INSPECTORATUL DE STAT PENTRU SUPRAVEGHEREA ASIGURĂRILOR

ŞI FONDURILOR NESTATALE DE PENSII

H O T Ă R Î R E

despre aprobarea Regulamentului cu privire la garantarea

solvabilităţii organizaţiilor de asigurare

nr. 91  din  21.11.2002

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.185-189/416 din 31.12.2002

* * *

Abrogat: 15.04.2011

Hotărîrea CNPF nr.2/1 din 21.01.2011

În conformitate cu prevederile pct.2.1.8 al Regulamentului Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.77 din 8 februarie 1996 (MO, 1996, nr.23-24, art.185) şi întru executarea art.49 din Legea cu privire la asigurări nr.1508-XII din 15 iunie 1993 (Monitorul Oficial, 1993, nr.12, art.376), Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la garantarea solvabilităţii organizaţiilor de asigurare.

2. Prezenta hotărîre va întra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

REGULAMENT

cu privire la garantarea solvabilităţii organizaţiilor de asigurare

I. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. În sensul prezentului regulament, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:

Solvabilitate – capacitatea organizaţiei de asigurare pentru îndeplinirea la termen a obligaţiunilor băneşti pentru plata despăgubirii de asigurare, a altor sume asiguraţilor pe contractele de asigurare, coasigurare şi reasigurare.

Raportul normativ dintre active şi obligaţiunile asumate – se socoate comparaţia volumului obligaţiunilor organizaţiei de asigurare faţă de asiguraţi cu volumul activelor libere, care pot fi utilizate la acoperirea acestor obligaţiuni.

Mijloacele proprii ale organizaţiei de asigurare (capitalul propriu) – suma echivalentă achitării în formă bănească a capitalului statutar, a capitalului suplimentar şi a rezervelor, a profitului nerepartizat şi a altor fonduri şi rezerve, formate din contul profitului net şi a cotizaţiilor fondatorilor.

Activele organizaţiei de asigurare – bunurile organizaţiei de asigurare în formă de mijloace fixe, materiale, mijloace băneşti, depuneri financiare etc.

Mărimea reală a activelor libere a organizaţiei de asigurare (în scopul aprecierii solvabilităţii) – suma mijloacelor proprii şi sumele considerate egal, majorate cu suma rezervelor de asigurare nelegate micşorate cu mărimea activelor nemateriale, pierderilor neacoperite şi cheltuielile anticipate curente.

Rezervele nelegate – rezerve, care nu au destinaţia de a acoperi careva obligaţiuni concrete, adică active libere.

Obligaţiuni externe – obligaţiuni faţă de parteneri, buget, asiguraţi, reasiguraţi.

Obligaţiuni interne – obligaţiuni faţă de fondatori, filiale, colaboratorii proprii.

Obligaţiunile externe ale organizaţiei de asigurare includ obligaţiuni legate de procesul de asigurare şi obligaţiuni nelegate (altele).

Prezentul regulament se referă numai la obligaţiunile externe de asigurare.

Prin obligaţiunile externe de asigurare se semnifică suma răspunderii asumate a organizaţiei de asigurare pe contractele de asigurare, coasigurare şi reasigurare faţă de persoanele juridice şi fizice legate de apărarea intereselor asigurate.

1.2. Prezentul regulament cu privire la garantarea solvabilităţii organizaţiilor de asigurare este elaborat în conformitate cu art.49 al Legii Republicii Moldova cu privire la asigurări din 15 iunie 1993 nr.1508-XII cu modificările şi completările ulterioare şi determină modalitatea determinării solvabilităţii organizaţiilor de asigurare cu scopul garantării obligaţiunilor asumate pe contractele de asigurare, coasigurare şi reasigurare.

1.3. Organizaţiile de asigurare determină solvabilitatea o dată în trimestru la repartizarea primelor de asigurare încasate şi calculării rezultatelor financiare aparte pe tipuri şi clase de asigurări în valuta, în care se efectuează asigurarea, care se recalculează în valută naţională în conformitate cu cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei la ziua încasării mijloacelor băneşti pe contul organizaţiei de asigurare.

1.4. Organizaţiile de asigurare pot aplica în comun acord cu Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii alte metode de determinare a solvabilităţii, care se deosebesc de cele prevăzute în prezentul regulament, cu condiţia, că ele nu contravin modalităţii stabilite de determinare a solvabilităţii şi nu lezează interesele statului, organizaţiilor de asigurare, reasigurătorilor şi asiguraţilor. În acest caz organizaţia de asigurare prezintă Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii argumentarea (în formă scrisă) a metodei utilizate la determinarea solvabilităţii.

1.5. Prezentul regulament nu se extinde la Fondurile Nestatale de Pensii şi organizaţiile de asigurare specializate în domeniul asigurării sănătăţii (medicale).

II. CONDIŢIILE GARANTĂRII SOLVABILITĂŢII

ORGANIZAŢIEI DE ASIGURARE

2.1. Organizaţiile de asigurare sînt obligate să păstreze următoarele condiţii de garantare a solvabilităţii:

- disponibilitatea capitalului statutar;

- crearea rezervelor de asigurare suficiente pentru plata anticipată viitoare a sumelor şi despăgubirilor de asigurare;

- depăşirea rezervei reale a solvabilităţii organizaţiei de asigurare peste rezerva normativă calculată a solvabilităţii;

- disponibilitatea fondului de garanţie a organizaţiei de asigurare, la care se referă capitalul suplimentar şi de rezervă, suma profitului nerepartizat, alte fonduri şi rezerve.

2.2. Pentru garantarea solvabilităţii organizaţiei de asigurare trebuie să se păstreze corelaţia dintre mărimea mijloacelor proprii şi obligaţiunile de asigurare.

2.3. Prin mijloace proprii se înţelege suma, alcătuită din:

- capitalul statutar achitat în formă bănească şi naturală (contul 311 – contul 313 – contul 314);

- capitalul suplimentar (contul 312);

- capitalul de rezervă, inclusiv:

• rezerve stabilite de legislaţie (contul 321);

• rezerve prevăzute de statut (contul 322);

• alte rezerve (fondul măsurilor preventive) (contul 323).

- profitul nerepartizat al anilor precedenţi (contul 332);

- profitul net al anului de gestiune diminuat cu mărimea activelor nemateriale şi cheltuielile anticipate curente (contul 333 – contul 334 – contul 111 – contul 112 – contul 251);

- pierderi ale anului de gestiune (contul 333);

- diferenţa din reevaluarea activelor pe termen lung (contul 341);

- subvenţii (contul 342);

- alte mijloace considerate egal cu cele proprii.

2.4. La determinarea solvabilităţii organizaţiei de asigurare la mijloacele proprii se adaugă:

- rezerva de prime a asigurărilor de viaţă;

- fondurile de rezervă (rezervele) pe tipurile de asigurare, altele, decît cele de viaţă.

2.5. Suma reală a obligaţiunilor asumate de către organizaţia de asigurare se determină la sfîrşitul perioadei de gestiune ca totalitatea sumelor de asigurare pe contractele de asigurare şi reasigurare în vigoare.

2.6. Organizaţiile de asigurare din contul profitului nerepartizat pot crea (forma) rezerve libere.

Rezervele libere reprezintă cota mijloacelor proprii ale organizaţiei de asigurare, care se rezervează în scopul garantării solvabilităţii organizaţiei de asigurare.

2.7. Pentru garantarea îndeplinirii obligaţiunilor organizaţiei de asigurare pe anumite tipuri de asigurare obligatorii şi facultative, organizaţiile de asigurare pot crea fonduri de rezerve de asigurare centralizate şi organe care să gestioneze aceste fonduri. Regulamentul cu privire la aceste fonduri se aprobă de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii.

2.8. Drept surse de creare a fondurilor de rezerve de asigurare centralizate pot fi defalcările din încasările primelor de asigurare, vărsămintele mijloacelor proprii ale organizaţiei de asigurare, precum şi veniturilor din plasarea mijloacelor fondurilor de rezerve de asigurare centralizate.

2.9. Organizaţiile de asigurare în corespundere cu volumul activităţii de asigurare sînt obligate să menţină nivelul cuvenit al rezervei reale de solvabilitate (activele nete).

Rezerva reală de solvabilitate (activele nete) a organizaţiei de asigurare se determină prin reţinerea din valoarea proprietăţii (sumei totale a activelor) organizaţiei de asigurare a sumei activelor nemateriale, cheltuielilor anticipate curente şi a sumei totale a obligaţiilor, inclusiv şi a celor de asigurare.

Obligaţiile de asigurare se egalează cu volumul rezervelor de asigurare pe care organizaţia de asigurare este obligată să le creeze în ordinea prevăzută de legislaţia în vigoare.

2.10. În orice moment rezerva reală de solvabilitate a organizaţiei de asigurare trebuie să depăşească rezerva normativă de solvabilitate calculată.

2.11. Rezerva normativă de solvabilitate a organizaţiei de asigurare care realizează alte tipuri de asigurare, decît cele de viaţă, este egală cu nu mai puţin de 1% din sumele de asigurare respective, majorate (micşorate) cu suma obligaţiunilor primite (transmise) în reasigurare.

2.12. Rezerva normativă calculată de solvabilitate a organizaţiei de asigurare care realizează tipuri de asigurare de viaţă, este egală cu mărimea de nu mai puţin de 8% din sumele de asigurare respective.

2.13. Pentru organizaţiile de asigurare care realizează operaţiuni de asigurare pe tipurile de asigurare, altele, decît cele de viaţă şi pe tipurile de asigurare de viaţă, rezerva normativă de solvabilitate calculată se determină ca suma rezervelor normative de solvabilitate calculate pe asigurarea de viaţă şi pe tipurile de asigurare, altele, decît cele de viaţă, iar mărimea reală a mijloacelor proprii se calculează pe fiecare tip de asigurare proporţional cotei rezervelor şi fondurilor de asigurare respective faţă de suma lor totală.

2.14. Calculul rezervei solvabilităţii organizaţiei de asigurare se reflectă în forma specializată nr.5 în conformitate cu anexa la regulament.

2.15. Mărimea răspunderii asumate pe un contract de asigurare aparte nu poate depăşi 15% din mărimea mijloacelor proprii a organizaţiei de asigurare.

Organizaţiile de asigurare care îşi asumă obligaţii, ce depăşesc capacitatea lor de executare urmează să le pună, în termen de trei luni, în corespundere cu normativele în vigoare prin transmiterea în reasigurare.

2.16. Dacă la finele anului doi sau al oricărui an financiar posterior valoarea activelor nete ale organizaţiei de asigurare este mai joasă decît mărimea capitalului statutar, adunarea generală a fondatorilor este obligată să ia decizia privind majorarea capitalului statutar sau privind majorarea valorii activelor nete prin introducerea depunerilor suplimentare de către fondatori proporţional cotei fiecăruia, sau privind lichidarea organizaţiei de asigurare.

2.17. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii emite recomandări, primeşte alte măsuri, îndreptate spre îmbunătăţirea situaţiei financiare a organizaţiilor de asigurare.

Dacă măsurile primite în scopul îmbunătăţirii situaţiei financiare nu au adus la rezultatele dorite, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii primeşte decizia referitor la suspendarea activităţii organizaţiei de asigurare.