L E G E

cu privire la Programul de stat de privatizare

pentru anii 1995-1996

 

nr. 390-XIII  din  15.03.95

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.24/283 din 05.05.1995

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege.

 

Privatizarea în masă în Republica Moldova a devenit un proces real şi ireversibil. Ritmurile deetatizării proprietăţii au crescut considerabil, mai ales în a doua jumătate a anului 1994, ceea ce constituie o premisă majoră pentru realizarea obiectivului strategic – restructurarea economiei naţionale. Rezultatele obţinute au fost condiţionate în mare măsură de perfecţionarea cadrului legislativ, de instruirea şi reciclarea personalului, de aplicarea unui sistem modern de privatizare în masă, de încrederea şi susţinerea acordată de populaţie.

În procesul executării Programului de stat de privatizare pentru anii 1993-1994, cetăţenilor au fost eliberate 3219 mii de bonuri patrimoniale (în continuare B.P.) în valoare de 909 miliarde unităţi monetare convenţionale.

Pînă la 1 februarie 1995 au fost reorganizate în societăţi pe acţiuni 708 întreprinderi de stat; au fost privatizate şi propuse pentru a fi privatizate 372 întreprinderi mari şi medii şi 265 întreprinderi complexe patrimoniale unice. Au fost vîndute 18 construcţii nefinalizate în valoare de 4,95 milioane lei, 24 de obiecte au fost propuse pentru licitaţie.

Au fost privatizate 102 mii apartamente, ceea ce constituie 46 la sută din fondul de locuinţe de stat.

Accelerarea substanţială a procesului de privatizare din a doua jumătate a anului 1994 nu a putut totuşi asigura îndeplinirea Programului de stat de privatizare pentru anii 1993-1994 din cauza distribuirii întîrziate a bonurilor patrimoniale, caracterului incomplet al bazei normative, asigurării tehnico-materiale insuficiente a privatizării, lipsei de specialişti calificaţi în domeniu, rezistenţei opuse de structurile de ramură şi cele locale etc.

Prezenta lege marchează începutul unei noi etape a privatizării, este o continuare a Programului de stat de privatizare în Republica Moldova pentru anii 1993-1994, lansînd totodată modalităţi de privatizare principial noi, ajustate la condiţiile economice, politice şi sociale.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – Legea cu privire la Programul de stat de privatizare pentru anii 1995-1996 (în continuare Programul de privatizare) este elaborată în temeiul Legii nr. 627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare al altor acte legislative, luîndu-se în considerare gradul de realizare a Programului de stat de privatizare în Republica Moldova pentru anii 1993-1994, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.1333-XII din 12 martie 1993.

 

Art.2. – Programul de privatizare stabileşte modalităţile de privatizare şi obiectele supuse privatizării, mijloacele de procurare a patrimoniului de stat, înlesnirile acordate participanţilor la privatizare, particularităţile privatizării în unele ramuri ale economiei, precum şi asigurarea juridică şi informaţională a privatizării în anii 1995-1996.

 

Art.3. – Programul de privatizare are următoarele sarcini principale:

a) crearea de condiţii pentru stabilizarea, restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale;

b) lărgirea păturii de proprietari şi creşterea ponderii sectorului privat în economie;

c) constituirea unui mecanism eficient de gestionare corporativă a noilor subiecţi economici;

d) dezvoltarea pieţei secundare pentru acţiuni şi alte hîrtii de valoare, a altor instituţii ale infrastructurii economiei de piaţă;

e) asigurarea protecţiei sociale a populaţiei prin continuarea privatizării contra B.P.;

f) finalizarea procesului de privatizare contra B.P.

 

Art.4. – Programul de privatizare stabileşte privatizarea unei părţi considerabile din patrimoniul de stat, fapt care va asigura preponderenţa cotei sectorului privat în economie.

 

Art.5. – Particularităţile privatizării pentru anii 1995-1996 constă în:

a) stimularea interesului lucrătorilor faţă de privatizarea întreprinderilor, restructurarea lor ulterioară şi transformarea în unităţi competitive;

b) finalizarea privatizării contra B.P., precum şi demararea privatizării contra mijloace băneşti;

c) încurajarea participării la privatizare a investitorilor locali şi străini, în special a celor care pot contribui la restructurarea întreprinderilor şi la dezvoltarea economiei republicii;

d) redresarea întreprinderilor prin folosirea unei părţi din mijloacele obţinute din privatizare conform unor programe individuale de privatizare;

e) organizarea de concursuri transparente pentru atragerea competitivă a investitorilor locali şi străini;

f) includerea în procesul privatizării a terenurilor aferente obiectelor privatizate deja şi pasibile de privatizare, precum şi a terenurilor din întovărăşirile pomicole;

g) susţinerea dezvoltării gestionării corporative şi asigurarea drepturilor acţionarilor, ale altor titulari ai patrimoniului privatizat în perioada postprivatizaţională, precum şi coordonarea asistenţei acordate întreprinderilor privatizate în restructurarea lor.

 

Art.6. – La procesul de privatizare pot participa, în condiţiile legii:

a) persoane fizice şi juridice din Republica Moldova;

b) persoane fizice şi juridice străine, apatrizi.

 

Art.7. – Organul care promovează politica Guvernului în domeniul deetatizării patrimoniului şi care dirijează procesul privatizării şi procesele postprivatizaţionale în republică este Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

 

Capitolul II

MODALITĂŢILE ŞI OBIECTELE PRIVATIZĂRII

Art.8. – (1) Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat asigură, cu concursul ministerelor şi departamentelor de ramură pregătirea întreprinderilor către privatizare. Din procesul acesta fac parte de asemenea: reorganizarea (separarea sau divizarea) întreprinderilor fără încălcarea unităţii lor tehnologice, reorganizarea celor existente în societăţi pe acţiuni în care unicul fondator şi acţionar pînă la privatizare este statul (cu excepţia întreprinderilor de arendă şi a altor unităţi colective, create anterior sau cu participarea proprietăţii de stat), asanarea lor.

(2) În hotărîrea privind reorganizarea întreprinderilor incluse în listele obiectelor care se privatizează trebuie să fie indicate cele care se separă sau unităţile în care se divid. După înregistrare, noile întreprinderi create astfel devin persoane juridice şi se privatizează în modul stabilit, conform listei în care au fost incluse pînă la reorganizare.

(3) Întreprinderile supuse privatizării contra B.P. care cad sub incidenţa Legii cu privire la faliment pot fi asanate în cazuri particulare şi privatizate ulterior, în modul stabilit.

(4) Alte obiecte, incluse în listele de privatizare, declarate insolvabile se lichidează (se restructurează) în modul stabilit de legislaţie, iar bunurile lor de stat se vînd la licitaţie contra mijloace băneşti.

 

Art.9. – (1) Drept mijloace de procurare a obiectelor din patrimoniul de stat servesc B.P. şi mijloacele băneşti în valută naţională (proprii împrumutate sau atrase).

 

Art.10. – Parte integrantă a Programului de privatizare sînt:

1. Lista obiectelor care se privatizează integral contra B.P. (Anexa nr.1).

2. Lista obiectelor care se privatizează contra mijloace băneşti (Anexa nr.2).

3. Lista obiectelor care se privatizează contra B.P şi mijloace băneşti sau conform unor proiecte individuale de privatizare (Anexa nr.3). În anexa nr.3 sînt incluse:

a) Obiectele în care pînă la 60 la sută din patrimoniul de stat se privatizează ca un pachet unic, contra mijloace băneşti cu participarea investitorilor, iar restul contra B.P.;

b) Obiectele care reprezintă întreprinderi cu caracter de unicat ce se privatizează conform unor proiecte individuale;

c) Obiectele în care pînă la 40 la sută din patrimoniu de stat se privatizează contra B.P., iar restul rămîne în proprietatea statului;

d) Obiectele în care 70 la sută din patrimoniul de stat se privatizează contra B.P., iar restul rămîne în proprietatea statului.

4. Lista construcţiilor nefinalizate care se privatizează contra mijloace băneşti (Anexa nr.4).

5. Lista obiectelor care nu sînt pasibile de privatizare (Anexa nr.5).

 

Art.11. – (1) Privatizarea patrimoniului de stat, cu excepţia obiectelor incluse în anexa nr.2, se efectuează:

a) la licitaţii “cu strigare” cu obiecte în care valoarea patrimoniului de stat constituia, la 1 ianuarie 1995, pînă la 200 mii lei inclusiv;

b) la licitaţii prin subscriere la acţiuni cu obiecte în care valoarea patrimoniului de stat constituia, la 1 ianuarie 1995, peste 200 mii lei;

c) prin concursuri transparente, la decizia Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, cu obiecte ce necesită condiţii deosebite de funcţionare (securitate ecologică, profesionalism al personalului, păstrare a specificului de activitate şi alte condiţii);

d) după proiecte individuale, aprobate de Parlament, cu obiecte ce reprezintă întreprinderi cu caracter de unicat.

(2) Obiectele incluse în anexa nr.2, cu excepţia cotei lucrătorilor acestora şi a persoanelor asimilate cu ei, se privatizează la licitaţii “cu strigare”. Obiectele care nu s-au vîndut la două licitaţii se privatizează prin vinderea unor pachete de acţiuni, în modul stabilit de Guvern.

 

Art.12. – (1) Construcţiile nefinalizate se privatizează prin concurs sau la licitaţii “cu strigare” contra mijloace băneşti, de regulă, ca un vărsămînt unic sau, după caz, depuse în rate într-un termen de pînă la 3 ani, cu o rată iniţială, achitată la momentul încheierii contractului de cel puţin 40 la sută din costul obiectului procurat. Plăţile eşalonate se efectuează trimestrial, în sume egale, sau înainte de termen, cu indexare, în conformitate cu nivelul inflaţiei la momentul efectuării plăţii.

(2) Construcţiile nefinalizate care nu au fost vîndute la două licitaţii contra mijloace băneşti, pot fi privatizate contra B.P., la decizia Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

 

Art.13. – (1) Terenurile aferente obiectelor privatizate sau care se privatizează, inclusiv construcţiilor nefinalizate, pot fi vîndute proprietarilor contra mijloace băneşti ca o plată unică.

(2) Terenurile din întovărăşirile pomicole pot fi vîndute membrilor acestor întovărăşiri contra mijloace băneşti, în condiţiile legii.

 

Art.14. – Fondul de locuinţe se privatizează contra B.P., mijloace băneşti sau gratuit, în condiţiile legii.

 

Art.15. – Lucrătorii din întreprinderile supuse privatizării şi persoanele, asimilate cu ei conform Legii cu privire la privatizare art.11 alin.4, au dreptul să procure, la preţ nominal contra B.P., pînă la 20 la sută din patrimoniul de stat pasibil de privatizare.

 

Art.16. – Lucrătorii întreprinderilor de stat specializate pentru plasarea în cîmpul muncii a persoanelor handicapate au dreptul de a procura la preţ nominal contra B.P. pînă la 40 la sută din patrimoniul de stat pasibil de privatizare.

 

Art.17. – (1) Condiţiile şi procedura de desfăşurare a concursurilor investiţionale (tenderelor) şi a altor forme de privatizare prin intermediul ofertelor publice le stabileşte Guvernul, la propunerea Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

(2) Cota-parte din patrimoniul de stat al obiectelor specificate la art.10, pct.3 lit.a) care, pînă la 31 decembrie 1995, nu este privatizată de investitori, va fi vîndută la licitaţii contra mijloace băneşti.

 

Art.18. – (1) Obiectele incluse în listele de privatizare nu se arendează.

(2) Obiectele arendate anterior şi incluse în listele de privatizare se privatizează pe principii generale, comunicîndu-se în mod obligatoriu participanţilor la licitaţii sau concursuri clauzele esenţiale ale contractului de arendă (volumul bunurilor arendate, termenele, taxa şi modul depunerii ei).

(3) La pregătirea obiectelor pentru privatizare, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat verifică legalitatea contractelor de arendă încheiate, iar în cazul depistării de încălcare a regulilor de încheiere va intenta acţiuni în vederea realizării lor. Totodată, la reorganizarea întreprinderii de arendă în societate pe acţiuni se verifică legalitatea modului de calculare a produsului de arendă.

(4) Titularul proprietăţii procurate prin privatizare, dar care a fost dată anterior în arendă, în condiţiile legii.

(5) Privatizarea obiectelor din fondul de imobile nelocuibile (clădiri, construcţii, instalaţii, încăperi, inclusiv anexele nelocuibile la locuinţe), arendate pînă la 1 ianuarie 1995 şi neincluse în listele de privatizare, cu excepţia celor amplasate în clădirile şi construcţiile autorităţilor publice, precum şi ale instituţiilor şi organizaţiilor indicate în anexa nr.5, se efectuează, prin hotărîre a Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, contra mijloace băneşti în temeiul cererii depuse de arendaş. Preţul şi modul de vînzare a obiectelor indicate se stabilesc conform metodicii aprobate de Guvern.

 

Art.19. – Întreprinderile care gestionează proprietate de stat, cu excepţia obiectelor incluse în anexele nr.1 şi nr.2, pot vinde activele neutilizate în procesul tehnologic (mijloace de transport, utilaje, clădiri şi altele) contra mijloace băneşti la licitaţii “cu strigare” sau la concursuri, în condiţii de transparenţă. Criteriile de determinare a activelor neutilizate în procesul tehnologic şi modul lor de vînzare se stabilesc de Guvern. Sursele obţinute din comercializarea acestor active se utilizează, în primul rînd, la decontările cu bugetul şi fondul social. Din sold cel puţin 50 la sută se repartizează pentru renovarea fondurilor fixe, restul pentru completarea mijloacelor circulante (cu excepţia fondului de salarizare).

 

Art.20. – (1) Mijloacele băneşti provenite din vînzarea obiectelor incluse în anexa nr.2 se împart între bugetul local şi bugetul de stat în proporţie de 25 la 75.

(2) Mijloacele băneşti provenite din vînzarea terenurilor se utilizează în conformitate cu Legea privind preţul normativ al pămîntului.

(3) Modul de utilizare a mijloacelor băneşti acumulate la bugetul de stat în urma privatizării este aprobat anual de Parlament, la propunerea Guvernului.

 

Capitolul III

PARTICULARITĂŢILE PRIVATIZĂRII ÎN

UNELE RAMURI ALE ECONOMIEI

 

Agricultura

Art.21. – (1) În agricultură obiectul privatizării îl constituie bunurile, inclusiv fondurile fixe de producţie şi mijloacele circulante mijloacele financiare şi construcţiile nefinalizate finanţate din mijloacele proprii ale colhozurilor, sovhozurilor, sovhozurilor-fabrică întreprinderilor şi asociaţiilor intergospodăreşti, ale altor tipuri de gospodării agricole (în cele ce urmează – întreprinderi agricole).

(2) Bunurile aflate la balanţa întreprinderilor agricole la 7 august 1991, precum şi bunurile create sau procurate ulterior pînă la momentul schimbării statutului lor juridic, sînt proprietatea acestora şi urmează a fi trecute, în modul stabilit, în proprietatea privată a persoanelor care dispun de acest drept, conform legii.

(3) Bunurile întreprinderilor agricole create cu mijloacele personale ale lucrătorilor este proprietatea acestora şi nu se privatizează. Apartenenţa acestor bunuri se stabileşte prin comunul acord al părţilor, iar în caz de litigiu – pe cale judiciară.

(4) Obiectele construite din contul întreprinderilor agricole şi transmise ulterior în mod gratuit la balanţa altor întreprinderi şi organizaţii se restituie proprietarilor iniţiali la demersul acestora. Decizia de restituire se adoptă, în termen de 30 de zile de la data adresării, de organul la a cărui hotărîre a fost efectuată transmiterea gratuită (sau de succesorul acestuia), iar în cazul lichidării lui se adoptă de către Guvern. Litigiile izvorîte în cazul demersului de restituire se soluţionează pe cale judiciară.

(5) În cazul divizării întreprinderii agricole (sau al separării unor subunităţi ale ei ca unităţi independente) bunurile acesteia se împart noilor agenţi economici după categorii (fonduri fixe, mijloace circulante, hîrtii de valoare etc.) în conformitate cu Regulamentul aprobat de Guvern.

(6) La privatizarea întreprinderii agricole, la adunarea generală a lucrătorilor şi a pensionarilor se examinează problema reorganizării ei. În cazul adoptării unei hotărîri privind schimbarea statutului juridic al întreprinderii agricole, participanţii la privatizare, pe baza cotelor-părţi patrimoniale obţinute, pot constitui noi întreprinderi de producţie cu orice formă organizatorico-juridică, în conformitate cu legislaţia.

 

Art.22. – (1) Procesul de privatizare în întreprinderile agricole este organizat de comisiile de privatizare a bunurilor întreprinderilor agricole create în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.361 din 10 iunie 1993 (în cele ce urmează – comisia de privatizare) şi comisiile funciare.

(2) Anual, primăria stabileşte terenurile ce urmează a fi transmise în natură titularilor de cote-părţi de teren echivalent, la cererea acestora, şi încheie contract cu Institutul de Proiectări în Domeniul Organizării Teritoriului în vederea elaborării, pînă la 1 noiembrie al anului respectiv, a proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare.

(3) Comisia de privatizare:

a) efectuează inventarierea, precum şi estimarea şi indexarea, în baza ultimei balanţe şi în conformitate cu hotărîrile Guvernului nr.293 din 30 aprilie 1992, nr.118 din 5 martie 1993, nr.287 din 13 mai 1994, a bunurilor întreprinderii care urmează să fie privatizate;

b) prezintă aceste date spre examinare adunării generale a lucrătorilor şi a pensionarilor întreprinderii şi spre aprobare autorităţii administraţiei publice locale;

c) elaborează metodica determinării cotei-părţi patrimoniale pentru lucrători şi pensionari, care urmează să fie aprobată de adunarea generală a lucrătorilor şi a pensionarilor;

d) calculează, în temeiul deciziei adunării generale a lucrătorilor şi a pensionarilor (iar pentru foştii lucrători ai întreprinderii şi lucrătorii din sfera socială, şi în temeiul art.22 alin.(6)) cota-parte patrimonială a fiecăruia şi o consemnează într-un proces-verbal, remiţînd cîte un exemplar primăriei, administraţiei întreprinderii şi agenţiei teritoriale a Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat;

e) completează şi înregistrează titlul de proprietate de un model aprobat şi, după autentificarea lui de către directorul agenţiei teritoriale a Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, îl înmînează titularului.

(4) Adunarea generală a lucrătorilor şi a pensionarilor întreprinderii:

a) stabileşte modul de folosire ulterioară a obiectelor de menire social-culturală;

b) aprobă valoarea bunurilor întreprinderii care urmează să fie privatizate;

c) determină cota-parte patrimonială (în procente) care urmează să fie atribuită lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii;

d) determină cota-parte patrimonială (în procente) care urmează să fie atribuită foştilor lucrători ai întreprinderii şi lucrătorilor din sfera socială care locuiesc pe teritoriul gospodăriei.

(5) La calcularea cotei-părţi valorice care îi revine fiecărui lucrător şi pensionar din întreprindere, ca bază poate fi luată valoarea bunurilor ce revin unui an de vechime în muncă sau unei om-zile, sau unui leu cîştigat, sau în îmbinarea acestor criterii. Cu acordul adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor, pot fi utilizate şi alte criterii de determinare a cote-părţi valorice. Valoarea bunurilor ce revin unui an de vechime în muncă sau unei om-zile, sau unui leu cîştigat se determină prin împărţirea valorii părţii din bunuri care urmează să fie distribuită la numărul total de ani-lucru sau la numărul total de om-zile, sau la mijloacele cîştigate (calculate). Rezultatul obţinut se înmulţeşte respectiv la numărul de ani sau de zile lucrate de fiecare om în parte, sau la salariul calculat, ceea ce va constitui cota individuală din bunuri.

(6) Cota-parte patrimonială a fiecărui fost lucrător al întreprinderii şi lucrător din sfera socială care locuieşte pe teritoriul gospodăriei este determinată de comisia de privatizare în baza cotei valorice, determinate pentru această categorie de persoane de către adunarea generală a lucrătorilor şi a pensionarilor întreprinderii, precum şi în baza vechimii totale în muncă şi salariului.

(7) Împroprietărirea cetăţenilor cu cota-parte valorică ce le revine din bunurile întreprinderii agricole se efectuează în termen de 30 zile în baza cererii lor, depuse în scris la comisia de privatizare, şi nu necesită acordul ulterior al adunării generale. Dacă cetăţeanul se retrage din întreprindere nu numai cu cota-parte patrimonială, dar şi cu cota-parte de teren, atunci cota-parte valorică i se atribuie în termenii prevăzuţi de legislaţie pentru eliberarea cotei de teren (de la 1 noiembrie pînă la 1 martie).

 

Art.23. – (1) Prin hotărîrea adunării generale a lucrătorilor şi a pensionarilor întreprinderii agricole nestatale, obiectele de menire social-culturală, precum şi locuinţele, care se află la balanţa întreprinderii pot fi transferate în întregime sau parţial la proprietatea unităţii administrativ-teritoriale la balanţa primăriei şi se privatizează conform principiilor generale de privatizare.

(2) Obiectele care rămîn la balanţa întreprinderii se privatizează după metodica stabilită de aceasta. Fondul de locuinţe din proprietatea întreprinderilor agricole, cu excepţia întreprinderilor de stat, se privatizează conform recomandărilor elaborate de Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi aprobate de Guvern.

(3) Locuinţele din sovhozuri şi din alte întreprinderi agricole de stat, inclusiv reorganizate după intrarea în vigoare a Legii cu privire la privatizare, precum şi construite din contul mijloacelor de stat în cadrul altor întreprinderi, se privatizează în modul stabilit pentru privatizarea fondului de locuinţe de stat.

(4) În cazul lichidării sau divizării de pînă la privatizare a întreprinderii agricole, dacă adunarea generală nu a decis anterior transmiterea obiectelor de menire social-culturală la balanţa primăriei acestea se transmit prin hotărîrea comisiei de lichidare, iar primăria este obligată să le primească la balanţa sa.

 

Art.24. – (1) La privatizarea întreprinderilor agricole la a căror balanţă se află unităţi de prelucrare a strugurilor participă şi furnizorii de materie primă brută, în modul stabilit de Guvern.

(2) La privatizarea întreprinderilor de prelucrare din complexul agroindustrial, furnizorilor de materie primă agricolă li se stabileşte o cotă-parte de acţiuni de 50 la sută din proprietatea statului, care se distribuie gratuit (fără B.P.), în modul stabilit de Guvern.

 

Art.25. – În întreprinderile agricole care fac parte din componenţa asociaţiilor ştiinţifice de producţie, a întreprinderilor intergospodăreşti pentru producerea cărnii de porcine, de bovine, fructelor şi în întreprinderile agricole asimilate lor cota-parte patrimonială şi cota-parte de pămînt echivalent (cu excepţia terenurilor rămase în proprietatea statului în conformitate cu Codul funciar art.8) ce revin categoriilor respective de cetăţeni se determină în condiţiile Legii cu privire la privatizare art.14 şi Codului funciar art.13. Cetăţenilor li se înmînează titlul de proprietate fără dreptul de divizare a pămînturilor şi bunurilor întreprinderii pînă la expirarea termenului prevăzut de legislaţie. Ulterior, aceste întreprinderi se vor reorganiza nemijlocit în întreprindere agricolă de orice formă organizatorico-juridică. Lista acestor întreprinderi se stabileşte de Guvern.

 

Art.26. – (1) Întreprinderile (asociaţiile) intergospodăreşti se transformă, prin hotărîre a adunării generale a fondatorilor, în societăţi pe acţiuni sau în unităţi cu alte forme organizatorico-juridice.

(2) Privatizarea obiectelor de importanţă republicană şi raională din sistemul “Moldagroconstrucţia” asupra cărora statul nu şi-a confirmat dreptul de proprietate se efectuează conform hotărîrii adunării generale a fondatorilor.

(3) La privatizarea bunurilor întreprinderilor (asociaţiilor) intergospodăreşti, inclusiv ale asociaţiei “Moldagroconstrucţia”, comisia de privatizare stabileşte cota ponderii (în bani şi procente) a fiecărui fondator la momentul organizării acestora, efectuează inventarierea tehnică şi contabilă după ultima balanţă, indexarea bunurilor în conformitate cu legislaţia, determinînd astfel valoarea estimativă a bunurilor întreprinderii, care este atribuită fiecărui fondator proporţional cotei-părţi iniţiale a acestuia.

(4) Lucrătorii şi pensionarii, precum şi lucrătorii obiectelor din infrastructura întreprinderii, au dreptul la o cotă-parte gratuită din bunurile întreprinderii (asociaţiei) intergospodăreşti stabilite prin decizia fondatorilor. Această cotă nu poate fi mai mică decît cota calculată pentru lucrătorii unei întreprinderi de stat după metodica aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.568 din 7 septembrie 1994.

(5) Valoarea bunurilor întreprinderii (asociaţiei) intergospodăreşti defalcate lucrătorilor şi pensionarilor, precum şi lucrătorilor din infrastructură, este aprobată de adunarea generală a fondatorilor. Cota-parte patrimonială care îi revine fiecărei persoane enumerate se determină proporţional vechimii ei în muncă la întreprinderea dată.

(6) Cotele-părţi valorice ale fondatorilor se adaugă la patrimoniul de bază al întreprinderii şi se privatizează în modul stabilit pentru întreprinderea respectivă.

(7) Cota-parte patrimonială a statului din întreprinderile (asociaţiile) intergospodăreşti se privatizează pe principii generale cu respectarea dreptului lucrătorilor şi a persoanelor asimilate cu aceştia, prevăzut în Legea cu privire la privatizare art.11 alin.(4).

 

Art.27. – Privatizarea bunurilor de stat ale întreprinderilor de reparaţie, aprovizionare, construcţii, colectare şi ale altor întreprinderi din complexul agroindustrial se efectuează pe principii generale. Dacă alte întreprinderi au pretenţii asupra acestor bunuri sau a unei părţi din ele, litigiile izvorîte se rezolvă de comunul acord al părţilor sau pe cale juridică.

 

Art.28. – Cota-parte patrimonială, autentificată de agenţia teritorială a Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat în întreprinderea agricolă, ce revine persoanelor decedate după 1 ianuarie 1992 se transmite prin moştenire în modul stabilit de lege, inclusiv în cazul în care defunctul nu a primit titlul de proprietate.

 

Construcţiile

Art.29. – Privatizarea bunurilor organizaţiilor de construcţie generală de antrepriză şi ale organizaţiilor specializate de construcţie-montaj se efectuează după divizarea posibilă a asociaţiilor trusturilor şi altor complexe patrimoniale după principiul teritorial-tehnologic şi organizatoric. Aceeaşi metodă se aplică la privatizarea organizaţiilor de construcţii şi reparaţii de toate tipurile, precum şi a întreprinderilor industriei materialelor de construcţie, care fac parte din concernul de stat “Inmacom”.

 

Art.30. – O condiţie obligatorie de privatizare a organizaţiilor de construcţie este, de regulă, menţinerea profilului activităţii lor pentru cel puţin 2-3 ani şi terminarea lucrărilor de construcţie începute (în cazul finanţării lor conform contractelor încheiate anterior).

 

Art.31. – (1) Construcţiile nefinalizate din componenţa întreprinderilor care funcţionează se privatizează în componenţa acestor întreprinderi, cu excepţia locuinţelor al căror grad de finalizare este de peste 80 la sută. Modul de finalizare şi dare în exploatare a acestor locuinţe se stabileşte de Guvern.

(2) Privatizarea construcţiilor nefinalizate, conservate din cauza nefinanţării lor, este efectuată la hotărîrea Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat după primirea actelor de estimare a acestora şi a documentaţiei de proiect şi deviz de la beneficiar şi antreprenorul general.

 

Transportul şi telecomunicaţiile

Art.32. – (1) Se privatizează uzinele de reparaţie a automobilelor, camioanelor şi autobuzelor, de producere şi reparaţie a mijloacelor tehnice rutiere, întreprinderile materialelor de construcţie şi elementelor de beton armat şi întreprinderile de transport auto.

(2) Nu se privatizează întreprinderile şi mijloacele de transport urban de pasageri (cu excepţia unităţilor de taximetre) autogările şi staţiile auto, atît cele autonome cît şi cele din componenţa unor întreprinderi de transport auto, construcţiile porturilor fluviale, ale gărilor feroviare, autogărilor, aerogărilor.

(3) În domeniul telecomunicaţiilor nu se privatizează staţiile telefonice orăşeneşti şi raionale, radioul, televiziunea, sistemele de telecomunicaţie prin radiorelee, unităţile poştale, care constituie un sistem de telecomunicaţii unic de stat.

 

Gospodăria comunală

Art.33. – (1) Se privatizează hotelurile şi băile care se află în gestiunea Ministerului Serviciilor Comunale şi Exploatării Fondului de Locuinţe.

(2) Hotelurile se privatizează în complex cu unităţile comerciale, de alimentaţie publică şi deservire socială situate în aceeaşi clădire sau legate funcţional numai de obiectul privatizat. Privatizarea hotelurilor şi băilor se efectuează prin concurs sau la licitaţii contra B.P. sau mijloace băneşti.

(3) Unităţile gospodăriei comunale: de amenajare, de înverzire, de salubrizare, reţelele de alimentaţie cu apă şi de canalizare, reţelele termice şi de canalizare, unităţile de prestări servicii rituale nu sînt pasibile de privatizare.

(4) Locuinţele de stat care se află în exploatare se privatizează în conformitate cu Legea privatizării fondului de locuinţe.

 

Comerţul, alimentaţia publică, deservirea socială şi sfera socială

Art.34. – (1) Întreprinderile din comerţ, alimentaţie publică, deservire socială şi din sfera socială urmează a fi privatizate după demonopolizarea (reorganizarea) lor, în caz de necesitate.

(2) Subunităţile de comerţ şi de alimentaţie publică ce funcţionează la întreprinderi din alte ramuri se privatizează împreună cu acestea.

(3) Obiectele de comerţ, alimentaţie publică, deservire socială şi din sfera socială se privatizează împreună cu încăperile în care se află, dacă acestea din urmă sînt proprietate a statului.

(4) Privatizarea obiectelor din sfera comerţului, alimentaţiei publice, deservirii sociale şi din sfera socială se efectuează în condiţii speciale stabilite de Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, menţinîndu-se profilul şi respectîndu-se asortimentul minimal de producţie în decursul a 5 ani, ţinîndu-se cont de propunerile autorităţilor administraţiei publice locale.

(5) Obiectele din sfera ocrotirii sănătăţii (farmaciile, magazinele “Optica”, cabinetele, secţiile, policlinicile stomatologice, de protezare dentară şi cosmetice se supun privatizării prin concurs cu localurile în care sînt amplasate, inclusiv arendate, după demonopolizarea lor în modul stabilit de Guvern. Nu se privatizează obiectele din sfera ocrotirii sănătăţii amplasate în clădirile spitalurilor, policlinicilor şi ale altor unităţi curative care nu sînt pasibile de privatizare.

(6) Patrimoniul de stat al întreprinderilor de comerţ, alimentaţie publică, deservire socială, al instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, învăţămîntului public, ştiinţifice şi de deservire tehnico-ştiinţifică, de sport, cultură şi artă care nu sînt pasibile de privatizare sînt incluse în lista nr.5.

 

Alte particularităţi

Art.35. – (1) Întreprinderile din complexul energetic şi de combustibil, din sistemele de transport feroviar, aerian, fluvial şi din sistemul de transport prin conducere, a întreprinderilor de informatică şi comunicaţii, cu excepţia celor indicate în art.32, a proprietăţii de stat din instituţiile bancare, comerciale şi de asigurare etc. se privatizează în bază de proiecte individuale, aprobate de Parlament, la propunerea Guvernului.

(2) Nu sînt pasibile de privatizare clădirile administrative în care la data adoptării prezentei Legi, se aflau amplasate organele administrative ale asociaţiilor, concernelor, trusturilor şi societăţilor republicane incluse în listele de privatizare.

(3) Obiectele patrimoniului de stat amplasate peste hotare se privatizează în conformitate cu Acordul privind recunoaşterea reciprocă a drepturilor şi reglementarea relaţiilor de proprietate, semnat la Bişkek la 9 octombrie 1992 şi ratificat de Parlamentul Republicii Moldova la 16 iulie 1994, şi cu acordurile interstatale bilaterale la care Republica Moldova este parte.

 

Capitolul IV

FINALIZAREA PRIVATIZĂRII ŞI ACTIVITĂŢILE POSTPRIVATIZAŢIONALE

Art.36. – (1) În scopul finalizării procesului de privatizare legat de completarea titlului de proprietate şi de remiterea acestuia noilor posesori, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat va asigura:

a) deschiderea şi ţinerea unui registru unic al acţionarilor – pentru întreprinderile reorganizate în societăţi pe acţiuni pînă la licitaţie;

b) crearea cadrului legislativ cu privire la reorganizare pentru întreprinderile care nu au fost reorganizate în societăţi pe acţiuni înainte de licitaţie (concurs).

(2) Coordonarea activităţii de restructurare a întreprinderilor şi atragerea investiţiilor locale şi străine în întreprinderile privatizate, acordarea de asistenţă metodică şi organizatorică la implementarea metodelor de gestionare corporativă se încredinţează Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

 

Art.37. – (1) Guvernul va asigura organizatoric formarea infrastructurii şi dezvoltarea pieţei unice transparente a hîrtiilor de valoare.

(2) Comisia de Stat pentru Piaţa Hîrtiilor de Valoare va efectua un control sistematic asupra respectării prevederilor legislaţiei privind circulaţia hîrtiilor de valoare şi activităţii participanţilor profesionişti la această piaţă, respectării şi protejării drepturilor acţionarilor.

 

Capitolul V

CADRUL JURIDIC ŞI INFORMAŢIONAL PENTRU REALIZAREA

PROGRAMULUI DE PRIVATIZARE

Art.38. – Programul de privatizare se realizează în temeiul legislaţiei în vigoare, inclusiv al regulamentelor privatizării contra mijloace băneşti, concursurilor investiţionale (tenderelor), privatizării întreprinderilor interraionale şi republicane cu capital mixt, demonopolizării obiectelor supuse privatizării şi reorganizării întreprinderilor în societăţi pe acţiuni în cadrul pregătirii obiectelor pentru privatizare.

 

Art.39. – Guvernul:

a) va prezenta Parlamentului, pînă la 1 iulie 1995, proiectele actelor legislative necesare dezvoltării pieţei hîrtiilor de valoare şi reglementării activităţii postprivatizaţionale;

b) va organiza o largă campanie de informare publică în problemele privatizării şi realizării acesteia din urmă, în complex cu un program de acţiuni pentru atragerea investitorilor locali şi străini.

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE

Art.40. – Patrimoniul de stat prevăzut pentru privatizare contra B.P. va fi privatizat în perioada de valabilitate a B.P. care expiră la 15 septembrie 1995.