HOTĂRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
privind aprobarea Programului naţional de valorificare
a deşeurilor de producţie şi menajere
Nr.606 din 28.06.2000
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80/698 din 08.07.2000
* * *
Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Programul naţional de valorificare a deşeurilor de
producţie şi menajere (se anexează).
2. Ministerele, departamentele, autorităţile administraţiei publice
locale şi agenţii economici:
vor elabora în termen de un an programe ramurale şi teritoriale de
gestionare a deşeurilor, cu includerea măsurilor de reducere a volumului
acestora, reintroducerea lor maximală în circuitul economic în calitate
de materii prime secundare sau evacuarea lor fără riscuri pentru mediu;
vor întreprinde măsuri pentru asigurarea realizării programului
menţionat în subdiviziunile structurale;
vor prevedea în bugetele respective mijloacele financiare necesare
pentru implementarea programului;
vor informa semestrial Ministerul Mediului şi Amenajării
Teritoriului privind rezultatele obţinute.
3. În baza analizei materialelor şi documentelor prezentate de
autorităţile publice centrale şi locale privind rezultatele realizării
programului, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului va prezenta
anual Guvernului o informaţie sintetizată.
4. Ministerul Economiei şi Reformelor va prevedea în comanda de stat
pentru perioada respectivă tematica ştiinţifică pe problemele
valorificării deşeurilor în ţară conform măsurilor de realizare a
programului.
Prim-ministru
al Republicii Moldova Dumitru BRAGHIŞ
Contrasemnată:
Ministrul mediului şi
amenajării teritoriului Arcadie Capcelea
Chişinău, 28 iunie 2000.
Nr. 606.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr.606 din 28 iunie 2000
PROGRAMUL NAŢIONAL
DE VALORIFICARE A DEŞEURILOR DE PRODUCŢIE ŞI MENAJERE
I. INTRODUCERE
Programul naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi
menajere (în continuare - programul) este elaborat în conformitate cu
stipulările art. 28 al Legii privind deşeurile de producţie şi menajere
nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997 (Monitorul Oficial, 1998, nr.16-17,
art.101).
La baza elaborării programului au stat principiile minimizării
deşeurilor, includerii lor maximale în circuitul economic (prelucrare,
utilizare) şi amplasării lor ecologic asigurate în mediu.
La momentul actual în ţară s-au acumulat circa 29,4 mil. tone de
deşeuri de producţie şi menajere, inclusiv, conform datelor statistice,
cele 6,4 mil. formate pe parcursul anului 1997 (raportul statistic
"deşeuri" se completează începînd din anul 1997). Actualmente gradul de
reciclare a deşeurilor este foarte redus, constituind 18%. Ridicarea
gradului de valorificare a unor categorii de deşeuri va contribui la
diminuarea presingului asupra mediului, la economisirea resurselor
naturale şi utilizarea raţională a resurselor funciare.
Majoritatea deşeurilor sînt evacuate la rampele de depozitare a
deşeurilor. Deşeurile de la întreprinderile de extracţie sînt stocate pe
terenurile adiacente minelor şi carierelor, ocupînd o suprafaţă de 31
ha, ceea ce generează poluarea continuă a resurselor acvatice,
degradarea solurilor, utilizarea neraţională a resurselor funciare.
1. Baza legislativă şi normativăa gestionării deşeurilor
Republica Moldova dispune de o legislaţie adecvată în domeniul
gestionării deşeurilor, constituită din:
Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16
iunie 1993 (Monitorul Oficial, 1993, nr.10, art.283);
Legea cu privire la resursele materiale secundare nr. 787-XIII din
26 martie 1996 (Monitorul Oficial, 1996, nr.31, art.319);
Legea cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive nr.
1236-XIII din 3 iulie 1997 (Monitorul Oficial, 1997, nr.67-68, art.557);
Legea privind deşeurile de producţie şi menajere nr. 1347-XIII din 9
octombrie 1997 (Monitorul Oficial, 1998, nr.16-17, art.10);
Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din 25
februarie 1998 (Monitorul Oficial, 1998, nr.54-55, art.378).
Art.8 literele c, e, h şi j, art.9 şi 18-23 ale Legii privind
deşeurile de producţie şi menajere, art. 71 litera b şi art. 72 ale
Legii privind protecţia mediului înconjurător, art.8 pct.1 litera b şi
art. 13 ale Legii privind regimul produselor şi substanţelor nocive şi
art. 9 al Legii privind resursele materiale secundare statuează
obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în domeniul gestionării
deşeurilor, inclusiv modul de depozitare, evidenţă, sortare şi ambalare,
precum şi în ceea ce priveşte transportarea, păstrarea, prelucrarea şi
neutralizarea acestora. O deosebită atenţie se acordă producerii
ecologic pure, care are ca obiectiv:
micşorarea şi prevenirea generării deşeurilor;
prevenirea poluării;
eficacitatea ecologică;
implementarea tehnologiilor ecologic pure.
Concomitent, actele legislative enumerate prevăd şi sancţionarea
contravenţiilor de nerespectare a cerinţelor ecologice.
Sînt prevăzute, de asemenea, măsuri de stimulare economică ce includ:
a) stabilirea taxelor preferenţiale la impozitarea venitului
realizat din colectarea şi furnizarea materiei prime secundare;
b) alocarea fondurilor de la bugetul de stat şi bugetele locale
pentru realizarea măsurilor privind utilizarea şi prelucrarea deşeurilor;
c) acordarea de înlesniri fiscale şi credite preferenţiale
persoanelor fizice şi juridice, care utilizează deşeurile în calitate de
materie primă.
Cadrul normativ al gestionării deşeurilor îl constituie standardele
şi reglementările tehnice. În scopul evidenţei stricte a tuturor
deşeurilor rezultate din activităţile de producţie, colectarea şi
sortarea acestora în dependenţă de natura lor, agenţii economici şi
serviciile specializate ale gospodăriei comunale vor aplica următoarele
standarde:
ГОСТ 17.0.0.05-93 (Москва, Россия) "Единая система стандартов в
области охраны окружающей среды и рационального использования природных
ресурсов. Технический паспорт отходов. Состав, содержание, изложение и
правила внесения изменений" (declarat naţional prin hotărîrea
Departamentului Supraveghere Tehnică, Standardizare şi Metrologie nr.
71-ST din 7 octombrie 1994).
ГОСТ 12.1.052-97 (Москва, Россия) Система стандартов безопасности
труда. Паспорт безопасности вещества (материала). Основные положения
(declarat naţional prin hotărîrea Departamentului Supraveghere Tehnică,
Standardizare şi Metrologie nr. 462-ST din 5 octombrie 1998 - aplicate
din 1 ianuarie 1999).
Concomitent, prin hotărîrea Departamentului Supraveghere Tehnică,
Standardizare şi Metrologie nr.571-ST din 14 mai 1999 au fost declarate
naţionale următoarele standarde ale României:
SR 13330:1996 Salubrizarea localităţilor. Vocabular;
SR 13350:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale.
Clasificare;
SR 13351:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane şi rurale.
Prescripţii generale de colectare selectivă;
SR 13343:1996 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane.
Prescripţii generale de proiectare pentru depozitarea controlată;
SR 13388:1997 Salubrizarea localităţilor. Deşeuri urbane.
Prescripţii de amplasare a depozitelor controlate.
Măsurile pentru realizarea Programului naţional de valorificare a
deşeurilor de producţie şi menajere sînt expuse în compartimentul XI al
prezentului program.
2. Recomandările Convenţiei de la Baselşi ale legislaţiei
Comunităţii Europeneprivind gestionarea deşeurilor
În arealul european managementul deşeurilor dispune de un cadru
juridic complex, menit să ofere astfel de condiţii pentru utilizarea lor
economică, încît să nu fie afectată calitatea mediului. Privită din
perspectiva cerinţelor de armonizare a legislaţiei naţionale cu
reglementările Comunităţii Europene, legislaţia referitoare la
gestionarea deşeurilor este incompletă şi necesită a fi amendată.
O atenţie deosebită se va acorda preluării definiţiilor Uniunii
Europene, implementării Catalogului European al deşeurilor, Listei
deşeurilor periculoase, ajustării legislaţiei naţionale la cea europeană.
Controlul transportării transfrontiere a deşeurilor periculoase este
stipulat de Convenţia de la Basel, ratificată de Republica Moldova
(Hotărîrea Parlamentului nr. 1599 din 10 martie 1998).
Structura generală a managementului eficient al mediului este
specificată în Directiva-Cadru a Comunităţii Europene privind deşeurile
şi Directiva privind deşeurile periculoase.
Aceste directive au fost completate prin alte directive specifice
privind anumite tipuri de deşeuri cum ar fi uleiurile, ambalajele şi
bateriile uzate.
Pentru executarea şi implementarea Directivelor Europene şi
prevederilor Convenţiei de la Basel, este necesară realizarea pct.6 şi 7
ale comp. XI.
3. Obiectivele şi sarcinile programului
La elaborarea programului s-a luat ca principiu călăuzitor formula
"poluatorul plăteşte".
Obiectivele programului:
valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente;
minimizarea generării deşeurilor;
excluderea din utilizare a materiei prime toxice;
micşorarea volumului şi toxicităţii deşeurilor pînă la eliminarea
lor din procesele tehnologice;
introducerea colectării separate a deşeurilor menajere.
Se preconizează, de asemenea, modificarea şi completarea cadrului
legislativ în domeniul gestionării deşeurilor, prevăzîndu-se stimularea
agenţilor economici, care vor valorifica deşeurile deja existente.
Totodată, se va recurge la măsuri de constrîngere faţă de agenţii
economici care poluează mediul.
4. Rolul gestionării deşeurilor în cadrul politiciide mediu
În Planul Naţional de Acţiuni în Domeniul Mediului (aprobat în iunie
1996) gestionarea deşeurilor a fost declarată drept problemă prioritară
în domeniul protecţiei mediului şi ea continuă să rămînă o problemă
importantă, caracteristică perioadei de tranziţie spre economia de piaţă
şi de stabilizare a situaţiei social-economice a ţării. Printre
principalele obiective, incluse în Orientările strategice de dezvoltare
social-economică a Republicii Moldova pînă în anul 2005, sînt
specificate:
- utilizarea raţională a resurselor neregenerabile, trecerea la
sursele alternative de materie primă şi energie din contul
reintroducerii şi reciclării surselor regenerabile, minimizarea
utilizării materiei prime şi energiei la o unitate de producţie;
- dezvoltarea şi promovarea tehnologiilor de producere ecologic
pure, care presupun utilizarea raţională a materiei prime şi energiei,
reducerea - pînă la eliminarea totală - a deşeurilor industriale;
- reducerea maximal posibilă a acumulării de deşeuri menagere
solide, selectarea, compostarea şi utilizarea lor ulterioară ca materie
primă secundară.
Funcţiile de bază în elaborarea şi promovarea politicii gestionării
deseurilor îi revin Ministerului Mediului şi Amenajării Teritoriului,
care elaborează la nivel naţional strategii şi planuri de prevenire a
poluării, aprobă limitele formării şi depozitării deşeurilor.
Prioritatea gestionării deşeurilor, de rînd cu alte probleme ce ţin
de calitatea mediului şi sănătatea populaţiei, a fost evidenţiată în
Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru perioada
1999-2002, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.270
din 8 aprilie 1999, care stipulează că promovarea politicii eficiente de
protecţie a mediului şi de utilizare raţională a resurselor naturale are
ca scop şi reducerea volumului deşeurilor, inclusiv prin reciclarea
acestora.
Constatînd faptul că una din priorităţile politicii sociale a
statului constă în reglementarea eficientă a relaţiilor cu mediul în
scopul minimizării efectelor negative ale activităţii economice şi
menţinerii calităţii mediului, elaborarea şi realizarea acţiunilor în
domeniul gestionării deşeurilor la nivel naţional şi local va rămîne una
din sarcinile principale.
II.SISTEMUL DE COLECTARE
A INFORMAŢIEI
Organul principal, care colectează şi sistematizează informaţia
privind generarea şi circulaţia deşeurilor, este Departamentul Analize
Statistice şi Sociologice.
Indicatorii statisticii deşeurilor, utilizaţi în prezent, sînt:
a) prezenţa deşeurilor la începutul anului;
b) acumularea deşeurilor în perioada de evidenţă;
c) deşeuri primite de la alte întreprinderi;
d) utilizarea deşeurilor;
e) importul/exportul de deşeuri;
f) deşeuri lichidate sau transportate la poligonul de deşeuri;
g) prezenţa deşeurilor la sfîrşitul anului raportat.
Sursa de bază a informaţiei statistice privind deşeurile este
raportul întreprinderilor "Formarea, utilizarea deşeurilor", întocmit în
baza formularului "N2 - Deşeuri".
Acest raport este prezentat de întreprinderile şi organizaţiile cu
orice formă de proprietate, care acumulează, folosesc sau livrează
deşeuri, fiind coordonat în prealabil cu organele teritoriale de
protecţie a mediului. În el se introduc datele privind formarea,
folosirea, lichidarea şi livrarea la alte întreprinderi a deşeurilor,
transportarea lor pe poligoanele special amenajate, deşeurile rămase la
începutul şi sfîrşitul anului raportat, conform subsistemului de
indicatori ai statisticii deşeurilor, menţionat mai sus.
Pentru ţinerea evidenţei statistice a circulaţiei deşeurilor toxice,
în baza formularului "N-1 - Formarea, utilizarea şi neutralizarea
deşeurilor toxice" se întocmeşte un raport statistic conform
subsistemului indicatorilor bilanţieri şi Regulamentului temporar
privind clasificarea deşeurilor industriale toxice şi recomandările
metodologice în scopul determinării categoriei deşeurilor industriale
toxice, aprobate de Ministerul Sănătăţii (ordinul nr. 92 din 2.07.1992).
Raportul cuprinde caracteristica chimică a deşeului în procente după
componentul toxic şi caracteristica fizică, reflectîndu-se starea lui de
agregare (solidă, lichidă, paste), şi categoria de nocivitate. În el se
indică, de asemenea, datele privind cantitatea totală de facto a
deşeurilor toxice acumulate pe parcursul anului la întreprindere,
utilizarea lor la alte întreprinderi, deşeurile primite de la alte
întreprinderi sau expediate de către întreprinderea respectivă altor
agenţi economici şi se prezintă o situaţie amănunţită privind
depozitarea deşeurilor toxice.
Perfecţionarea sistemului de colectare a informaţiei în domeniul
protecţiei mediului, inclusiv cel al gestionării deşeurilor, este impusă
şi de cerinţele privind întocmirea rapoartelor, înaintate de
secretariatele convenţiilor internaţionale în domeniu, la care Republica
Moldova este parte.
1. Programe locale de gestionare a deşeurilor
După coordonarea lor cu organele teritoriale de mediu, propunerile
privind gestionarea deşeurilor sînt incluse în complexul de măsuri
pentru protecţia mediului, elaborate de agenţii economici.
Luînd în considerare faptul că deşeurile continuă să rămînă unul din
factorii principali ai dezechilibrului ecologic în ţară şi conform
art.11 al Legii privind deşeurile de producţie şi menajere, autorităţile
publice locale, întreprinderile şi organizaţiile sînt obligate să
elaboreze programe teritoriale de gestionare a deşeurilor şi să le
prezinte în termenele stabilite autorităţii centrale de protecţie a
mediului.
Analizînd informaţia parvenită din teritoriu, constatăm că
autorităţile publice locale (APL) nu dispun de programe de gestionare a
deşeurilor, elaborarea cărora a fost prevăzută prin art.11 al Legii
privind deşeurile de producţie şi menajere.
În pofida neîndeplinirii de către APL a prevederilor articolului
sus-citat, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului a elaborat un
program complex de valorificare a deşeurilor, care va servi ca bază
pentru îndeplinirea de către APL a pct.11 din comp.XI.
2. Programe ramurale de gestionare a deşeurilor
O situaţie nesatisfăcătoare se constată şi relativ la elaborarea de
către ministerele şi departamentele interesate a programelor ramurale de
gestionare a deşeurilor. Propunerile pe care le-au prezentat pentru a fi
incluse în program sînt incomplete, nu iau în considerare toate
deşeurile din ramurile respective, lipsesc strategiile de minimizare a
volumelor deşeurilor generate. Mai mult ca atît, Ministerul Industriei
şi Energeticii, subdiviziunile căruia generează majoritatea deşeurilor,
nu este abilitat cu funcţii de reglementare şi control în problemele ce
ţin de gestionarea deşeurilor de către întreprinderile industriale.
Analizînd şi sistematizînd informaţia prezentată, Ministerul
Mediului şi Amenajării Teritoriului a elaborat acest program, în baza
căruia autorităţile publice centrale de specialitate şi cele locale
urmează să elaboreze programele ramurale şi teritoriale conform pct.12
din comp. XI.
3. Dările de seamă, alte tipuri de informaţii prezentate
de agenţii economici şi organele administraţiei publice locale
Raportul privind calitatea factorilor de mediu şi activitatea
Inspectoratului Ecologic de Stat se întocmeşte în baza dărilor de seamă
anuale ale agenţiilor ecologice judeţene privind calitatea factorilor de
mediu din teritoriul subordonat.
Acest raport reflectă starea de mediu şi măsurile întreprinse pentru
prevenirea şi redresarea proceselor de degradare şi destabilizare a
factorilor de mediu. În capitolul 5 al programului este prezentată
situaţia în domeniul gestionării deşeurilor, cu indicarea volumelor
deşeurilor generate anual.
Totodată, de la agenţii economici au fost colectate date operative
pe anumite categorii de deşeuri.
4. Rezultatele ştiinţifice şi tehnice
Datorită faptului că în prezent poluarea mediului înconjurător în
întreaga lume a atins cote foarte înalte, acest proces este studiat în
toate ţările. Analizele gradului de poluare a tuturor componentelor
mediului, precum şi rezultatele cercetărilor efectuate, metodele,
tehnologiile, concepţiile şi strategiile elaborate în domeniul
gestionarii deşeurilor sînt reflectate într-un şir de publicaţii privind
protecţia mediului şi discutate la congrese, conferinţe, seminare
internaţionale şi republicane. Ulterior aceste materiale se publică în
jurnalele "Экономические аспекты охраны окружающей среды" (Rusia), "The
Safe Disposal of Hazardous Wastes, Toxic Waste Management" etc.
Anual în România, Rusia şi în alte ţări au loc conferinţe
ştiinţifice cu tematica "Protecţia mediului înconjurător", inclusiv
managementul deşeurilor de producţie şi menagere, la care participă, în
măsura posibilităţilor, şi specialiştii Ministerului Mediului şi
Amenajării Teritoriului, care promovează în activitatea sa practicile
acestor ţări.
III. MOTIVAŢIA ACŢIUNILOR
Conform datelor statistice, în anul 1997 în republică au fost
stocate circa 6,4 mil. tone de deşeuri, inclusiv circa13 mii tone de
deşeuri toxice, 58,8 mii tone de deşeuri din gospodăria comunală.
Moldova nu dispune de nici un poligon pentru înhumarea deşeurilor
toxice. Densitatea înaltă a localităţilor urbane şi rurale nu permite
construcţia şi exploatarea unui astfel de poligon, din care cauză la
gunoiştile pentru deşeuri menajere s-au transportat de la unele
întreprinderi, fără autorizaţia organelor administrative, reziduuri care
de cele mai multe ori conţin hidroxizi ai metalelor grele şi alte
substanţe toxice, rezultate mai ales din procesele de epurare a apelor
reziduale ale secţiilor galvanice.
Gestionarea deşeurilor în localităţile rurale se efectuează la un
nivel extrem de scăzut. Conform datelor Inspectoratului Ecologic de
Stat, din cele 1784 de rampe pentru depozitarea şi neutralizarea
deşeurilor 1453 nu corespund cerinţelor. Primăriile comunelor, la
evidenţa cărora se află rampele de depozitare a deşeurilor, nu respectă
întru totul cerinţele Legii privind protecţia mediului înconjurător.
Terenurile de amplasare a rampelor nu sînt convenite cu organele de
protecţie a mediului.
Situaţia ecologică este agravată în mod deosebit de complexele
animaliere şi gospodăriile private. Mii de tone de dejecţii animaliere
se colectează în locuri neamenajate, de unde precipitaţiile atmosferice
le spală, poluînd resursele de apă de suprafaţă şi subterane.
În condiţiile create este extrem de necesară elaborarea unei
strategii naţionale întemeiate pe următoarele principii:
poluatorul plăteşte;
responsabilităţi comune;
prevenire;
precauţie.
Măsurile pentru ameliorarea situaţiei în domeniul gestionării
deşeurilor sînt expuse în pct.13 din comp.XI.
IV. STAREA ACTUALĂ A GESTIONĂRII DEŞEURILOR, AMENAJĂRII ŞI
EXPLOATĂRII DEPOZITELOR. COLECTAREA SEPARATĂA DEŞEURILOR
Salubrizarea localităţilor a fost şi continuă să rămînă o problemă
dificilă. În majoritatea judeţelor şi comunelor nu sînt amenajate
depozite pentru deşeuri menajere. Suprafaţa rampelor de depozitare a
deşeurilor constituie 1144 ha. Nu se efectuează lucrări de înhumare a
deşeurilor, o parte din ele se depozitează în afara perimetrelor admise
şi special amenajate. Aceasta generează extinderea poluării terenurilor
arabile, a căror suprafaţă atinge 708,2 ha.
Gunoiştile nu sînt amenajate, nu au semne informative speciale, nu
sînt îndiguite şi nu dispun de sisteme de drenaj pentru evacuarea
scurgerilor nocive.
Municipiul Chişinău dispune de un poligon pentru deşeuri menajere
solide (DMS) cu o suprafaţă de 19,4 ha, amplasat în apropiere de s.
Creţoaia. Potrivit datelor oferite de AET a zonei centrale, aici se
depozitează zilnic 1200-1300 m3 de deşeuri menajere. Conform
proiectului, deşeurile trebuie împrăştiate la grosimea de 2 m şi
acoperite cu un strat de 20-40 cm de pămînt. În prezent această condiţie
nu se mai respectă. Transportarea deşeurilor se efectuează 6 zile în
săptămînă, iar uneori, din cauza volumului mare, continuu.
Dacă la 1 ianuarie 1996 pe poligon erau stocate cca 5 mil m3 de
deşeuri, la 1 ianuarie 1999 volumul deşeurilor menajere depozitate
constituia 6,8 mil. m3, ceea ce reprezintă o creştere considerabilă.
Iniţial funcţionarea poligonului a fost prevăzută pînă în 2010.
Evaluînd capacitatea lui, s-a constatat că va putea recepţiona deşeuri
numai pînă în 2005. Deci, în viitorul apropiat va apărea problema
atribuirii terenului pentru amplasarea unui nou poligon.
Luînd în considerare densitatea populaţiei, privatizarea în masă a
pămîntului, structura morfologică a DMS, se consideră raţională
realizarea pct.14-16 din comp.XI.
V. ACŢIUNI. DIRECŢIILE ŞI METODELE PRINCIPALE DE
VALORIFICARE A DEŞEURILOR
A. Deşeurile toxice
1. Deşeuri cu conţinut de cianură
În rezultatul stropirii viilor cu soluţie ce conţine cupru,
transportării şi prelucrării strugurilor şi a vinurilor în instalaţii
din metale de calitate inferioară, în vinuri nimeresc ioni de fier,
cupru, aluminiu ş.a. Pentru înlăturarea acestor metale este necesară
tratarea vinurilor cu soluţii de hexaceanoferat (II) de potasiu. La
interacţiunea ionilor de fier cu hexaceanoferatul de potasiu se formează
sedimentul albastru de Prusia. Pînă în prezent în Moldova s-au acumulat
cca 6912 t de sediment de acest fel. Prelucrarea (valorificarea) acestui
sediment poate fi efectuată prin metoda chimică şi termică. Utilizarea
metodei termice de neutralizare a sedimentului prezintă un mare pericol,
deoarece la încălzire se produce descompunerea lui şi formarea acidului
cianhidric (HCN) sau dician (CN)2, care sînt substanţe extrem de toxice
pentru oameni şi mediul înconjurător. De aceea valorificarea
sedimentului albastru de Prusia se efectuează prin metoda chimică,
utilizîndu-se în calitate de reagent oxidul de calciu.
La prelucrarea cu bază sau CaO, albastru de Prusia se transformă în
ferocianură de metal alcalin sau alcalino-pămîntos a ionilor de sodiu,
potasiu, calciu, şi fierul în acest caz se combină cu grupele hidroxile
formînd hidroxidul de fier (III).
Colaboratorii Universităţii de Stat din Moldova (USM), Institutului
Naţional de Ecologie (INECO) al Ministerului Mediului şi Amenajării
Teritoriului şi Universitatea Tehnică din Moldova (UTM) au elaborat
procedeul de neutralizare a deşeurilor provenite în rezultatul
demetalizării vinurilor cu hexacianoferat (II) de potasiu.
Această tehnologie a fost testată în condiţii de producere
industrială la Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din Chişinău
"Vismos" timp de 10 luni. Instalaţia de neutralizare funcţionează şi în
prezent, cu ajutorul ei fiind prelucrate 200 t deşeuri cianhidrice.
Pentru utilizarea acestei instalaţii la lichidarea deşeurilor
cianhidrice de la fabricile de producere a vinurilor Ministerul Mediului
şi Amenajării Teritoriului a eliberat licenţa respectivă.
În scopul lichidării deşeurilor cianhidrice este necesar să se
adopte o decizie privind organizarea în republică (pe baza unor fabrici
de vin existente) a 6 staţii de lichidare, unde să fie transportate
toate deşeurile cianurice existente pe teritoriul Republicii Moldova
pentru lichidarea lor completă în decurs de 2-3 ani. Ulterior se vor
păstra 3 staţii pentru neutralizarea deşeurilor nou-formate.
Măsurile de valorificare a deşeurilor provenite din industria
vinicolă sînt expuse în pct.17-18 din comp.XI.
2. Deşeuri galvanice
Deşeurile galvanice se formează în secţiile galvanice ale
întreprinderilor constructoare de maşini, utilaje şi aparataj în
procesul de decapare a metalelor. În literatura mondială sînt cunoscute
diverse metode şi tehnologii de prelucrare şi tratare a deşeurilor
galvanice.
Se consideră că la întreprinderile, în cadrul cărora funcţionează
secţii galvanice (SG), apele reziduale (AR) produse de aceste secţii
constituie 30-50% din volumul lor total. Volumul mediu al AR la o
întreprindere cu secţie galvanică este de 600-800 m3/24 ore.
Întreprinderile galvanice sînt cele mai neecologice prin condiţiile lor
nocive de muncă şi cantităţile mari de deşeuri generate. Anual se
deversează cca 1 km3 de AR toxice, care conţin metale grele (MG), acizi
şi baze, iar 25-30% din aceste ape nimeresc în bazinele acvatice.
Pentru purificarea AR sînt folosite următoarele metode regenerative:
extragerea poluanţilor din AR fără schimbarea compoziţiei lor
chimice (cu reagenţi);
tratarea chimică sau biologică.
Pentru tratarea AR şi prelucrarea deşeurilor galvanice solide se
utilizează metoda cu reagenţi, metodele de cimentare, electrochimică şi
variantele ei (electrocoagularea, electroliza, electrodializa), de
adsorbţie ş.a.
Metoda cu reagenţi constă în sedimentarea metalelor grele cu
formarea de hidroxizi sau în formă de alţi compuşi insolubili. Avantajul
metodei constă în universalitatea ei, deoarece, schimbînd valoarea
pH-lui de la 3-4 la 11-12 este posibilă sedimentarea sumară a tuturor
cationilor de metale grele.
Dezavantajul metodei constă în precipitarea concomitentă a cîtorva
ioni de metale grele la una şi aceeaşi valoare apH-ului.
Metoda de cimentare constă în sedimentarea din soluţie a cationilor
metalelor grele fără nici un reactiv numai la introducerea în soluţie a
metalelor (strujiturii de metal) chimic mai active decît metalele
ionilor din soluţie.
Dezavantajul metodei constă în dificultatea selectării metalului
corespunzător, care ar fi reducător pentru ionii din soluţia de ape
reziduale şi ar genera formarea în soluţie a altor ioni de metale grele.
Metoda electrochimică şi variantele ei - electrocoagularea,
electroliza, electrodializa - sînt convenabile prin aceea că, practic,
sînt universale şi nu necesită introducerea în soluţia AR a unor
reagenţi chimici suplimentari.
Metoda de electrocoagulare, datorită faptului că instalaţiile de
purificare electrochimică a apelor reziduale sînt mai simple şi mai
compacte, oferă posibilitatea de a automatiza procesul tehnologic.
Metoda electrochimică este mai economică şi mai simplă în comparaţie
cu cea cu reagenţi.
Dezavantajele metodelor electrochimice: prezenţa în soluţie a
concentraţiei corespunzătoare de metal depus pe electrod sau agitarea
intensă a soluţiei, în cazul cînd concentraţia ionilor ce se extrag este
mică, sedimentarea concomitentă a cîtorva cationi la unele şi aceleaşi
valori de potenţial, uneori au loc alte procese nedorite (eliminarea
oxigenului, hidrogenului etc. în cazul electrolizei).
Metoda de adsorbţie este selectivă. Ea permite reducerea
conţinutului de metale grele în soluţiile de ape reziduale pînă la
concentraţii minore, cu extragerea lor ulterioară în formă mult mai
concentrată.
Avantajul acestei metode constă în utilizarea multiplă a
adsorbanţilor, fiind posibilă regenerarea lor.
Dezavantajul metodei de adsorbţie: cantitatea şi asortimentul
limitat pe piaţă, ceea ce face dificilă utilizarea sorbenţilor în masă;
din cauză că apele reziduale conţin mari cantităţi de diverse săruri,
utilizarea normală a adsorbanţilor este îngreuiată.
Prelucrarea deşeurilor solide galvanice, care includ un amestec
compus din săruri solubile şi insolubile ale metalelor grele, este
dificilă. În scopul elaborării unor metode de extragere a metalelor
grele (MG) din aceste deşeuri trebuie efectuate mai multe operaţii
chimice. Prima operaţie constă în transformarea completă a tuturor
sărurilor din deşeul în cauză în soluţie (fază lichidă). Ulterior este
necesară practicarea diverselor metode de purificare într-o
consecutivitate ce ar permite prelucrarea optimă a acestor soluţii şi
extragerea MG din deşeuri.
În prezent la uzina "Alfa" sînt depozitate cca 1000 t deşeuri
galvanice solide. În momentul de faţă în INECO al Ministerului Mediului
şi Amenajării Teritoriului se efectuează cercetări experimentale pentru
elaborarea procedeului de extragere a metalelor grele din aceste deşeuri.
Pentru soluţionarea problemei privind valorificarea deşeurilor
solide sînt necesare alocări suplimentare, care ar permite finalizarea
în decurs de 18-20 luni a elaborării tehnologiei de extragere a MG din
deşeurile galvanice solide, de prelucrare completă a deşeurilor şi
folosire în economia naţională a MG extrase (pct.19-21 din comp.XI).
3. Deşeuri de pesticide interzise şi inutilizabile
În conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 474
din 21 mai 1997 "Privind măsurile de colectare şi depozitare
centralizată a pesticidelor inutilizabile", ministerele, departamentele,
executivele fostelor raioane şi primăriile au întreprins unele acţiuni
în vederea pregătirii deşeurilor de pesticide pentru colectarea lor
centralizată. În majoritatea gospodăriilor agricole s-au inventariat
deşeurile existente, în unele cazuri fiind reambalate, s-au întreprins
măsuri pentru neadmiterea privatizării depozitelor de păstrare a
pesticidelor. Datorită acestor măsuri au fost estimate cantităţile reale
de pesticide stocate în depozite, care constituie cca 2626 tone,
inclusiv 728 tone de pesticide interzise. Compoziţia chimică a celor mai
multe pesticide nu s-a stabilit din lipsă de fonduri. Aceste deşeuri au
fost depozitate ani în şir şi, sub acţiunea factorilor de mediu,
compoziţia lor chimică a suferit schimbări, ambalajul s-a deteriorat,
dispărînd şi denumirea.
Aceste deşeuri urmau să fie stocate centralizat în cîteva depozite,
dar, din lipsa resurselor financiare şi din alte motive, ele continuă să
fie stocate în depozitele fostelor gospodării agricole.
Procesul de privatizare în agricultură a luat proporţii. Dar, de
rînd cu rezultatele pozitive, privatizarea este însoţită şi de unele
aspecte negative, cum ar fi demolarea depozitelor pentru păstrarea
pesticidelor şi îngrăşămintelor minerale, a staţiilor de preparare a
soluţiilor toxice, terenurilor pentru tratarea seminţelor etc. Potrivit
datelor furnizate de agenţiile ecologiste judeţene (AEJ), pe parcursul
ultimilor ani au fost demolate circa 30 % din numărul total al
obiectelor sus-enumerate. Dacă în unele sectoare (fostele raioane) din
cadrul judeţelor pesticidele din depozitele demolate au fost transferate
în alte încăperi sau în gospodăriile agrciole vecine, în localitatea
Leuşeni depozitul, în care se află circa 20 de tone de deşeuri de
pesticide (inclusiv sulf), este pe cale de a fi demolat.
Toate măsurile întreprinse pentru stoparea distrugerii acestor
bunuri materiale nu au dat rezultatul scontat, deoarece ele au fost
incluse în patrimoniul gospodăriilor colective şi în cadrul privatizării
se împart sub formă de cotă valorică.
În dependenţă de natura lor, deşeurile de pesticide fac parte din
deşeurile de clasa II, III şi IV de toxicitate. În literatură de
specialitate sînt atestate pînă în prezent doar cîteva metode de
lichidare a acestor deşeuri, care constau în distrugerea lor termică la
temperaturi înalte în sobe special amenajate şi în cele de ardere a
cimentului.
Soluţionarea problemei acestor deşeuri necesită alocaţii financiare
în vederea efectuării cercetărilor şi elaborării tehnologiilor şi
metodelor de lichidare şi neutralizare a chimicalelor şi pesticidelor
inutilizabile şi interzise.
Deşeurile de pesticide pot fi lichidate prin următoarele metode:
1) înhumarea într-un poligon amenajat conform cerinţelor tehnicii de
securitate pentru deşeurile toxice;
2) arderea în sobe speciale la temperaturi înalte sau în sobe pentru
arderea cimentului;
3) chimice.
Pentru lichidarea deşeurilor la temperaturi înalte sau pe cale
chimică este necesar să se elaboreze în prealabil tehnologia de
lichidare a pesticidelor inutilizabile, care să excludă poluarea
mediului înconjurător cu diverse substanţe toxice ce se formează în
procesul arderii sau tratării lor chimice.
Măsurile necesare pentru nimicirea deşeurilor de pesticide sînt
indicate în pct.22-23 din comp.XI.
4. Deşeurile petroliere (inclusiv uleiul folosit)
Deşeurile petroliere (inclusiv uleiul folosit) sînt generate de
toate întreprinderile care utilizează în activitatea lor produse
petroliere şi uleiuri. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor
actualmente depozitează anual la întreprinderile subordonate pînă la 2,5
t de de deşeuri petroliere, care sînt utilizate în continuare în
calitate de combustibil în cazangerii, 200 t de deşeuri de uleiuri
rezultate din diferite procese tehnologice, 300 kg de tricloretilen şi
percloretilen, pentru care este necesară o soluţie urgentă de utilizare
sau reciclare. Un mare generator de deşeuri petroliere este S.A.
"Tirex-Petrol" cu întreprinderi în curs de privatizare. În urma
activităţii lor, ce constă în păstrarea, distribuirea şi comercializarea
combustibilului, se formează deşeuri, care nu sînt luate la evidenţă şi
sînt depozitate pe terenurile acestor întreprinderi, cauzînd pierderi
economice şi poluarea mediului. Din lipsa tehnologiilor avansate de
utilizare a deşeurilor petroliere solide şi semilichide, aceste deşeuri
reprezintă o problemă, care trebuie soluţionată de urgenţă în scopul
ameliorării stării mediului. Soluţionare urgentă necesită şi problemele
legate de deşeurile produselor petroliere formate în apele pluviale de
pe teritoriile întreprinderilor de transport auto, care nu dispun de
instalaţii de epurare cu captarea produselor petroliere sau nu asigură
exploatarea corectă a instalaţiilor existente. Lipsa evidenţei primare a
deşeurilor formate şi iresponsabilitatea agenţilor economici
condiţionează poluarea în continuare a mediului. Pentru ameliorarea
situaţiei s-a propus un set de măsuri pentru prevenirea şi reducerea
poluării mediului (pct. 24-26 din comp.XI). În perioada desfăşurării
activităţilor lor economice, agenţii economici sînt obligaţi să respecte
cerinţele legislaţiei în vigoare şi să asigure un mediu sănătos.
5. Deşeuri din industria de prelucrare a pieilor
(inclusiv cu conţinut de crom)
Industria de prelucrare a pieilor generează un spectru larg de
reziduuri specifice animalelor ale căror piei sînt prelucrate (ovine,
vite mari cornute, porcine) şi reactivilor utilizaţi în procesul
prelucrării.
Pentru a cunoaşte toate tipurile de deşeuri care se formează în
procesul de tăbăcire a pieilor este necesar să cunoşti întregul proces
tehnologic de prelucrare a pieilor.
Independent de natura pieilor prelucrate, procesul de tăbăcire
include următoarele etape principale: înmuierea, spălarea, tăierea şi
şlefuirea, descărnarea, degresarea, prelucrarea în pichel, spălarea
soluţiei de bază şi uscarea.
În procesul prelucrării pieilor de oaie prin metoda de pichel se
formează numai apele de înmuiere şi spălare a pieilor. Aceste ape în
principal conţin unele substanţe organice şi anorganice şi sînt
deversate în canalizare pentru a fi purificate la staţia de purificare
prin metoda biologică. Alte deşeuri toxice nu se mai formează.
Însă în multe cazuri pentru prelucrarea pieilor se utilizează unii
compuşi ai cromului, cum ar fi alaunul de crom şi potasiu, şi alte
substanţe - hexaflorosilicatul de sodiu (pentru prelucrarea pieilor de
vite mari cornute şi porcine).
În aceste cazuri deşeurile care conţin compuşii cromului şi ai
hexaflorosilicatului de sodiu trebuie acumulate separat şi transportate
ulterior la depozitele de păstrare a deşeurilor galvanice sau la unele
puncte de prelucrare a deşeurilor de crom.
Pentru valorificarea deşeurilor de crom (Cr+6) pot fi utilizate
metodele de purificare cu ozon prin iradierea cu raze ultraviolete şi
metodele biologice de purificare cu alge (indicate în pct. 27 al
comp.XI).
Regenerarea cromului după arderea deşeurilor de piele constă în
transformarea lui în soluţie şi separarea prin metoda schimbului de ioni.
6. Tuburi luminiscente uzate
În scopul excluderii poluării mediului cu mercur, care se conţine în
tuburile luminiscente, este necesară acumularea şi depozitarea lor
organizată. Actualmente sînt depozitate circa 235 mii bucăţi.
Pentru prelucrarea tuburilor luminiscente este necesară construirea
unei secţii de prelucrare a lor prin metoda termică sau utilizarea
metodei chimice, care deja se aplică la Tighina (pct.28 din comp.XI).
7. Acumulatoare, inclusiv bateriile uzate
Principalul pericol pentru mediul înconjurător îl prezintă
acumulatoarele şi bateriile uzate, deoarece conţin mari cantităţi de
metale toxice: plumb, nichel, cadmiu, zinc ş.a.
Valorificarea acestor deşeuri impune organizarea colectării lor
centralizate şi înfiinţarea unei secţii tehnologice, care ar permite în
faza iniţială a procesului extragerea mecanică a acestor metale grele în
scopul utilizării lor ulterioare în economia naţională (pct.29-31 din
comp.XI).
B. Deşeuri de producţie
1. Deşeuri din industria energetică (indiferentde capacitatea
sursei de producere şi tipulde combustibil utilizat)
Valorificarea acestor deşeuri ar permite nu numai excluderea
poluării mediului înconjurător, ci şi revalorificarea a peste 100 ha de
terenuri arabile şi reducerea extragerii materialelor de construcţie
(nisip, pietriş, prundiş etc.).
Prin compoziţie şi proprietăţile lor caracteristice, deşeurile sub
formă de cenuşă şi zgură de la centralele electrice cu termoficare se
raportă la grupul de materiale de construcţie "grele" din următoarele
considerente:
- conţinutul considerabil de combustibil în cenuşă din cauza
funcţionării CET în regim de manevrare;
- diapazonul larg de modificare a compoziţiei chimice a cenuşii;
- captarea umedă a cenuşii.
Deşeurile (cenuşa şi zgura) pot fi utilizate pentru:
- producerea articolelor turnate din zgură;
- producerea şi extragerea ferosiliciului;
- producerea betonului de zgură;
- utilizarea zgurei şi cenuşii pentru obţinerea microsferelor;
- obţinerea zgurei pure;
- producerea articolelor şi blocurilor de zgură;
- producerea cărămizii;
- producerea materialelor vîscoase.
Pentru valorificarea deşeurilor de la CET este necesar să se
preconizeze proiectarea şi crearea unei secţii de turnare a articolelor
de piatră din zgură (în scopuri de experimentare industrială) cu o
capacitate de 20 mii t/an. Conform particularităţilor tehnologice de
producere, articolele din zgură se împart în 4 grupuri:
1) plăci. Linia tehnologică cu productivitatea de 4 miit/an va
permite producerea plăcilor rezistente la acţiunea chimică, destinate
pentru pardoseala clădirilor industriale şi a încăperilor pentru
creşterea bovinelor, plăci rezistente la uzură (pentru trotuare,
poduri), piatră pentru bordură, plăci pentru căptuşirea clădirilor.
Principalele proprietăţi fizico-tehnice sînt: densitatea - 2,8-3,1 t/m3,
limita rezistenţei la compresiune - 200-450 MPa, limita rezistenţei la
fricţiune - 20-40 MPa, coeficientul de măcinare - 0,05 g/cm2, rezistenţa
la acţiunea acizilor - 20% HCl şi H2SO4 concentrat;
2) blocuri poroase (pentru zidărie şi termoizolare). Se prevede
construirea a 2 linii tehnologice cu o productivitate de 700 mii t/an
fiecare. Blocurile vor avea densitatea g=0,7 - 1,0 t/m3, lăţimea - 200
mm, lungimea - 600 mm. Limita rezistenţei la compresiune: pentru
blocurile de zidărie - 10-20 MPa, pentru izolare tehnică - 2-5 MPa.
3) plăci pentru căptuşire (feţuire, placare). Se prevede executarea
plăcilor din sticlă colorată (verde, brună) de mărimile 18x8 mm conform
tehnologiilor de tip "Morblit". Densitatea g=3,0 t/m3; productivitatea -
150 mii m2/an;
4) articole profilate pentru reparaţie şi elementele rectilinii şi
ale coturilor ţevilor, turnarea masei topite în pereţii dubli ai ţevilor
(ţevi Venturi), protecţia pereţilor metalici contra coroziunii prin
sudare şi răcire. Productivitatea - 1000 t/an. Articolele au o structură
compactă. Densitatea - 3,0-3,1 t/m3; limita rezistenţei la compresiune -
pînă la 250 MPa, limita rezistenţei la fricţiune - pînă la 20 MPa,
coeficientul de măcinare - pînă la 0,1- 0,03 g/m2.
Deşeurile de zgură pot fi utilizate şi pentru producerea blocurilor
de zgură pe baza cimentului portland şi a varietăţilor lui sau a
ghipsului, precum şi la producerea cărămizii după tehnologia producerii
cărămizii din silicat.
Unii autori propun utilizarea cenuşii în calitate de îngrăşămînt
(datorită faptului că ea conţine calciu) îndeosebi a cenuşii din cărbune
brun care conţine şi multe microelemente - P, Cu, Zn, Mn ş.a.
În Japonia cenuşa de la CET se utilizează în calitate de umplutură
uşoară în industrie.
În Danemarca prima tehnologie de preparare a cimentului cu
utilizarea cenuşii a fost elaborată în anii 1970. Pentru prepararea
cimentului Clincher se utilizau 10% din cenuşă. In 1988 a fost
construită o nouă instalaţie de preparare a cimentului ce utilizează
deja 24% de cenuşă. Cenuşa se mai utilizează şi pentru obţinerea
cărămizilor Clincher.
Cenuşa formată la arderea cărbunilor din Karaganda şi Ekibastuz, pe
baza cimenturilor bazice poate fi utilizată la obţinerea articolelor cu
duritatea mecanică 20-50 MPa. În SUA cenuşa volatilă se utilizează
pentru obţinerea diverselor mărci de ciment şi îndeosebi a umpluturii
ceramice cu diverse proprietăţi de protecţie. Cenuşa reprezintă
microsfere ceramice care conţin 57,7% SiO2, 29,6% Al2O3, 34% Fe2O3, 2,4%
K2O şi cantităţi neînsemnate de alţi oxizi. Cenuşa poate substitui
umpluturile de tipul CaCO3, SiO2, talcului şi lutului.
Utilizînd cenuşa volatilă de la CET, Institutul de cercetări în
domeniul energeticii pentru organizarea producerii alternative a
materialelor de construcţie din SUA a obţinut un beton celular compus
din 70-75% de cenuşă volatilă amestecată cu var, ciment portland şi
pudră de aluminiu. La interacţiunea chimică cu alte componente pudra de
aluminiu formează un număr mare de bule de gaz. După încheierea
procesului de dilatare, masa de material este tăiată în blocuri şi
prelucrată cu vapori sub presiune în autoclavă. Ca rezultat se formează
un material uşor şi rezistent la acţiunea apei, care se prelucrează ca
şi lemnul şi poate substitui betonul obişnuit. A fost construită o
instalaţie pentru producerea a 90 blocuri pe zi.
A doua direcţie de utilizare a cenuşii constă în obţinerea
îngrăşămintelor din amestecul de cenuşă volatilă cu şlamurile
scruberilor de la CET.
Unii autori consideră că cenuşa înlăturată în formă uscată este
deşeu rezultat de la producerea energiei la CET, iar cenuşa înlăturată
prin hidroevacuare nu este deşeu şi se utilizează integral în
construcţii. Ghipsul, care se formează la instalaţiile de desulfurizare
unde se foloseşte laptele de var, de asemenea se utilizează cu succes în
construcţii. Cenuşa conţine oxizi ai multor metale (siliciul, calciul,
fierul, aluminiul etc.), însă metalele grele (nichelul, mercurul,
taliul) se conţin în cantităţi mici şi în rare cazuri pot prezenta
pericol.
În prezent sînt efectuate cercetări experimentale pentru elaborarea
tehnologiei de extragere a vanadiului din deşeurile constituite la CET
(CET-1, CET-2, CET-Bălţi) la consumarea păcurii.
Pentru urgentarea soluţionării problemei privind lichidarea
deşeurilor ce conţin vanadiu sînt necesare alocări centralizate către
CET-1, CET-2, CET-Bălţi (unde se formează şi sînt depozitate aceste
deşeuri), în bază de contract, de surse financiare suplimentare, care ar
permite elaborarea pe parcursul a 18 - 20 luni a tehnologiei de nimicire
a acestor deşeuri şi utilizarea în economia naţională a vanadiului
extras din ele (pct. 32 - 33 din comp.XI).
2. Deşeuri ale întreprinderilor industriei alimentare
şi industriei morăritului
La întreprinderile industriei alimentare se adună mari cantităţi de
deşeuri (seminţe de legume, de struguri, sîmburi de fructe). Au fost
elaborate tehnologii de extracţie a uleiurilor şi glicozidelor din
aceste deşeuri, precum şi de fabricare a cărbunelui activat din seminţe
de struguri şi sîmburi de fructe (pct. 35 - 36 din comp.XI).
3. Deşeuri provenite din sectorul zootehnic
O problemă extrem de importantă pentru ţara noastră este poluarea
solului din localităţi cu diferite deşeuri organice, resturi de furaje,
dejecţii animaliere etc. În urma putrefacţiei şi mineralizării, azotul
organic din aceste deşeuri se transformă în nitraţi. Conform datelor
Inspectoratului Ecologic de Stat, la 1 ianuarie 1999 din cele 98 de
complexe zootehnice funcţionau doar 58, la care s-au acumulat 6,652 mil.
m3 dejecţii animaliere depozitate în 787 acumulări.
Continuă poluarea apelor subterane prin infiltrarea apelor uzate din
colectoarele neimpermeabilizate. În pofida cerinţelor autorităţilor de
mediu, nici la unul din complexele zootehnice nu au fost organizate
observări privind impactul apelor uzate asupra orizontului acvifer
subteran.
Totodată, generarea adecvată a deşeurilor în zootehnie ar permite
utilizarea lor în calitate de îngrăşăminte organice, îmbunătăţind
calitatea solului şi asigurînd, concomitent, salubrizarea mediului (pct.
37 din comp.XI).
4. Deşeuri de la întreprinderile şi organizaţiile de extracţie
Resursele minerale ale Republicii Moldova sînt reprezentate de roci
carbonatice, argile şi siliciose, nisipuri, prundiş, granite şi gresie.
La diferite întreprinderi extragerea materiei prime minerale
constituie de la 30 la 90% (la minele pentru dobîndirea blocurilor de
piatră - 30% şi la carierele de extragere a pietrei brute - pînă la 90%).
Extracţia este însoţită de formarea a 25-35 % de deşeuri de
producţie, iar în dependenţă de starea masivului de roci - pînă la 45%.
Pe parcursul anului 1997 s-au format 475.000 m3 de deşeuri, iar de la
începutul activităţii întreprinderilor miniere s-au acumulat circa 5,17
mil. m3 de deşeuri de la fărîmiţarea pietrei şi 1,2 mil. m3 de la
tăierea pietrei. Suprafaţa terenurilor ocupate de cariere şi mine este
de 2969 ha, dintre care 1318 ha se află în stare de exploatare, iar
428,7 ha au fost scoase din circuit şi comportă recultivarea.
La momentul actual aceste deşeuri se utilizează în cantităţi mici
din cauza preţului de cost mare.
Măsurile necesare pentru soluţionarea problemei în cauză sînt expuse
în pct. 39-41 din comp. XI.
5. Deşeuri spitaliceşti
Instituţiile medicale produc diverse deşeuri constituite din resturi
alimentare, deşeuri de medicamente (pastile, pulberi, reagenţi),
antigen-teste de laborator, dezinfectanţi, detergenţi, deşeuri biologice
(medii de cultură, materiale biochimice, imunologice, substraturi
biologice (sînge, seruri, ţesuturi organice), deşeuri menajere.
Conform evaluărilor preliminare, în staţionare se formează circa 43
tone de reziduuri pe zi. Decontaminarea biosubstraturilor se efectuează
la locul de lucru în fiecare caz. O problemă aparte o constituie
deşeurile de instrumente medicale (seringi getabile, tuburi pentru
diagnostică medicală, pentru transfuzii etc.) fabricate din mase
plastice care, conform cerinţelor igienice, trebuie să fie incinerate
împreună cu deşeurile biologice în cuptoare cu ardere completă. Din
lipsa unor cuptoare speciale în majoritatea localităţilor aceste deşeuri
se acumulează la un loc cu deşeurile menajere. Proiectul construcţiei
unui crematoriu central pentru deşeurile formate la instituţiile
medicale din municipiul Chişinău nu se realizează din lipsa fondurilor.
Măsurile de perspectivă pentru ameliorarea situaţiei sanitaro-
ecologice au fost incluse în pct. 41-45 din comp.XI.
C. Deşeuri menajere
Tipuri de deşeuri urbane solide
Deşeurile urbane solide tipice au următoarele componente: sticlă,
hîrtie, plastic, cauciuc, metale feroase şi neferoase, cartoane
multimaterial, substanţe organice, aparatură de uz casnic, aparatură
electronică şi deşeuri chimice menajere. Fiecare categorie poate fi
subîmpărţită în diferite subgrupe sau tipuri după cum urmează:
sticlă: în fluxul deşeurilor menajere poate proveni din geamuri
sparte, dar mai frecvent din borcane (de gem, cafea etc.) şi din
recipiente pentru băuturi (reutilizabile sau de unică folosinţă);
hîrtie: ambalaje, ziare, corespondenţă, hîrtie de birou. Hîrtia de
ziar este în mod tradiţional reciclată în carton sau tot în hîrtie.
Hîrtia de birou este adesea reciclată în hîrtie de mătase, hîrtie
igienică, şerveţele de hîrtie şi hîrtie pentru scris;
metale feroase: fier, oţel;
metale grele: plumb, cadmiu, crom, cobalt, mercur. Ele pot fi găsite
chiar sub formă de ambalaje sau în substanţele colorante. De exemplu,
cadmiul este folosit pentru a obţine culoarea galbenă, iar cobaltul
pentru culoarea albastră;
metale neferoase: aluminiu, staniu (cositor), cupru, nichel, alamă.
Produsele din aluminiu, cum ar fi containerele pentru băuturi, sînt
extrem de energofage (producrea lor se realizează cu consumuri foarte
mari de energie). Pentru economisirea energiei şi protecţia mediului,
precum şi alte scopuri trebuie utilizat aluminiul reciclat. Însă din
moment ce există alternative ecologice, ar fi mult mai indicat să nu se
producă deloc cutii din aluminiu;
carton multimaterial: cutii de carton pentru sucuri şi lapte produse
de companiile Tetra Pak, Combibloc şi Europak. Sînt utilizate în unele
ţări şi pentru ambalarea vinului, a hranei gata preparate pentru sugari
şi a condimentelor;
bunuri de uz casnic: frigidere, maşini de spălat, aparate pentru
bucătărie, cuptoare cu microunde, echipamente electronice;
deşeuri chimice menajere: vopsea, soluţii pentru curăţat,
detergenţi, acumulatoare pentru automobile sau baterii pentru
echipamente electrice, uleiuri pentru automobile;
cauciuc/anvelope: cauciucul uzat se găseşte sub formă de
protectori/amortizoare pentru vehicule, tălpi pentru încălţăminte, în
umplutura pentru pavajele cu asfalt, în materialul izolator pentru
conducte şi poate fi utilizat la fabricarea de ţevi pentru irigare;
substanţe organice: deşeuri din curţi, lemn, frunze, alimente. În
Europa compostarea deşeurilor provenite din curţi şi cele de alimente
constituie o strategie obişnuită de management al deşeurilor. Compostul
ameliorează solul, intensifică creşterea plantelor, facilitează drenajul
apei, inhibă germinaţia buruienilor, previne eroziunea solului cu pînă
la 20% şi minimizează folosirea de fertilizatori chimici. Compostarea
aerobă este larg folosită în Europa, unde în prezent funcţionează peste
400 de programe de composting urban;
plastic:
polipropilenă (PP): ponderea polipropilenei recuperate provine din
carcasele bateriilor (acumulatoarelor) pentru vehicule, din care 40%
este reciclată în carcase noi pentru astfel de baterii. PP se mai
foloseşte frecvent pentru izolaţii termice;
polietilenă (PE): este folosită la producerea de pungi şi găleţi de
plastic, jucării şi folie pentru uz agricol (pentru sere). Utilizatorii
primari ai polietilenei reciclate sînt fabricanţii de folie, lăzi şi
recipiente. Polietilena reciclată se utilizează din ce în ce mai mult de
obicei în amestec cu răşini polietilenice noi sau este stratificată
între straturile de bază;
policlorură de vinil (PVC), cunoscută sub denumirea de vinil, este
una din cele mai toxice mase plastice produse şi trebuie să fie evitată
procurarea unor anumite articole ce o conţin, pentru a minimiza fluxul
acestui deşeu. Piaţa de desfacere a răşinilor provenite din reciclarea
PVC este foarte mică. PVC se conţine în capacele sticlelor pentru
băuturi minerale (carbogazoase), cărţile de credit, jucării, discuri,
perdelele pentru cabine de duş, conducte şi în cutiile pentru margarină;
polistiren (PS): este folosit pentru producerea paharelor din
sfirospumă şi materialelor de ambalat;
tereftalat de polietilenă (PET): se conţine în recipientele pentru
sifon/băuturi carbogazoase. Reciclarea plasticului este o metodă relativ
recentă, dar din ce în ce mai utilizată, avînd în vedere creşterea
ofertei ei pe piaţa de produse din plastic reciclat, în umpluturi pentru
covoare, frînghii, ţesături, amortizoare pentru autoturisme şi spaţii de
parcare, pensule pentru vopsit;
polietilenă de înaltă densitate (HDPE): se poate conţine în vasele
pentru produsele alimentare şi este reciclată în conducte de canalizare,
conuri pentru bararea traficului rutier, ghivece, în suporturile
recipientelor pentru apă carbogazoasă şi în navetele pentru sticle de
lapte;
polietilenă de joasă densitate (LPDE): se conţine în cea mai mare
parte a maselor plastice aruncate (mai mult decît oricare răşină
plastică) şi o găsim sub formă de pungi, pelicule foto, învelişuri
pentru alimente (folii), alte ambalaje, rigle şcolare. Peliculele foto
şi ambalajele sînt fabricate de asemenea din MDPE, PP, PS, PVC şi PET.
LDPE este reciclată în pungi (sacoşe) noi pentru magazinele alimentare
şi în diverse containere din plastic de uz alimentar sau nealimentar;
policarbonat (PC): se aplică în industria constructoare de
automobile, de echipamente electronice şi în cea a materialelor de
construcţie. Este reciclat într-un mod special în produse similare (de
obicei în proporţie de 10:90 răşini noi - răşini reciclate).
Multe dintre aceste materiale se află printre componentele
ambalajelor produse din deşeurile menajere. Există trei categorii de
ambalaje: pentru consumator, pentru etalare (prezentare) şi pentru
transportare. Ambalajul pentru consumator este ambalajul principal
(primul strat). Ambalajul pentru etalare (prezentare) este al doilea
strat şi este folosit pentru a expune produsele pe rafturi. Ambalajul
terţiar este cel folosit pentru transportare. De exemplu, ambalajul
primar al pastei de dinţi constă din tubul său de plastic, ambalajul
secundar (de etalare) este cutia de carton în care este livrată şi pe
care consumătorul o vede pe raft, iar stratul terţiar este paletul de
lemn (cutia) sau folia de plastic folosită pentru a transporta 100 de
bucăţi de la fabrică la magazin. Ar putea să existe şi o a patra
categorie de ambalaje, despre care se discută acum.
Resturile rezultate de la menajul propriu-zis, adică de la
prepararea hranei, la care se mai adaugă şi o cantitate însemnată de
materiale provenite din ambalajele alimentelor şi chiar o serie de
obiecte de uz casnic sau personal deteriorate nu mai sînt nişte gunoaie
de aruncat, ci o adevărată resursă secundară de materie primă şi de
materiale refolosibile.
Literatura de specialitate denumeşte reziduuri menajere cele care
rezultă în mod obişnuit din activitatea casnică, resturile provenite din
magazine, hoteluri, unităţile de alimentaţie publică, instituţiile de
învăţămînt şi alte instituţii publice, precum şi cele de aceeaşi
categorie provenite din întreprinderile industriale, ateliere,
organizaţii cooperatiste şi obşteşti în care activitatea sau prezenţa
oamenilor poate produce reziduuri cu compoziţie similară celor din
gospodării.
La deşeurile menajere se raportă:
- deşeurile biologice (produse alimentare)
- deşeurile de hîrtie
- deşeurile de sticlă
- deşeurile textile
- deşeurile de mase plastice etc.
Un rol important în poluarea mediului înconjurător îl au şi
deşeurile menajere care, de obicei, se depozitează la gunoişti. La
momentul actual în Republica Moldova din cele 1781 puncte de depozitare
a deşeurilor doar 331 corespund cerinţelor. Suprafaţa totală a
terenurilor de depozitare a deşeurilor constituie 1144 ha, unde sînt
stocate cca 29,4 mil.m3 de deşeuri.
1. Deşeuri biologice
Existenţa unei cantităţi enorme de deşeuri menajere impune
valorificarea lor. În acest scop este necesară colectarea lor selectivă.
De obicei, aceste reziduuri reprezintă rămăşiţe de pîine, coji de
cartofi, varză, morcovi, diverse crupe şi alte produse alimentare, care
au un conţinut bogat în proteine, glucide, amidon etc. Valorificarea lor
poate fi efectuată pe două căi. În stare proaspătă ele pot fi utilizate
în calitate de hrană pentru animale. În cazurile cînd nu sînt proaspete,
ele sînt supuse tratării termice la temperaturi mai mari de 100 oC
pentru a le steriliza şi a obţine produse folosite ulterior ca hrană
pentru animale. Alte deşeuri biologice, cum sînt ştiuleţii de porumb,
trebuie prelucraţi conform tehnologiei pentru obţinerea hranei combinate
pentru animale, care include mărunţirea lor şi fermentarea.
Sînt deşeuri biologice şi frunzele, precum şi diversele rămăşiţe
rezultate de la curăţirea copacilor şi viilor, care pot fi prelucrate
pentru obţinerea compostului (după o mărunţire specială) în rezultatul
fermentării aerobice.
2. Deşeuri de hîrtie
Pe plan mondial, inclusiv în Republica Moldova, se produce o mare
risipă de hîrtie, care sporeşte cu fiece an. Dintr-un raport întocmit de
"Worldwatch Institute" rezultă că sînt reciclate numai 25% din
cantităţile de hîrtie existente pe întreg globul. Reciclînd jumătate din
hîrtia folosită astăzi în lume, se va acoperi aproape 75% din necesarul
de hîrtie nouă, salvînd în acelaşi timp 10 mil. ha de pădure folosită la
producerea hîrtiei.
O tonă de hîrtie recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză, 4m3 de
masă lemnoasă, 800 kWt energie electrică şi 250 kg combustibil
convenţional.
La momentul actual pe suprafaţa pămîntului sînt 4 mld.ha de pădure
şi în fiecare an exploatările de masă lemnoasă se fac pe o suprafaţă de
24 mil.ha (pentru comparaţie, aproximativ suprafaţă teritorială a
României.)
Conform unor date, în oraşele mari cantitatea de hîrtie în deşeurile
menajere constituie 2,80-3% din masa lor totală. Luînd în considerare că
anual la fiecare locuitor revin cîte 400 kg deşeuri menajere, dintre
care 3% constituie hîrtia, populaţia de cca 63600 locuitori ai
mun.Chişinău aruncă anual 8400 tone de hîrtie. Datele obţinute ne
demonstrează avantajele revalorificării hîrtiei. După modul de
întrebuinţare, materialele refolosibile din hîrtie sînt cuprinse în două
mari grupuri:
a) materiale refolosibile din hîrtie şi carton, destinate producerii
pastei pentru utilizarea ca materie primă la fabricarea hîrtiei,
cartoanelor şi cartonului cu suport bituminat. Materialele refolosibile
din acest grup sînt constituite din hîrtie, cartoane folosite (colectate
de la populaţie şi de la unităţile comerciale şi industriale, de stat şi
particulare), precum şi din resturile tehnologice rezultate de la
activităţile de confecţii şi imprimare a hîrtiei şi cartonului;
b) materiale refolosibile din hîrtie şi carton rezultate de la
finisarea şi prelucrarea hîrtiei şi cartoanelor destinate a fi utilizate
ca atare sau cu mici prelucrări în vederea înlocuirii materialelor noi.
Deşeurile de hîrtie trebuie aşezate în baloturi cu masa de 50-200
kg, care se vor transporta la fabrica de carton din Dobruja sau la o
altă întreprindere de prelucrare a deşeurilor de hîrtie.
3. Deşeuri de sticlă
Revalorificarea deşeurilor de sticlă are o mare importanţă
economică. Luînd în considerare că în deşeurile menajere conţinutul de
sticlă reprezintă cca 1,98%, numai în Chişinău pot fi colectate anual
7722 tone de sticlă.
Fabricile de sticlă folosesc cioburile din sticlă ca materie primă
denumită material de adăugare în procesul tehnologic în proporţie de
15-20%, iar în ultimul timp chiar pînă la 100%. Sticla este unul dintre
cele mai energofage materiale, întrucît în procesul de fabricare se
consumă în proporţii considerabile soda, precum şi importante cantităţi
de gaz metan.
Cu o tonă de deşeuri de sticlă se pot economisi 630 kg nisip
cuarţos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar (excavarea, transportul,
purificarea, prelucrarea cărora comportă mari cheltuieli de energie),
180 kg sodă calcinată şi 700 m3 de gaz metan.
Pentru valorificare deşeurile de sticlă sînt colectate sub formă de
cioburi provenite de la producerea sticlei (la întreprinderile de
sticlă), de la întreprinderile de producere a medicamentelor,
cosmeticelor, produselor alimentare, de la centrele de recepţionare a
sticlelor şi borcanelor sau de la centrele de valorificare şi recuperare
a materialelor refolosibile, de la unităţile de alimentaţie publică şi
alte instituţii sau direct de la populaţie.
Colectarea deşeurilor de sticlă este necesar să se efectueze
selectiv, după culori, clasificîndu-se conform următoarelor clase şi
culori:
cioburi de sticlă străvezie;
cioburi de sticlă semistrăvezie;
cioburi de sticlă colorată.
Colectarea deşeurilor de sticlă se efectuează în containere
speciale. Cioburile de sticlă se sortează şi se transportă pe categorii
direct la fabricile de sticlă, specificîndu-se tipul sticlei, cantitatea
impurităţilor şi corpurilor străine. Responsabile de crearea condiţiilor
necesare pentru colectarea deşeurilor de sticlă şi transportul lor sînt
serviciile respective ale primăriilor, consiliilor judeţene etc.
Prelucrarea deşeurilor de sticlă la fabrici se efectuează conform
tehnologiilor existente.
4. Deşeuri textile
Colectarea deşeurilor textile este la fel de importantă ca şi a
celorlalte materiale refolosibile, fiind însă mult mai costisitoare, mai
ales în cazul colectării lor de la populaţie, deoarece trebuie să se
facă separat, nu numai pe tipuri de materiale (lînă, bumbac, mătase
etc.) ci şi pe grupuri de culori (deschise, medii, închise).
Prin materiale textile refolosibile se înţeleg produsele ţesute sau
neţesute, tricotate, din orice materie primă textilă, scoase din uz,
provenite din gospodării individuale, unităţi militare, spitale,
internate etc., folosite în industrie şi în alte domenii. După
compoziţia lor fibroasă, materialele textile refolosibile se clasifică
în următoarele grupuri:
a) din lînă şi tip lînă;
b) din bumbac şi tip bumbac;
c) din fibre liberiene şi tip liberiene;
d) din mătase şi tip mătase;
e) din fibre sintetice 100%;
f) cu uzură mare din diverse amestecuri fibroase.
Deşeurile textile se colectează în funcţie de:
- categoria materialului colectat;
- tipul materialului refolosibil;
- culoare;
- dimensiuni (cînd este cazul).
Înainte sau după recepţionare, materialele textile refolosibile
trebuie să fie sortate şi predate pe culori sau grupuri de culori.
Prin grupuri de culori se înţeleg:
- culorile deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
- culorile medii: roşu, albastru, verde, haki;
- culorile închise: maro, bleu marin, violet, negru.
Materialele textile refolosibile ce reprezintă confecţii cu
căptuşeală şi vatelină, destinate valorificării în industria textilă,
este necesar să fie sortate şi predate separîndu-se în prealabil
căptuşelile şi vatelină de ţesăturile de faţă.
Materialele textile refolosibile nu trebuie să conţină impurităţi,
şi anume:
- bucăţi de ţesătură putredă, mucegăită, mîncată de molii sau
rozătoare;
- corpuri străine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticlă);
- materiale care, în contact cu apa, se întăresc (var, ciment, ghips
etc.);
- urme de ulei, ceară, bitum, vopsea etc., care nu se elimină la
spălat.
Deşeurile textile refolosibile se colectează cu/sau fără nasturi,
catarame, capse, fermoare etc. Umiditatea maximă admisă la predarea
materialelor textile refolosibile va fi de:
- 15% pentru materialele din lînă şi tip lînă;
- 8% pentru materialele din bumbac şi tip bumbac;
- 16% pentru materialele din fibre liberiene şi tip liberiene;
- 10% pentru materialele din mătase şi tip mătase;
- 5% pentru materialele din fibre sintetice 100%;
- 10% pentru materialele cu uzură mare din diverse amestecuri
fibroase.
Anterior ambalării, toate deşeurile textile refolosibile se
dezinfectează. Ambalarea lor se face pe grupuri, categorii şi culori în
baloturi bine presate cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu sîrmă,
asigurîndu-se integritatea conţinutului lor.
Depozitarea deşeurilor textile se face în magazii curate, aerisite,
uscate şi inaccesibile rozătoarelor. Baloturile se transportă la
întreprinderile de prelucrare cu mijloace de transport acoperite.
Responsabili pentru colectarea deşeurilor textile sînt serviciile
corespunzătoare ale primăriilor.
5. Deşeuri de mase plastice
Colectarea şi recuperarea maselor plastice are avantaje de ordin
atît economic, cît şi ecologic. Într-un volum de 2m3 de deşeuri menajere
se conţin în medie 4 kg resturi de polietilenă. O tonă de polietilenă
recuperată economiseşte cca 8 t de petrol.
Recuperarea maselor plastice prezintă dificultăţi mai ales la
sortarea lor, în funcţie de densitate, pe categorii. Nici tehnologiile
de valorificare nu sînt perfecte, obţinîndu-se produse de calitate
inferioară celor fabricate direct din materii prime. În privinţa
poluării, problema constă nu numai în faptul că ea se intensifică, ci în
aceea că se manifestă permanent, deoarece, spre deosebire de alte
materiale, majoritatea maselor plastice nu se autodistrug cu trecerea
timpului, iar la înhumarea lor la gunoişti se descompun timp de 80-100
ani.
Tipurile de deşeuri refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă
densitate, care urmează a fi colectate:
a) ambalaje ale produselor textile, produselor alimentare,
produselor chimice, care nu sînt toxice şi se dizolvă în apă, şi folii
nesupuse radiaţiei;
b) folii din polietilenă groasă şi de înaltă densitate de la sere şi
solarii care au fost expuse radiaţiilor solare;
c) folii, saci, pungi, huse, sacoşe fabricate din materiale
recuperate marcate sau colorate în mod specific.
Sînt produse de polietilenă de înaltă densitate:
a) navetele compartimentate şi necompartimentate din polietilenă de
înaltă densitate;
b) butoaiele, canistrele, flacoanele, buteliile din polietilenă de
înaltă densitate;
c) materialele refolosibile din polietilenă de înaltă densitate,
rezultate de la fabricarea calapoadelor, sau alte produse din
polietilenă de înaltă densitate.
Ambalajele care au fost în contact cu produse toxice se recuperează
numai de către unităţile producătoare de specialitate.
Deşeurile plastice refolosibile de joasă şi înaltă densitate nu
trebuie să conţină piatră, lemn, hîrtie, cîrpe, paie, nisip şi corpuri
metalice. Materialele refolosibile se spală cu apă sau soluţii chimice.
Transportarea acestor deşeuri la punctele de recepţie se efectuează pe
categorii. Deşeurile cu gabarit mare sînt tăiate în bucăţi, măcinate sau
granulate.
La întreprinderile de prelucrare reziduurile plastice sînt
mărunţite, granulate şi utilizate din nou ca materie primă. Deşeurile
din mase plastice pot fi utilizate prin diverse metode. Ele pot fi
incinerate. În acest caz în mediul înconjurător se degajă produse
gazoase nocive. Pentru purificarea gazelor de ardere a acestor substanţe
sînt necesare instalaţii de purificare.
Altă metodă de prelucrare a deşeurilor din mase plastice constă în
prelucrarea lor prin piroliză, creching, hidrocreching etc. În acest caz
polimerii încălziţi pînă la temperaturi înalte se descompun în compuşi
cu masa moleculară mică (diverse gaze, uleiuri, bitumuri). Această
metodă se utilizează în Japonia, Germania, Italia.
Un procedeu de utilizare a acestor deşeuri constă în mărunţirea şi
granularea lor cu utilizarea ulterioară ca umpluturi uşoare sau ca
materie primă.
Pentru valorificarea deşeurilor este necesară procurarea unei
instalaţii de mărunţire şi granulare a lor. Ulterior, în formă
granulată, ele pot fi comercializate pentru a fi utilizate ca materie
primă, pentru producerea maselor plastice, ca umplutură uşoară.
Măsurile necesare pentru soluţionarea problemelor în domeniul
gestionării deşeurilor menajere sînt expuse înpct. 46-49 din comp.XI.
D. Deşeurile rezultate la tratarea şi epurarea apelor
Sursele principale de producere a deşeurilor sînt:
staţiile de tratare a apei potabile;
staţiile de epurare a apelor menajere şi industriale;
staţiile de epurare a apelor meteorice şi a apelor de la spălarea
automobilelor.
Actualmente în Republica Moldova la staţiile de tratare a apei
potabile se acumulează anual peste 20 mii tone de nămoluri. Din lipsa
instalaţiilor de epurare a apelor provenite de la spălarea filtrelor şi
a utilajului de deshidratare a nămolului nu se duce evidenţa nămolului
format de fiecare întreprindere, nu sînt condiţii pentru depozitarea şi
utilizarea lui. Deshidratarea nămolului în cele mai bune cazuri are loc
în condiţii naturale în bazine acumulatoare cu depozitarea ulterioară la
rampele de gunoi. La aceste întreprinderi apele de la spălarea filtrelor
nu se utilizează, fapt care vine în contrazicere cu cerinţele actelor
normative şi legislative în vigoare. Nu este soluţionată problema
deşeurilor lichide provenite de la staţiile de epurare a apelor
reziduale industriale şi meteorice.
În prezent instalaţiile comunale de epurare a apelor uzate au o
capacitate de 664 mii m3/zi. Volumul sedimentului format în rezultatul
funcţionării acestor instalaţii constituie un milion m3/an. În
majoritatea cazurilor deshidratarea sedimentelor se produce la cîmpurile
de nămol cu o suprafaţă totală de circa 82 ha.
Sedimentele sînt deshidratate pînă la umiditatea de 75-80% timp de
10-20 zile. Dehelmintizarea nămolului se efectuează doar parţial
(50-60%).
Dezinfectarea sanitară, prezenţa macro- şi microelementelor necesare
pentru creşterea plantelor face posibilă utilizarea sedimentelor în
gospodăria urbană în calitate de îngrăşăminte organice. Sedimentele de
la instalaţiile de epurare a apelor meteorice actualmente nu sînt supuse
evidenţei. Lipsesc terenurile de deshidratare a lor, nu se ţine cont de
volumul şi metodele utilizării nămolului, inclusiv a celui poluat cu
tetraetilplumb.
În mun. Chişinău firma indiană "BAPL" a început construcţia unei
staţii de tratare a nămolului din instalaţiile comunale, însă din lipsa
asigurării financiare lucrările au fost sistate. S-au elaborat proiecte
pentru construcţia unor staţii de deshidratare mecanică a namolurilor în
mun. Bălţi, or. Orhei şi Ştefan Vodă, care vor soluţiona parţial această
problemă.
Ţinînd cont de cele expuse şi întru ameliorarea stării mediului în
republică, în programul de valorificare a deşeurilor sînt incluse măsuri
concrete (pct. 50-55 din comp.XI).
E. Organizarea şi implementarea managementului deşeurilor
În Europa Centrală şi de Est situaţia managementului deşeurilor de
producţie, menajere şi al celor provenite din ambalare diferă esenţial
de cea din Europa de Vest şi necesită să i se acorde o atenţie specială.
Dificultăţile constau în:
- acumularea continuă a deşeurilor de producţie;
- lipsa fondurilor pentru implementarea metodelor de valorificare;
- depozitarea nesancţionată a deşeurilor menajere;
- creşterea numărului de produse electronice de uz casnic, inclusiv
baterii aruncate;
- scăderea interesului pentru produsele durabile şi reparabile;
- atitudinea inconştientă a populaţiei faţă de problemele de mediu.
În scopul reducerii impactului negativ asupra mediului, cauzat de
creşterea volumelor de deşeuri, se consideră raţională implementarea
managementului deşeurilor, parte componentă a sistemului de management
ecologic.
Ierarhia măsurilor de prevenire a producerii deşeurilor şi de
gestionare a lor:
a) prevenirea generării deşeurilor prin interzicerea încorporării în
produse a materialelor periculoase şi fabricarea produselor durabile şi
reparabile;
b) minimizarea/reducerea generării deşeurilor prin reducerea
consumului de materiale periculoase la fabricarea articolelor, în cazul
cînd nu există alternative ecologice;
c) reutilizarea deşeurilor, care constă în utilizarea recipientelor
(ambalajelor) reîncărcabile;
d) reciclarea/utilizarea secundară prin reprocesarea deşeurilor în
calitate de materie primă secundară şi compostarea deşeurilor organice.
Important este să se creeze un circuit complet al deşeurilor
reciclabile - de la colectarea selectivă la instalaţiile de reciclare şi
pînă la consumator.
Există două tipuri de reciclare:
1) reciclarea postfabricaţie, care constă în colectarea resturilor
la întreprindere şi reintroducerea lor în procesul de fabricaţie;
2) reciclarea postconsumator, care constă în colectarea diferenţiată
a materialelor după ce consumatorul le-a folosit.
Atît depozitarea pe terenuri, cît şi incinerarea sînt practici
dăunătoare mediului şi foarte costisitoare, în timp ce alte opţiuni sînt
mult mai eficace din punct de vedere al costurilor şi creează locuri de
muncă. Prin prevenire, reducere, refolosire şi reciclare, fluxul
deşeurilor ar trebui în mod ideal să fie redus la un asemenea nivel,
încît să nu mai fie necesare spaţii de depozitare definitivă (rampe de
deşeuri) sau necesarul de astfel de spaţii să fie minim;
e) depozitarea controlată poate fi implementată numai atunci cînd
s-au întreprins măsuri de prevenire, reducere, refolosire şi reciclare a
deşeurilor;
f) incinerarea deşeurilor este incompatibilă cu reducerea,
refolosirea şi reciclarea, deoarece se bazează pe o cantitate stabilă de
deşeuri mixte. În urma incinerării rămine o cantitate considerabilă de
deşeuri ignifuge, care trebuie înlăturate.
F. Autorizarea unor activităţi de gestionare a deşeurilor
Anumite activităţi de gestionare a deşeurilor pot fi practicate
numai în baza licenţei (autorizaţiei) eliberate de autoritatea centrală
pentru mediu în modul stabilit Legea cu privire la licenţierea unor
genuri de activitate nr.322-XIV din 26 martie 1999 (Monitorul Oficial,
1999, nr. 62-64, art.290).
VI. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICEŞI TEHNOLOGICE
Pentru realizarea programului sînt necesare cercetări ştiinţifice în
domeniul gestionării deşeurilor în vederea elaborării unor procedee şi
tehnologii experimentale de valorificare sau lichidare a acestora.
Cercetările trebuie efectuate în fiecare caz concret pentru deşeul
respectiv, fiind investigate cu prioritate cele mai toxice.
După gradul de toxicitate şi pericol, pe care îl prezintă pentru
mediul înconjurător şi om, deşeurile pot fi clasate în felul următor:
galvanice, cianurice de la fabricile de vin, deşeurile de la CET ce
conţin metale grele, deşeurile formate la fabricile de prelucrare a
pieilor cu conţinut de crom şi alte substanţe toxice ca Na2SiF6.
Un pericol deosebit îl prezintă substanţele chimice neidentificate,
pesticidele inutilizabile şi interzise, deşeurile petroliere, tuburile
luminiscente etc.
Dacă pentru deşeurile cianurice a fost elaborată schema tehnologică
de prelucrare cu oxid de calciu, care urmează să fie implementată, iar
în ceea ce priveşte deşeurile galvanice au fost obţinute anumite
rezultate, în cazul deşeurilor chimice neidentificate şi pesticidelor
inutilizabile şi interzise este necesară iniţierea unor cercetări
minuţioase.
Pct. 66 din comp.XI al prezentului program prevede desfăşurarea
cercetărilor ştiinţifice în domeniul elaborării tehnologiilor de
valorificare şi lichidare a deşeurilor care urmează să fie realizate din
contul surselor financiare alocate de la bugetele de stat şi locale, al
Fondului ecologic şi al întreprinderilor generatoare de deşeuri toxice,
precum şi din contul fondurilor oferite de diverse proiecte şi granturi.
VII. INSTRUIREA PROFESIONALĂ
În temeiul articolului 30 al Legii privind protecţia mediului
înconjurător în programele de instruire ecologică ale universităţilor şi
colegiilor se vor introduce compartimente privind gestionarea
deşeurilor, vor fi întreprinse măsuri concrete pentru reciclarea
specialiştilor din cadrul Ministerului Mediului şi Amenajării
Teritoriului şi din autorităţile publice locale în domeniul
supravegherii şi monitorizării deşeurilor şi se va institui un sistem de
pregătire şi reciclare a specialiştilor în protecţia mediului, ce
activează în cadrul altor ministere, departamente, organizaţii, firme
etc.
VIII. EDUCAREA POPULAŢIEI
Avînd în vedere specificul perioadei actuale de dezvoltare
social-economică şi politică a Republicii Moldova, conştientizarea de
către opinia publică a necesităţii de a preveni dezastrul ecologic se
situează printre obiectivele de prim ordin. Criza ecologică ce a afectat
starea mediului şi sănătatea populaţiei poate fi depăşită doar prin
lichidarea analfabetismului ecologic.
În conformitate cu art. 34 şi 35 ale Constituţiei Republicii
Moldova, art.30 al Legii privind protecţia mediului înconjurător, precum
şi cu Convenţia cu privire la accesul publicului la informaţie şi
participarea la elaborarea şi aprobarea deciziilor de mediu (Aarhus,
Danemarca, 1998), se preconizează:
asigurarea, în conformitate cu restricţiile impuse prin actele
legislative şi normative naţionale, a accesului persoanelor fizice şi
asociaţiilor obşteşti, la cererea acestora, la informaţia privind starea
mediului în legătură cu activităţile desfăşurate în domeniul gestionării
deşeurilor;
informarea publicului despre iniţierea proceselor de elaborare a
legilor, regulamentelor şi altor acte normative ce ţin de gestionarea
deşeurilor, formarea echipelor de lucru cu includerea în componenţa lor
a reprezentanţilor publicului.
IX. COOPERAREA INTERNAŢIONALĂŞI ATRAGEREA ASISTENŢEI TEHNICE
ŞI INVESTIŢIONALE
Date fiind dificultăţile economice cu care se confruntă astăzi
Moldova, asistenţa tehnică şi investiţiile din străinătate au o
importanţă crucială pentru ea. În acest sens Ministerul Mediului şi
Amenajării Teritoriului depune eforturi pentru extinderea cooperării cu
statele lumii pe probleme de interes comun. În relaţiile internaţionale
se va pune accentul pe schimbul de experienţă în valorificarea
deşeurilor, precum şi pe asigurarea cadrului juridic respectiv. Vor fi
atrase, de asemenea, proiecte investiţionale şi asistenţa tehnică în
vederea implementării noilor tehnologii şi schimbului "know-how" în
domeniile vizate în prezentul program.
Actualmente se implementează următoarele proiecte:
Programul complex de gestionare a deşeurilor toxice în bazinul
rîului Prut (2540 mii EQU);
Proiectul-pilot de obţinere a biogazului în Moldova(2548 mii USD);
Proiectul PNUD "Pregătirea de către Moldova a primei sale Comunicări
Naţionale conform Angajamentelor în legătură cu Convenţia-Cadru cu
privire la Schimbarea Climei a Naţiunilor Unite" (325 mii USD);
Proiectul-pilot de implementere a tehnologiilor ecologic pure la
fabrica de zahăr din Drochia (500 mii);
Îmbunătăţirea procesului de prelucrare a deşeurilor în industria de
producere a vinurilor din Republica Moldova (315 mii EQU);
Crearea şi operaţionalizarea Registrului naţional al deşeurilor (100
mii USD).
X. MONITORINGUL ECOLOGIC
Pînă în prezent în Republica Moldova nu a existat un sistem de
monitoring al deşeurilor. Activităţile de supraveghere se efectuează de
Inspectoratul Ecologic de Stat şi Ministerul Sănătăţii. A fost elaborat
şi adoptat de către Guvern "Regulamentul sistemului de Monitoring
Ecologic integrat" (Monitorul Oficial, 1998, nr.111-113 art.22), în care
se stabilesc principiile şi modalităţile de monitorizare a stării, în
dinamică, şi a evoluţiei mediului şi componentelor acestuia, se prevede
acumularea, stocarea şi prelucrarea întregii informaţii privind
deşeurile şi se indică furnizorii de informaţii (responsabilii de
prezentarea ei).
Pentru crearea şi implementarea sistemului specializat de monitoring
al deşeurilor este necesară realizarea măsurilor indicate în pct. 70-73
din comp.XI.
XI. Măsurile de realizare a Programului naţional de
valorificare a deşeurilor de prodcţie şi menajere
------------------------------------------------------------------------
Nr.| Mărurile şi activităţile | Responsabil de | Termenele
d/o| preconizate | realizare | realizării
---|-------------------------------------|-----------------|------------
1 | 2 | 3 | 4
------------------------------------------------------------------------
1. Modificarea Legii privind protecţia Ministerul Mediu- 2000,
mediului înconjurător, Legii privind lui şi Amenajării trimestrul
deşeurile de protecţie şi menajere, Teritoriului IV
Legii cu privire la resursele mate-
riale secundare, Legii cu privire la
regimul substanţelor şi produselor
periculoase
2. Elaborarea ghidului "Mic ABC despre Ministerul Mediu- 2000
deşeuri" lui şi Amenajării trimestrul
Teritoriului, In- IV
spectoratul Eco-
logic de Stat
3. Întocmirea culegerii de definiţii Ministerul Mediu- 2000
ale noţiunilor specifice tehnologiei lui şi Amenajării trimestrul
privind producţia ecologic pură şi Teritoriului, De- III
securitatea ecologică partamentul Supra-
veghere Tehnică,
Standardizare şi
Metrologie, Insti-
tutul Naţional de
Ecologie
4. Introducerea ecotaxei pentru impor- Ministerul Agri- 2002
tul materiei prime cu conţinut de culturii şi In-
substanţe periculoase dustriei Prelucră-
toare, judeţele
5. Elaborarea proiectului de regulament Ministerul Mediu- 2002,
privind gestionarea deşeurilor lui şi Amenajării trimestrul
Teritoriului, In- III
stitutul Naţional
de Ecologie
6. Elaborarea actelor normative necesa- Ministerul Mediu- 2001,
re pentru implementarea convenţiei lui şi Amenajării trimestrul
de la Brusel, armonizarea legislaţi- Teritoriului, Mi- IV
ei în vigoare cu această Convenţie nisterul Sănătă-
ţii, Departamen-
tul controlului
vamal
7. Ajustarea legislaţiei naţionale din Ministerul Mediu- 2000-
domeniul gestionării deşeurilor la lui şi Amenajării 2005
la legislaţia Comunităţii Europene Teritoriului, In-
spectoratul Eco-
logic de Stat
8. Perfecţionarea mecanismului de rea- Ministerul Mediu- 2001,
lizare a măsurilor de stimulare eco- lui şi Amenajării trimestrul
nomică a activităţilor de utilizare Teritoriului, Mi- IV
şi prelucrare a deşeurilor nisterul Economi-
ei şi Reformelor
9. Elaborarea propunerilor privind con- Ministerul Mediu- 2001,
cretizarea modului de eliberare a lui şi Amenajării trimestrul
licenţelor pentru desfăşurarea acti- Teritoriului, Mi- II
vităţilor de colectare, utilizare şi nisterul Economi-
prelucrare a deşeurilor tehnice cu ei şi Reformelor
conţinut de matale feroase şi nefe-
roase
10. Perfecţionarea sistemului de colec- Ministerul Mediu- 2001,
tare a informaţiei privind gestiona- lui şi Amenajării trimestrul
rea deşeurilor Teritoriului, De- III
partamentul Ana-
lize Statistice
şi Sociologice
11. Elaborarea programelor teritoriale Autorităţile pub- 2001,
(locale) de gestionare a deşeurilor blice locale trimestrul
IV
12. Elaborarea programelor ramurale de Autorităţile pub- 2001,
gestionare a deşeurilor lice centrale de trimestrul
specialitate IV
13. Prevenirea formării deşeurilor şi- Ministerele, de- Perma-
sau micşorarea generării lor prin partamentele de nent
implementarea producţiilor ecologice specialitate, a-
pure genţii economici
14. Crearea centrelor de colectare sepa- Autorităţile ad- 2001-
rată a deşeurilor menajere şi a ce- ministraţiei pub- 2002
lor periculoase lice locale
15. Asigurarea respectării cerinţelor Autorităţile ad- Perma-
actelor legislative şi normative ministraţiei pub- nent
privind amplasarea, amenajarea şi lice locale
întreţinerea rampelor de depozitare
a deşeurilor
16. Elaborarea proiectului-model pentru Ministerul Mediu- 2001
amenajarea în localităţile rurale a lui şi Amenajării
rampelor de depozitare a deşeurilor Teritoriului
menajere solide
17. Implementarea tehnologiei de neutra- Ministerul Agri-
lizare a deşeurilor vinicole cu con- culturii şi Indus-
ţinut de ferocianură: triei Prelucrătoa-
re, întreprinderi-
le din ramură
etapa I - valorificarea a 30% Pînă în
din deşeuri 2002
etapa II - valorificarea a 60%
din deşeuri 2005
etapa III - valorificarea a 100%
din deşeuri 2010
18. Reutilizarea întreprinderilor vini- Ministerul Agri-
cole prin substituirea utilajului culturii şi Indus-
metalic cu utilaj fabricat din inox, triei Prelucrătoa-
sticlă, lemn în vederea diminuării re, întreprinderi-
generării deşeurilor cu conţinut de le din ramură
ferocianură:
etapa I - reutilizarea a 30% din Pînă în
fabricile de vin; 2002
etapa II - reutilizarea a 60%
din fabricile de vin; 2005
etapa III - reutilizarea a 100%
din fabricare de vin 2010
19. Implementarea tehnologiilor de uti- Ministerul Indus- 2002
lizare a deşeurilor galvanice la striei şi Energe-
producerea articolelor de construc- ticii
ţie
20. Perfecţionarea metodelor tehnologice Academia de Şti- 2001-
de prelucreare şi neutralizare a de- inţe a Republi- 2002
şeurilor galvanice cu întocmirea cii Moldova
recomandărilor de aplicare în prac-
tică
21. Implementarea tehnologiilor de pro- Ministerul Indus- 2002
ducere a fungicidelor-oxiclorură de triei şi Energe-
cupru în baza deşeurilor galvanice ticii
22. Concentrarea deşeurilor de pesticide Ministerul Agri- 2000-
interzise şi inutilizabile în 3-4 culturii şi In- 2002
depozite tipice existente în cadrul dustriei Prelu-
fiecărui judeţ crătoare, autori-
ţile administra-
ţiei publice lo-
cale
23. Solicitarea de la organizaţiile Co- Ministerul Indus- Începînd cu
munităţii Europene a unui grant pen- triei şi Comerţu- anul 2001
tru soluţionarea problemei distruge- lui, Ministerul
rii deşeurilor de pesticide Agriculturii şi
Industriei Prelu-
crătoare
24. Determinarea tehnologiilor de utili- Ministerul Tran- 2000-
re a deşeurilor petroliere sporturilor şi 2001
Comunicaţiilor,
S.A."Tirex-Petrol"
25. Organizarea activităţilor practice Agenţii economici Perma-
de utilozare a instalaţiilor de ti- respectiv nent
pul RSM-1,2 ale subdiviziunilor
"Moldtranselectro" pentru regenera-
rea uleiurilor de transformatoare
uzate
26. Stabilirea modului de comercializare Autorităţile ad- 2001
a lubrifianţilor şi uleiurilor numai ministraţiei pub-
de către agenţii economici care dis- lice locale
pun de capacităţi pentru colectarea
uleiurilor uzate, cu predarea lor
ulterioară spre utilizare
27. Organizarea valirificării deşeurilor Ministerul Indus- 2002
de crom (VI) prin utilizarea metode- triei şi Energe-
lor de purificare cu ozon prin ira- ticii
dierea cu raze ultraviolete sau a
metodei biologice de purificare cu
alge
28. Elborarea proiectului şi montarea în Primăria mun.Chi- 2001-
mun.Chişinău a unei instalaţii de şinău 2002
demercurizare a tuburilor luminis-
cente uzate
29. Introducerea în procedura de comer- Ministerul Econo- 2001,
cializare a acumulatoarelor a unui miei şi Reforme- trimestul
sistem de recepţionare celor uzate lor, Ministerul II
Industriei şi E-
nergeticii
30. Implementarea tehnologiei de extra- Ministerul Tran- 2002
gere a plumbului metalic din acumu- sporturilor şi
latoarele uzate Comunicaţiilor,
Primăria mun.Chi-
şinău
31. Preconizarea de către agenţii econo- Agenţii economici 2001
mici, care se ocupă cu producerea
acumulatoarelor, a valorificării în
procesul tehnologic a acumulatoare-
lor uzate
32. Implementarea colectării de la ins- Ministerul Indus- 2001-
tituţiile preşcolare de învăţămînt triei şi Energe- 2002
mediu, superior şi din clădirile ad- ticii, Ministerul
ministrative a bateriilor uzate, se- Educaţiei şi Şti-
parat de deşeurile menajere inţei
33. Perfecţionarea şi implementarea teh- Cet, "TERMOCOM" 2002
nologiei de extragere a vanadiului
din deşeurile ce se formează la Cen-
tralele electrice cu termoficare
(CET) din Chişinău şi Bălţi
34. Utilizarea deşeurilor (cenuşii şi CET, uzinile de
zgurii) la producerea articolelor producere a arti-
turnate de zgură: colelor din beton
armat
etapa I - 30% din deşeuri; 2002
etapa II - 60% din deşeuri; 2005
etapa III - 100% din deşeuri 2010
35. Utilizarea şi prelucrarea deşeurilor Ministerul Agri- 2001
de mere pentru obţinerea pectinei culturii şi Indus-
triei Prelucrătoa-
re
36. Utilizarea şi prelucrarea simburilor Ministerul Agri- 2001
de fructe şi a seminţelor de stru- culturii şi Indus-
guri triei Prelucrătoa-
re
37. Amenajarea locurilor pentru depozi- Ministerul Agri- Perma-
tarea sedimentelor din dejecţiile culturii şi Indus- nent
animaliere în scopul compostării lor triei Prelucrătoa-
în împreună cu deşeurile din fito- re, autorităţile
tehnie, resturile de alimente şi al- publice locale,
te deşeuri organice agenţii economici
38. Utilizarea deşeurilor organice com- Ministerul Agri-
postate în calitate de îngrăminte culturii şi Indus-
triei Prelucrotoa-
re, autorităţile
publice locale,
agenţii economici
etapa I - utilizarea a 30% din
deşeuri; 2002
etapa II - utilizarea a 60% din
deşeuri; 2003
etapa III - utilizarea a 100%
din deşeuri 2005
39. Folosirea la producerea materialelor Ministerul Agri- 2002
de construcţie a deşeurilor de la culturii şi Indus-
întreprinderile şi organizaţiile de triei Prelucrătoa-
extracţie a zăcămintelor re, Concerul "In-
macon"
40. Utilizarea deşeurilor de la între- Întreprinderile şi Perma-
prinderile şi organizaţiile de ex- organizaţiile de nent
tracţie a zăcămintelor la recultiva- extracţie a zăcă-
rea carierelor mintelor
41. Producerea materialelor de construc- Concernul "Inma-
ţie în baza deşeurilor de la între- con", întreprin-
prinderile şi organizaţiile de ex- derile şi organi-
tracţie a zăcămintelor zaţiile de extrac-
ţie a zăcămintelor
etapa I - utilizarea a 30% din
deseuri; 2002
etapa II - utilizarea a 60% din
deşeuri; 2005
etapa III - utilizarea a 100%
din deşeuri 2010
42. Asigurarea instituţiilor medicale cu Administraţiile 2000-
recipiente pentru colectarea separa- instituţiilor me- 2001
tă a reziduurilor menajere şi medi- dicale
cale
43. Proectarea şi construcţia crematori- Ministerul Sănă- 2001-
ilor pentru incinerarea materialului tăţii, autorită- 2005
patomorfologic ţile publice lo-
cale
44. Proiectarea şi construcţia în fieca- Ministerul Sănă- 2001-
re unitate administrativ-teritorială tăţii, autorită- 2005
a cuptoarelor de incinerare a mate- ţile publice lo-
rialului spitalier infectat cale
45. Colectarea centralizată a seringilor Ministerul Sănă- Perma-
getabile pentru utilizarea lor ulte- tăţii, autorită- nent
rioară şi crearea condiţiilor de de- ţile publice lo-
pozitare pînă la construcţia unei cale
întreprinderi de utilizare
46. Împlementarea colectării separate a Ministerul Mediu-
deşeurilor menajere în: lui şi Amenajării
Teritoriului, au-
torităţile publi-
ce locale
- municipiile Chişinău şi Bălţi 2001
- oraşele din cadrul judeţelor 2002
- localităţilor rurale 2003
47. Asigurarea prelucrării deşeurilor de SA "Carton" Perma-
sticlă, maculaturii şi polietilenei SA "Fabrica de nent
la întreprinderile de profil din re- sticlă"
publică SA "Uniplast"
48. Proectarea şi construirea uzinei de Primăria mun.Chi- 2001-
prelucrare a deşeurilor de producţie şinău 2005
şi menajere
49. Confecţionarea şi instalarea în lo- Primăria mun.Chi- Perma-
curile stabilite a urmelor pentru şinpu, "Incomaş", nent
colectarea deşeurilor S.A. "Metal"
50. Organizarea şi efectuarea investiţi- Autorităţile pub- 2001-
ilor asupra compoziţei şi calităţii lice locale, Mi- 2002
nămolurilor de la staţiile de epura- nisterul Mediului
re a apelor uzate şi elaborarea re- şi Amenajării Te-
comandărilor privind utilizarea lui ritoriului, Insti-
tul de chimie
51. Inventarierea instalaţiilor de tra- Ministerul Mediu- 2001-
tare a apei potabile şi de epurare a lui şi Amenajării 2002
apelor uzate în scopul determinării Teritoriului, au-
volumelor nămolurilor captate şi ne- torităţile publice
utilizate şi gradului de îndeplini- locale
re a lucrărilor la obiectele respec-
tive (în fază de construcţie)
52. Elaborarea documentaţiei de proiect Autorităţile pub- 2001-
şi construcţia instalaţiilor de epu- lice locale, Mi- 2003
rare a apelor provenite de la spăla- nisterul Mediului
rea filtrelor la staţiile de tratare şi Amenajării Te-
a apei (acolo unde ele lipsesc) ritoriului
53. Efectuarea investigaţiilor agroteh- Ministerul Mediu- 2002-
nice ale nămolurilor de la staţiile lui şi Amenajării 2003
de epurare în scopul determinării Teritoriului, Mi-
modului de utilizare a lor în cali- nisterului Agri-
tate de îngrăşăminte organice în culturii şi Indus-
agricultură şi silvicultură, cu ela- triei Prelucrotoa-
borarea proiectelor respective re, autorităţile
publice locale,
C.S. "Apă-Canal"
54. Elaborarea documentelor de proiect, Primăria mun.Chi- 2001-
executarea lucrărilor de construcţie şinău, CS "Apă- 2005
privind deshidratarea nămolurilor de Canal"
la instalaţiile mun.Chişinău
55. Corectarea documentaţiei de proiect Primăria mun.Ca- 2002-
privind executarea şi finalizarea hul, C.S. "Apă- 2005
lucrărilor de reconstrucţie a insta- Canal"
laţiilor de tratare a pei brute, in-
clusiv a compartimentului de utili-
zare a apelor de spălare şi de depo-
zitare a reziduurilor din or. Leova
şi or.Cahul
56. Finanţarea reconstrucţiei staţiei de Primăria or.Un- 2002-
tratare a apei brute din or.Ungheni, gheni, C.S. "Apă- 2005
inclusiv a compartimentului de des- Canal"
hidratare a nămolului
57. Elaborarea documentaţiei de proiect Primăriile oraşe- 2005
şi executarea construcţiilor de uti- lor Edineţ şi
lizare a apelor de spălare şi de de- Cantemir, C.S.
pozitare a reziduurilor de la staţi- "Apă-Canal"
ile de tratare din or.Edineţ şi or.
Cantemir
58. Finalizarea reconstrucţiei obiecte- Primăriile oraşe- 2002-
lor de canalizare în or.Rîşcani şi lor Rîşcani şi 2005
or.Nisporeni, inclusiv a comparti- Nisporeni, C.S.
mentelor de prelucrare a nămolului "Apă-Canal"
59. Elaborarea documentaţiei de proiect Ministerul Mediu- 2005
şi executarea, în baza studiilor de lui şi Amenajării
fezabilitate, a lucrărilor pentru Teritoriului,pri-
obţinerea biogazului la staţiile de măriile mun. Chi-
epurare a apelor uzate din mun. Chi- şinău şi Bălţi şi
şinău, Bălţi şi alte localităţi alte primării,
C.S. "Apă-Canal"
60. Finalizarea lucrărilor de construc- Primăria mun. Chi- 2005
ţie a instalaţiilor de deshidratare şinău, C.S. "Apă-
a nămolului de la staţiile de epura- Canal"
re din mun.Chişinău, ţinîndu-se cont
de modernizarea tehnologiilor
61. Reconstrucţia staţiilor de epurare, Primăriile or. 2005
inclusiv a compartimentelor de pre- Ungheni, Basara-
lucrare a nămolurilor din or.Ungheni, beasca, Anenii-
Basarabeasca, Anenii Noi Noi, C.S. "Apă-
Canal"
62. Elaborarea documentaţiei de proiect Ministerul Mediu- 2010
privind modernizarea staţiilor de e- lui şi Amenajării
purare, inclusiv de prelucrare a nă- Teritoriului,pri-
molurilor în or.Teleneşti şi Cante- măriile oraşelor
mir. Finalizarea lucrărilor în co- Teleneşti şi Can-
respundere cu documentaţia elaborată temir, C.S. "Apă-
Canal"
63. Darea în exploatare, pe tranşe, a Ministerul Mediu- 2008
noilor staţii de epurare a apelor lui şi Amenajării
uzate în or.Sîngerei şi Orhei Teritoriului
64. Reconstrucţia staţiei de epurare, Primăria or. Com- 2010
inclusiv a secţiei de prelucrare şi rat, C.S. "Apă-
valorificare a nămolului din or. Canal"
Comrat
65. Corectarea documentelor de proiect Ministerul Mediu- 2008
privind modernizarea staţiilor de lui şi Amenajării
epurare în dependenţă de debitul de Teritoriului, pri-
ape uzate, inclusiv a compartimente- măriile oraşelor
lor de prelucrare a nămolurilor, în respective
or.Edineţ, Călăraşi, Cimişlia, Cea-
dîr-Lunga, Taraclia. Executarea lu-
crărilor de modernizare
66. Efectuarea cercetărilor ştiinţifice Academia de Şti- În perioada
în domeniul valirificării deşeurilor inţe a Republicii coordonată
în scopul determinării tehnologiilor Moldova cu benefi-
cu caracter aplicativ ciarii
67. Completarea programelor instituţi- Ministerul Educa- 2001-
ilor de învăţămînt general cu com- ţiei şi Ştiinţei 2002
partimentul "Protecţia Mediului",
inclusiv gestionarea deşeurilor
68. Educarea ecologică a populaţiei,con- Ministerul Mediu- Parma-
lucrarea cu mass-media şi ONG lui şi Amenajării nent
Teritoriului
69. Cooperarea internaţională în scopul Ministerul Mediu- Perma-
atragerii asistenţei tehnice şi fi- lui şi Amenajării nent
nanciare pentru soluţionarea prob- Teritoriului
lemelor gestionării deşeurilor de
producţie şi menajere
70. Analiza situaţiei la zi privind ca- Institutul Naţio- 2005
drul legislativ, normativ şi insti- nal de Ecologie
tuţional în domeniul creării siste-
mului specializat al monitoringului
deşeurilor
71. Elaborarea proiectului sistemului Institutul Naţio- 2010
specializat al monitoringului deşe- nal de Ecologie
urilor
72. Elaborarea recomandărilor privind Institutul Naţio- 2001,
criteriile şi indicii evaluării, re- nal de Ecologie trimestrul
ciclării şi nimicirii deşeurilor III
73. Elaborarea proiectului de hotărîre Institutul Naţio- 2001,
a Guvernului privind reţeaua şi nal de Ecologie trimestul
responsabilii în sistemul speciali- III
zat de monitoring al deşeurilor
------------------------------------------------------------------------
Notă. Costurile realizării măsurilor sus-indicate vor fi estimate de
autorităţile publice centrale de specialitate şi autorităţile publice
locale, care în baza acestui program vor elabora programe ramurale şi
teritoriale şi vor prevedea în bugetele respective fondurile necesare
implementării lor.
Lasă-ne feedback-ul tău! 😊
Ne dorim să îți oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru și apreciem orice sugestie care ne poate ajuta să îl îmbunătățim.
Trimite-ne feedback-ul tău pe email-ul nostru moldlex@stisc.gov.md, facând click pe butonul de mai jos.
Opinia ta contează și ne ajută să devenim mai buni! 🚀