H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe

şi activelor nemateriale

nr. 338 din 21.03.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.62-66/379 din 04.04.2003

* * *

Întru realizarea prevederilor articolului 26 din Titlul II al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.62, art.522), Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale (se anexează).

2. Se abrogă:

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1218 din 31 decembrie 1997 „Cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate în scopul impozitării” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.12-13, art.87);

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.775 din 3 august 2001 „Privind modificarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.1218 din 31 decembrie 1997” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.94-96, art.822).

3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

nr.338 din 21 martie 2003

CATALOGUL MIJLOACELOR FIXE ŞI ACTIVELOR NEMATERIALE

I. INTRODUCERE

1. Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, denumit în continuare Catalogul, este elaborat întru executarea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.854 din 16.08.2001 „Cu privire la măsurile de realizare a Programului de activitate a Guvernului Republicii Moldova pe anii 2001-2005 „Renaşterea economiei – renaşterea ţării”.

2. În Catalog sînt prezentate clasificarea mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, precum şi duratele de funcţionare utilă a fiecărei familii de mijloace fixe şi active nemateriale. Clasificarea a fost elaborată în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” şi 13 „Contabilitatea activelor nemateriale” şi ale Clasificării fondurilor fixe ale economiei naţionale a Republicii Moldova, adoptată prin Hotărîrea Departamentului de Stat pentru Statistică nr.40 din 16.09.1993. Duratele de funcţionare utilă corespund regimurilor şi condiţiilor de exploatare normală a activelor respective. Regimuri şi condiţii de exploatare normală a maşinilor şi utilajelor, mijloacelor de transport, uneltelor şi sculelor se consideră regimurile lor de lucru în două schimburi în condiţii inofensive. Pentru celelalte active se admite că duratele lor de funcţionare utilă practic nu depind de regimul de lucru.

3. Catalogul stabileşte modul de corectare a duratelor de funcţionare utilă a mijloacelor fixe pentru regimuri şi condiţii de exploatare care se deosebesc de cele normale. Clasificarea mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, precum şi duratele lor de funcţionare utilă, determinate în baza datelor Catalogului şi corectate în dependenţă de regimurile şi condiţiile de exploatare, sînt destinate utilizării de către întreprinderi şi organizaţii în calitate de date iniţiale pentru calculul uzurii (amortizării) mijloacelor fixe şi activelor nemateriale în scopuri financiare în conformitate cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate (S.N.C.).

4. Catalogul conţine regulile de grupare (clasificare) independentă de către întreprinderi şi organizaţii a mijloacelor lor fixe pe categorii de proprietate în conformitate cu normele de uzură stabilite în Codul fiscal pentru fiecare categorie de proprietate. Gruparea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate, obţinută după aceste reguli, se utilizează de către întreprinderi şi organizaţii pentru calculul uzurii mijloacelor fixe în scopuri de impozitare.

II. OBIECTIVE

5. Obiectivele prezentului Catalog sînt:

• instituirea clasificării uniforme a mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, precum şi a modului de determinare a duratelor lor de funcţionare utilă pentru acordarea de asistenţă întreprinderilor şi organizaţiilor în chestiunile de evidenţă a mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, de calcul al uzurii (amortizării) acestor active în scopuri financiare;

• stabilirea unor reguli unitare de grupare a mijloacelor fixe pe categorii de proprietate pentru asigurarea comparabilităţii calculelor uzurii mijloacelor fixe în scopuri de impozitare în conformitate cu normele de uzură stabilite în Codul fiscal.

III. DOMENIUL DE APLICARE

6. Prevederile prezentului Catalog sînt executorii pentru întreprinderile de stat, societăţile pe acţiuni cu 100% capital de stat şi cele cu cotă majoritară de stat şi pentru organizaţiile bugetare. Ele pot fi aplicate şi de alte întreprinderi şi organizaţii cu orice forme organizaţional-juridice şi tipuri de proprietate. Prevederile punctului 87 al Catalogului sînt executorii pentru toate întreprinderile şi organizaţiile.

IV. DEFINIŢII

7. Noţiunile utilizate în prezentul catalog semnifică:

mijloace fixe – active materiale (mijloace de muncă), al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie şi care sînt prevăzute pentru utilizare pe o durată mai mare de un an în activităţile de producere, comerciale şi de altă natură, pentru executarea lucrărilor, prestarea serviciilor sau care sînt destinate închirierii sau altor scopuri administrative;

active nemateriale – active nepecuniare, care nu au formă materială, controlate de întreprindere şi utilizate mai mult de un an în activităţile de producere, comerciale şi de altă natură, precum şi în scopuri administrative, sau care sînt destinate transmiterii în folosinţă (chirie) persoanelor fizice şi juridice.

durata de funcţionare utilă – durata de utilizare, în ani, a activului respectiv, în decursul căreia în rezultatul exploatării activului se obţine avantaj economic.

V. DISPOZIŢII GENERALE

5.1. Mijloacele fixe

8. În componenţa mijloacelor fixe sînt incluse obiectele a căror valoare unitară depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie şi sînt utilizate mai mult de un an. Acestea sînt:

- clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de transmisiuni, maşinile şi utilajele (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de măsurare, reglare şi utilajele de laborator, calculatoarele, alte maşini şi utilaje), mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producţie şi de uz casnic, animalele productive şi de reproducţie, plantaţiile perene, cheltuielile capitale pentru ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (cheltuielile capitale pentru mijloacele fixe luate in arendă (chirie) operaţională şi finanţată, fondurile de carte etc.).

9. Obiectele din categoriile „Acoperirea cu prelată a cupolei şi a părţilor laterale ale circului”, „Agregate bituminoase de topire şi cazane pentru bitum”, „Instalaţii de ardere a gazelor”, „Instrumente” se consideră, de asemenea, mijloace fixe.

10. Investiţiile capitale în plantaţiile perene şi ameliorarea terenurilor sînt incluse în componenţa mijloacelor fixe după intrarea în perioada de rodire, iar cele destinate ameliorării terenurilor – în suma cheltuielilor aferente suprafeţelor date în folosinţă, indiferent dacă a fost sau nu încheiat întregul complex de lucrări. Investiţiile capitale pentru ameliorarea terenurilor formează o categorie separată de mijloace fixe.

11. Indiferent de valoare, mijloacele fixe cuprind maşinile şi uneltele agricole, animalele adulte de lucru şi cele productive, instrumentele de construcţie şi mecanizate.

12. Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din momentul punerii lor în funcţiune în baza documentelor perfectate în modul cuvenit. Unitatea de evidenţă a mijloacelor fixe este obiectul de inventar. Prin obiect de inventar se înţelege articolul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.

13. Nu se includ în componenţa mijloacelor fixe şi se raportă la investiţii sau la stocuri de mărfuri şi materiale:

clădirile, construcţiile speciale şi alte obiecte pe care întreprinderea nu le utilizează în activitatea sa operaţională şi sînt destinate pentru scopuri investiţionale;

animalele tinere şi de îngrăşat;

obiectele destinate vînzării;

plantaţiile perene crescute în pepiniere în calitate de material săditor.

5.2. Activele nemateriale

14. Faptul existenţei activelor nemateriale în formă de proprietate intelectuală (drepturi de folosire a operelor literare, artistice, ştiinţifice, a invenţiei, mostrei utile, descoperirii, desenelor industriale, emblemelor comerciale şi mărcilor de deservire, a denumirilor locurilor de origine a mărfurilor, a denumirii de firmă şi semnelor comerciale, de protecţie contra concurenţei neloiale) trebuie să fie reflectat, semnat, fixat pe purtătorii materiali (de hîrtie, magnetici etc.) de informaţie. Asemenea active sînt documentaţia în care se descrie tehnologia procesului de producţie, documentaţia de proiectare, desenele cu imaginea mostrelor industriale, programele informatice. Dacă însă programele informatice constituie o parte integrantă a asigurării tehnice a funcţionării utilajului, conform S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” activul se consideră combinat. Drept exemplu poate servi utilajul tehnologic controlat de computer. În acest caz programele pentru computer pot fi atribuite la categoria activelor materiale sau nemateriale în funcţie de faptul care din aceste părţi este dominantă. Utilajul cu comandă program numerică va constitui un element al activelor materiale şi va fi inclus în componenţa mijloacelor fixe.

15. Nu se consideră active nemateriale:

a) licenţele obţinute pe o perioadă de pînă la un an şi programele informatice, elaborate de întreprindere, copiate pentru vînzare şi contabilizate ca produse în conformitate cu cerinţele S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”;

b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte active nemateriale, incluse în componenţa proprietăţii investiţionale în conformitate cu S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”.

VI. CLASIFICAREA MIJLOACELOR FIXE

16. În cadrul fiecărei ramuri a economiei naţionale mijloacele fixe se împart în următoarele grupuri:

1. Clădiri.

2. Construcţii speciale.

3. Instalaţii de transmisie.

4. Maşini şi utilaje, inclusiv:

maşini şi utilaje de forţă;

maşini şi utilaje de lucru;

aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de laborator;

tehnica de calcul;

alte maşini şi utilaje, inclusiv automate.

5. Mijloace de transport.

6. Unelte şi scule, inventar de producere şi gospodăresc, alte tipuri de mijloace fixe.

7. Animale de producţie şi reproducţie.

8. Plantaţii perene.

9. Alte mijloace fixe.

10. Cheltuieli capitale pentru ameliorarea terenurilor (fără construcţii speciale).

6.1. Clădiri

17. Clădiri se consideră construcţiile arhitecturale destinate pentru crearea condiţiilor (protecţia contra factorilor climaterici etc.) de muncă, de trai, de deservire social-culturală a populaţiei şi a condiţiilor de depozitare a valorilor materiale.

18. Clădirile au ca părţi constructive principale pereţii şi acoperişul.

19. Obiect de inventar din grupul „Clădiri” se consideră orice clădire aparte.

20. Dacă clădirile se învecinează şi au un perete comun, însă fiecare din ele reprezintă o unitate constructivă independentă, ele se consideră obiecte de inventar aparte.

21. Construcţiile din curte, îngrădirile şi alte instalaţii din curte, care deservesc clădirea (şopron, gard, fîntînă etc.), se consideră împreună cu clădirea un singur obiect de inventar. Dacă aceste construcţii şi instalaţii deservesc două sau mai multe clădiri, ele se consideră obiecte de inventar aparte.

22. Construcţiile exterioare ale clădirii (anexele), care au o destinaţie economică independentă, clădirile centralelor termice separate, precum şi edificiile capitale (depozite, garaje etc.) se consideră obiecte de inventar aparte.

23. Din componenţa unei clădiri fac parte toate utilităţile interioare, care sînt necesare pentru exploatarea ei: sistemul termic din interior, inclusiv instalaţia de cazane pentru încălzit (dacă aceasta din urmă se află în interiorul clădirii), reţeaua interioară de alimentare cu apă, gaze şi de canalizare cu toate dispozitivele, reţeaua electrică interioară de forţă şi de iluminare cu toată armătura de iluminat, reţelele interioare telefonice şi de semnalizare, instalaţiile de ventilare cu destinaţie sanitară, ascensoarele.

24. Instalaţiile de alimentare cu apă, gaze, căldură, precum şi cele de canalizare se consideră părţi componente ale clădirii, începînd cu ventilul spre clădire sau de la căminul de vizitare cel mai apropiat, în funcţie de locul de racordare a conductei de aducţie.

25. Conductoarele reţelei electrice de iluminat, reţelele telefonice interioare şi reţelele de semnalizare se includ în componenţa obiectului de inventar, începînd cu cofretul sau cutiile terminale pentru cabluri (inclusiv cofretul şi cutia) sau manşoanele de trecere (inclusiv manşoanele).

26. Fundaţiile tuturor obiectelor (neconsiderate construcţii) – cazane, generatoare, maşini-unelte (strunguri), maşini, aparate etc., chiar dacă aceste obiecte sînt amplasate în interiorul clădirii – nu se consideră părţi componente ale clădirii. Fundaţiile acestor obiecte se consideră părţi componente ale obiectelor instalate pe ele. Fundaţiile utilajelor de gabarite mari, care au fost construite odată cu clădirea, se consideră părţi componente ale clădirii.

27. După destinaţie clădirile se împart în:

clădiri productive, în care sînt instalate maşini şi utilaje, mijloace de transport interne, alte mijloace fixe necesare pentru crearea condiţiilor de muncă şi producerea mărfurilor şi serviciilor;

clădiri pentru depozite cu destinaţie diferită (inclusiv pentru păstrarea materiei prime, semifabricatelor şi mărfurilor chimic agresive);

alte clădiri cu destinaţie specială (pentru reactoare şi furnale, garaje pentru păstrarea mijloacelor de transport, sere, şoproane, clădiri demontabile şi mobile etc.);

clădiri administrative (sediile administrative ale întreprinderilor, organelor publice);

case de locuit.

28. După particularităţile constructive, de care depinde în mare măsură durata lor de exploatare utilă, clădirile se împart în clădiri construite din:

beton armat cu rezistenţă sporită, din blocuri de beton armat şi cu schelet din beton armat sau din metal;

blocuri de piatră cu mortar din ciment şi cu schelet din beton armat sau din metal;

cărămidă arsă, piatră cioplită, coteleţ cu mortar din ciment sau var, fără schelet;

blocuri uşoare fără schelet, cu coloane şi stîlpi din beton armat, cărămidă sau lemn;

lemn cu pereţi din bîrne sau lemn rotund ecarisat;

argilă bătută, chirpici cu mortar din lut cu schelet din lemn;

lemn cu schelet şi panouri de tip container;

argilă bătută, chirpici, piatră spartă cu mortar din lut fără schelet;

materiale în formă de peliculă sau sticlă îmbrăcate pe schelet de lemn sau metal.

6.2. Construcţii speciale

29. Construcţii speciale se consideră obiectele, a căror destinaţie constă în crearea condiţiilor necesare pentru realizarea procesului de producere prin executarea unor operaţiuni tehnice, nelegate de modificarea obiectului muncii.

30. Din construcţiile speciale fac parte şi unele obiecte speciale (construcţiile edilitare etc.) destinate deservirii neproductive.

31. Obiect de inventar se consideră fiecare construcţie aparte, inclusiv toate instalaţiile cu care această construcţie formează un tot unitar.

De exemplu:

- puţul de extracţie, inclusiv gura, cadrul de reazem, colectorul de apă, armătura puţului;

- galeria transversală, inclusiv linia ferată permanentă, canalele de scurgere a apei, digurile, perdelele de praf de rocă, scările şi cablurile;

- sonda de ţiţei, inclusiv turla de foraj şi burlanele de tubaj;

- barajul, inclusiv corpul barajului, filtrele, drenajele, palplanşele, predelele de ciment, evacuatoarele, deversoarele cu construcţiile metalice, consolidările taluzurilor, autodrumurile de pe corpul barajului, punţile, platformele, îngrădirile etc.;

- estacadele, inclusiv fundaţia, pilonii, suprastructura, tablierul, căile de pe estacadă, îngrădirile;

- staţia de pompare a apei, inclusiv canalele (interioare) şi fîntînile (interioare);

- rezervorul, inclusiv fundaţia, armătura, garnitura, instalaţia de încălzire;

- podul, inclusiv suprastructura, culeele, pilele, platforma (barele de protecţie, platelajul podului şi platelajul de control);

- autodrumul pe toată lungimea cuprinsă între limitele stabilite, adică de la punctul de începere şi pînă la punctul de terminare a lui, inclusiv terasamentul cu consolidările aferente, îmbrăcămintea şi amenajările (indicatoare rutiere etc.). În componenţa drumului ca obiect de inventar intră şi construcţiile aferente: îngrădirile, coborîşurile, deversoarele, casiurile, podurile cu lungimea de maximum 10 m.

32. Podurile cu lungimea mai mare de 10 m, ţevile, clădirile lineice şi cele civile aflate în administrarea drumurilor se consideră obiecte de inventar aparte.

Notă. Sectoarele de drum magistral de pe teritoriul oraşelor nu se consideră componente ale drumului magistral, ci ale reţelei de drumuri urbane.

33. În transporturile feroviare, obiecte de inventar ale căilor principale se consideră elementele căii ferate de pe fiecare direcţie a căii principale în limitele secţiei de întreţinere a căii:

- terasamentul căii;

- toate construcţiile de drenare, de scurgere a apei, de consolidare ale terasamentului căii;

- toată suprastructura căii (şinele, intersecţiile de nivel, schimbătoarele de cale etc.);

- toate pasajele de la căile principale, inclusiv barierele manuale;

- toate îngrăditurile permanente contra zăpezii.

34. Obiecte de inventar ale staţiilor de cale ferată, căilor ferate de acces la întreprinderi, punctelor de secţionare şi punctelor de trecere înainte se consideră toate elementele de cale ferată enumerate mai sus.

35. După destinaţie şi modul de utilizare, construcţiile speciale (conform prevederilor normelor şi regulilor în construcţii 2.09.03-85) se împart în:

1) construcţii speciale subterane (pereţi-sprijin, beciuri, tuneluri şi canale, staţii metro, tuburi, fîntîni, sonde etc.);

2) construcţii speciale în formă de rezervoare pentru păstrarea lichidelor, gazelor şi materialelor pulverulente (rezervoare pentru păstrarea produselor petroliere, gazgoldere, elevatoare, bunchăre, silozuri pentru furaje etc.);

3) construcţii terestre (drumuri auto şi căi ferate, piste de decolare, terenuri sportive, etajere, platforme, estacade, galerii etc.);

4) construcţii de înălţime (turnuri de răcire, turnuri de apă potabilă, coşuri de fum, turnuri de absorbţie, antene etc.);

5) construcţii hidrotehnice (baraje, canale de navigaţie, construcţii de consolidare şi protecţie a malurilor etc.);

6) alte construcţii.

36. După particularităţile constructive, construcţiile speciale pot fi din:

metal;

beton armat;

piatră, piatră cioplită;

cărămidă;

argilă arsă;

masă plastică;

lemn (scînduri sau lemn rotund);

pămînt;

beton de ciment;

beton asfaltic;

zgură neagră spartă şi pietriş negru;

piatră spartă, pietriş, pămînt, stabilizate cu lianţi şi din beton armat în benzi;

macadam bituminos;

pămînt cu adaosuri de ameliorare a scheletului şi din longrine de lemn cu umplutură;

alte materiale.

6.3. Instalaţii de transmisie

37. Instalaţii de transmisie se consideră instalaţiile cu ajutorul cărora se realizează transportul de energie electrică, termică sau mecanică de la maşinile-motoare la maşinile de lucru, precum şi transportul de informaţie, de substanţe lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip de la un obiect de inventar la altul.

38. Din grupul instalaţiilor de transmisie fac parte reţelele electrice, reţelele de telecomunicaţii, transmisiile şi conductoarele cu toate instalaţiile intermediare necesare pentru transformarea şi transportul energiei, informaţiei şi pentru deplasarea prin conducte a substanţelor lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip pînă la consumator.

Notă. Clădirile şi utilajele centralelor electrice, centralelor telefonice, staţiilor de compresoare de gaze, staţiilor de pompare etc. se includ, respectiv, în grupul „Clădiri” sau „Maşini şi utilaje”.

39. La reţelele electrice se raportă liniile electrice aeriene de tensiune joasă sau înaltă, conductoarele montate pe stîlpi speciali sau pe pereţii clădirilor, construcţiilor, liniile de cablu subterane, reţelele de contact pentru transportul electric, liniile de măsurare, semnalizare şi operative, reţelele telefonice, telegrafice şi de radiodifuziune, precum şi instalaţiile de distribuţie destinate pentru transformarea, transmiterea şi distribuirea energiei electrice către consumatori.

40. Obiecte de inventar ale reţelelor electrice se consideră linia cuprinsă între instalaţia de distribuţie a staţiei (substaţiei) electrice sau de la bornele generatoarelor pîna la instalaţiile de distribuţie ale substaţiilor de recepţie şi linia cuprinsă între substaţii şi încăperile cu fidere sau transformatoare.

41. Drept graniţă între instalaţiile de distribuţie şi reţelele electrice servesc cutiile de extremitate (pentru reţelele de cablu), manşoanele de ieşire (pentru liniile aeriene) şi lanţurile de izolatoare suspendate dintre instalaţiile de distribuţie ale substaţiei şi liniile aeriene.

42. Stîlpii liniilor electrice aeriene fac parte din obiectul de inventar, adică din linia de transport de energie electrică.

43. Transmisia ca obiect de inventar se consideră linia conducătoare a transmisiei din încăpere sau de la etajul respectiv, incluzînd, pe lîngă arbori, mufele, rotilele de transmisie, suspensiile, consolele etc.

44. Instalaţii de transmisie se consideră conductele pentru transportul de la un obiect la altul a substanţelor lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip: apă, abur, gaze, ulei, ţiţei, aer, acizi, ciment etc.

45. Obiecte de inventar aparte se consideră conductele care nu sînt părţi componente ale unei maşini, clădiri sau construcţii şi care au o valoare independentă.

46. Conducta de abur de la cazanul de abur pînă la ventilul maşinii utilizatoare de abur, inclusiv armătura (părţile fasonate, suspensiile, consolele, compensatoarele, rezervoarele de condensat etc.) se consideră obiect de inventar aparte. Conducta cazanului de abur, care uneşte cilindrul cu ecranele, este un element al cazanului şi se include în componenţa lui.

47. Conducta de termoficare cuprinsă între boiler şi consumatorul de energie termică are o valoare independentă, dar conducta pentru încălzirea blocului se consideră parte componentă a acestuia.

48. În funcţie de destinaţie, instalaţiile de transmisie se împart în:

instalaţii de transmitere a energiei electrice;

instalaţii de transmitere a semnalelor de telecomunicaţii;

instalaţii de transmitere prin conducte a gazelor, lichidelor, materialelor pulverulente şi de alt tip;

alte instalaţii de transmisie.

49. Conform particularităţilor constructive, liniile de transmitere a energiei electrice şi liniile de telecomunicaţii pot fi:

subterane – prin cablu îngropat în pămînt sau montat în conducte de protecţie;

aeriene – pe piloni din metal, beton armat, lemn impregnat sau neimpregnat.

50. Conductele de transportare a lichidelor, gazelor, materialelor pulverulente pot fi din:

fontă;

oţel;

beton armat;

ceramică;

polimere;

cărămidă;

alte materiale.

6.4. Maşini şi utilaje

51. În funcţie de destinaţie, maşinile şi utilajele se împart în:

maşini şi utilaje de forţă;

maşini şi utilaje de lucru;

aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaje de laborator;

tehnică de calcul;

alte maşini şi utilaje.

Maşini şi utilaje de forţă

52. Maşini şi utilaje de forţă sînt maşinile generatoare ce produc energie electrică şi termică, precum şi motoarele ce transformă o formă oarecare de energie (energia apei, vîntului, termică, energia electrică etc.) în altă formă de energie sau în lucru mecanic. La acestea se raportă:

- cazanele (boilerele) generatoare de aburi;

- cazanele de încălzire centrală;

- generatoarele de gaze cu aer sau cu gaze şi apă, generatoarele de acetilenă şi generatoarele similare de gaze;

- turbinele cu abur;

- motoarele cu piston alternativ sau rotativ cu aprindere prin scînteie;

- motoarele cu piston cu aprindere prin compresie;

- turbinele hidraulice, roţile hidraulice;

- turboreactoarele, turbopropulsoarele şi alte turbine cu gaze;

- alte motoare şi maşini motrice (neelectrice);

- motoarele şi generatoarele electrice, cu excepţia grupelor electrogene;

- grupele electrogene şi convertizoare rotative electrice (inclusiv trenuri electrice mobile);

- transformatoarele electrice, convertizoarele electrostatice (redresoare, de exemplu, bobinele de reactanţă şi inductanţă);

- acumulatoarele electrice;

- aparatele pentru comutarea, tăierea, protecţia sau conectarea circuitelor electrice;

- tractoarele şi şasiurile autopropulsate.

Maşini şi utilaje de lucru

53. Se consideră maşini şi utilaje de lucru aparatele şi instalaţiile destinate acţiunii mecanice, termice sau chimice asupra obiectului muncii în procesul de creare a produsului sau serviciilor productive şi deplasării (schimbării locului) obiectului muncii în procesul de producere cu ajutorul propulsoarelor mecanice, a forţei omului sau animalelor, precum şi obiectele de tip recipient (cuptoare Marten, furnale, autoclave, cuptoare şi uscătorii mecanice, bazine de tăbăcire etc.) utilizate nemijlocit în procesul tehnologic de obţinere a produsului. La acestea se raportă:

- pompele pentru lichide, elevatoarele cu lichid;

- pompele cu aer sau de vid, compresoarele de aer sau cu alte gaze şi ventilatoarele;

- maşinile şi aparatele pentru aer condiţionat;

- furnalele şi cuptoarele industriale sau de laborator, inclusiv incineratoare, neelectrice şi electrice;

- frigiderele, congelatoarele şi alte maşini şi aparate pentru producerea frigului;

- calandrele şi laminoarele;

- centrifugile, maşinile şi aparatele pentru filtrarea sau epurarea lichidelor şi gazelor;

- maşinile pentru spălat vesela, maşinile şi aparatele pentru curăţat sticle, pentru umplut, închis sau etichetat sticle, pentru ambalat etc.;

- aparatele mecanice pentru dispersat sau pulverizat lichide sau praf etc.;

- palanele, troliurile şi cabestanele etc.;

- macaralele, podurile rulante, macaralele portale;

- cărucioarele echipate cu dispozitiv de ridicat sau manipulat;

- lifturile, scările rulante, transportoarele etc.;

- buldozerele, grederele, nivelatoarele, screperele, excavatoarele, lopeţile mecanice, compactoarele şi compresoarele autopropulsate etc.;

- alte maşini şi aparate pentru trasarea, nivelarea, decaparea, compactarea, extracţia sau forarea pămîntului, minereurilor etc.;

- maşinile şi dispozitivele pentru prelucrarea solului;

- maşinile şi utilajele pentru recoltat sau treierat produse agricole;

- maşinile pentru muls;

- presele, teascurile şi alte maşini pentru fabricarea vinului şi altor băuturi;

- alte maşini şi utilaje pentru agricultură, silvicultură (pentru pregătirea hranei pentru animale etc.);

- maşinile şi aparatele pentru curăţirea şi sortarea seminţelor, pentru morărit, uscarea legumelor etc.;

- maşinile şi aparatele pentru fabricarea alimentelor, băuturilor etc.;

- maşinile şi aparatele pentru fabricarea pastei din materii fibroase, hîrtiei şi cartonului;

- maşinile şi aparatele pentru broşat sau legat cărţi;

- alte maşini pentru prelucrarea pastei, hîrtiei sau cartonului;

- maşinile şi aparatele pentru tipografii;

- maşinile şi aparatele de imprimat;

- maşinile şi aparatele pentru tăierea materialelor textile etc.;

- maşinile şi aparatele pentru fabricarea materialelor textile etc.;

- războaiele de ţesut;

- războaiele de tricotat etc.;

- maşinile de spălat;

- maşinile pentru uscat, călcat etc.;

- maşinile de cusut;

- maşinile pentru prelucrarea pieilor, fabricarea încălţămintei;

- maşinile de turnare pentru metalurgie;

- maşinile pentru prelucrarea metalelor cu laser, ultrasunete, descărcări electrice, cu fascicule de electroni sau ioni;

- centrele şi maşinile de prelucrare a metalelor;

- strungurile pentru prelucrarea metalelor;

- maşinile de găurit, frezat metale etc.;

- maşinile de finisare a metalelor (şlefuit, ascuţit etc.);

- maşinile (inclusiv prese) pentru prelucrarea metalelor prin forjare, lovire;

- maşinile-unelte pentru prelucrarea metalelor cu laser, fotoni, ultrasunete, descărcări electrice, fascicule de electroni sau ioni, cu jet de plasmă;

- maşinile-unelte de rabotat, mortezat, broşat, danturat, rectificat etc.;

- maşinile-unelte pentru prelucrarea pietrei, produselor ceramice, betonului, sticlei etc.;

- maşinile-unelte pentru prelucrarea lemnului, plutei, osului, ebonitei, textolitului şi altor materiale similare;

- maşinile şi aparatele pentru lipit şi sudat;

- maşinile de scris şi pentru prelucrarea textelor;

- maşinile şi aparatele pentru sortat, cernut, separat, spălat, amestecat, măcinat sau malaxat pămînt, pietre, minereuri şi alte substanţe solide etc.;

- maşinile şi aparatele pentru asamblarea lămpilor electrice, fabricarea şi prelucrarea la cald a sticlei şi articolelor din sticlă;

- maşinile automate pentru vînzarea produselor;

- maşinile şi aparatele pentru prelucrarea cauciucului sau a materialelor plastice;

- maşinile şi aparatele pentru prepararea şi prelucrarea tutunului;

- maşinile şi aparatele pentru extragerea şi prepararea grăsimilor, producerea frînghiilor etc.;

- aparatele electrice pentru telefonie sau telegrafie prin fir;

- aparatele de emisie pentru telefonie, radiotelegrafie, radiodifuziune sau televiziune;

- aparatele de radiodetecţie, radiosondaj (radar), radionavigaţie etc.;

- aparatele de recepţie pentru radiotelefonie, radiotelegrafie, radiodifuziune;

- receptoarele de televiziune, monitoarele video şi proiectoarele video;

- acceleratoarele de particule, maşinile şi aparatele de galvanotehnie.

Aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaje de laborator

54. La ele se raportă:

- aparatele şi dispozitivele de laborator pentru tratarea materialelor prin operaţii ce implică o schimbare de temperatură (sterilizatoare, aparate pentru lichefierea aerului, altor gaze, turnuri de răcire etc.);

- instrumentele şi aparatele de geodezie, topografie, hidrografie, oceanografie, hidrologie, metrologie, geofizică;

- balanţele cu precizie;

- instrumentele pentru măsurarea lungimii;

- instrumentele şi aparatele de testare pentru medicină şi veterinărie;

- instrumentele şi aparatele pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului, presiunii sau altor caracteristici variabile ale lichidelor şi gazelor;

- instrumentele şi aparatele pentru analize chimice;

- contoarele de gaze, de lichide sau de electricitate, alte contoare;

- osciloscoapele, analizatoarele de spectru, aparatele de măsurare a radiaţiilor;

- alte aparate de măsură şi de control;

- aparatele pentru controlul timpului şi cronometrele;

- maşinile şi aparatele pentru încercări mecanice de rezistenţă, duritate, compresie, elasticitate etc.;

- densimetrele, aerometrele, hidrometrele, termometrele, pirometrele, barometrele etc.;

Tehnica de calcul

55. La acest capitol se includ computerele cu diferită destinaţie, maşinile şi utilajele de prelucrare a datelor.

Alte maşini şi utilaje

56. La acestea se raportă:

- aparatele de cîntărit;

- aparatele electrice de semnalizare, de securitate sau de control;

- aparatele electrice de semnalizare acustică sau vizuală de avertizare;

- panourile de control;

- binoclurile, lunetele, telescoapele;

- aparatele fotografice;

- camerele de luat vederi;

- aparatele de fotocopiat, de termocopiat;

- aparatele şi dispozitivele pentru laboratoarele topografice şi cinematografice, inclusiv pentru proiectarea sau realizarea schemelor de circuite pe suprafeţe sensibilizate din materiale semiconductoare;

- microscoapele optice, alte microscoape;

- busolele, inclusiv compasuri de navigaţie;

- aparatele de terapie;

- aparatele cu raze X şi aparatele cu raze alfa sau gama;

- pianele;

- alte instrumente muzicale;

- orgile, armonicile etc.;

- acordeoanele;

- instrumentele muzicale de percuţie (tobe, cimbale etc.);

- patefoanele, gramofoanele;

- magnetofoanele;

- aparatele video.

6.5. Mijloace de transport

57. Din acest grup fac parte mijloacele fixe care servesc la transportarea călătorilor şi mărfurilor, care includ:

a) în transporturile pe calea ferată:

- locomotive şi locotractoare;

- automotoare şi drezine cu motor;

- vehicule pentru întreţinere sau servicii de cale ferată;

- vagoane de pasageri, vagoane de bagaje, vagoane poştale;

- vagoane pentru transportul mărfurilor;

- cadre şi containere pentru unul sau mai multe moduri de transport;

b) în transportul auto:

- autoturisme şi autovehicule pentru transportul pasagerilor;

- autovehicule pentru transportul mărfurilor;

- autovehicule pentru scopuri speciale;

- şasiuri echipate cu motor;

- autocărucioare pentru transportul mărfurilor în aeroporturi, gări;

- motociclete;

- fotolii rulante pentru invalizi;

- remorci şi semiremorci pentru toate vehiculele;

c) în transportul aerian:

- baloane, dirijabile, planoare;

- vehicule aeriene cu motor;

- paraşute şi rotoşute;

- aparate şi dispozitive pentru lansarea şi oprirea vehiculelor aeriene;

d) în transportul naval:

- pacheboturi, nave de croazieră, de excursii şi alte nave pentru transportul călătorilor, bacuri;

- nave de pescuit şi nave pentru prelucrarea produselor de pescuit;

- iahturi şi alte nave pentru agrement şi sport;

- remorchere şi împingătoare;

- nave cu destinaţie specială;

- nave de salvare;

- alte dispozitive plutitoare;

- nave pentru rupere sau spargere.

6.6. Unelte şi scule, inventar de producere şi gospodăresc, alte tipuri de mijloace fixe

58. Unelte şi scule sînt mijloacele de muncă manuale şi mecanizate, precum şi sculele ce completează maşinile. La unelte şi scule se raportă:

- uneltele interşanjabile pentru utilaje manuale, mecanice sau nu, sau pentru maşini-unelte, inclusiv matrice pentru tragerea şi extrudarea metalelor şi unelte de forare în pămînt şi piatră;

- uneltele pneumatice, hidraulice sau cu motor neelectric încorporat pentru folosinţă manuală;

- uneltele electromecanice cu motor electric încorporat pentru utilizare manuală;

- maşinile şi aparatele de birou;

- mobilierul medical, alt mobilier;

- somierele, articolele de pat;

- covoarele;

- tablourile;

- sculpturile.

6.7. Animale de producţie şi reproducţie

59. Acest grup cuprinde animalele de muncă – cabaline, bovine, alte animale de muncă (inclusiv cabaline şi alte animale utilizate pentru transport), animale de reproducţie – vaci, tauri de prăsilă, armăsari şi iepe de prăsilă, scroafe de prăsilă şi vieri; oi fătătoare şi berbeci pentru reproducţie, capre fătătoare şi ţapi, alte animale de reproducţie.

6.8. Plantaţii perene

60. În toate ramurile economiei naţionale din grupul „Plantaţii perene” fac parte toate plantaţiile artificiale perene, indiferent de vîrstă, cu excepţia plantaţiilor perene crescute în pepiniere în calitate de material săditor. La ele se raportă:

- plantaţiile de pomi fructiferi de toate speciile: sămînţoase (măr, păr, gutui), sîmburoase (prun, vişin, cais, piersic etc.), nucifere (nuc comun, alun, migdal, fistic etc.) şi de arbuşti fructiferi de toate speciile (zmeur, coacăz, agriş) şi plantaţiile erbacee fructifere (frag, căpşun) etc.;

- plantaţiile viticole;

- spaţiile verzi şi plantaţiile decorative (arbori şi arbuşti) pe străzi, în pieţe, parcuri, grădini publice, scuaruri, pe teritoriul întreprinderilor, în curţile clădirilor de locuit;

- gardurile vii, perdelele de protecţie a cîmpurilor şi perdelele de reţinere a zăpezilor; plantaţiile de consolidare a nisipurilor, malurilor de rîuri, plantaţii pe rîpe şi lunci;

- plantaţiile din grădinile botanice şi ale altor instituţii de cercetări ştiinţifice şi de învăţămînt superior utilizate în scopuri de cercetare ştiinţifică şi alte plantaţii perene.

61. Plantaţiile tinere de orice specie se iau în evidenţă la mijloacele fixe ca grup separat de plantaţiile care au atins o dezvoltare completă, adică vîrsta de intrare pe rod, de închidere a coroanelor etc.

62. Obiecte de inventar ale plantaţiilor perene se consideră:

- plantaţiile fiecărei livezi, vii, străzi, curţi, parc, scuar, bulevard, teritoriu al întreprinderii etc., indiferent de numărul, vîrsta şi specia plantaţiilor;

- spaţiile verzi de-a lungul străzii, drumului (în limitele terenului arondat), inclusiv împrejurimile individuale ale fiecărei plantaţii;

- perdelele de protecţie a cîmpurilor: spaţiile verzi ale fiecărui sector (raion) separat, indiferent de numărul, vîrsta şi specia plantaţiilor.

6.9. Alte mijloace fixe

63. La alte mijloace fixe se raportă: fondurile de carte (indiferent de preţul unor exemplare), valorile muzeale (indiferent de preţul acestora), cu excepţia exponatelor de importanţă ştiinţifică, istorică şi tehnică nesupuse, prin reglementările în vigoare, evidenţei contabile în expresie valorică, animalele parcurilor zoologice şi circurilor, echipamentul de protecţie etc.

6.10. Cheltuielile capitale pentru ameliorarea terenurilor (fără construcţii speciale)

64. Din această categorie fac parte cheltuielile ce nu au caracter de inventar (nelegate de executarea construcţiilor), cele prevăzute pentru realizarea măsurilor tehnico-culturale de ameliorare de suprafaţă a terenurilor cu destinaţie agricolă, efectuate din contul investiţiilor capitale (nivelarea terenurilor, defrişarea terenurilor pentru arătură, curăţirea cîmpurilor de pietre şi bolovani, retezarea muşuroaielor, defrişarea hăţişurilor, curăţirea bazinelor de apă etc.).

VII. CLASIFICAREA ACTIVELOR NEMATERIALE

65. În componenţa activelor nemateriale se includ activele nepecuniare, care nu îmbracă forma iniţială, sînt controlate de întreprinderi şi utilizate mai mult de un an în activitatea de producere, comercială şi în alte activităţi, precum şi în scopuri administrative sau sînt destinate predării în folosinţă (chirie) persoanelor juridice şi fizice.

66. Activele nemateriale din cadrul fiecărei ramuri a economiei naţionale se divid în următoarele grupuri:

1. Rezultatele cercetărilor geologice:

rezultatele explorării preliminare a resurselor minerale;

rezultatele explorării detailate a resurselor minerale.

2. Baze de date, programe (softuri) pentru computere:

baze de date;

programe informatice.

3. Dreptul de autor şi de utilizare a operelor originale de gen distractiv, de literatură şi artă:

opere primare;

opere derivate;

opere compuse.

4. Tehnologii industriale:

brevete;

know how;

copyright;

francizele;

desene şi mostre industriale.

5. Alte active nemateriale:

topologiile circuitelor integrate;

embleme comerciale şi mărci de servire;

licenţe;

cheltuieli de organizare;

goodwill (fondul comercial).

67. Activele nemateriale cuprind:

a) cheltuielile de organizare care reprezintă cheltuielile aferente creării întreprinderii (pregătirea documentelor pentru înregistrare, confecţionarea ştampilelor, taxele de stat, plata serviciilor prestate de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc.);

b) goodwill (fondul comercial) – valoarea de procurare a întreprinderii în ansamblu depăşeşte valoarea de piaţa a tuturor activelor ei, dacă acestea ar fi fost procurate separat, diminuată cu suma datoriilor;

c) brevetele – drepturile exclusive, garantate de stat pe o anumită perioadă, pentru fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vînzarea unui produs specific, de exemplu drepturile ce rezulta din brevetele care aparţin întreprinderii privind invenţiile, noile soiuri de plante etc.;

d) emblemele comerciale şi mărcile de servire – simboluri (denumiri) înregistrate, protejate de stat, care acordă dreptul exclusiv de utilizare a lor pentru distingerea mărfurilor, serviciilor unor persoane fizice şi juridice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane fizice şi juridice;

e) licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract), conform căruia o persoană (licenţiarul) în anumite condiţii (de regulă, pentru un comision) permite altei persoane (licenţiatului) sa folosească drepturile la proprietatea intelectuală;

f) know how – cunoştinţele tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură, acumulate de întreprindere, care constituie secret comercial şi aduc avantaj economic (profit);

g) copyright – drepturile de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea, vînzarea operelor literare, muzicale, video şi de cinema, precum şi a altor opere de artă pe întreaga durată prevăzută de legislaţie;

h) francizele – drepturile acordate de o întreprindere (un deţinător de drepturi) altei persoane fizice sau juridice pentru utilizarea unei formule, tehnologii din procesul de producţie sau a unui produs pentru un comision stabilit;

i) programele informatice – setul de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe pentru sistemele de prelucrare a informaţiei;

j) desenele şi mostrele industriale, care reprezintă un nou tip de articol înregistrat, cu funcţie de utilitate şi care acordă deţinătorului documentului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;

k) drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;

l) drepturile care rezultă din documentele de protecţie, ce aparţin întreprinderii, pentru invenţii, mostre utile, denumirea locurilor de origine a mărfurilor, soiurilor noi de plante şi rase de animale, realizări de selecţie, drepturile şi privilegiile de monopol, inclusiv dreptul de rulare a filmelor, dreptul de utilizare şi înregistrare a locului de broker procurat, drepturile de marketing, drepturile pentru desene şi mostre industriale, alte tipuri de proprietate intelectuală.

68. În baza informaţiei cuprinse în prezentul catalog, uzura mijloacelor fixe poate fi calculată după una din metodele următoare:

casarea liniară (uniformă) a valorii uzurabile;

soldul degresiv;

casarea valorii cumulative a uzurii;

proporţional producţiei fabricate, serviciilor prestate. În acest caz se calculează volumul preconizat de producere pe toată perioada de funcţionare utilă a mijlocului fix, care constituie informaţia iniţială pentru calculul uzurii prin această metodă.

VIII. CODIFICAREA MIJLOACELOR FIXE ŞI ACTIVELOR NEMATERIALE

69. Clasificarea şi codificarea mijloacelor fixe este efectuată în conformitate cu prevederile Clasificatorului fondurilor fixe ale economiei naţionale a Republicii Moldova, Standardelor Naţionale de Contabilitate, Normelor şi regulilor în construcţii, Clasificatorului mărfurilor (adoptat prin Legea pentru completarea Legii cu privire la tariful vamal nr.1387-XIV din 24.11.2000), care corespunde sistemului internaţional Harmonized Commodity Description and Coding System (World Customs Organization, third edition, 2002).

70. Clasificarea fiecărui mijloc fix este constituită din 11 poziţii (vezi anexa nr.1.), care au următoarea structură:

XOOOOOOOOOO – compartimente

XXOOOOOOOOO – subcompartimente

XXXXXXOOOOO – clase

XXXXXXXXOOO – subclase

XXXXXXXXXXX – familii.

71. Conform prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate, mijloacele fixe şi activele nemateriale se împart în două compartimente – mijloace fixe (X=1) şi active nemateriale (X=2).

72. Mijloacele fixe se împart în 9 subcompartimente (1 – clădiri, 2 – construcţii speciale, 3 – instalaţii de transmisie, 4 – maşini şi utilaje, 5 – mijloace de transport, 6 – unelte şi scule, 7 – animale, 8 – plantaţii perene, 9 – alte mijloace fixe), iar activele nemateriale – în 5 subcompartimente (1 – rezultatele cercetărilor geologice, 2 – softuri, 3 – opere distractive de literatură şi artă, 4 – tehnologii industriale ştientointensive, 5 – alte active nemateriale).

73. Pentru subcompartimentele 1 – 3 şi 7 – 9 ale compartimentului 1 poziţiile 3 şi 4 din Codificarea mijloacelor fixe sînt egale cu zero.

74. Poziţiile 5 şi 6 din codificare caracterizează împărţirea mijloacelor fixe după destinaţie (de exemplu, în subcompartimentul „Clădiri”, clădirile productive se codifică cu cifra 01).

75. La compartimentul 1 în subcompartimentele 4 – 6 poziţiile 3 – 6 din Codificarea mijloacelor fixe corespund primelor patru poziţii din Clasificatorul mărfurilor al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1387-XIV din 24.11.2000.

76. Poziţiile 7 şi 8 din Codificarea mijloacelor fixe (subcompartimentele 1 – 3 şi 7 – 9 din compartimentul 1) caracterizează împărţirea mijloacelor fixe în subclase după particularităţile constructive. De exemplu, în subcompartimentul 1 pentru clădirile construite din blocuri de piatră cu mortar din ciment şi cu schelet din beton armat sau din metal, la poziţiile 7 şi 8 va fi indicată cifra 02). Pentru subcompartimentele 4 – 6 din compartimentul 1 poziţiile 7 şi 8 din Codificarea mijloacelor fixe corespund poziţiilor 5 şi 6 din Clasificatorul mărfurilor sus-menţionat.

77. Ultimele trei poziţii din clasificare sînt numerele de ordine ale obiectelor din familie.

IX. DURATA DE FUNCŢIONARE UTILĂ A MIJLOACELOR FIXE

ŞI A ACTIVELOR NEMATERIALE

Durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale în regimuri şi condiţii de exploatare normale este prezentată în anexa nr.1.

9.1. Revizuirea duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale la data intrării în vigoare a Catalogului.

78. Pentru mijloacele fixe şi activele nemateriale aflate în posesia întreprinderilor şi organizaţiilor şi neamortizate integral pînă la data intrării în vigoare a prezentului Catalog, durata de funcţionare utilă rămasă, în ani, se va determina cu ajutorul formulei:

DR este (1-DC/DV) x DN,

în care:

DR este durata de funcţionare utilă rămasă, în ani;

DC – durata de funcţionare consumată pînă la data intrării Catalogului în vigoare, în ani;

DV – durata de funcţionare utilă în conformitate cu politica de contabilitate stabilită anterior de către întreprindere, organizaţie¹.

DN – durata de funcţionare utilă stabilită de prezentul Catalog, în ani.

_________________

¹ Pentru întreprinderile şi organizaţiile bugetare (organizaţiile pentru întreţinerea şi gestionarea drumurilor) – în conformitate cu „Normele anuale de uzură a fondurilor fixe ale instituţiilor şi organizaţiilor finanţate de la bugetul de stat al U.R.S.S.”, stabilite de Comitetul de stat pentru planificare al U.R.S.S., Ministerul Finanţelor al U.R.S.S., „Gosstroi” al U.R.S.S. şi DCS a U.R.S.S. din 28/VI 1974 în conformitate cu Regulamentul Sovietului Miniştrilor al U.R.S.S., adoptat la 11 noiembrie 1973.

Exemplu:

O clădire administrativă are o durată normală de funcţionare, fixată conform politicii de contabilitate, de 83 ani şi se află în exploatare de 46 ani. Durată ei de funcţionare utilă conform datelor Catalogului (cod 11000402000) constituie DN = 40 ani. În acest caz, durata normală de exploatare utilă rămasă va fi:

DR = (1-46/83) x 40 = 17,83 ani.

9.2. Determinarea duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale nou-achiziţionate, create cu forţele proprii sau supuse reparaţiei capitale

79. Agenţii economici stabilesc în mod independent durata de funcţionare utilă a unui obiect sau a unui grup de obiecte omogene nou achiziţionate, create cu forţele proprii sau supuse reparaţiei capitale. Ea se stabileşte în momentul punerii acestor obiecte în funcţiune, ţinînd cont de durata de funcţionare utilă, prevăzută în prezentul Catalog.

80. Durata de funcţionare utilă a obiectelor mijloacelor fixe poate fi sporită sau redusă cu pînă la 25% din durata stabilită în Catalog. Această decizie se ia de către întreprinderi şi organizaţii în funcţie de intensitatea şi condiţiile de exploatare a activului, de reparaţia capitală efectuată în scopul sporirii duratei de funcţionare utilă a activului, de uzura morală (învechirea) a activului respectiv.

81. Durata de funcţionare utilă a obiectelor mijloacelor fixe poate fi sporită în cazul în care:

• intensitatea exploatării activului este mai mică decît în două schimburi. De exemplu, în cazul exploatării lui într-un schimb durata de funcţionare utilă poate fi sporită pînă la 25% din durata de funcţionare utilă stabilită în Catalog;

• activul a fost reparat în scopul prelungirii duratei lui de funcţionare, dar cel mult pînă la 25% din dirata de funcţionare utilă stabilită în Catalog.

82. Durata de funcţionare utilă a obiectelor mijloacelor fixe poate fi redusă în cazul:

• în care intensitatea exploatării activului este mai mare decît în două schimburi. De exemplu, în cazul exploatării lui în trei schimburi, durata de funcţionare utilă poate fi redusă la 25% din durata de funcţionare utilă stabilită în Catalog;

• exploatării activului în condiţii nocive în comparaţie cu cele normale, care cauzează coroziunea lui sporită (mediu chimic activ), uzura fizică accelerată sub acţiunea concentraţiei sporite a particulelor tari (praf, substanţe pulverulente etc.) sau presiunilor înalte, temperaturilor joase sau înalte, vibraţiei intensive etc.;

• uzurii morale (învechirii) a activelor, în special a maşinilor şi utilajelor tehnologice. Aceasta poate fi consecinţa diminuării cererii la mărfurile şi serviciile, pentru producerea cărora au fost utilizate utilajele respective, schimbării tehnologiei de producere şi imposibilităţii utilizării eficiente a acestor utilaje la aplicarea tehnologiei noi.

83. În unele cazuri întreprinderile şi organizaţiile pot stabili durata de funcţionare utilă a unor active concrete în baza restricţiilor stabilite de legislaţie asupra duratei de utilizare a acestor active sau a restricţiilor stabilite în contractele încheiate, în special asupra utilizării activelor nemateriale.

84. Pentru argumentarea duratei de funcţionare utilă a activelor care nu sînt indicate în Catalog se poate utiliza experienţa proprie a întreprinderii sau organizaţiei de exploatare a activelor similare, experienţa altor întreprinderi sau pot fi atraşi în aceste scopuri specialişti competenţi.

85. Durata de exploatare a mijloacelor fixe cu peste 25% din durata de funcţionare utilă, stabilită conform prevederilor prezentului Catalog, exploatarea cărora prezintă pericol pentru viaţa, sănătatea şi mediul ambiant (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini de construcţie şi de gospodărie comunală, maşini de ridicat etc.), poate fi majorată numai în baza avizului organismelor naţionale de atestare competente.

86. Amortizarea cheltuielilor capitale pentru ameliorarea terenurilor (exceptînd cheltuielile pentru construcţii speciale) se stabileşte independent de către agenţii economici.

X. GRUPAREA MIJLOACELOR FIXE PE CATEGORII DE PROPRIETATE

PENTRU CALCULUL UZURII ÎN SCOPURI DE IMPOZITARE

87. Pentru atribuirea fiecărei unităţi a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se procedează în felul următor:

a) se calculează CA, care reprezintă valoarea criteriului de atribuire a mijlocului fix la categoriile de proprietate după formula CA = (200 ani/DN)%, în care DN este durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe conform prezentului Catalog, în ani;

b) se stabileşte categoria de proprietate, la care se atribuie mijloacele fixe, astfel:

- mijloacele fixe se atribuie la categoria i dacă CA este mai mare decît N_(i-1), dar nu mai mare decît Ni;

- mijloacele fixe se atribuie la categoria 5 dacă CA este mai mare decît N₅, în care i este numărul categoriei de proprietate prevăzut în Codul fiscal (1, 2, 3, 4, 5),

Ni – norma de uzură în % pentru categoria de proprietate i stabilită în Codul fiscal,

N0 = 0.

Exemplu. În Codul fiscal sînt prevăzute cinci categorii de proprietate, normele de uzură pentru grupele 1, 2, 3, 4, 5 sînt stabilite, respectiv, în mărime de N1 = 5%, N2 = 8%, N3 = 10%, N4 = 20%, N5 = 30%. Întreprinderea a construit şi dat în exploatare o clădire, a procurat un tractor cu şenile şi un computer. Conform datelor Catalogului, durata de funcţionare utilă a acestor obiecte este, respectiv, de 40 ani (poziţia 11000402000), 8 ani (poziţia 14870130000) şi 3 ani (poziţia 148470). Valoarea criteriului de atribuire la categoriile de proprietate CA a mijloacelor fixe sus-numite va constitui, respectiv, 200/40 = 5%, 200/8 = 25%, 200/3 = 66,7%. Deoarece pentru clădire CA = 5% şi este egală cu N1 = 5%, clădirea se atribuie la categoria de proprietate 1 cu norma de uzură de 5%. Pentru tractor CA = 25% şi este mai mare decît N4 = 20%, dar nu mai mare decît N5 = 30% şi tractorul se atribuie la categoria de proprietate 5 cu norma de uzură de 30%. Pentru computer CA = 66,7% şi este mai mare decît N5 = 30%, prin urmare computerul se atribuie la categoria de proprietate 5 cu norma de uzură de 30%.