H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Concepţiei reformei judiciare

şi de drept în Republica Moldova

 

nr. 152-XIII din 21.06.94

 

Monitor nr.6/49 din 30.06.1994

 

* * *

Examinînd Concepţia reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova,

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta hotărîre.

 

Art.1.- Se aprobă Concepţia reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova (se anexează).

 

Art.2. - Se formează Consiliul coordonator pentru desfăşurarea reformei judiciare şi de drept în următoarea componenţă:

 

[Art.2 în redacţia Hot. Parl. nr.631-XV din 09.11.2001, în vigoare 09.11.2001]

[Art.2 în redacţia Hot. Parl. nr.880-XIV din 17.03.2000, în vigoare 17.03.2000]

[Art.2 în redacţia Hot. Parl. nr.107-XIV din 23.07.98, în vigoare 23.07.1998]

[Art.2 în redacţia Hot. Parl. nr.1175-XIII din 08.05.97, în vigoare 08.05.1997]

[Art.2 modificat prin Hot. Parl. nr.798-XIII din 02.04.96, în vigoare 02.04.1996]

[Art.2 în redacţia Hot. Parl. nr.684-XIII din 08.12.95, în vigoare 08.12.1995]

[Art.2 modificat prin Hot. Parl. nr.444-XIII din 04.05.95, în vigoare 04.05.1995]

 

Art.3. - Consiliul Coordonator pentru desfăşurarea reformei judiciare şi de drept:

va asigura îmbinarea procesului de formare a cadrului legislativ al reformei judiciare şi de drept cu efectuarea măsurilor organizatorice, tehnico-materiale, financiare şi de altă natură, avînd în vedere desfăşurarea eşalonată a prevederilor concepţiei reformei judiciare şi de drept;

va informa anual Parlamentul despre transpunerea în practică a Concepţiei reformei judiciare şi de drept.

 

Art.4. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

 

 

Anexă

la Hotărîrea Parlamentului

nr.52-XIII din 21 iunie 1994

 

CONCEPŢIA

reformei judiciare de drept în Republica Moldova

 

I. DISPOZIŢII GENERALE

Formarea şi consolidarea Republicii Moldova ca stat independent, democrat şi civilizat determină în mod imperativ realizarea practică a principiului de separare a puterii de stat ca o condiţie primordială de edificare şi funcţionare a unui stat de drept.

Statului îi revin trei funcţii fundamentale:

a) emiterea normelor juridice generale - funcţia legislativă:

b) aplicarea sau executarea acestor norme - funcţia executivă;

c) soluţionarea litigiilor care apar în procesul aplicării legilor - funcţia jurisdicţională.

Fiecărei funcţii îi corespunde o autoritate ("putere"): puterea legislativă, puterea executivă şi puterea juridică. Fiecare putere este încredinţată unor organe, relativ autonome, care asigură bunul mers al activităţii statale.

Într-un stat de drept puterea judiciară care este autonomă în limita competenţei sale şi are un statut egal cu puterile legislativă şi executivă.

Formarea amplă, radicală şi adecvată a sistemului politic, juridic şi social-economic poate fi concepută doar ca un proces de lungă durată care are un caracter complex: teoretic şi practic, politic şi juridic, social şi psihologic, organizatoric şi material.

Este imposibilă reorganizarea sistemului judecătoresc, schimbarea structurii şi statutului instanţelor judiciare, instituirea Curţii Constituţionale, înfiinţarea altor tipuri de judecătorii specializate sau de schimbarea rolului şi locului Procuraturii, Arbitrajului, Ministerului Justiţiei şi altor organe fără a crea cadrul sau bazele constituţionale pentru funcţionarea acestora, adică fără a schimba Constituţia în vigoare.

Anume în Constituţie vor fi reglementate problemele-cheie ale reformei judiciare şi de drept, cum ar fi:

a) stabilirea principiilor şi normelor de separare a celor trei puteri (legislativă, executivă, juridică), a mecanismului de interacţiune a acestor puteri în procesele de formare şi funcţionare a fiecăruia dintre ele;

b) necesitatea formării, modul de constituire, statutul şi competenţa Curţii Constituţionale ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională în stat;

c) organizarea şi structura sistemului judiciar, principiile de funcţionare a acestuia;

d) crearea bazelor constituţionale pentru reforma radicală a legislaţiei în vigoare;

e) determinarea sistemului şi a cadrului juridic de formare a organelor reprezentative şi executive locale;

f) organizarea administrativă a teritoriului;

g) crearea bazei juridice a societăţii civile democratice.

Necesitatea înfăptuirii reformei judiciare şi de drept în republică este condiţionată de un şir de factori de ordin juridic, organizatoric, social şi material, care actualmente nu favorizează funcţionarea independentă a puterii judiciare, nu permit asigurarea priorităţii drepturilor şi libertăţii personalităţii, nu garantează protejarea lor, precum şi supremaţia legii în toate sferele sociale.

Aceştia sînt:

a) lipsa unui sistem de garanţii legislative, inclusiv constituţionale, pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

b) principiul contradictoriu n-a devenit o realitate în examinarea juridică a cauzelor;

c) ancheta penală ca formă şi etapă în procesul de exercitare a justiţiei, chemată să cerceteze şi să stabilească părţile componente ale acţiuni criminale în condiţiile regulilor de procedură penală, continuă să funcţioneze în subordonarea neprocesuală şi multilaterală, ceea ce contribuie la păstrarea pîrghiilor administrative de influenţă asupra figurii principale a acestui proces - a anchetatorului;

d) lipsa organului de jurisdicţie constituţională, ceea ce poate duce la emiterea de acte ce contravin Constituţiei şi la abuzul de putere a autorităţilor publice supreme;

e) starea materială şi socială deplorabilă a instituţiilor justiţiei şi a colaboratorilor acestora.

Reforma judiciară şi de drept este, în esenţă, una din cele mai importante etape de trecere de la sistemul de administrare prin directive la statul democrat bazat pe drept.

Succesul reformei este determinat de respectarea unor anumite principii:

a) separarea strictă a competenţei organelor ce reprezintă cele trei puteri: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judiciară;

b) prioritatea drepturilor şi libertăţilor omului; c) eficacitatea unui mecanism de control şi supraveghere pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;

d) responsabilitatea reciprocă a statului şi a personalităţii;

e) preluarea şi adaptarea principiilor şi normelor de drept internaţional şi respectarea priorităţii acestora în procesul de realizare a reformei;

f) continuitatea în organizarea şi funcţionarea organelor de ocrotire a ordinii de drept;

g) planificarea şi desfăşurarea treptată a reformei, necesare pentru evitarea unor eventuale lacune de drept în crearea sistemului justiţiei;

h) asigurarea tehnico-materială a desfăşurării reformei, punînd pe prim plan instruirea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor juridice.

 

II. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

 

1. Instanţele judecătoreşti

Concepţia reformei judiciare are ca scop modificarea esenţială a:

a) statutului, rolului şi funcţiilor instanţei judecătoreşti ca element de bază al sistemului judiciar;

b) statutului judecătorului care ar asigura independenţa, imparţialitatea, inviolabilitatea întregului corp judecătoresc.

Justiţia urmează să fie înfăptuită în baza următoarelor principii generale:

a) accesul liber al tuturor cetăţenilor la orice instanţă judecătorească;

b) dreptul cetăţeanului de a ataca orice hotărîre a judecătoriei de fond în instanţa superioară;

d) competenţa şi profesionalismul judecătorilor; e) eficacitatea mecanismului de examinare a cauzelor judiciare în mod personal şi colegial.

Strictura sistemului judiciar:

Veriga I (de bază) - judecătoria de raion (oraş), care va examina în fond cauzele penale, civile, administrative, cu excepţia celor care, conform legii, vor fi examinate de instanţele superioare;

Veriga a II-a - judecătoriile de circumscripţie. Se presupune formarea a cîtorva judecătorii de acest fel, care vor servi cîteva raioane. Aceste judecătorii vor beneficia de dreptul de a examina cele mai complicate cauze penale şi civile ca o instanţă de fond. Totodată ele vor fi instanţă de apel în privinţa hotărîrilor judecătoriilor de raion (oraş);

Veriga a III-a - Curtea de Apel (cu sediul în municipiul Chişinău) de a cărei competenţă sînt:

a) examinarea hotărîrilor (sentinţelor) pronunţate de judecătoriile de circumscripţie în prima instanţă, atacate printr-un recurs sau apel;

b) examinarea în prima instanţă a cauzelor prevăzute de lege;

c) exercitarea supravegherii asupra legalităţii deciziilor judecătoriilor inferioare;

d) studierea practicii judiciare şi exercitarea altor împuterniciri, atribuite de lege.

Curtea de Apel va avea următoarea structură:

a) Prezidiul;

b) Colegiul judiciar pentru cauzele penale;

c) Colegiul judiciar pentru cauzele civile;

d) Colegiul judiciar pentru cauzele administrative.

Veriga a IV-a - Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă judecătorească supremă în sistemul judiciar al statului. Ea va exercita funcţia Instanţei de recurs (supraveghere). Curtea supremă de justiţie nu va examina cauze în prima instanţă.

Funcţiile instanţei superioare de recurs le va exercita Plenul Curţii Supreme de Justiţie.

Din sistemul judiciar vor face parte, de asemenea, judecătoriile specializate: judecătoria Economică, Tribunalul Militar şi altele.

 

2. Statutul judecătorilor

Independenţa autorităţii judecătoreşti este condiţionată de asigurarea garanţiilor juridice, sociale şi materiale a purtătorilor puterii judiciare - judecătorilor.

Statutul juridic al judecătorilor tuturor instanţelor judecătoreşti urmează să fie modificat esenţial.

Se propune:

a) judecătorii judecătoriilor de raion (oraş), de circumscripţie, Curţii de Apel şi specializate să fire numiţi în funcţie de către Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii propuşi în aceste funcţii pentru prima dată urmează să fie numiţi pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. După expirarea termenului de 15 ani, avînd o înaltă competenţă profesională şi o bună comparare, ei vor fi numiţi în funcţie pe viaţă;

b) judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie pe viaţă de către Parlament la propunerea Preşedintelui Curţii. Ei trebuie să aibă o vechime mai mare de 15 ani în activitatea de judecător;

c) condiţiile de retragere a calităţii de judecător sînt strict stabilite de lege din proprie iniţiativă, din motive de sănătate, în caz de încălcare gravă a jurămîntului, fapt confirmat de Colegiul disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii;

d) funcţia de judecător să fie incompatibilă cu oricare altă funcţie, cu excepţia celei didactice şi ştiinţifice;

e) judecătorii să fie asiguraţi material în corespundere cu locul şi rolul puterii judiciare în sistemul organelor de stat.

Drepturile judecătorilor vor fi protejate prin lege organică privind statutul judecătorilor.

 

3. Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul este un organ special, care are ca scop asigurarea independenţei puterii judiciare, stabilirea garanţiilor şi formelor de autoadministrare a judecătoriilor, constituirea sistemului judiciar şi efectuarea controlului asupra activităţii judecătorilor. Pe lîngă Consiliu vor fi formate:

a) Comisia de acordare a gradului de calificare a judecătorilor (Comisia de calificare);

b) Colegiu disciplinar, care va examina cazurile de responsabilitate administrativă, disciplinară şi penală a judecătorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii va activa în următoarea componenţă:

a) ministrul justiţiei (Preşedintele Consiliului);

b) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie;

c) Preşedintele Curţii de Apel;

d) Preşedintele Judecătoriei Economice;

e) Preşedintele Tribunalului Militar;

f) Procurorul General;

g) cinci magistraţi (3 - din rîndurile judecătorilor aleşi la adunarea generală a judecătorilor şi 2 - din rîndurile profesorilor de profil juridic aleşi de Parlament).

 

4. Procuratura

Ca organ care are menirea de a proteja drepturile omului şi care contribuie la înfăptuirea justiţiei Procuratura urmează să fie inclusă în sistemul autorităţii judecătoreşti ca organ autonom.

Sistemul organelor Procuraturii cuprinde:

a) Procuratura Generală;

b) procuraturile teritoriale c) procuraturile specializate.

Procurorul general va fi numit în funcţie de către Parlament la Propunerea preşedintelui acestuia. Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi de procurorul General şi îi sînt subordonaţi.

Procurorul General şi procurorii subordonaţi lui:

a) exercită supravegherea executării exacte şi uniforme de către ministere şi departamente, organe de autoadministrare locală, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, partide şi alte organizaţii social-politice, factori de decizie şi cetăţeni. Prin legea organică care va reglementa activitatea procuraturii se preconizează că funcţiile de supraveghere în executarea legilor vor fi limitate odată cu crearea şi consolidarea unui stat bazat pe drept, în care va predomina supremaţia legii;

b) exercită supravegherea respectării legislaţiei de către organele de anchetă şi cercetare penală, în locurile de detenţiune preventivă şi penitenciare;

c) participă la examinarea în judecată a cauzelor penale în baza procesului contradictoriu;

d) participă la examinarea în judecată a cauzelor civile, economice, administrative, ce ţin de interesele statului, minorităţilor şi altor categorii de cetăţeni în condiţiile legii;

e) atacă hotărîrile judecătoreşti;

g) protejează drepturile şi libertăţile omului, acordînd o atenţie deosebită minorilor, bătrînilor, handicapaţilor.

 

III. ORGANELE CE CONTRIBUIE LA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI.

ORGANELE DE OCROTIRE A ORDINII DE DREPT

 

1. Ancheta penală

Organele de anchetă penală servesc justiţia, conducîndu-se în activitatea lor de legislaţia penală şi cea de procedură penală.

Se preconizează înfiinţarea unui departament de anchetă penală autonom pe lîngă Guvern.

Directorul General al Departamentului de Anchetă Penală va fi numit în funcţie de Preşedintele Republicii.

Realizarea prezentei concepţii presupune, că în procesul adoptării Codului de procedură penală competenţa Procuraturii se va reduce doar la anchetarea cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de colaboratorii poliţiei şi de alte categorii prevăzute de lege.

Ancheta penală din Ministerul Securităţii Naţionale va fi exclusă. Categoriile de infracţiuni pe care se efectuează acum ancheta de către organele securităţii naţionale vor fi strămutate la Departamentul de Anchetă Penală şi la Procuratură conform prevederilor legislaţiei de procedură penală.

Se preconizează de a menţine în continuare cercetarea penală în competenţa poliţiei, organelor securităţii naţionale şi altor organe investite cu aceste funcţii de legislaţie, precum şi de a investi cu acest drept Departamentul Controlului Vamal şi Inspectoratul fiscal.

Se consideră oportună, de asemenea extinderea competenţei organelor de cercetare penală privind cercetarea cauzelor care nu necesită efectuarea anchetei penale. Legislaţia de procedură penală va exclude aşa procese cum ar fi clasarea dosarului în timpul anchetei penale pe motiv de nereabilitare şi expedierea dosarelor de către instanţa judecătorească la reanchetare.

Se propune şi simplificarea procedurii penale.

Se preconizează garantarea dreptului de contestare în instanţa judecătorească a legislaţiei acţiunilor şi deciziilor privind procesul de urmările penală, ce duc la lezarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor.

 

2. Ministerul Justiţiei

Constituirea şi consolidarea statului bazat pe drept impune ridicarea rolului Ministerului Justiţiei şi transformarea lui într-un organ cu statut deosibit în sistemul puterii executive care ar asigura buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti.

În scopul consolidării rolului Ministerului Justiţiei se preconizează a investi acest minister cu funcţiile:

a) de pregătire a cadrelor pentru sistemul judiciar, perfecţionarea şi securitatea lor personală;

b) de creare a condiţiilor necesare pentru funcţionarea eficientă a instanţelor judecătoreşti (asigurarea tehnico-materială şi informaţională, reglementarea normelor de exerciţiu funcţional, funcţionarea aparatului etc.);

c) de asigurare a legăturilor dintre instanţa judecătorească şi organele şi persoanele ale căror acţiuni poartă un caracter de procedură;

d) de participare la procesul judiciar a părţilor şi a persoanelor care contribuie la înfăptuirea justiţiei (martori, experţi, terţe persoane, reprezentanţi ai organelor administraţiei de stat pe dosare civile etc.), asigurarea securităţii lor;

e) de asigurare a ordinii în timpul şedinţei de judecată;

f) de executare a sentinţelor în privinţa sechestrării bunurilor şi a hotărîrilor pe dosarele civile;

h) de conducere a penitenciarelor, pregătirea cadrelor pentru acestea, elaborarea şi aplicarea măsurilor în vederea resocializării condamnaţilor conform modelelor moderne de democraţie;

i) de conducere a serviciilor de notariat, de înregistrare a actelor stării civile;

g) de pregătire a chestiunilor privind cetăţenia, graţierea şi amnistierea.

Se consideră oportună menţinerea în competenţa Ministerului Justiţiei, a funcţiei de avizare a proiectelor de legi, stabilindu-i suplimentar obligaţiile de:

a) avizare a proiectelor de acte guvernamentale şi departamentale;

b) codificare şi sistematizare a legislaţiei;

c) ţinere a registrului de acte normative republicane şi a legislaţiei în vigoare în stare de control;

d) formare a centrului republican de informaţie juridică şi asigurarea abonaţilor cu această informaţie;

e) formare a poliţiei judiciare şi de dirijare a acesteia;

f) soluţionarea chestiunilor privind asistenţa juridică reciprocă între Republica Moldova şi alte state.

Instituţiile de expertiză, cu excepţia celor din Ministerul Sănătăţii şi Ministerului Afacerilor Interne (operative), formează un sistem unic în componenţa Ministerului Justiţiei.

Statistica existentă în poliţie, procuratură, organele securităţii naţionale şi judecătorii se prezintă Ministerului Justiţiei care o dă periodic publicităţii.

 

3. Ministerul Afacerilor Interne

Ministerului Afacerilor Interne îi revin următoarele funcţii:

a) asigurare a legalităţii şi ordinii publice;

b) depistare, prevenire şi combatere a criminalităţii;

c) anchetă penală şi cercetare penală.

Crearea condiţiilor optime pentru executarea eficientă a acestor funcţii necesită degrevarea ministerului, de următoarele funcţii:

a) investigaţii de expertiză şi criminalistice (cu excepţia celor care asigură activitatea operativă de depistare);

b) paza patrimoniului şi a obiectivelor (paza extradepartamentală);

c) eliberarea paşapoartelor;

d) activitatea antiincendiară;

e) conducerea penitenciarelor.

 

4. Ministerul Securităţii Naţionale

Va păstra şi pe viitor aşa funcţii ale ministerului: investigaţiile, recunoaşterea contraspionajului, apărarea frontierei. Se elimină din funcţiile lui activitatea de urmărire politică sub orice formă, precum şi ancheta penală.

Securitatea naţională trebuie să asigure stabilitatea orînduirii de stat şi eficienţa funcţionării autorităţilor constituţionale.

 

5. Asistenţa juridică a populaţiei

Unul din principiile de bază ale statului de drept este asigurarea asistenţei juridice a populaţiei.

Asistenţa va fi asigurată de avocatură - organizaţii (asociaţii) autonome de asistenţă juridică create pe principii de independenţă profesională şi autodirijată, de servicii de consultanţă juridică private etc.

Statul trebuie să garanteze funcţionarea asistenţei juridice, acordate unor categorii de cetăţeni în condiţiile legii (minori, invalizi, bătrîni etc.).

Asistenţa juridică pentru agenţii economici va fi acordată de către serviciile de consultanţă juridică, avocaţi, unităţi particulare de profil.

Chestiunile privind asistenţa juridică a cetăţenilor şi agenţilor economici ar putea fi reglementate printr-o lege specială - legea privind asistenţa juridică. Această lege ar prevedea: statutul avocatului şi consultantului juridic, măsuri pentru stimularea înfiinţării de unităţi particulare de profil.

De acest capitol ţine şi necesitatea perfecţionării legislaţiei, accesibilităţii legilor tuturor cetăţenilor şi agenţilor economici. Este necesară instituirea unei publicaţii oficiale unice, destinate problemelor ce ţin de asistenţa juridică, care ar fi accesibilă pentru toţi.

 

IV. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Se preconizează ca să fie instituită Curtea Constituţională care ar fi unica autoritate de jurisdicţie constituţională în stat.

Curtea Constituţională va fi independentă de orice altă autoritate publică şi se va supune numai Constituţiei.

Curtea Constituţională va garanta supremaţia Constituţiei, va asigura realizarea principiului separării puterilor de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judiciară şi va garanta responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi cetăţeanului faţă de stat.

Curtea Constituţională este chemată să asigure controlul constituţionalităţii legilor şi actelor normative ale Preşedintelui Republicii şi Guvernului, să contribuie la menţinerea echilibrului la puterile de stat şi buna lor funcţionare.

 

V. ÎNVĂŢĂMÎNTUL JURIDIC

În scopul creării şi consolidării unui stat bazat pe drept, soluţionării problemelor ce ţin de pregătirea cadrelor juridice şi realizării reformei judiciare şi de drept se propune înfiinţarea unei instituţii de învăţămînt juridic superior care ar avea drept scop:

a) pregătirea de cadre juridice de înaltă calificare şi savanţi în domeniul jurisprudenţei;

b) efectuarea de expertize a proiectelor de legi la cererea Parlamentului;

c) elaborarea de lucrări ştiinţifice în toate ramurile dreptului;

d) reciclarea cadrelor din instituţiile de justiţie, procuratură, poliţie, organele de autoadministrare locală şi administraţiei de stat, cadrelor juridice din economia naţională;

e) asigurarea bibliotecii Parlamentului cu literatură ştiinţifică şi legislativă.

 

VI. REALIZAREA REFORMEI JUDICIARE ŞI DE DREPT

Etapele de realizare a reformei judiciare şi de drept vor fi elaborate de către Consiliul Coordonator pentru desfăşurarea reformei judiciare şi de drept şi prezentate Parlamentului spre aprobare. Componenţa Consiliului Coordonator se aprobă prin hotărîre a Parlamentului.