stabilă de
deşeuri  mixte. În urma incinerării rămine o cantitate considerabilă  de
deşeuri ignifuge, care trebuie înlăturate.

            F. Autorizarea unor activităţi de gestionare a deşeurilor

    Anumite activităţi  de  gestionare  a deşeurilor pot  fi  practicate
numai  în baza licenţei (autorizaţiei) eliberate de autoritatea centrală
pentru  mediu  în  modul stabilit Legea cu privire la  licenţierea  unor
genuri  de activitate nr.322-XIV din 26 martie 1999  (Monitorul Oficial,
1999, nr. 62-64, art.290).

               VI. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICEŞI TEHNOLOGICE

    Pentru realizarea programului sînt necesare cercetări ştiinţifice în
domeniul  gestionării deşeurilor în vederea elaborării unor procedee  şi
tehnologii  experimentale  de  valorificare sau  lichidare  a  acestora.
Cercetările  trebuie  efectuate  în fiecare caz  concret  pentru  deşeul
respectiv, fiind investigate cu prioritate cele mai toxice.
    După gradul de  toxicitate  şi pericol, pe care îl  prezintă  pentru
mediul  înconjurător  şi om, deşeurile pot fi clasate în felul  următor:
galvanice,  cianurice  de  la fabricile de vin, deşeurile de la  CET  ce
conţin  metale  grele,  deşeurile formate la fabricile de  prelucrare  a
pieilor cu conţinut de crom şi alte substanţe toxice ca Na2SiF6.
    Un pericol deosebit  îl prezintă substanţele chimice neidentificate,
pesticidele  inutilizabile şi interzise, deşeurile petroliere,  tuburile
luminiscente etc.
    Dacă pentru deşeurile  cianurice a fost elaborată schema tehnologică
de  prelucrare cu oxid de calciu, care urmează să fie implementată,  iar
în  ceea  ce  priveşte  deşeurile galvanice  au  fost  obţinute  anumite
rezultate,  în  cazul deşeurilor chimice neidentificate şi  pesticidelor
inutilizabile  şi  interzise  este  necesară  iniţierea  unor  cercetări
minuţioase.
    Pct. 66 din comp.XI  al  prezentului  program  prevede  desfăşurarea
cercetărilor   ştiinţifice  în  domeniul  elaborării  tehnologiilor   de
valorificare şi lichidare a deşeurilor care urmează să fie realizate din
contul  surselor financiare alocate de la bugetele de stat şi locale, al
Fondului  ecologic şi al întreprinderilor generatoare de deşeuri toxice,
precum şi din contul fondurilor oferite de diverse proiecte şi granturi.

                     VII. INSTRUIREA PROFESIONALĂ

    În temeiul articolului   30  al  Legii  privind  protecţia  mediului
înconjurător în programele de instruire ecologică ale universităţilor şi
colegiilor   se   vor   introduce  compartimente   privind   gestionarea
deşeurilor,   vor  fi  întreprinse  măsuri  concrete  pentru  reciclarea
specialiştilor   din   cadrul   Ministerului  Mediului   şi   Amenajării
Teritoriului   şi   din   autorităţile  publice   locale   în   domeniul
supravegherii şi monitorizării deşeurilor şi se va institui un sistem de
pregătire  şi  reciclare  a  specialiştilor în  protecţia  mediului,  ce
activează  în  cadrul altor ministere, departamente, organizaţii,  firme
etc.

                      VIII. EDUCAREA POPULAŢIEI

    Avînd în vedere   specificul   perioadei   actuale   de   dezvoltare
social-economică  şi  politică a Republicii Moldova, conştientizarea  de
către  opinia  publică a necesităţii de a preveni dezastrul ecologic  se
situează printre obiectivele de prim ordin. Criza ecologică ce a afectat
starea  mediului  şi  sănătatea populaţiei poate fi depăşită  doar  prin
lichidarea analfabetismului ecologic.
    În conformitate  cu  art.  34  şi  35  ale  Constituţiei  Republicii
Moldova, art.30 al Legii privind protecţia mediului înconjurător, precum
şi  cu  Convenţia  cu  privire la accesul publicului  la  informaţie  şi
participarea  la  elaborarea şi aprobarea deciziilor de  mediu  (Aarhus,
Danemarca, 1998), se preconizează:
    asigurarea, în  conformitate  cu  restricţiile  impuse  prin  actele
legislative  şi  normative naţionale, a accesului persoanelor fizice  şi
asociaţiilor obşteşti, la cererea acestora, la informaţia privind starea
mediului în legătură cu activităţile desfăşurate în domeniul gestionării
deşeurilor;
    informarea publicului  despre  iniţierea proceselor de  elaborare  a
legilor,  regulamentelor  şi altor acte normative ce ţin de  gestionarea
deşeurilor,  formarea echipelor de lucru cu includerea în componenţa lor
a reprezentanţilor publicului.

     IX. COOPERAREA INTERNAŢIONALĂŞI ATRAGEREA ASISTENŢEI TEHNICE
                          ŞI INVESTIŢIONALE

    Date fiind dificultăţile  economice  cu  care  se  confruntă  astăzi
Moldova,   asistenţa  tehnică  şi  investiţiile  din  străinătate  au  o
importanţă  crucială  pentru  ea. În acest sens Ministerul  Mediului  şi
Amenajării  Teritoriului depune eforturi pentru extinderea cooperării cu
statele  lumii pe probleme de interes comun. În relaţiile internaţionale
se   va  pune  accentul  pe  schimbul  de  experienţă  în  valorificarea
deşeurilor,  precum şi pe asigurarea cadrului juridic respectiv. Vor  fi
atrase,  de  asemenea, proiecte investiţionale şi asistenţa  tehnică  în
vederea  implementării  noilor  tehnologii şi schimbului  "know-how"  în
domeniile vizate în prezentul program.
    Actualmente se implementează următoarele proiecte:
    Programul complex  de  gestionare  a deşeurilor  toxice  în  bazinul
rîului Prut (2540 mii EQU);
    Proiectul-pilot de obţinere a biogazului în Moldova(2548 mii USD);
    Proiectul PNUD "Pregătirea de către Moldova a primei sale Comunicări
Naţionale  conform  Angajamentelor  în legătură  cu  Convenţia-Cadru  cu
privire la Schimbarea Climei a Naţiunilor Unite" (325 mii USD);
    Proiectul-pilot  de  implementere a tehnologiilor ecologic  pure  la
fabrica de zahăr din Drochia (500 mii);
    Îmbunătăţirea  procesului de prelucrare a deşeurilor în industria de
producere a vinurilor din Republica Moldova (315 mii EQU);
    Crearea şi operaţionalizarea Registrului naţional al deşeurilor (100
mii USD).

                       X. MONITORINGUL ECOLOGIC

    Pînă în prezent  în  Republica  Moldova nu a existat  un  sistem  de
monitoring  al deşeurilor. Activităţile de supraveghere se efectuează de
Inspectoratul  Ecologic de Stat şi Ministerul Sănătăţii. A fost elaborat
şi  adoptat  de  către  Guvern "Regulamentul  sistemului  de  Monitoring
Ecologic integrat" (Monitorul Oficial, 1998, nr.111-113 art.22), în care
se  stabilesc  principiile şi modalităţile de monitorizare a stării,  în
dinamică,  şi a evoluţiei mediului şi componentelor acestuia, se prevede
acumularea,   stocarea   şi  prelucrarea  întregii  informaţii   privind
deşeurile  şi  se  indică  furnizorii de  informaţii  (responsabilii  de
prezentarea ei).
    Pentru crearea şi implementarea sistemului specializat de monitoring
al  deşeurilor este necesară realizarea măsurilor indicate în pct. 70-73
din comp.XI.

         XI. Măsurile de realizare a Programului naţional de
          valorificare a deşeurilor de prodcţie şi menajere

------------------------------------------------------------------------
Nr.|    Mărurile şi activităţile         |  Responsabil de | Termenele
d/o|        preconizate                  |    realizare    | realizării
---|-------------------------------------|-----------------|------------
 1 |                2                    |        3        |      4
------------------------------------------------------------------------
 1. Modificarea Legii privind  protecţia  Ministerul Mediu-     2000,
    mediului înconjurător, Legii privind  lui şi Amenajării  trimestrul
    deşeurile de protecţie şi  menajere,  Teritoriului           IV
    Legii cu privire la resursele  mate- 
    riale secundare, Legii cu privire la 
    regimul  substanţelor şi  produselor 
    periculoase
 2. Elaborarea  ghidului "Mic ABC despre  Ministerul Mediu-     2000
    deşeuri"                              lui şi Amenajării  trimestrul
                                          Teritoriului, In-      IV
                                          spectoratul  Eco-
                                          logic de Stat
 3. Întocmirea  culegerii  de  definiţii  Ministerul Mediu-     2000
    ale noţiunilor specifice tehnologiei  lui şi Amenajării  trimestrul
    privind producţia  ecologic  pură şi  Teritoriului, De-      III
    securitatea ecologică                 partamentul Supra-
                                          veghere  Tehnică,
                                          Standardizare  şi
                                          Metrologie, Insti-
                                          tutul Naţional de
                                          Ecologie
 4. Introducerea ecotaxei pentru  impor-  Ministerul  Agri-     2002
    tul materiei prime cu  conţinut  de   culturii  şi  In-
    substanţe periculoase                 dustriei Prelucră-
                                          toare, judeţele
 5. Elaborarea proiectului de regulament  Ministerul Mediu-     2002,
    privind gestionarea deşeurilor        lui şi Amenajării  trimestrul
                                          Teritoriului, In-      III
                                          stitutul Naţional
                                          de Ecologie
 6. Elaborarea actelor normative necesa-  Ministerul Mediu-     2001,
    re pentru  implementarea  convenţiei  lui şi Amenajării  trimestrul
    de la Brusel, armonizarea legislaţi-  Teritoriului, Mi-      IV
    ei în vigoare cu această Convenţie    nisterul  Sănătă-
                                          ţii,  Departamen-
                                          tul   controlului 
                                          vamal
 7. Ajustarea legislaţiei naţionale  din  Ministerul Mediu-     2000-
    domeniul  gestionării  deşeurilor la  lui şi Amenajării     2005
    la legislaţia Comunităţii Europene    Teritoriului, In-
                                          spectoratul  Eco-
                                          logic de Stat
 8. Perfecţionarea mecanismului  de rea-  Ministerul Mediu-     2001,
    lizare a măsurilor de stimulare eco-  lui şi Amenajării  trimestrul
    nomică a activităţilor de  utilizare  Teritoriului, Mi-      IV
    şi prelucrare a deşeurilor            nisterul Economi-
                                          ei şi Reformelor
 9. Elaborarea propunerilor privind con-  Ministerul Mediu-     2001,
    cretizarea  modului  de  eliberare a  lui şi Amenajării  trimestrul
    licenţelor pentru desfăşurarea acti-  Teritoriului, Mi-      II
    vităţilor de colectare, utilizare şi  nisterul Economi-
    prelucrare  a deşeurilor  tehnice cu  ei şi Reformelor
    conţinut de  matale feroase şi nefe-
    roase
10. Perfecţionarea  sistemului de colec-  Ministerul Mediu-     2001,
    tare a informaţiei privind gestiona-  lui şi Amenajării  trimestrul
    rea deşeurilor                        Teritoriului, De-      III
                                          partamentul  Ana-
                                          lize   Statistice
                                          şi Sociologice
11. Elaborarea  programelor  teritoriale  Autorităţile pub-     2001,
    (locale) de gestionare a deşeurilor   blice locale       trimestrul
                                                                 IV
12. Elaborarea programelor  ramurale  de  Autorităţile pub-     2001,
    gestionare a deşeurilor               lice  centrale de  trimestrul
                                          specialitate           IV
13. Prevenirea  formării  deşeurilor şi-  Ministerele,  de-     Perma-
    sau  micşorarea  generării lor  prin  partamentele   de     nent
    implementarea producţiilor ecologice  specialitate,  a-
    pure                                  genţii economici
14. Crearea centrelor de colectare sepa-  Autorităţile  ad-     2001-
    rată a deşeurilor menajere şi a  ce-  ministraţiei pub-     2002
    lor periculoase                       lice locale
15. Asigurarea   respectării  cerinţelor  Autorităţile  ad-     Perma-
    actelor  legislative  şi   normative  ministraţiei pub-     nent
    privind  amplasarea,  amenajarea  şi  lice locale
    întreţinerea rampelor de  depozitare
    a deşeurilor
16. Elaborarea proiectului-model  pentru  Ministerul Mediu-     2001
    amenajarea în localităţile  rurale a  lui şi Amenajării
    rampelor de depozitare a  deşeurilor  Teritoriului
    menajere solide
17. Implementarea tehnologiei de neutra-  Ministerul   Agri-
    lizare a deşeurilor vinicole cu con-  culturii şi Indus-
    ţinut de ferocianură:                 triei Prelucrătoa-
                                          re, întreprinderi-
                                          le din ramură
        etapa I   - valorificarea a 30%                        Pînă în
        din deşeuri                                             2002
        etapa II  - valorificarea a 60%
        din deşeuri                                             2005
        etapa III - valorificarea a 100%
        din deşeuri                                             2010
18. Reutilizarea întreprinderilor  vini-  Ministerul   Agri-
    cole  prin  substituirea  utilajului  culturii şi Indus-
    metalic cu utilaj fabricat din inox,  triei Prelucrătoa-
    sticlă, lemn  în vederea  diminuării  re, întreprinderi-
    generării deşeurilor cu  conţinut de  le din ramură
    ferocianură:
        etapa I - reutilizarea a 30% din                       Pînă în
        fabricile de vin;                                       2002
        etapa II - reutilizarea   a  60% 
        din fabricile de vin;                                   2005
        etapa III - reutilizarea  a 100% 
        din fabricare de vin                                    2010
19. Implementarea  tehnologiilor de uti-  Ministerul Indus-     2002
    lizare  a  deşeurilor  galvanice  la  striei şi Energe-
    producerea  articolelor de construc-  ticii
    ţie
20. Perfecţionarea metodelor tehnologice  Academia de  Şti-     2001-
    de prelucreare şi neutralizare a de-  inţe  a  Republi-     2002
    şeurilor   galvanice  cu  întocmirea  cii Moldova
    recomandărilor  de aplicare în prac-
    tică
21. Implementarea  tehnologiilor de pro-  Ministerul Indus-     2002
    ducere a fungicidelor-oxiclorură  de  triei şi  Energe-
    cupru în baza deşeurilor galvanice    ticii
22. Concentrarea deşeurilor de pesticide  Ministerul  Agri-     2000-
    interzise şi  inutilizabile  în  3-4  culturii  şi  In-     2002
    depozite tipice existente în  cadrul  dustriei   Prelu-
    fiecărui judeţ                        crătoare, autori-
                                          ţile  administra-
                                          ţiei  publice lo-
                                          cale
23. Solicitarea de la  organizaţiile Co-  Ministerul Indus-  Începînd cu
    munităţii Europene a unui grant pen-  triei şi Comerţu-  anul 2001
    tru soluţionarea problemei distruge-  lui,   Ministerul     
    rii deşeurilor de pesticide           Agriculturii   şi
                                          Industriei Prelu-
                                          crătoare
24. Determinarea tehnologiilor de utili-  Ministerul  Tran-     2000-
    re a deşeurilor petroliere            sporturilor    şi     2001
                                          Comunicaţiilor,
                                          S.A."Tirex-Petrol"
25. Organizarea  activităţilor  practice  Agenţii economici     Perma-
    de utilozare a  instalaţiilor de ti-  respectiv             nent
    pul  RSM-1,2   ale   subdiviziunilor 
    "Moldtranselectro"  pentru regenera-
    rea  uleiurilor  de  transformatoare
    uzate
26. Stabilirea modului de comercializare  Autorităţile  ad-     2001
    a lubrifianţilor şi uleiurilor numai  ministraţiei pub-
    de către agenţii economici care dis-  lice locale
    pun de  capacităţi pentru colectarea 
    uleiurilor  uzate, cu  predarea  lor 
    ulterioară spre utilizare
27. Organizarea valirificării deşeurilor  Ministerul Indus-     2002
    de crom (VI) prin utilizarea metode-  triei şi  Energe-
    lor de purificare cu ozon  prin ira-  ticii
    dierea cu  raze  ultraviolete  sau a
    metodei biologice de  purificare  cu
    alge
28. Elborarea proiectului şi montarea în  Primăria mun.Chi-     2001-
    mun.Chişinău a  unei  instalaţii  de  şinău                 2002
    demercurizare  a  tuburilor luminis-
    cente uzate
29. Introducerea în procedura  de comer-  Ministerul Econo-     2001,
    cializare a  acumulatoarelor a  unui  miei şi  Reforme-  trimestul
    sistem de recepţionare celor uzate    lor,  Ministerul       II
                                          Industriei şi E-
                                          nergeticii
30. Implementarea tehnologiei de  extra-  Ministerul  Tran-     2002
    gere a plumbului  metalic din acumu-  sporturilor   şi
    latoarele uzate                       Comunicaţiilor,
                                          Primăria mun.Chi-
                                          şinău
31. Preconizarea de către agenţii econo-  Agenţii economici     2001
    mici, care se  ocupă  cu  producerea 
    acumulatoarelor, a  valorificării în
    procesul tehnologic a  acumulatoare-
    lor uzate
32. Implementarea colectării de  la ins-  Ministerul Indus-     2001-
    tituţiile  preşcolare de  învăţămînt  triei şi  Energe-     2002
    mediu, superior şi din clădirile ad-  ticii, Ministerul 
    ministrative a bateriilor uzate, se-  Educaţiei şi Şti-
    parat de deşeurile menajere           inţei
33. Perfecţionarea şi implementarea teh-  Cet, "TERMOCOM"       2002
    nologiei de  extragere a  vanadiului 
    din deşeurile ce se formează la Cen-
    tralele  electrice   cu  termoficare 
    (CET) din Chişinău şi Bălţi
34. Utilizarea  deşeurilor  (cenuşii  şi  CET, uzinile   de     
    zgurii)  la  producerea  articolelor  producere a arti-
    turnate de zgură:                     colelor din beton
                                          armat
        etapa I   - 30% din deşeuri;                            2002
        etapa II  - 60% din deşeuri;                            2005
        etapa III - 100% din deşeuri                            2010
35. Utilizarea şi prelucrarea deşeurilor  Ministerul   Agri-    2001
    de mere pentru obţinerea pectinei     culturii şi Indus-
                                          triei Prelucrătoa-
                                          re
36. Utilizarea şi prelucrarea simburilor  Ministerul   Agri-    2001
    de  fructe şi a  seminţelor de stru-  culturii şi Indus-
    guri                                  triei Prelucrătoa-
                                          re
37. Amenajarea locurilor  pentru depozi-  Ministerul   Agri-    Perma-
    tarea  sedimentelor  din  dejecţiile  culturii şi Indus-    nent
    animaliere în scopul compostării lor  triei Prelucrătoa-    
    în  împreună cu deşeurile  din fito-  re,  autorităţile 
    tehnie, resturile de alimente şi al-  publice   locale, 
    te deşeuri organice                   agenţii economici
38. Utilizarea deşeurilor organice  com-  Ministerul  Agri-     
    postate în calitate de îngrăminte     culturii şi Indus-
                                          triei Prelucrotoa-
                                          re,  autorităţile
                                          publice   locale,
                                          agenţii economici
        etapa I   - utilizarea a 30% din                            
        deşeuri;                                                2002
        etapa II  - utilizarea a 60% din                        
        deşeuri;                                                2003
        etapa III - utilizarea a 100%
        din deşeuri                                             2005
39. Folosirea la producerea materialelor  Ministerul  Agri-     2002
    de  construcţie  a  deşeurilor de la  culturii şi Indus-
    întreprinderile şi  organizaţiile de  triei Prelucrătoa-
    extracţie a zăcămintelor              re, Concerul "In-
                                          macon"
40. Utilizarea  deşeurilor  de la între-  Întreprinderile şi    Perma-
    prinderile şi  organizaţiile  de ex-  organizaţiile  de     nent
    tracţie a zăcămintelor la recultiva-  extracţie a  zăcă-
    rea carierelor                        mintelor
41. Producerea materialelor de construc-  Concernul   "Inma-
    ţie în  baza deşeurilor de la între-  con",   întreprin-
    prinderile  şi  organizaţiile de ex-  derile  şi organi-
    tracţie a zăcămintelor                zaţiile de extrac-
                                          ţie a zăcămintelor
        etapa I   - utilizarea a 30% din
        deseuri;                                                2002
        etapa II  - utilizarea a 60% din
        deşeuri;                                                2005
        etapa III - utilizarea a 100%
        din deşeuri                                             2010
42. Asigurarea instituţiilor medicale cu  Administraţiile       2000-
    recipiente pentru colectarea separa-  instituţiilor me-     2001
    tă a reziduurilor  menajere şi medi-  dicale
    cale
43. Proectarea şi construcţia crematori-  Ministerul  Sănă-     2001-
    ilor pentru incinerarea materialului  tăţii,  autorită-     2005
    patomorfologic                        ţile publice  lo-
                                          cale
44. Proiectarea şi construcţia în fieca-  Ministerul  Sănă-     2001-
    re unitate administrativ-teritorială  tăţii,  autorită-     2005
    a cuptoarelor de incinerare a  mate-  ţile  publice lo-
    rialului spitalier infectat           cale 
45. Colectarea centralizată a seringilor  Ministerul  Sănă-     Perma-
    getabile pentru utilizarea lor ulte-  tăţii,  autorită-     nent
    rioară şi crearea condiţiilor de de-  ţile  publice lo-
    pozitare  pînă la  construcţia  unei  cale
    întreprinderi de utilizare
46. Împlementarea colectării  separate a  Ministerul Mediu-
    deşeurilor menajere în:               lui şi Amenajării
                                          Teritoriului, au-
                                          torităţile publi-
                                          ce locale
        - municipiile Chişinău şi Bălţi                         2001
        - oraşele din cadrul judeţelor                          2002
        - localităţilor rurale                                  2003
47. Asigurarea prelucrării deşeurilor de  SA "Carton"           Perma-
    sticlă, maculaturii şi  polietilenei  SA   "Fabrica  de     nent
    la întreprinderile de profil din re-  sticlă"
    publică                               SA "Uniplast"
48. Proectarea şi  construirea uzinei de  Primăria mun.Chi-     2001-
    prelucrare a deşeurilor de producţie  şinău                 2005
    şi menajere
49. Confecţionarea şi  instalarea în lo-  Primăria mun.Chi-     Perma-
    curile  stabilite a  urmelor  pentru  şinpu, "Incomaş",     nent
    colectarea deşeurilor                 S.A. "Metal"
50. Organizarea şi efectuarea investiţi-  Autorităţile pub-     2001-
    ilor asupra compoziţei şi  calităţii  lice locale,  Mi-     2002
    nămolurilor de la staţiile de epura-  nisterul Mediului
    re a apelor uzate şi  elaborarea re-  şi Amenajării Te-
    comandărilor privind utilizarea lui   ritoriului, Insti-
                                          tul de chimie
51. Inventarierea  instalaţiilor de tra-  Ministerul  Mediu-    2001-
    tare a apei potabile şi de epurare a  lui şi  Amenajării    2002
    apelor uzate în  scopul determinării  Teritoriului,  au-
    volumelor nămolurilor captate şi ne-  torităţile publice
    utilizate şi gradului  de îndeplini-  locale
    re a lucrărilor la obiectele respec-
    tive (în fază de construcţie)
52. Elaborarea documentaţiei de  proiect  Autorităţile  pub-    2001-
    şi construcţia instalaţiilor de epu-  lice  locale,  Mi-    2003
    rare a apelor provenite de la spăla-  nisterul  Mediului
    rea filtrelor la staţiile de tratare  şi Amenajării  Te-
    a apei (acolo unde ele lipsesc)       ritoriului
53. Efectuarea investigaţiilor  agroteh-  Ministerul  Mediu-    2002-
    nice ale nămolurilor de la  staţiile  lui şi  Amenajării    2003
    de epurare  în  scopul  determinării  Teritoriului,  Mi-
    modului de  utilizare a lor în cali-  nisterului   Agri-
    tate  de  îngrăşăminte  organice  în  culturii şi Indus-
    agricultură şi silvicultură, cu ela-  triei Prelucrotoa-
    borarea proiectelor respective        re,  autorităţile
                                          publice   locale, 
                                          C.S. "Apă-Canal"
54. Elaborarea documentelor de  proiect,  Primăria mun.Chi-     2001-
    executarea lucrărilor de construcţie  şinău,  CS  "Apă-     2005
    privind deshidratarea nămolurilor de  Canal"
    la instalaţiile mun.Chişinău
55. Corectarea  documentaţiei de proiect  Primăria  mun.Ca-     2002-
    privind  executarea  şi  finalizarea  hul,  C.S. "Apă-      2005
    lucrărilor de reconstrucţie a insta-  Canal"
    laţiilor de tratare a pei brute, in-
    clusiv a  compartimentului de utili-
    zare a apelor de spălare şi de depo-
    zitare a  reziduurilor din or. Leova 
    şi or.Cahul
56. Finanţarea reconstrucţiei staţiei de  Primăria   or.Un-     2002-
    tratare a apei brute din or.Ungheni,  gheni, C.S. "Apă-     2005
    inclusiv a  compartimentului de des-  Canal"
    hidratare a nămolului
57. Elaborarea documentaţiei de  proiect  Primăriile oraşe-     2005
    şi executarea construcţiilor de uti-  lor   Edineţ  şi  
    lizare a apelor de spălare şi de de-  Cantemir, C.S.
    pozitare a reziduurilor de la staţi-  "Apă-Canal"
    ile de  tratare din or.Edineţ şi or.
    Cantemir
58. Finalizarea  reconstrucţiei obiecte-  Primăriile oraşe-     2002-
    lor de canalizare  în or.Rîşcani  şi  lor  Rîşcani  şi      2005
    or.Nisporeni,  inclusiv a  comparti-  Nisporeni, C.S.
    mentelor de prelucrare a nămolului    "Apă-Canal"
59. Elaborarea documentaţiei de  proiect  Ministerul Mediu-     2005
    şi executarea, în baza  studiilor de  lui şi Amenajării
    fezabilitate,  a  lucrărilor  pentru  Teritoriului,pri-
    obţinerea  biogazului la staţiile de  măriile mun. Chi-
    epurare a apelor uzate din mun. Chi-  şinău şi Bălţi şi
    şinău, Bălţi şi alte localităţi       alte   primării,
                                          C.S. "Apă-Canal"
60. Finalizarea lucrărilor de  construc-  Primăria mun. Chi-    2005
    ţie a instalaţiilor de  deshidratare  şinău, C.S. "Apă-
    a nămolului de la staţiile de epura-  Canal"    
    re din mun.Chişinău, ţinîndu-se cont
    de modernizarea tehnologiilor
61. Reconstrucţia staţiilor de  epurare,  Primăriile   or.      2005
    inclusiv a compartimentelor  de pre-  Ungheni, Basara-
    lucrare a nămolurilor din or.Ungheni, beasca,  Anenii-
    Basarabeasca, Anenii Noi              Noi, C.S.  "Apă-
                                          Canal"
62. Elaborarea documentaţiei  de proiect  Ministerul Mediu-     2010
    privind modernizarea staţiilor de e-  lui şi Amenajării
    purare, inclusiv de prelucrare a nă-  Teritoriului,pri-
    molurilor în  or.Teleneşti şi Cante-  măriile  oraşelor
    mir. Finalizarea  lucrărilor  în co-  Teleneşti şi Can-
    respundere cu documentaţia elaborată  temir, C.S. "Apă-
                                          Canal"
63. Darea în  exploatare, pe  tranşe,  a  Ministerul Mediu-     2008
    noilor  staţii  de  epurare a apelor  lui şi Amenajării
    uzate în or.Sîngerei şi Orhei         Teritoriului
64. Reconstrucţia  staţiei  de  epurare,  Primăria or. Com-     2010
    inclusiv a secţiei de  prelucrare şi  rat,   C.S. "Apă-
    valorificare  a  nămolului  din  or.  Canal"
    Comrat
65. Corectarea  documentelor de  proiect  Ministerul Mediu-     2008
    privind  modernizarea  staţiilor  de  lui şi Amenajării
    epurare în dependenţă de  debitul de  Teritoriului, pri-
    ape uzate, inclusiv a compartimente-  măriile  oraşelor
    lor de  prelucrare a nămolurilor, în  respective
    or.Edineţ,  Călăraşi, Cimişlia, Cea-
    dîr-Lunga,  Taraclia. Executarea lu-
    crărilor de modernizare
66. Efectuarea cercetărilor  ştiinţifice  Academia  de Şti-  În perioada
    în domeniul valirificării deşeurilor  inţe a Republicii  coordonată
    în scopul determinării tehnologiilor  Moldova            cu benefi-
    cu caracter aplicativ                                    ciarii
67. Completarea  programelor  instituţi-  Ministerul Educa-     2001-
    ilor  de învăţămînt  general cu com-  ţiei şi Ştiinţei      2002
    partimentul   "Protecţia  Mediului",
    inclusiv gestionarea deşeurilor
68. Educarea ecologică a populaţiei,con-  Ministerul Mediu-     Parma-
    lucrarea cu mass-media şi ONG         lui şi Amenajării     nent
                                          Teritoriului
69. Cooperarea  internaţională în scopul  Ministerul Mediu-     Perma-
    atragerii  asistenţei tehnice şi fi-  lui şi Amenajării     nent
    nanciare  pentru  soluţionarea prob-  Teritoriului
    lemelor  gestionării  deşeurilor  de
    producţie şi menajere
70. Analiza situaţiei la zi  privind ca-  Institutul Naţio-     2005
    drul  legislativ, normativ şi insti-  nal de Ecologie
    tuţional în  domeniul creării siste-
    mului specializat al  monitoringului
    deşeurilor
71. Elaborarea  proiectului   sistemului  Institutul Naţio-     2010
    specializat al  monitoringului deşe-  nal de Ecologie
    urilor
72. Elaborarea   recomandărilor  privind  Institutul Naţio-     2001,
    criteriile şi indicii evaluării, re-  nal de Ecologie    trimestrul
    ciclării şi nimicirii deşeurilor                             III
73. Elaborarea proiectului  de  hotărîre  Institutul Naţio-     2001,
    a  Guvernului  privind   reţeaua  şi  nal de Ecologie    trimestul
    responsabilii în  sistemul speciali-                         III
    zat de monitoring al deşeurilor
------------------------------------------------------------------------
    Notă. Costurile realizării măsurilor sus-indicate vor fi estimate de
autorităţile  publice  centrale de specialitate şi autorităţile  publice
locale,  care  în baza acestui program vor elabora programe ramurale  şi
teritoriale  şi  vor prevedea în bugetele respective fondurile  necesare
implementării lor.