MINISTERUL DE FINANŢE

Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurărilor

H O T Ă R Î R E

despre aprobarea Regulamentului privind modul de

efectuare a operaţiilor de reasigurare

nr. 21 din 22.02.99

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.22-23/52 din 04.03.1999

* * *

Abrogat: 05.01.2007

Hotărîrea ISSAFNP nr.104-e din 13.12.2006

În conformitate cu p.2.1.8 al Regulamentului Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor şi întru executarea art.17 din Legea cu privire la asigurări, Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind modul de efectuare a operaţiilor de reasigurare.

2. Prezenta Hotărîre întră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

REGULAMENTUL

privind modul de efectuare a operaţiilor de reasigurare

I. NOŢIUNI GENERALE

1.1. Prezentul Regulament privind modul de efectuare a operaţiilor de reasigurare este elaborat în conformitate cu art.17 al Legii Republicii Moldova "Cu privire la asigurări" din 15 iunie 1993 nr.1508-XII, cu modificările şi completările ulterioare.

1.2. În scopul asigurării stabilităţii financiare şi garantării plăţii despăgubirilor şi sumelor de asigurare, organizaţia de asigurare (în continuare asigurătorul) poate transmite o parte din răspunderea sa faţă de asigurat altei organizaţii de asigurare, conform condiţiilor determinate de contract, aceasta constituind o acţiune de reasigurare.

1.3. Asigurătorul, ce nu-şi acoperă obligaţiunile preluate pe contractele de asigurare din contul mijloacelor proprii şi rezervelor este obligat să asigure îndeplinirea obligaţiunilor prin reasigurarea lor.

1.4. Asigurătorul ce a transferat riscul în reasigurare rămîne răspunzător faţă de asigurat în volumul deplin.

1.5. Asigurătorul are dreptul la primirea riscurilor transmise în reasigurare numai pe tipurile de asigurare pentru care a primit licenţă.

1.6. Primirea şi transmiterea riscurilor în reasigurare se efectuează în valuta prevăzută de contractul de asigurare sau în altă valută în corespundere cu legislaţia în vigoare.

1.7. Transmiterea în reasigurare a riscurilor la reasigurătorii străini, ce nu posedă licenţa Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanţelor, se permite numai în cazurile imposibilităţii acoperirii riscurilor date pe piaţa internă a reasigurărilor şi cu acordul Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor.

Cota-parte a riscurilor transmise în reasigurare reasigurătorilor străini nu poate depăşi 90% din suma de asigurare pe fiecare contract de asigurare în parte.

Notă: Hotărîrea nr.43 din 02.04.99 a fost abrogată prin hotărîrea nr.109 din 16.11.2004

[Alin.2 pct.1.7 introdus prin Hot. Servic. se Stat]

[pentru supravegherea asigur. nr.43 din 02.04.99]

1.8. Operaţiile de reasigurare sînt o condiţie necesară pentru garantarea solvabilităţii şi siguranţei asigurătorilor în cazurile cînd:

- asigurătorul ia asupra sa obligaţii de asigurare în volumul, care poate depăşi posibilităţile îndeplinirii lor din contul activelor proprii;

- suma de asigurare pe un obiect de asigurare aparte depăşeşte 15% din suma activelor proprii ale asigurătorului;

- asigurătorii sînt obligaţi să informeze trimestrial Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor despre cazurile de asigurare a obiectelor, suma de asigurare a cărora depăşeşte 15% din activele proprii;

- reasigurarea este premisa efectuării altor tipuri de activitate (transportări internaţionale, exploatarea obiectelor de înalt risc, investiţii de o scară mare etc.).

II. DEFINIREA NOŢIUNILOR FOLOSITE ÎN REGULAMENTUL PRIVIND

MODUL DE EFECTUARE A OPERAŢIILOR DE REASIGURARE

2.1. Reasigurarea reprezintă sistemul relaţiilor economice, în conformitate cu care asigurătorul, asigurînd riscurile, transmite o parte a răspunderii (luînd în consideraţie posibilităţile sale financiare) conform condiţiilor de comun acord, altor asigurători cu scopul de a crea un portofoliu de asigurări echilibrat, de a asigura stabilitatea financiară şi rentabilitatea operaţiilor de asigurare.

2.2. Coasigurarea - asigurarea, la care doi sau mai mulţi asigurători participă cu cote determinate în asigurarea unui şi acelaş risc, eliberînd poliţe unice sau separate, fiecare la suma de asigurare proporţional cotei sale.

2.3. Reasiguratul - asigurătorul, care a primit în asigurare riscul şi l-a transmis parţial în reasigurare altei companii (de reasigurare); el se mai numeşte companie transmiţătoare sau cedent.

Această operaţie de transmitere a riscului în reasigurare se numeşte cesiune.

2.4. Reasigurătorul - societatea de asigurare sau reasigurare, ce primeşte riscurile în reasigurare. Primind în reasigurare riscul, reasigurătorul poate să-l transmită parţial altui asigurător (reasigurător). Astfel de operaţie poartă denumirea de retrocesiune, iar reasigurătorul ce transmite riscul în retrocesie - retrocesioner.

2.5. Conform condiţiilor contractelor de reasigurare reasiguratul e obligat să-i expedieze sistematic reasigurătorului lista riscurilor supuse reasigurării. În reasigurare această listă se numeşte borderou.

2.6. Transmiţînd riscul în reasigurare, cedentul are dreptul la reţinerea comisionului de reasigurare în favoarea sa - comisionul, care e destinat pentru acoperirea cheltuielilor de recepţie a asigurării (comisionul agenţilor şi brokerilor, eliberarea poliţei, întocmirea cartelelor de evidenţă şi alte cheltuieli de gestiune).

Mărimea comisionului în cazul transmiterii în reasigurare a riscurilor la reasigurătorii străini nu poate fi mai mică de 15% din prima de asigurare, calculată pentru transmitere în reasigurare.

Notă: Hotărîrea nr.43 din 02.04.99 a fost abrogată prin hotărîrea nr.109 din 16.11.2004

[Alin.2 pct.2.6 introdus prin Hot. Servic. se Stat]

[pentru supravegherea asigur. nr.43 din 02.04.99]

2.7. Transmiţînd riscurile în reasigurare, reasiguratul are dreptul la tantiemă, adică la comisionul de la venit, pe care reasigurătorul îl poate obţine după rezultatele expirării contractului de reasigurare. Modul şi termenii aplicării tantiemei se stabilesc în contractul de reasigurare.

2.8. Excedent în reasigurare - suma riscului supusă reasigurării supra reţinerii proprii a asigurătorului, care a primit riscul în asigurare. Suma reasigurată, de obicei limitată, se numeşte excedent.

2.9. Reţinerea proprie - nivelul economic argumentat al sumei, în limita căreia asigurătorul îşi asumă o parte anumită a riscurilor de asigurare, transmiţînd în reasigurare sumele ce depăşesc acest nivel.

2.10. Slipul în reasigurarea facultativă reprezintă documentul expediat de către reasigurat reasigurătorilor potenţiali, care, de regulă conţine:

a) denumirea companiei transmiţătoare;

b) caracteristica riscului supus reasigurării;

c) suma de asigurare;

d) condiţiile de asigurare;

e) taxa primei;

f) reţinerea proprie etc.

2.11. Rezerva de prime - partea primei de asigurare temporar reţinută de reasigurat pe contractele de reasigurare, ce se cuvine reasigurătorului în calitate de garanţie financiară. Peste un timp anumit rezerva de prime se restituie. Totodată se reţine rezerva de prime pe o nouă perioadă.

2.12. Rezerva de pierderi neachitate - fondurile create pe contractele de reasigurare; înseamnă că reasiguratul are dreptul temporar să rezerveze pierderile declarate, dar pe care decontările nu sînt finisate. Se calculează reieşind din 90-100% ale daunelor indicate. Ca şi rezerva de prime are caracterul de garanţie financiară pentru reasigurat.

2.13. Formele de reasigurare

2.13.1. Formele de transmitere/primire a riscurilor în reasigurare şi încheiere a relaţiilor juridice între părţi (asigurătorului şi reasigurătorului) pot fi facultativă şi obligatorie.

2.13.1.1. Conform formei facultative de reasigurare compania de asigurare transmiţătoare (cedentul) poate transmite riscurile primite în asigurare în reasigurare altei companii de asigurare (reasigurătorului), şi în orice caz să fie liberă în luarea deciziei de cesiune.

Compania de asigurare transmiţătoare nu are faţă de reasigurător obligaţii de a transmite riscul în reasigurare. Această întrebare se precaută şi se hotărăşte pe fiecare risc aparte.

La rîndul său, reasigurătorul nu are obligaţii faţă de compania transmiţătoare de a primi în reasigurare riscurile propuse: el poate să respingă riscurile propuse în reasigurare, să primească parţial sau să elaboreze condiţii de întîmpinare conform cărora riscul poate fi primit în reasigurare.

2.13.1.2. Conform formei obligatorii de reasigurare relaţiile între reasigurat şi reasigurător poartă un caracter obligatoriu.

Contractul de reasigurare este un document juridic ce determină relaţiile părţilor (reasiguratul şi reasigurătorul) şi stabileşte drepturile şi obligaţiile lor.

El reprezintă un document de bază în cazul dezbaterilor juridice, litigiilor între reasigurat şi reasigurător.

2.13.2. După tipul de participare a reasigurătorului în risc în fiecare caz aparte şi îndeplinire a relaţiilor legale între părţi (asigurătorului şi reasigurătorului) relaţiile contractuale de reasigurare se împart în proporţionale şi neproporţionale.

2.13.2.1. Principalele forme ale contractelor reasigurării proporţionale sînt:

- cotă-parte;

- excedentare;

- mixte (cotă şi excedent).

După condiţiile contractului de reasigurare cotă-parte compania de asigurare transmite în reasigurare cota procentuală, coordonată cu reasigurătorul, a tuturor riscurilor primite în asigurare pe un tip anumit de asigurare sau o grupă de asigurări adiacente.

În aceeaşi cotă-parte reasigurătorului i se transferă prima ce i se cuvine şi el despăgubeşte reasiguratului această cotă-parte a tuturor daunelor plătite, în conformitate cu condiţiile de asigurare.

Transmiţînd riscurile în reasigurare, reasiguratul are dreptul la comision în favoarea sa, precum şi la participarea anumită în beneficiul posibil al reasigurătorului, obţinut de la riscurile primite în reasigurare, adică reasiguratul are dreptul la tantiemă.

După condiţiile contractului de reasigurare excedent un factor determinativ în mecanismul reasigurării este aşa numita reţinere proprie a companiei de asigurare care reprezintă în majoritatea cazurilor nivelul economic argumentat al sumei în limita căreia compania ia ("reţine") asupra sa o parte determinată a riscurilor asigurate, transmiţînd în reasigurare sumele ce o depăşesc.

Limitele răspunderii proprii sau reţinerii proprii compania transmiţătoare, de regulă, le stabileşte într-o sumă determinată ce se referă la toate riscurile de asigurare pe un tip de asigurare: încărcături, obiecte industriale etc.

Astfel, dacă reţinerea proprie a companiei transmiţătoare constituie 10 mii lei, toate riscurile primite în asigurare în limita sumei date constituie răspunderea companiei, iar surplusul se transmite în reasigurare.

2.13.2.2. Principalele forme ale contractelor reasigurării neproporţionale sînt următoarele:

- excedent de daună;

- oprire de daună (Stop loss).

După condiţiile contractului excedent de daună procesul reasigurării intră în vigoare numai atunci, cînd suma determinată a daunei pe riscul asigurat în rezultatul cazului de asigurare sau unui şir de cazuri de asigurare, ca urmare a acţiunii unui şi aceluiaşi incident, va depăşi suma determinată.

Răspunderea reasigurătorilor asupra acestei sume se limitează, de exemplu, 10000 mii lei asupra 200 mii lei ce sînt o prioritate a companiei transmiţătoare. Deci, reasigurătorii după cota de participare în contract vor plăti daunele în sumele ce depăşesc 200 mii lei, dar în limita a 1000 mii lei pe fiecare din ele.

După primul excedent de daună poate urma al doilea excedent, al treilea excedent etc. ce se determină de necesităţile companiei transmiţătoare.

Prima, care se cuvine reasigurătorilor - participanţilor la încheierea contractelor, excedentul de daună, de regulă, se stabileşte în anumite procente faţă de prima brută anuală, pentru portofoliul de asigurări deţinut.

După condiţiile contractului oprire de daună compania de asigurare apără rezultatele generale ale gestiunii pe un tip determinat de asigurare în cazul, dacă nerentabilitatea va depăşi procentul determinat în contract sau mărimea ei.

Mărimea nerentabilităţii asupra căreia contractul este în vigoare se determină în aşa mod, încît compania transmitătoare să nu aibă posibilitatea de a avea rentabilitate financiară din partea răspunderii ce-i revine, adică contractul are scopul nu de a garanta companiei transmiţătoare beneficiu, dar numai de a apăra de la pierderi suplimentare sau neaşteptate.

Limitele răspunderii reasigurătorilor conform contractului oprire de daună se determină în limitele procentului nerentabilităţii determinat, de exemplu, în limitele de la 100 pînă la 105% a nerentabilităţii anuale sau în suma absolută.

III. NOŢIUNI GENERALE ALE CONTRACTELOR DE REASIGURARE

3.1. Condiţiile generale ale contractelor de reasigurare includ următoarele puncte:

1) denumirea deplină şi adresa juridică a părţilor;

2) determinarea obiectului reasigurării şi răspunderii reasigurătorului;

3) întrarea în vigoare a contractului de asigurare şi expirarea lui;

4) excluderea din răspundere (franşiza);

5) condiţiile reasigurării;

6) circulaţia documentelor şi conturile;

7) comisionul şi tantiema;

8) obligaţiile şi drepturile asigurătorului şi reasigurătorului;

9) achitarea daunelor;

10) depozitul rezervei de prime şi pierderi;

11) portofoliul primelor şi portofoliul daunelor;

12) valuta;

13) condiţiile încheierii, intrării în vigoare şi acţiunii, şi anulării contractului de reasigurare;

14) soluţionarea litigiilor.

3.2. Caracteristica amănunţită a riscului transmis în reasigurare se expune în slip (document-ofertă, care se expediază de către reasigurat reasigurătorului şi conţine principalele caracteristici ale riscului propus).

Slipul, de regulă, conţine:

1) denumirea deplină şi adresa asiguratului;

2) obiectul asigurării;

3) durata valabilităţii contractului;

4) suma de asigurare deplină;

5) taxa primei;

6) reţinerea proprie a cedentului;

7) răspunderea reasiguratului;

8) prima de reasigurare;

9) suma rezervei de prime acordate;

10) procentul plătit pentru rezerva de prime;

11) comisionul de reasigurare;

12) tantiema.

Pe contractele de reasigurare excedente, în cazul asigurării vieţii şi pe celelalte tipuri de reasigurare pentru riscurile ce depăşesc un anumit nivel al sumei de asigurare minimă, cedentul periodic prezintă reasigurătorului borderoul de prime.

Daunele achitate reflectate separat pe anii de apariţie se aduc la cunoştinţa reasigurătorului periodic (trimestrial, lunar) sub formă de borderou de daune.

Reasigurătorul duce împreună cu cedentul evidenţa contabilă curentă. Cedentul, periodic, prezintă reasigurătorului notele contabile ce includ datele privind comisionul şi tantiema plătite de către asigurător, soldul debitor şi creditor pe rezerva de prime, procentele şi impozitele pe veniturile obţinute de la rezerva de prime.

IV. PRINCIPIILE ÎNCHEIERII CONTRACTELOR DE REASIGURARE

CU REASIGURĂTORII-NEREZIDENŢI

4.1. Asigurătorilor li se permite să primească în reasigurare riscurile numai pe acele tipuri de asigurare, pentru practicarea cărora posedă licenţe.

4.2. Asigurătorii (cedenţii, reasiguraţii) trebuie să încheie contractele de reasigurare cu reasigurătorii înregistraţi conform legislaţiei Republicii Moldova. Încheierea contractelor de reasigurare de către asigurători (cedenţi, reasiguraţi) în afara Moldovei cu reasigurătorii-nerezidenţi se permite numai în cazurile cînd:

- este imposibilă acoperirea riscurilor pe piaţa reasigurărilor internă şi sînt primite refuzuri oficiale de primire a riscurilor în reasigurare de la cîţiva (nu mai puţin de doi) asigurători ai Republicii Moldova;

- legislaţia ţării, în care e înregistrat reasigurătorul-nerezident, presupune supravegherea de stat asupra activităţii de asigurare (reasigurare);

- reasigurătorul-nerezident are experienţă de lucru neîntreruptă în domeniul asigurărilor (reasigurărilor) nu mai puţin de trei ani premergători anului, în care se încheie contractul de reasigurare, ceea ce poate fi adeverit de asigurător (cedent, reasigurat) prin dările de seamă respective;

- reasigurătorul-nerezident n-a încălcat legislaţia asigurărilor în ţara de reşedinţă şi lui nu i s-au aplicat măsuri din acest motiv în ultimii doi ani.

4.3. În timpul încheierii contractelor de reasigurare în afara Republicii Moldova cu reasigurătorii-nerezidenţi cu participarea intermediarilor de asigurare "brokerilor Lloyd" asigurătorii (cedenţii, reasiguraţii) trebuie să ceară de la ei copiile adeverinţelor respective despre împuternicirile lor.

V. DISPOZIŢII FINALE

5.1. Asigurătorii (cedenţii, reasiguraţii) sînt obligaţi să informeze Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor în ordinea stabilită şi în limita dărilor de seamă stabilite privind volumul primelor de asigurare primite, plătite (prevăzute pentru plată) reasigurătorilor şi să prezinte lămuriri privind datele din dările de seamă despre contractele de reasigurare încheiate, dacă se încheie (se prelungesc) contractele de reasigurare de către reasigurătorii-nerezidenţi, conform cărora reasigurătorilor li se plăteşte (se presupune, pentru plată) partea primelor de asigurare ce depăşeşte 50% din suma încasării primelor de asigurare indicate pe aceste contracte.

5.2. Prezentul Regulament intră în vigoare din momentul publicării lui în "Monitorul Oficial".