L E G E

privind activitatea veterinară

 

nr. 1538-XII  din  23.06.1993

 

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.8/239 din 1993

 

* * *

Abrogat: 14.09.2008

Legea R.Moldova nr.221-XVI din 19.10.2007

C U P R I N S

 

I. PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni despre activitatea veterinară

Articolul 2. Legislaţia veterinară

Articolul 3. Dreptul la exercitarea activităţii veterinare

Articolul 4. Serviciul veterinar

Articolul 5. Comisiile antiepizootice excepţionale

Articolul 6. Asociaţia specialiştilor veterinari

Articolul 7. Ştampila veterinară

 

II. SARCINILE ŞI RESPONSABILITATEA SPECIALIŞTILOR

SERVICIULUI VETERINAR

Articolul 8. Sarcinile specialiştilor serviciului veterinar

Articolul 9. Responsabilitatea specialiştilor serviciului veterinar

 

III. SERVICIUL VETERINAR DE STAT

Articolul 10. Competenţa serviciului veterinar de stat

Articolul 11. Obligativitatea îndeplinirii cerinţelor serviciului veterinar de stat

Articolul 12. Structura şi subordonarea serviciului veterinar de stat

 

IV. FINANŢAREA ŞI ASIGURAREA TEHNICO-MATERIALĂ

A ACTIVITĂŢII SERVICIULUI VETERINAR

Articolul 13. Sursele de finanţare a activităţii serviciului veterinar

Articolul 14. Finanţarea măsurilor veterinare speciale

Articolul 15. Asigurarea serviciului veterinar de stat cu încăperi de serviciu, servicii comunale şi cu îmbrăcăminte specială

 

V. SUPRAVEGHEREA VETERINARĂ DE STAT

Articolul 16. Menirea supravegherii veterinare de stat

Articolul 17. Organizarea şi exercitarea supravegherii veterinare de stat

Articolul 18. Garanţiile activităţii persoanelor oficiale, care exercită supravegherea veterinară de stat

 

VI. OBLIGAŢIUNILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE

ÎN VEDEREA RESPECTĂRII STATUTULUI VETERINAR

Articolul 19. Obligaţiunile deţinătorilor de animale

Articolul 20. Obligaţiunile persoanelor fizice şi juridice privind colectarea, prelucrarea, păstrarea şi transportarea produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi transportarea animalelor

 

VII. ACŢIUNILE SERVICIULUI VETERINAR DE STAT ÎN CAZURILE

BOLILOR CARE NECESITĂ INSTITUIREA MĂSURILOR

DE CARANTINĂ ŞI ZOOANTROPONOZELOR

Articolul 21. Modul de informare în toate cazurile de depistare a bolilor care necesită instituirea măsurilor de carantină

Articolul 22. Ordinea instituirii şi ridicării măsurilor de carantină

Articolul 23. Acţiunile serviciului veterinar de stat în caz de depistare a zooantroponozelor

 

VIII. RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ PENTRU

ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI VETERINARE

Articolul 24. Sancţiuni de amendă

 

IX. CONTRACTELE INTERNAŢIONALE

Articolul 25. Contractele internaţionale în problemele zootehniei, medicinei veterinare, importului şi exportului de animale, produse şi materie primă de origine animală

 

 

 

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege, care determină principiile de bază ale organizării şi realizării activităţii veterinare pe teritoriul republicii.

 

I. PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni despre activitatea veterinară

(1) Sub noţiunea de activitate veterinară urmează a se subînţelege activitatea, orientată spre protecţia de boli a tuturor speciilor de animale, inclusiv păsări, albine, viermi de mătasă, raci, peşti, broaşte, moluşte şi alţi reprezentanţi ai lumii animale (denumiţi în continuare "animale"), răspîndiţi pe teritoriul republicii, prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om şi de la om la animale, asigurarea controlului sanitar veterinar asupra fabricării produselor şi materiei prime de origine animală şi vegetală salubre.

(2) Soluţionarea acestor sarcini de importanţă de stat ţine de datoria tuturor organelor şi organizaţiilor de stat, specialiştilor serviciului veterinar, persoanelor fizice şi juridice deţinătoare de animale, care le posedă sau le întreţin la balanţa lor, şi este asigurată prin desfăşurarea unui complex de măsuri gospodăreşti şi speciale de profilaxie şi tratament veterinar.

 

Articolul 2. Legislaţia veterinară

Legislaţia veterinară se compune din prezenta lege şi actele legislative ale republicii adoptate în conformitate cu ea, precum şi actele normative ale organelor conducerii de stat privind problemele activităţii veterinare.

 

Articolul 3. Dreptul la exercitarea activităţii veterinare

(1) Au dreptul de a exercita activitate veterinară persoanele cu studii medii şi superioare veterinare, care au încheiat un contract de muncă cu patronul.

(2) Dreptul la activitatea de muncă individuală sau lucrul în cooperative şi întreprinderi mici în calitate de specialişti veterinari se acordă persoanelor, care dispun de licenţă, eliberată de Camera de Licenţiere.

(3) Cetăţenii străini sau apatrizii, care au calificarea veterinară necesară, pot practica activitatea veterinară pe teritoriul Republicii Moldova numai după o atestare specială şi obţinerea licenţei în ordinea stabilită.

(4) Tragerea la răspundere pentru activitatea veterinară ilegală se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Art.3 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.2003, în vigoare 19.09.2003]

 

Articolul 4. Serviciul veterinar

(1) Serviciul veterinar este un sistem de organe veterinare unificate de conducere, instituţii veterinare, organizaţii şi întreprinderi, cooperative şi întreprinderi mici cu profil veterinar, precum şi specialişti veterinari, care realizează un complex de măsuri speciale pentru prevenirea bolilor şi tratarea animalelor, expertiza sanitară veterinară a produselor şi materiei prime de origine animală şi vegetală.

(2) Serviciul veterinar se divizează în serviciul veterinar de stat şi serviciul veterinar departamental.

(3) Serviciul veterinar de stat include instituţiile şi organizaţiile veterinare de subordonare republicană şi locală, înzestrate cu atribuţiuni de supraveghere veterinară de stat, iar serviciul veterinar departamental – subdiviziunile veterinare şi specialiştii, care se află în subordonarea altor ministere, departamente şi organizaţii.

(4) Angajarea la lucru şi eliberarea din funcţie a specialiştilor serviciului veterinar, precum şi aplicarea în raport cu ei a sancţiunilor administrative sau de alt gen (cu excepţia tragerii la răspundere penală) se realizează în toate cazurile doar cu consimţămîntul inspectorului veterinar de stat al teritoriului administrativ respectiv.

 

Articolul 5. Comisiile antiepizootice excepţionale

Pentru conducerea operativă, luarea de măsuri extraordinare şi coordonarea activităţii persoanelor fizice şi juridice în prevenirea şi combaterea în masă a epizootilor şi mortalităţii animalelor Guvernul creează comisii antiepizootice excepţionale republicane, raionale, orăşeneşti, care acţionează conform regulamentului cu privire la ele adoptat în modul stabilit.

 

Articolul 6. Asociaţia specialiştilor veterinari

Asociaţia specialiştilor veterinari este o organizaţie obştească care contribuie la dezvoltarea ştiinţei de branşă, ameliorarea deservirii veterinare a zootehniei, ridicarea calificării specialiştilor veterinari, precum şi protecţia lor juridică şi socială.

 

Articolul 7. Ştampila veterinară

Specialiştii veterinari au dreptul de a folosi în activitatea lor ştampilă veterinară de modelul stabilit.

 

II. SARCINILE ŞI RESPONSABILITATEA SPECIALIŞTILOR

SERVICIULUI VETERINAR

Articolul 8. Sarcinile specialiştilor serviciului veterinar

Sarcinile principale ale specialiştilor serviciului veterinar;

a) profilaxia, diagnosticarea şi tratarea bolilor infecţioase şi neinfecţioase la animale;

b) controlul asupra fabricării, prelucrării, păstrării şi livrării produselor şi materiei prime de origine animală salubre, potrivit cerinţelor veterinare;

c) protecţia populaţiei de bolile comune omului şi animalelor (zooantroponoze);

d) protecţia teritoriului republicii de infiltrarea bolilor infecţioase de pe teritoriul altor state;

e) controlul asupra permutărilor, exportului şi importului animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi a furajului;

f) expertiza sanitară veterinară a produselor şi a materiei prime de origine animală, precum şi expertiza sanitară a producţiei vegetale, comercializate la piaţă;

g) controlul asupra calităţii preparatelor veterinare, utilizate pentru profilaxia, diagnosticarea şi tratarea bolilor la animale, precum şi a suplimentelor nutritive, folosite în zootehnie;

h) controlul asupra respectării de către persoanele fizice şi juridice a cerinţelor sanitare veterinare privind ocrotirea sănătăţii animalelor şi protecţia mediului ambiant de poluarea lui cu deşeuri zootehnice;

i) contribuţia la dezvoltarea ştiinţei veterinare şi aplicarea în practică a realizărilor ei şi experienţei avansate.

 

Articolul 9. Responsabilitatea specialiştilor serviciului veterinar

Specialiştii serviciului veterinar poartă răspundere deplină pentru exercitarea obligaţiunilor lor în conformitate cu sarcinile indicate în articolul 8, iar împreună cu serviciul sanitar epidemiologic – şi pentru depistarea bolilor comune omului şi animalelor, pentru realizarea măsurilor de profilaxie şi combatere a lor, precum şi pentru prevenirea toxiinfecţiilor la oameni prin consum de produse alimentare de origine animală.

 

III. SERVICIUL VETERINAR DE STAT

Articolul 10. Competenţa serviciului veterinar de stat

Exclusiv de competenţa serviciului veterinar de stat ţin:

a) elaborarea Statutului veterinar;

b) organizarea activităţii veterinare şi conducerea activităţii serviciului veterinar pe întreg teritoriul republicii;

c) exercitarea supravegherii veterinare de stat;

d) determinarea împreună cu organele supravegherii sanitare de stat a unui cerc de probleme privind controlul în comun asupra activităţii obiectivelor supravegheate de serviciul veterinar de stat, cu aprobarea lor ulterioară de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Sănătăţii;

e) determinarea principiilor de bază şi direcţiilor strategice ale dezvoltării activităţii veterinare, perfecţionarea formelor ei organizaţionale, structurale, precum şi a normelor juridice;

f) elaborarea de documente şi recomandări normative în probleme de medicină veterinară;

g) asigurarea realizării programelor republicane şi interstatale de protecţie a teritoriilor de infiltrarea şi difuzibilitatea bolilor infecţioase deosebit de periculoase (care necesită instituirea măsurilor de carantină), de influenţe tehnogenice şi alte impacturi pentru animale;

h) elaborarea şi realizarea în comun cu organele sănătăţii a măsurilor pentru profilaxia şi lichidarea focarelor de boli comune omului şi animalelor;

i) elaborarea şi aprobarea standardelor, documentaţiei tehnico-normative pentru preparate veterinare, utilaje, instrumente, suplimente la furaje şi alte mijloace de uz veterinar, fabricate în republică, şi controlul asupra celor importate pentru profilaxia, diagnosticarea bolilor şi tratarea animalelor;

j) formarea şi realizarea rezervei republicane de mijloace de uz veterinar pentru desfăşurarea unor măsuri antiepizootice şi alte activităţi speciale;

k) supunerea expertizei veterinare a documentelor de proiect în procesul de proiectare a obiectivelor veterinare şi zootehnice şi a întreprinderilor de prelucrare a producţiei animaliere; exercitarea controlului asupra respectării acestor proiecte în procesul construcţiei;

l) interzicerea sau suspendarea construcţiei şi reconstrucţiei încăperilor zootehnice, întreprinderilor de prelucrare a cărnii, secţiilor, depozitelor şi altor unităţi industriale, care nu corespund cerinţelor sanitare veterinare;

m) atestarea combinatelor de carne, punctelor de tăiere, altor obiective şi eliberarea permiselor pentru dreptul la fabricare, prelucrare, transportare şi păstrare a produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi pentru dreptul la producerea şi comercializarea mijloacelor de uz veterinar iar, în caz de necesitate, interzicerea activităţii menţionate;

n) controlul asupra calităţii expertizei sanitare veterinare a produselor şi materiei prime de origine animală, efectuat de serviciul veterinar la toate obiectivele de producere, prelucrare, transportare şi păstrare a lor, precum şi a expertizei sanitare a produselor vegetale comercializate la pieţe;

o) eliberarea de autorizaţii pentru folosirea şi prelucrarea produselor şi materiei prime de origine animală de calitate dubioasă;

p) controlul asupra executării de către organele de autoadministrare locală a indicaţiilor de neadmitere a apariţiei pe teritoriul lor a cîinilor, pisicilor şi altor animale vagabonde;

q) eliberarea de recomandaţii administraţiei pieţelor, magazinelor şi organelor de autoadministrare locală, altor persoane fizice şi juridice privind expedierea produselor şi a materiei prime de origine animală improprii consumului uman şi hrănirii animalelor pentru prelucrarea industrială sau utilizarea lor în modul stabilit de serviciul veterinar de stat;

r) controlul stării locurilor de comercializare a producţiei de origine animală, verificarea condiţiilor de păstrare în magazine alimentare, gherete, depozite, frigidere, unităţi ale alimentaţiei publice, controlul asupra nimicirii produselor de origine animală şi vegetală, improprii consumului uman şi hrănirii animalelor;

s) efectuarea cercetărilor de laborator în scopul diagnosticării bolilor animalelor, aprecierea sanitară veterinară a produselor şi materiei prime de origine animală în conformitate cu regulamentele în vigoare, precum şi pentru exploatarea lor, şi stabilirea cazurilor de intoxicaţii alimentare;

t) controlul asupra respectării cerinţelor sanitare veterinare în procesul permutărilor, exportului şi importului animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi a furajului;

u) eliberarea de avize organelor de asigurare privind motivele tăierii din necesitate sau pieirii animalelor;

v) eliberarea de avize privind cauzele pieirii animalelor şi utilizarea produselor de origine animală în scopul stabilirii gradului de culpabilitate a personalului de deservire, a specialiştilor veterinari şi altor persoane fizice şi juridice;

w) determinarea, în comun cu instituţiile învăţămîntului superior şi mediu şi cu Asociaţia specialiştilor veterinari, a necesarului de cadre veterinare, coordonarea programei de instruire a lor, verificarea nivelului de pregătire profesională a absolvenţilor instituţiilor din învăţămîntul veterinar;

x) atestarea specialiştilor veterinari în scopul verificării gradului de corespundere a funcţiei deţinute, atribuirii categoriei şi clasei de calificare necesare pentru stabilirea remunerării;

z) reprezentarea intereselor republicii în problemele medicinii veterinare în organismele internaţionale şi în cadrul colaborării cu serviciile veterinare ale altor ţări.

[Art.10 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.2003, în vigoare 19.09.2003]

 

Articolul 11. Obligativitatea îndeplinirii cerinţelor serviciului veterinar de stat

Cerinţele specialiştilor veterinari de stat, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, sînt obligatorii pentru executare în zona activităţii lor pentru toate persoanele fizice şi juridice, producţia cărora este supusă controlului veterinar de stat.

 

Articolul 12. Structura şi subordonarea serviciului veterinar de stat

(1) Structura serviciului veterinar de stat este determinată de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, reieşind din necesitatea creării de instituţii veterinare, luînd în considerare divizarea teritorial-administrativă a republicii, numărul şi componenţa specifică a animalelor, amplasarea întreprinderilor de tăiere a animalelor şi de prelucrare a produselor de origine animală, precum şi din necesitatea ocrotirii teritoriului republicii de infiltrarea bolilor infecţioase de pe teritoriile altor state.

(2) Organul central al serviciului veterinar de stat este Direcţia pentru Medicină Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat, care face parte din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi i se supune.

(3) Organele administrării serviciului veterinar de stat din raioane şi oraşe, clinicile veterinare de sector, circumscripţiile veterinare, precum şi persoanele care desfăşoară o activitate individuală de muncă în domeniul medicinii veterinare, în chestiuni de ordin general se supun organelor de autoadministrare locală, iar în cele de specialitate – instanţelor ierarhic superioare ale serviciului veterinar de stat, în timp ce serviciul veterinar departamental în chestiuni generale se supune departamentului respectiv, iar în cele de specialitate – doar serviciului veterinar de stat teritorial respectiv.

 

IV. FINANŢAREA ŞI ASIGURAREA TEHNICO-MATERIALĂ

A ACTIVITĂŢII SERVICIULUI VETERINAR

Articolul 13. Sursele de finanţare a activităţii serviciului veterinar

(1) Activitatea serviciului veterinar de stat este finanţată din contul mijloacelor bugetului de stat, precum şi din mijloacele obţinute din prestarea asistenţei veterinare şi altor servicii de specialitate cu plată.

(2) Activitatea serviciului veterinar departamental este finanţată din mijloacele departamentelor respective.

(3) Remunerarea persoanelor care desfăşoară o activitate individuală de muncă în domeniul medicinii veterinare se efectuează din contul mijloacelor obţinute pentru acordarea serviciilor de plată.

 

Articolul 14. Finanţarea măsurilor veterinare speciale

(1) Toate măsurile pentru profilaxia, diagnosticarea, prevenirea extinderii şi combaterea bolilor infecţioase deosebit de periculoase (care necesită instituirea măsurilor de carantină) şi altor boli infecţioase la animale incluse într-un registru special, aprobat de şeful Direcţiei pentru Medicina Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, se realizează din contul mijloacelor bugetului de stat.

(2) Măsurile pentru prevenirea şi lichidarea tuturor celorlalte boli şi analizele de laborator la diagnosticarea lor, tratarea animalelor bolnave, expertiza sanitară veterinară a produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi toate felurile de produse comercializate la pieţe, sînt achitate de către deţinătorii de animale şi posesorii produselor animaliere conform tarifelor în vigoare.

 

Articolul 15. Asigurarea serviciului veterinar de stat cu încăperi de serviciu, servicii comunale şi cu îmbrăcăminte specială

(1) Organele de autoadministrare locală, întreprinderile, organizaţiile cooperatiste şi de alte tipuri, proprietarii unităţilor comerciale sînt obligaţi să ofere în folosinţă gratuită organelor de administrare şi instituţiilor serviciului veterinar de stat încăperi de serviciu cu toate condiţiile comunale, cu mijloace de telecomunicaţii şi alte condiţii pentru funcţionarea lor normală.

(2) Toţi specialiştii serviciului veterinar de stat sînt asiguraţi cu îmbrăcăminte specială conform prevederilor normative în vigoare, iar specialiştii veterinari ai serviciului veterinar de stat pentru frontieră şi transport – şi cu uniforme.

 

V. SUPRAVEGHEREA VETERINARĂ DE STAT

Articolul 16. Menirea supravegherii veterinare de stat

Menirea principală a supravegherii veterinare de stat, realizată de către serviciul veterinar de stat, este controlul asupra respectării cerinţelor Statutului veterinar, prevederilor prezentei legi şi actelor normative adoptate în conformitate cu ea în chestiunile activităţii veterinare de către toate persoanele fizice şi juridice.

 

Articolul 17. Organizarea şi exercitarea supravegherii veterinare de stat

Organizarea şi exercitarea supravegherii veterinare de stat este încredinţată următoarelor persoane oficiale:

a) şefului Direcţiei pentru Medicina Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, şefului serviciului veterinar de stat pentru frontieră şi transport în republică, medicilor veterinari principali ai raioanelor şi oraşelor, care concomitent sînt şi inspectori veterinari principali de stat ai teritoriilor respective;

b) adjunctului şefului şi specialiştilor Direcţiei pentru Medicina Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat, medicilor veterinari epizootologi principali ai raioanelor şi oraşelor, şefilor clinicilor veterinare de sector, ai circumscripţiilor veterinare şi laboratoarelor pentru expertiza sanitară veterinară, şefilor punctelor de control veterinar pentru frontieră şi transport, punctelor de control veterinar pentru frontieră, şefilor secţiilor pentru controlul veterinar al producţiei şi comandantului poliţiei veterinare departamentale de carantină care sînt concomitent şi inspectori veterinari de stat ai teritoriilor sau obiectivelor respective.

 

Articolul 18. Garanţiile activităţii persoanelor oficiale, care exercită supravegherea veterinară de stat

(1) Persoanele oficiale, care exercită supravegherea veterinară de stat, se călăuzesc în activitatea lor în exclusivitate de prezenta lege şi de Statutul veterinar în vigoare pe teritoriul republicii.

(2) Stăvilirea sub orice formă din partea organelor de stat, persoanelor fizice şi juridice a activităţii legitime a persoanelor oficiale ce realizează supravegherea veterinară de stat atrage după sine răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Organele puterii executive de stat şi organele executive de autoadministrare locală sînt obligate să contribuie la îndeplinirea de către serviciul veterinar a sarcinilor preconizate în prezenta lege.

 

VI. OBLIGAŢIUNILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE

ÎN VEDEREA RESPECTĂRII STATUTULUI VETERINAR

Articolul 19. Obligaţiunile deţinătorilor de animale

Persoanele fizice şi juridice deţinătoare de animale sînt obligate:

a) să respecte regulile sanitare veterinare şi de zooigienă privind întreţinerea, hrănirea, îngrijirea, reproducerea şi exploatarea raţională a animalelor, precum şi cerinţele stabilite de organele serviciului veterinar;

b) să întreţină acţiuni sanitare veterinare pentru prevenirea bolilor infecţioase, precum şi pentru tratarea animalelor bolnave, lichidarea focarelor de îmbolnăviri în masă şi prevenirea extinderii lor în curţi şi în gospodării prost organizate, totodată luînd toate măsurile organizatorice şi economice necesare;

c) să asigure examinarea medicală sistematică a personalului din unităţile zootehnice, interzicînd angajarea la serviciu a persoanelor bolnave ori purtătoare de germeni infecţioşi, ce pot fi transmişi la animale sau pot contamina produsele alimentare de origine animală;

d) să anunţe fără întîrziere serviciul veterinar despre stabilirea ori suspiciunea unei boli la animale care necesită instituirea măsurilor de carantină, iar pînă la sosirea medicului veterinar – să izoleze animalele bolnave, pierite sau tăiate din necesitate, şi să nu admită folosirea sau vînzarea cărnii sau a altor produse de la aceste animale fără autorizarea medicului veterinar de stat;

e) să anunţe în maximum 24 ore autorităţile veterinare locale despre achiziţionarea din alte gospodării şi localităţi a animalelor şi să nu le introducă în turme comune timp de cel puţin 15-30 zile;

f) să ofere personalului veterinar de stat posibilitatea de a supraveghea starea sănătăţii animalelor în gospodăriile individuale şi să sprijine organizarea măsurilor veterinare;

g) să comercializeze animalele, produsele şi materia primă de origine animală numai cu autorizaţia specialiştilor serviciului veterinar teritorial;

h) să arate animalele pentru efectuarea acţiunilor veterinare (la locul şi în termenele stabilite de organele serviciului veterinar teritorial);

i) să întreţină în starea cuvenită, cu respectarea regulilor sanitare veterinare, fermele şi complexele zootehnice, curţile, taberele de vară, adăpătorile şi păşunile pentru animale.

 

Articolul 20. Obligaţiunile persoanelor fizice şi juridice privind colectarea, prelucrarea, păstrarea şi transportarea produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi transportarea animalelor

Persoanele fizice şi juridice sînt obligate:

a) să întreţină în corespundere strictă cu regulile sanitare veterinare locurile de prelucrare, păstrare a produselor şi materiei prime de origine animală, mijloacele de transportare a animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală;

b) să respecte strict cerinţele sanitare veterinare şi alte cerinţe ale regulilor în vigoare privind colectarea, încărcarea, descărcarea şi transportarea animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală.

 

VII. ACŢIUNILE SERVICIULUI VETERINAR DE STAT ÎN CAZURILE

BOLILOR CARE NECESITĂ INSTITUIREA MĂSURILOR

DE CARANTINĂ ŞI ZOOANTROPONOZELOR

Articolul 21. Modul de informare în toate cazurile de depistare a bolilor care necesită instituirea măsurilor de carantină

În cazul depistării la animale a bolilor care necesită instituirea măsurilor de carantină (în conformitate cu registrul special), specialiştii veterinari sînt obligaţi să înştiinţeze imediat autorităţile ierarhic superioare din serviciul veterinar, în ordine ascendentă.

 

Articolul 22. Ordinea instituirii şi ridicării măsurilor de carantină

În baza recomandării scrise a serviciului veterinar de stat raional, orăşenesc, republican, organele corespunzătoare de autoadministrare locală adoptă hotărîrea cu privire la instituirea măsurilor de carantină pentru lichidarea focarului de contagiu. După lichidarea lui şi efectuarea complexului final de acţiuni sanitare veterinare, are loc ridicarea măsurilor de carantină în aceeaşi ordine, în care au fost instituite.

 

Articolul 23. Acţiunile serviciului veterinar de stat în caz de depistare a zooantroponozelor

În caz de depistare a bolilor comune omului şi animalelor serviciul veterinar de stat al teritoriului respectiv informează serviciul sanitar epidemiologic şi în comun cu acesta elaborează şi întreprinde măsurile cuvenite de tratare, prevenire a extinderii şi lichidare a bolilor.

 

VIII. RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ PENTRU

ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI VETERINARE

Articolul 24. Sancţiuni de amendă

(1) Pentru încălcarea cerinţelor Statutului veterinar, a prezentei legi şi actelor normative, adoptate în conformitate cu ea, inspectorii veterinari de stat au dreptul să amendeze persoanele fizice şi juridice în mărimea indicată în articolul 107 al Codului cu privire la contravenţiile administrative.

(2) Mijloacele băneşti sustrase în calitate de amendă sînt utilizate exclusiv pentru consolidarea bazei tehnico-materiale a serviciului veterinar de stat.

 

IX. CONTRACTELE INTERNAŢIONALE

Articolul 25. Contractele internaţionale în problemele zootehniei, medicinei veterinare, importului şi exportului de animale, produse şi materie primă de origine animală

Dacă contractele internaţionale în problemele zootehniei, medicinei veterinare, importului şi exportului de animale, produse şi materie primă de origine animală, la care Republica Moldova este parte, stabilesc alte reguli decît cele prevăzute de prezenta lege, atunci se aplică regulile contractului internaţional.