SERVICIUL DE STAT PENTRU SUPRAVEGHEREA ASIGURĂRILOR

H O T Ă R Î R E

cu privire la Regulile de formare a rezervelor tehnice pe

tipurile de asigurare în afară de viaţă (în redacţie nouă)

nr. 43  din  26.03.2001

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.141-143/332 din 22.11.2001

* * *

Abrogat: 01.04.2011

Hotărîrea CNPF nr.1/5 din 11.01.2011

În conformitate cu art.54 alin.(2) al Legii “Cu privire la asigurări” nr.1508-XII din 15 iunie 1993 (Monitorul Oficial, 1994, nr.5, art.53) cu modificările şi completările, operate prin Legea nr.886-XIII din 20 iunie 1996 (Monitorul Oficial, 1996, nr.51, art.484), Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă, în redacţie nouă, Regulile de formare a rezervelor tehnice pe tipurile de asigurare în afară de viaţă pentru asigurătorii, care efectuează activitate pe teritoriul Republicii Moldova, conform anexei.

REGULILE

de formare a rezervelor tehnice pe tipurile de asigurare în afară de viaţă*

________________

* În Regulile prezente sub asigurare de viaţă ca tip al activităţii de asigurare se subînţeleg tipurile asigurărilor de persoane, pentru care calculele taxelor tarifare se efectuează cu ajutorul metodelor de actuariat, folosind tabela mortalităţii şi rata dobînzii de investire a mijloacelor temporar libere a rezervelor de asigurare a vieţii, ce presupun plata sumelor de asigurare în cazurile:

- decesului asiguratului;

- supravieţuirii asiguratului pînă la expirarea termenului de asigurare sau vîrsta determinată în contractul de asigurare;

- plata pensiei (rentei, anuităţii) asiguratului în cazurile prevăzute în contractul de asigurare (expirarea valabilităţii contractului de asigurare, atingerea unei anumite vîrste de către asigurat, achitării curente (anuitate în timpul valabilităţii contractului de asigurare).

1. NOŢIUNI GENERALE

1.1. Regulile prezente de formare a rezervelor de asigurare tehnice (în continuare – rezervele tehnice) sînt elaborate în conformitate cu pct.2 art.48, pct.2 art.54 ale Legii Republicii Moldova “Cu privire la asigurări” nr.1508-XII din 15 iunie 1993 (Monitorul Oficial, 1994, nr.5, art.53), cu modificările şi completările operate prin Legea nr.886-XIII din 20 iunie 1996 (Monitorul Oficial, 1996, nr.51, art.484) şi determină structura, destinaţia şi modul de formare de către organizaţiile de asigurări a rezervelor de asigurare pe tipurile de asigurare în afară de viaţă cu scopul garantării îndeplinirii obligaţiunilor pe contractele de asigurare, reasigurare şi coasigurare.

1.2. Rezervele tehnice se formează de către asigurător pe fiecare tip de asigurare şi în valuta, în care se efectuează asigurarea.

1.3. Asigurătorul calculă volumele rezervelor tehnice o dată în trimestru la determinarea rezultatelor financiare de la petrecerea activităţii de asigurări.

1.4. Datele necesare pentru calculul rezervelor tehnice, raportate la fiecare dată a perioadei gestionare pe fiecare contract, sînt indicatori obligatorii ai Registrului de evidenţă a contractelor de asigurare încheiate, Registrului de evidenţă a daunelor pe asigurarea directă, Registrului de evidenţă a contractelor pe riscurile primite în reasigurare, Registrului de evidenţă a daunelor pe contractele de riscuri primite în reasigurare şi Registrului de evidenţă a contractelor pe riscurile transmise în reasigurare. Asigurătorul efectuează calculul rezervelor tehnice în baza informaţiei ce se conţine în registrele respective care se completează de către asigurător zilnic la momentul încheierii contractelor de asigurare (coasigurare, reasigurare) cît şi la momentul calculării plăţilor de despăgubire şi sumelor de asigurare pe fiecare tip de asigurare separat.

1.5. Asigurătorul poate aplica cu acordul Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor şi alte metode de formare a rezervelor tehnice cu condiţia, că ele nu contrazic metodelor de formare a rezervelor şi nu lezează interesele asigurătorilor, asiguraţilor şi statului.

1.6. Rezervele tehnice se reflectă în darea de seamă contabilă şi forma specializată nr.5, care se prezintă trimestrial Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor.

1.7. În cazul stabilirii necorespunderii rezervelor tehnice faţă de obligaţiunile asumate pe contractele de asigurare şi necoordonării metodelor de formare a lor, Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor are dreptul să înainteze prescripţii de înlăturare a devierilor şi să aplice în caz de necesitate şi în modul stabilit sancţiunile corespunzătoare.

[Pct.1 completat prin Hotărîrea Inspectoratului nr.104 din 30.09.04, în vigoare 03.12.04]

2. DEFINIREA NOŢIUNILOR FOLOSITE ÎN REGULILE

DE FORMARE A REZERVELOR TEHNICE

2.1. Rezervele tehnice – suma mijloacelor, necesară asigurătorului pentru îndeplinirea obligaţiunilor financiare pe despăgubirile de asigurare, calculate pe un contract de asigurare aparte şi pe portofoliul de asigurare în întregime la sfîrşitul perioadei.

2.2. Prima brută de asigurare calculată – suma mijloacelor băneşti, achitate sau care urmează a fi achitate de către asigurat în conformitate cu condiţiile contractului de asigurare sau legii.

2.3. Prima de asigurare de bază – prima brută de asigurare calculată pe asigurarea directă, micşorată cu mărimea primei brute de asigurare calculate pentru transmiterea în reasigurare şi majorată cu mărimea primei brute de asigurare calculate pentru primirea în reasigurare, minus suma mijloacelor destinate formării rezervei catastrofelor şi fondului măsurilor preventive, calculată conform procentului stabilit în structura taxelor tarifare.

2.4. Rezerva primei necîştigate (RPN) – reprezintă o parte a primei de asigurare de bază pe contractul de asigurare care se atribuie la perioada de acţiune a contractului de asigurare, posterioare celei gestionare (prima necîştigată), predestinată pentru executarea obligaţiilor de achitare a daunelor viitoare care pot să apară în următoarele perioade gestionare.

2.5. Rezervele de daune – tipuri ale rezervelor tehnice ale asigurătorului, mărimea cărora corespunde aprecierii obligaţiilor pe despăgubirile de asigurare neîndeplinite sau parţial îndeplinite la sfîrşitul perioadei gestionare. Se determină în conformitate cu cuantumul prejudiciului, ce reiese din cazul de asigurare parvenit şi care trebuie compensat conform condiţiilor contractului de asigurare.

2.6. Dauna de asigurare – mărimea pagubei (prejudiciului) în expresie bănească, cauzată intereselor patrimoniale ale asiguratului în rezultatul parvenirii cazului de asigurare, care trebuie compensată de către asigurător în conformitate cu condiţiile contractului de asigurare.

2.7. Dauna declarată – mărimea pagubei (prejudiciului) în expresie bănească, cauzată intereselor patrimoniale ale asiguratului în rezultatul parvenirii cazului de asigurare, care a fost declarat asigurătorului în modul stabilit de Lege sau contractul de asigurare.

2.8. Cheltuielile pentru soluţionarea daunelor – suma mijloacelor băneşti, îndreptată spre plata serviciilor de expertiză şi consultaţii sau altor servicii legate de aprecierea mărimii şi micşorării prejudiciului, cauzat intereselor patrimoniale ale asiguratului.

2.9. Pretenţia nesoluţionată – dauna declarată, apărută în legătură cu parvenirea cazului asigurat, la care obligaţiile asigurătorului nu sînt îndeplinite sau îndeplinite parţial la sfîrşitul perioadei gestionare.

[Pct.2 modificat prin Hotărîrea Inspectoratului nr.104 din 30.09.04, în vigoare 03.12.04]

3. STRUCTURA COMPONENŢEI REZERVELOR TEHNICE

Rezervele tehnice includ:

3.1. Rezerva primei necîştigate (RPN).

3.2. Rezervele de daune:

- rezerva daunelor declarate, dar nesoluţionate (RDDN);

- rezerva daunelor întîmplate, dar nedeclarate (RDÎN).

3.3. Cu acordul Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor pot fi formate alte rezerve tehnice (rezerva variaţiei nerentabilităţii, rezerva catastrofelor), legate de specificul obligaţiilor asumate pe contractele de asigurare, mărimea cărora se determină prin metoda normativă şi poartă caracter de acumulare. Rezerva de catastrofe se formează din defalcările efectuate în mărime de pînă la 15% faţă de prime brute de asigurare calculate pe asigurarea directă în perioada gestionară minus primele brute de asigurare calculate pentru transmiterea în reasigurare în aceeaşi perioadă, şi pe tipurile de asigurare, condiţiile de legalizare ale cărora prevăd obligaţiunile asigurătorului să efectueze plata despăgubirilor de asigurare în legătură cu paguba adusă în rezultatul acţiunii forţei majore sau avariei de proporţii mari. Restituirea (utilizarea) mijloacelor băneşti din rezerva catastrofelor se efectuează doar la producerea cazului de asigurare, sau în cazul lichidării asigurătorului.

3.4. Mărimea rezervelor tehnice se determină prin aprecierea în formă bănească a obligaţiunilor asigurătorului pe despăgubirile de asigurare viitoare.

[Pct.3 modificat prin Hotărîrea Inspectoratului nr.104 din 30.09.04, în vigoare 03.12.04]

4. DESTINAŢIA ŞI METODOLOGIA DE CALCUL

A REZERVELOR TEHNICE

4.1. Ca bază pentru calculul rezervelor tehnice, cu excepţia rezervei catastrofelor şi rezervei daunelor declarate, dar nesoluţionate se ia prima de asigurare de bază, determinată la data gestionară.

Pentru calculul Rezervei daunelor declarate, dar nesoluţionate, ca bază serveşte cererea asiguratului privind dauna întîmplată şi confirmarea documentară respectivă, inclusiv a organelor şi instituţiilor de stat privind producerea cazului de asigurare.

4.2. Calculul rezervei primei necîştigate se efectuează după una din metodele următoare:

4.2.1. Metoda “pro rata temporis”.

Rezerva primei necîştigate se determină ca produsul primei de asigurare de bază şi raportul dintre termenul neexpirat de acţiune al contractului de asigurare la sfîrşitul perioadei gestionare (în zile) şi durata totală a acţiunii contractului de asigurare (în zile) conform formulei:

unde:

RPNi – rezerva primei necîştigate pe contractul i;

Pabi – prima de asigurare de bază pe contractul i;

ni – durata de acţiune a contractului i în zile;

mi – numărul de zile din momentul intrării contractului în vigoare pînă la sfîrşitul perioadei gestionare.

Sumele primite pe fiecare contract se adună.

Metoda “pro rata temporis” este cea mai exactă, dar folosirea ei este complicată din cauza necesităţii volumului mare de muncă.

4.2.2. Metoda 1/4 (unei pătrimi).

Rezerva primei necîştigate se determină pe fiecare tip de asigurare prin înmulţirea primei de asigurare de bază cu coeficienţii pentru calculul mărimii primei necîştigate după cum urmează:

- prima de asigurare de bază calculată în trimestrul de dare de seamă se înmulţeşte cu 3/4 (0,75);

- prima de asigurare de bază calculată în trimestrul anterior se înmulţeşte cu 1/2 (0,5);

- prima de asigurare de bază calculată în trimestrul premergător celui anterior se înmulţeşte cu 1/4 (0,25).

Rezultatele obţinute se adună.

Mărimea totală a rezervei primelor necîştigate se determină prin adunarea rezultatelor calculate pe fiecare tip de asigurare.

4.3. Rezervele de daune.

4.3.1. Rezerva daunelor declarate, dar nesoluţionate (RDDN) se formează de către asigurător pentru garantarea executării obligaţiunilor pe contractele de asigurare, inclusiv cheltuielile pentru soluţionarea daunelor, care nu sînt îndeplinite, sau îndeplinite parţial la sfîrşitul perioadei gestionare şi apărute în legătură cu cazurile de asigurare parvenite în perioada gestionară sau în perioadele anterioare, despre apariţia cărora s-a declarat asigurătorului în modul stabilit de lege sau contractul de asigurare.

Mărimea RDDN se determină pentru fiecare pretenţie nesoluţionată, în baza următoarelor documente:

- documentele, ce confirmă faptul producerii evenimentului asigurat, întocmit de autoritatea competentă respectivă;

- actul de examinare a bunurilor deteriorate, cu indicarea detaliată a deteriorărilor concrete, semnat de toate părţile interesate (organizaţia de asigurare, asiguratul, autorităţile competente (după caz) şi păgubitul);

- actul de evaluare a daunelor în valoare bănească, întocmit de organizaţia de asigurare (sau din iniţiativa acesteia) şi semnat de către asigurat şi persoana păgubită (după caz) sau întocmit în baza cererii semnate de către asigurat (persoana păgubită) cu indicarea mărimii pagubelor suportate;

- registrul de evidenţă a daunelor pe asigurarea directă şi registrul de evidenţă a daunelor pe contractele de riscuri primite în reasigurare.

Mărimea RDDN corespunde sumei daunelor declarate în perioada gestionară, înregistrate în Registrul evidenţei daunelor, majorată cu suma daunelor nesoluţionate din perioadele anterioare celei gestionare şi micşorată cu sumele daunelor calculate pentru despăgubire pe parcursul perioadei gestionare, plus cheltuielile pentru soluţionarea daunelor în mărime de 3 procente de la suma pretenţiilor nesoluţionate la sfîrşitul perioadei gestionare.

4.3.2. Rezerva daunelor întîmplate, dar nedeclarate (RDÎN) este destinată pentru garantarea executării obligaţiunilor asigurătorului pe contractele de asigurare, inclusiv cheltuielile pentru soluţionarea daunelor, care au intervenit în legătură cu cazurile de asigurare în perioada gestionară, despre apariţia cărora nu s-a declarat asigurătorului în modul stabilit de lege sau contractul de asigurare în perioada gestionară.

Mărimea RDÎN se calculează în felul următor:

- 1% din prima de asigurare de bază, calculată în perioada gestionară, dacă perioada gestionară se consideră anul;

- 1% din prima de asigurare de bază, calculată în perioada gestionară şi celor trei perioade anterioare celei gestionare, dacă perioada gestionară se consideră trimestrul.

4.4. Calculul rezervelor tehnice se efectuează conform formelor din anexa nr.1.

[Pct.4 modificat prin Hotărîrea Inspectoratului nr.104 din 30.09.04, în vigoare 03.12.04]

Anexa nr.1

la Regulile de formare a rezervelor tehnice

pe tipurile de asigurare în afară de viaţă

FORMELE FOLOSITE ŞI NOTA EXPLICATIVĂ

1. Formele se completează pentru fiecare perioadă gestionară. Darea de seamă se întocmeşte pentru ultima zi a perioadei gestionare.

2. Forma 1 se completează pentru calculul rezervei primei necîştigate (RPN) prin metoda “pro rata temporis”.

3. Forma 2 se completează pentru calculul rezervei primei necîştigate prin metoda 1/4 (unei pătrimi).

4. Forma 3 se completează pentru calculul rezervei daunelor declarate, dar nesoluţionate (RDDN).

5. Forma 4 se completează pentru calculul rezervei daunelor întîmplate, dar nedeclarate (RDÎN).

6. Forma 5 reprezintă o formă generalizată pentru toate tipurile de rezerve tehnice de asigurare.

7. Formele se completează fără a lua în consideraţie răspunderea şi prima de asigurare, transferată în baza contractelor de reasigurare. Orice primire în reasigurare trebuie inclusă în forme ca o categorie aparte de contracte pe tipul corespunzător de asigurare notate prin “primit în reasigurare”.

[Anexa completată prin Hotărîrea Inspectoratului nr.104 din 30.09.04, în vigoare 03.12.04]