L E G E

pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă

 

nr.1298-XII din 24.02.1993

 

 Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.4/93 din 1993

 

* * *

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. - Exercitarea dreptului la muncă şi revendicarea drepturilor economice şi sociale aferente muncii sînt garantate de legile Republicii Moldova şi nu pot fi îngrădite.

 

Art.2. - (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, organizaţi sau neorganizaţi în sindicate, rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre întreprindere, instituţie, organizaţie (în continuare unitate), pe de o parte, şi salariaţii acesteia ori majoritatea salariaţilor ei, pe de altă parte, constituie conflicte colective de muncă şi se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi între conducerea unităţii şi salariaţii unei subunităţi sau unui compartiment al acesteia, precum şi între conducerea unităţii şi salariaţii care exercită aceeaşi meserie sau profesie în respectiva unitate.

 

Art.3. - Nu constituie conflicte colective de muncă:

a) litigiile dintre salariaţi şi unitate a căror soluţionare este supusă altor reglementări legale decît cele prevăzute în prezenta lege;

b) revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi.

 

Art.4. - (1) În conflictele colective de muncă, salariaţii sînt reprezentaţi de sindicate.

(2) În cazul în care în unităţi nu este constituit un sindicat sau dacă nu toţi salariaţii sînt membri de sindicat, în vederea soluţionării conflictului colectiv de muncă, salariaţii îşi vor alege reprezentanţii lor.

 

Art.5. - Salariaţii pot declara grevă numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

 

Capitolul II

CONCILIEREA CONFLICTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ

 

Secţiunea 1

Concilierea directă

Art.6. - (1) În toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organul sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza conducerea unităţii despre această situaţie.

(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicărilor salariaţilor, inclusiv motivarea acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare, iar conducerea unităţii este obligată să o primească şi să o înregistreze.

(3) Cerinţa prevăzută de alin.2 se consideră îndeplinită şi dacă revendicările salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionare sînt exprimate de sindicat sau de către reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primirii la conducerea unităţii şi discuţiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.

 

Art.7. - Conducerea unităţii are obligaţia de a răspunde în scris organului sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de 48 de ore de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

 

Art.8 - În situaţia în care conducerea unităţii nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, nu s-a realizat un consens, conflictul colectiv de muncă se consideră declanşat.

 

Secţiunea 2

Examinarea conflictelor colective de muncă de către comisiile de conciliere

Art.9. - (1) În cazul în care conflictul colectiv de muncă a fost declanşat în condiţiile prevăzute la art.8, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, plin organele sale teritoriale, în vederea continuării concilierii.

(2) Continuarea concilierii va avea loc în cadrul comisiilor de conciliere.

 

Art.10. - (1) Comisia de conciliere se creează în termen de 3 zile din iniţiativa uneia dintre părţi, avînd un număr egal de reprezentanţi ai conducerii unităţii şi salariaţilor. Procedura de conciliere începe din iniţiativa uneia dintre părţile implicate în litigiu, comisiei de conciliere sau din iniţiativa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi organelor sale teritoriale. Comisia va examina litigiul în termen de 5 zile.

(2) Hotărîrea comisiei de conciliere se adoptă prin înţelegerea părţilor în baza negocierilor, se întocmeşte ca un proces-verbal şi este executorie pentru ambele părţi.

(3) Dacă părţile nu au ajuns la conciliere, preşedintele comisiei întocmeşte recomandări motivate privind soluţionarea litigiului pe care le expediază părţilor.

 

Capitolul III

DECLARAREA, DESFĂŞURAREA ŞI ÎNCETAREA GREVEI

Art.11. - (1) Greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului. Hotărîrea de declarare a grevei se ia de către sindicate, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor. Pentru salariaţii neorganizaţi în sindicate, hotărîrea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul acestora.

(2) Greva este organizată şi condusă de organul sindical sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia.

 

Art.12. - Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate toate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile de conciliere prevăzute la art.6-10 şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte.

 

Art.13. - În situaţia în care, după declararea grevei, jumătate din membrii de sindicat sau jumătate din salariaţii care au hotărît declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze.

 

Art.14. - (1) Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.

(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

(3) Este interzisă, de asemenea, greva pentru anularea măsurii desfacerii contractului de muncă de către unitate, încadrarea în unităţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane.

 

Art.15. - Nu pot fi declarate greve pentru obţinerea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, a unui acord realizat anterior sau a unei hotărîri definitive a comisiei de arbitraj, pronunţate conform art.26, prin care s-a soluţionat un conflict colectiv de muncă, pe toată durata de aplicare a acestora.

 

Art.16. - (1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrîns să participe la grevă sau să refuze să participe.

(2) Salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea, dacă aceasta este posibil.

(3) Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă.

(4) Nu se consideră acţiune de natură să împiedice activitatea faptul că din cauza grevei a încetat întregul proces de producţie din unitate.

 

Art.17. - Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii, au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube ireparabile.

 

Art.18. - Pe durata grevei, conducerea unităţii nu poate fi împiedicată să-şi desfăşoare activitatea de salariaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia.

 

Art.19. - (1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru grevişti sau organizatori.

(2) Dispoziţiile alin.1 nu se aplică dacă greva este suspendată sau este declarată ilegală, potrivit art.20 sau, după caz, art.23 alin.2 lit.b).

(3) Pe durta grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri de salariu.

 

Art.20. - (1) Judecătoria Supremă, la sesizarea conducerilor unităţilor în care s-a declanşat un conflict colectiv de muncă, poate suspenda pe un termen de cel mult 90 de zile începerea sau continuarea grevei, dacă prin aceasta ar fi afectate interese majore pentru economia naţională sau interese de ordin umanitar.

(2) Sesizările adresate Judecătoriei Supreme se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrarea lor.

(3) Hotărîrile pronunţate sînt definitive.

 

Art.21. - (1) În timpul grevei, organizatorii continuă negocierile cu conducerea unităţii în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului.

(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, greva încetează.

(3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin.1 atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii.

 

Art.22. - Conducătorul unităţii, cînd apreciază că greva a fost declarată ori continuă fără respectarea legii, se poate adresa judecătoriei în raza căreia îşi are sediul unitatea, cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege pentru declanşarea sau continuarea grevei.

 

Art.23. - (1) Judecătoria fixează termen pentru soluţionarea cererii, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la sesizare, şi dispune citarea părţilor.

(2) Judecătoria examinează cererea şi pronunţă de urgenţă o hotărîre prin care, după caz:

a) respinge cererea unităţii;

b) admite cererea unităţii şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.

(3) Împotriva hotărîrii judecătoriei se poate declara recurs la Judecătoria Supremă, în termen de 3 zile de la pronunţare.

(4) Judecarea conflictelor colective de muncă se face potrivit Codului de procedură civilă, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(5) În cazul în care dispun încetarea grevei ca fiind ilegală, instanţele vor decide obligarea celor vinovaţi la despăgubirile cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.

(6) Toate actele de procedură întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sînt scutite de taxa de timbru.

 

Art.24. - (1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durată de 15 zile fără ca părţile implicate să fi ajuns la o înţelegere şi dacă continuarea grevei ar fi de natură să afecteze interesele economiei naţionale sau interese de ordin umanitar, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate solicita soluţionarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj.

(2) Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri.

(3) Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri se stabileşte o dată pe an de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi uniunea antreprenorilor.

 

Art.25. - În raport de obiectul conflictului colectiv de muncă arbitrii se desemnează după cum urmează:

- un arbitru stabilit de conducerea unităţii;

- un arbitru stabilit de sindicat sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor;

- un arbitru stabilit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

 

Art.26. - (1) Comisia de arbitraj are obligaţia să convoace părţile în termen de 3 zile şi să examineze, împreună cu acestea, conflictul colectiv de muncă pe baza dispoziţiilor legii şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

(2) Comisia de arbitraj se pronunţă printr-o hotărîre definitivă, în termen de 24 de ore de la încheierea dezbaterilor.

(3) Hotărîrea se comunică părţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare.

(4) Prin hotărîrea comisiei de arbitraj conflictul colectiv de muncă încetează.

 

Art.27. - Pentru activitatea desfăşurată în soluţionarea unui conflict colectiv de muncă, membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu, care se stabileşte şi se plăteşte de către părţile în litigiu în mod egal. În situaţia în care nu se realizează acordul părţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinînd seama şi de propunerile părţilor.

 

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Art.28. - (1) Greva nu se admite:

a) dacă desfăşurarea ei pune în pericol real viaţa şi sănătatea oamenilor;

b) în organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat;

c) în organele menite să asigure ordinea de drept şi securitatea statului;

d) în unităţile din transportul feroviar şi public urban, din aviaţia civilă, telecomunicaţii, energetică, în subunităţile care fabrică nemijlocit producţie destinată apărării;

e) în unităţile industriale cu regim continuu a căror staţionare poate avea urmări grave.

 

Art.29. - Faţă de persoanele care au organizat o grevă declarată de instanţa de judecată ca fiind ilegală şi faţă de persoanele care nu execută hotărîrea cu privire la declararea grevei ca ilegală sau cu privire la amînarea ori sistarea ei precum şi faţă de persoanele care cheamă la continuarea grevei ilegale ori împiedică încetarea ei, se aplică măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.