L E G E
privind asigurarea subvenţionată în agricultură
nr. 183 din 11.09.2020
Monitorul Oficial nr.267-271/572 din 16.10.2020
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi
Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate în agricultură
Articolul 3. Subiecţii şi obiectul asigurării în agricultură
Articolul 4. Desfăşurarea activităţii de asigurare în agricultură. Drepturile şi obligaţiile părţilor
Capitolul II
CONDIŢIILE ASIGURĂRII ÎN AGRICULTURĂ
Secţiunea 1
Asigurarea cantitativă a recoltei culturilor agricole
Articolul 5. Obiectul asigurării
Articolul 6. Riscul asigurat
Articolul 7. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 2-a
Asigurarea calităţii recoltei culturilor agricole
Articolul 8. Obiectul asigurării
Articolul 9. Riscul asigurat
Articolul 10. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 3-a
Asigurarea plantaţiilor multianuale
Articolul 11. Obiectul asigurării
Articolul 12. Riscul asigurat
Articolul 13. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 4-a
Asigurarea animalelor
Articolul 14. Obiectul asigurării
Articolul 15. Riscul asigurat
Articolul 16. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 5-a
Asigurarea sănătăţii animale
Articolul 17. Obiectul asigurării
Articolul 18. Riscul asigurat
Articolul 19. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 6-a
Asigurarea peştilor
Articolul 20. Obiectul asigurării
Articolul 21. Riscul asigurat
Articolul 22. Stabilirea sumei asigurate
Secţiunea a 7-a
Asigurarea familiilor de albine
Articolul 23. Obiectul asigurării
Articolul 24. Riscul asigurat
Articolul 25. Stabilirea sumei asigurate
Capitolul III
CONTRACTUL DE ASIGURARE
Articolul 26. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare
Articolul 27. Acţiunea în timp a contractului de asigurare
Articolul 28. Măsuri de precauţie
Articolul 29. Rezoluţiunea contractului de asigurare
Capitolul IV
PRIMA DE ASIGURARE, PLATA ŞI MODALITATEA
DE SUBVENŢIONARE A ACESTEIA
Articolul 30. Prima de asigurare
Articolul 31. Plata primei de asigurare
Articolul 32. Subvenţionarea primelor de asigurare
Articolul 33. Franşiza
Capitolul V
PRODUCEREA RISCULUI ASIGURAT
Articolul 34. Producerea riscului asigurat
Articolul 35. Constatarea producerii riscului la asigurarea cantitativă a recoltei şi a plantaţiilor multianuale sau la asigurarea pierderilor financiare provocate de diminuarea calităţii recoltei culturilor agricole
Articolul 36. Constatarea prejudiciului la asigurarea animalelor, peştilor şi familiilor de albine
Articolul 37. Constatarea producerii riscului la asigurarea sănătăţii animale
Articolul 38. Stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare şi plata acesteia
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „producător agricol”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvântul „fermier” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege are drept scop stimularea fermierilor pentru asigurarea intereselor lor patrimoniale împotriva riscurilor specifice activităţilor agricole şi protejarea acestor interese în procesul de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură.
(2) Prezenta lege reglementează relaţiile dintre asigurători şi fermierii apărute în procesul asigurării în agricultură, precum şi relaţiile care se stabilesc între aceştia, pe de o parte, şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă parte, în legătură cu subvenţionarea de către stat a primelor de asigurare.
Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate în agricultură
Asigurarea subvenţionată în agricultură (în continuare – asigurare în agricultură) se desfăşoară conform prevederilor prezentei legi. Situaţiile nereglementate de prezenta lege sunt reglementate de Codul civil şi de Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări.
Articolul 3. Subiecţii şi obiectul asigurării în agricultură
(1) Subiecţii relaţiilor de asigurare în agricultură sunt asigurătorul, asiguratul, beneficiarul asigurării, precum şi statul, în partea ce ţine de subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură.
(2) În calitate de asigurat poate fi fermierul, astfel cum este definit de Legea nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural, care îşi asigură bunurile agricole prezente şi viitoare.
(3) Obiectul asigurării îl constituie bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora, prin lege, nu sunt stabilite interdicţii sau limitări şi care sunt reglementate de prezenta lege.
(4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale se asigură de către arendaş. Primele de asigurare plătite de acesta nu pot fi trecute în contul arendei.
[Art.3 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
Articolul 4. Desfăşurarea activităţii de asigurare în agricultură. Drepturile şi obligaţiile părţilor
(1) Asigurători sunt persoane juridice deţinătoare de licenţe, eliberate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pentru desfăşurarea activităţii de asigurare la categoria „asigurări generale”, cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 şi 9 specificate în compartimentul B din anexa nr.1 la Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări, şi care, în baza primelor de asigurare încasate, plătesc despăgubiri de asigurare pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute de prezenta lege.
(2) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, precum şi modificările acestor condiţii se notifică de către asigurător Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
(3) Fără a aduce atingere cerinţelor stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare faţă de conţinutul condiţiilor de asigurare, condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, în sensul alin.(2), includ:
a) lista bunurilor agricole şi riscurilor asigurate;
b) caracteristica riscurilor asigurate;
c) gradul de cuprindere în asigurare şi mărimea franşizelor utilizate pentru fiecare obiect şi risc asigurat în parte;
d) modalitatea de estimare a prejudiciului şi de calculare a despăgubirilor de asigurare.
(4) Asigurătorii care au notificat condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură dobândesc dreptul:
[Lit.a) alin.(4) art.4 abrogată prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
b) de a accesa, prin intermediul serviciului electronic de acces la date, parte componentă a platformei de interoperabilitate (MConnect), informaţiile existente în sistemele informaţionale deţinute de autorităţile administraţiei publice, necesare încheierii şi urmăririi executării contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură.
(5) Asigurătorii prezintă anual Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare date cu privire la asigurarea în agricultură, la despăgubirile de asigurare achitate şi la deciziile de refuz în achitarea despăgubirilor de asigurare, în baza unor formulare aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, coordonate cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
[Art.4 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
Capitolul II
CONDIŢIILE ASIGURĂRII ÎN AGRICULTURĂ
Secţiunea 1
Asigurarea cantitativă a recoltei culturilor agricole
Articolul 5. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării cantitative a recoltei culturilor agricole îl constituie interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al obţinerii unei cantităţi de recoltă a culturilor agricole sub nivelul celui planificat, din cauza producerii riscului asigurat.
(2) Nu pot fi supuse asigurării:
a) recolta culturii anuale care, fiind cultivată pe parcursul ultimilor 3 ani consecutivi, a produs mai puţin de 30% din recolta medie a culturii date în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, sau nu a rodit deloc;
b) recolta plantaţiei multianuale care, fiind în fază de fertilitate, în ultimii 5 ani a produs mai puţin de 30% din recolta medie a acestei culturi în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, sau nu a rodit deloc;
c) recolta plantaţiei multianuale în care peste 20% dintre tufele/pomii proiectaţi lipsesc sau au pierit, care a fost întreţinută în condiţii neconforme cu normele agrotehnice sau al cărei termen de funcţionare utilă rămas este mai mic sau egal cu 2 ani.
Articolul 6. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri:
a) secetă excesivă;
b) grindină;
c) îngheţuri timpurii de toamnă, de iarnă şi târzii de primăvară;
d) inundaţii;
e) ploi torenţiale;
f) suflarea seminţelor;
g) polignirea culturilor;
h) incendierea culturilor cerealiere;
i) atac al organismelor dăunătoare.
Articolul 7. Stabilirea sumei asigurate
(1) Suma asigurată în cazul asigurării recoltei culturii agricole reprezintă produsul dintre volumul recoltei medii prognozate la hectar şi preţul anticipat de comercializare a recoltei, dacă părţile nu convin asupra unui nivel mai mic al sumei asigurate.
(2) Recolta medie prognozată la hectar se calculează ca producţia medie a culturii agricole ce urmează a fi asigurată, obţinută de către fermier în 3 din ultimii 5 ani, cu excluderea anului în care s-a obţinut cea mai mare recoltă şi a anului în care s-a obţinut cea mai mică recoltă.
(3) În lipsa datelor prevăzute la alin.(2), calcularea recoltei medii prognozate se face în baza datelor Biroului Naţional de Statistică, în profil teritorial, privind cultura agricolă ce urmează a fi asigurată sau a datelor din alte surse acceptate de ambele părţi.
(4) La cererea asigurătorului, a asiguratului sau a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, părţile recalculează recolta prognozată dacă, din cauza unor factori, alţii decât cei împotriva cărora s-a asigurat, se constată că recolta fie va fi mai mică de 75% din cea prognozată, fie va fi mai mare cu peste 50% din cea prognozată.
(5) Preţul anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole nu poate depăşi preţul maxim de comercializare obţinut de fermier în ultimii 5 ani, confirmat prin acte de înstrăinare.
(6) În lipsa datelor prevăzute la alin.(5), preţul anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole nu poate depăşi preţul maxim comparabil din ultimii 5 ani, în baza datelor oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, în profil teritorial.
(7) Părţile contractului de asigurare pot conveni asupra unei cantităţi a recoltei peste media prognozată sau a unui preţ peste cel anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole în următoarele cazuri:
a) fermierul vine cu probe cu privire la posibila creştere a productivităţii culturilor agricole faţă de cea medie obţinută de el în ultimii ani, prin implementarea unor noi tehnologii sau a unor operaţiuni agrotehnice noi pe suprafeţele cu cultura agricolă ce urmează a fi asigurată;
b) există contracte sau antecontracte prin care fermierul a negociat un preţ mai mare decât valoarea preţului anticipat de comercializare.
(8) Calculul sumei asigurate se prezintă într-o anexă la contractul de asigurare, în care se indică sursele de informaţii privitoare la recolta medie la hectar şi la preţurile de comercializare. Anexa este parte integrantă a contractului de asigurare şi se semnează de către ambele părţi.
Secţiunea a 2-a
Asigurarea calităţii recoltei culturilor agricole
Articolul 8. Obiectul asigurării
Obiect al asigurării calităţii recoltei culturilor agricole este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al diminuării calităţii recoltei culturii agricole, din cauza producerii riscului asigurat.
Articolul 9. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri:
a) secetă excesivă;
b) grindină;
c) inundaţii;
d) ploi torenţiale;
e) atac al organismelor dăunătoare.
Articolul 10. Stabilirea sumei asigurate
Prevederile art.7 se aplică mutatis mutandis la stabilirea sumei asigurate în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea calităţii.
Secţiunea a 3-a
Asigurarea plantaţiilor multianuale
Articolul 11. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării plantaţiilor multianuale este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al distrugerii totale sau parţiale a plantaţiei multianuale, din cauza producerii riscului asigurat.
(2) Nu pot fi supuse asigurării:
a) plantaţiile multianuale în care peste 20% dintre tufele/pomii proiectaţi lipsesc sau au pierit;
b) plantaţiile multianuale al căror termen de funcţionare utilă rămas este mai mic sau egal cu 2 ani;
c) plantaţiile multianuale întreţinute în condiţii neconforme cu normele agrotehnice.
Articolul 12. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării împotriva distrugerii totale sau parţiale a plantaţiei multianuale provocate de unul sau mai multe dintre următoarele riscuri:
a) grindină;
b) îngheţuri de iarnă;
c) inundaţii;
d) atac al organismelor dăunătoare;
e) furtuni;
f) secetă excesivă.
Articolul 13. Stabilirea sumei asigurate
Suma asigurată la asigurarea plantaţiei multianuale nu poate depăşi suma costurilor activelor biologice şi a costurilor aferente activelor biologice, până la momentul asigurării, sau, după caz, preţul de piaţă indicat în raportul de evaluare.
Secţiunea a 4-a
Asigurarea animalelor
Articolul 14. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării animalelor este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pieirii sau sacrificării animalelor, altele decât peştii şi albinele.
(2) Nu pot fi supuse asigurării următoarele animale:
a) care sunt întreţinute în condiţii neconforme cu normele sanitar-veterinare;
b) care sunt bolnave (infectate);
c) care manifestă semne clinice de boală, au suferit o scădere fiziologică în greutate până sub cea normală şi cele care se află în zona de protecţie şi de supraveghere delimitată de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
Articolul 15. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării de pieire sau sacrificare forţată produse, în special, de una sau mai multe dintre următoarele riscuri:
a) boli sau patologii ale animalelor;
b) accidente;
c) fenomene meteorologice şi agrometeorologice periculoase;
d) temperaturi excesive, sub sau peste limita fiziologică de rezistenţă a animalelor;
e) incendii.
Articolul 16. Stabilirea sumei asigurate
(1) Suma asigurată la asigurarea animalelor mature şi a celor de prăsilă este egală cu costul acestora la momentul asigurării, indicat în evidenţa contabilă a asiguratului, sau cu preţul de procurare, indicat în contractele de vânzare-cumpărare ori, după caz, în invoice-uri, facturi de expediţie, sau cu preţul de piaţă, indicat în raportul de evaluare.
(2) Suma asigurată la asigurarea animalelor în creştere este stabilită conform unei metodologii aprobate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
(3) Prin acordul comun al părţilor, acestea pot stabili suma asigurată la asigurarea animalelor domestice, pentru fiecare zi de aflare în asigurare, ţinând cont de adaosul zilnic în masă al acestora.
Secţiunea a 5-a
Asigurarea sănătăţii animale
Articolul 17. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării sănătăţii animale este interesul patrimonial legat de sănătatea animalelor.
(2) Nu poate fi supusă asigurării sănătatea următoarelor animale:
a) care sunt întreţinute în condiţii neconforme cu normele sanitar-veterinare;
b) în privinţa cărora apar suspiciuni de boală;
c) care, la ultima inspectare, au fost diagnosticate ca fiind bolnave (infectate);
d) care se află în zona de protecţie şi de supraveghere delimitată de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, cu excepţia celor care nu sunt susceptibile la bolile în privinţa cărora a fost instituită zona de carantină de necesitate (nespecifice tipului de animale);
e) care au suferit traume, au slăbit, care suferă de subnutriţie.
Articolul 18. Riscul asigurat
(1) Riscul asigurat al sănătăţii animale îl constituie cheltuielile pentru diagnosticarea şi tratarea animalelor care aparţin fermierului, suportate ca urmare a:
a) bolilor, cu sau fără moartea animalului;
b) accidentelor, cu sau fără moartea animalului;
c) incendiilor, cu sau fără moartea animalului;
d) măsurilor urgente clinice, terapeutice, chirurgicale, obstetricale, ginecologice.
(2) Nu constituie risc asigurat cheltuielile legate de măsurile profilactice, de vaccinare, antiepizootice, sanitar-igienice, de dezinfecţie, deparazitare, deratizare şi de investigaţiile de laborator, altele decât cele necesare pentru tratarea animalelor.
[Art.18 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
Articolul 19. Stabilirea sumei asigurate
Suma asigurată la asigurarea sănătăţii animalelor se stabileşte între asigurat şi asigurător, dar nu poate depăşi costul animalelor, indicat în evidenţa contabilă a asiguratului, sau preţul de procurare, indicat în contractele de vânzare-cumpărare ori, după caz, în invoice-uri, facturi de expediţie, sau preţul de piaţă, indicat în raportul de evaluare.
Secţiunea a 6-a
Asigurarea peştilor
Articolul 20. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării peştilor este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pieirii peştilor, din cauza producerii riscului asigurat.
(2) Nu pot fi supuşi asigurării peştii:
a) care sunt întreţinuţi în condiţii neconforme cu normele sanitar-veterinare;
b) care sunt bolnavi (infectaţi) sau care prezintă semne de boală;
c) care, la ultima inspectare, au fost diagnosticaţi ca fiind bolnavi (infectaţi) sau a fost depistată o reacţie pozitivă la anumite boli (agenţi patogeni);
d) care se află în zona de protecţie şi de supraveghere delimitată de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, cu excepţia celor care nu sunt susceptibili la bolile în baza cărora a fost instituită zona de protecţie şi de supraveghere (nespecifice tipului de peşti).
Articolul 21. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării de pieire ca rezultat al producerii unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri:
a) boli;
b) inundaţii;
c) intoxicare;
d) asfixiere;
e) secetă;
f) întreruperea alimentării cu energie electrică a întreprinderilor de reproducere a peştilor, ca urmare a unor factori naturali.
Articolul 22. Stabilirea sumei asigurate
(1) Suma asigurată la asigurarea peştilor este egală cu costul acestora la momentul asigurării, indicat în evidenţa contabilă internă a asiguratului, sau cu preţul de procurare, indicat în contractele de vânzare-cumpărare ori, după caz, în invoce-urile de import, în facturile de expediţie, sau cu preţul de piaţă, indicat în raportul de evaluare.
(2) Suma asigurată la asigurarea peştilor în creştere este stabilită conform unei metodologii aprobate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
(3) Prin acordul comun al părţilor, acestea pot stabili suma asigurată la asigurarea peştilor, pentru fiecare zi de aflare în asigurare, ţinând cont de adaosul zilnic în masă al acestora.
Secţiunea a 7-a
Asigurarea familiilor de albine
Articolul 23. Obiectul asigurării
Obiect al asigurării familiilor de albine este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pieirii familiilor de albine sau deteriorarea stupilor, din cauza producerii riscului asigurat.
Articolul 24. Riscul asigurat
Fermierul poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri:
a) boli sau infestare cu paraziţi, cu pieirea totală sau parţială a familiilor de albine;
b) intoxicare, în special, cu produse de uz fitosanitar, cu pieirea totală sau parţială a familiilor de albine;
c) deteriorarea unuia sau mai multor stupi în timpul transportării, în urma accidentelor rutiere sau a altor tipuri de accidente.
Articolul 25. Stabilirea sumei asigurate
Suma asigurată la asigurarea familiilor de albine şi/sau a stupilor este egală cu costul acestora, indicat în evidenţa contabilă internă a asiguratului, sau cu preţul de procurare, indicat în contractele de vânzare-cumpărare ori, după caz, în invoce-urile de import, în facturile de expediţie, sau cu preţul de piaţă, indicat în raportul de evaluare.
Capitolul III
CONTRACTUL DE ASIGURARE
Articolul 26. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare
Fără a aduce atingere prevederilor Codului civil, în contractul de asigurare în agricultură se indică:
a) în cazul culturilor agricole – numărul cadastral şi suprafaţa terenului ocupat de cultura agricolă asigurată;
b) în cazul animalelor – specia, rasa şi, după caz, numărul de identificare al animalului;
c) mărimea sumei asigurate;
d) mărimea franşizei şi modalitatea de calcul al despăgubirii de asigurare;
e) beneficiarul asigurării;
f) drepturile şi obligaţiile părţilor.
Articolul 27. Acţiunea în timp a contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare în agricultură se încheie pe cel mult un an calendaristic, dacă părţile nu convin altfel.
(2) Contractul de asigurare a recoltei culturilor agricole se încheie pe un an agricol şi încetează la data finalizării recoltării, dacă părţile nu convin altfel. Recoltarea culturii agricole nu poate depăşi termenul practicat în respectiva unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea pentru efectuarea acestei operaţiuni. Cultura agricolă se consideră recoltată din momentul încărcării producţiei în lăzi, în unităţi de transport sau al depozitării ei, pentru transportarea la procesare.
(3) Asigurarea începe cu prima oră a primei zile următoare achitării primei de asigurare sau a primei rate a acesteia şi încetează la ora 24.00 a ultimei zile din perioada de asigurare, dacă părţile nu convin altfel.
(4) În cazul animalelor, asigurarea începe după împlinirea perioadei de carantină profilactică prevăzută în contractul de asigurare.
(5) În cazul asigurării animalelor pentru carne, asigurarea încetează la data sacrificării animalelor, dacă părţile nu convin altfel.
Articolul 28. Măsuri de precauţie
(1) Asiguratul este obligat să respecte regulile agrotehnice, normele sanitar-veterinare şi alte măsuri stabilite de contract sau de actele normative, pentru a evita sau a diminua efectele negative asupra obiectului asigurării, altele decât cele care pot fi produse de riscul asigurat.
(2) Asigurătorul poate verifica respectarea de către asigurat a măsurilor prevăzute la alin.(1), iar în caz de depistare a abaterilor, acordă un anumit termen pentru înlăturarea acestora. Periodicitatea verificărilor şi termenele pentru înlăturarea abaterilor se stabilesc în condiţiile speciale de asigurare.
(3) Asigurătorul poate declara rezoluţiunea contractului dacă asiguratul nu a îndeplinit măsurile de precauţie cu intenţia de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dar cunoscând că există probabilitatea survenirii prejudiciului.
Articolul 29. Rezoluţiunea contractului de asigurare
(1) Rezoluţiunea contractului de asigurare se face în condiţiile Codului civil.
(2) Asigurătorul decade din dreptul la rezoluţiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate se vor produce.
(3) Asiguratul decade din dreptul la rezoluţiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate nu se vor produce.
(4) În caz de rezoluţiune a contractului de asigurare, partea primei de asigurare primită ca subvenţie proporţională cu perioada de asigurare rămasă şi neacoperită după rezoluţiune se restituie de către asigurător în bugetul de stat în termen de 10 zile de la data rezoluţiunii contractului de asigurare.
Capitolul IV
PRIMA DE ASIGURARE, PLATA ŞI MODALITATEA
DE SUBVENŢIONARE A ACESTEIA
Articolul 30. Prima de asigurare
(1) Prima de asigurare se stabileşte în conformitate cu tarifele de bază aplicate la suma asigurată.
(2) Tariful de asigurare se stabileşte de comun acord al părţilor, ţinând cont de politica actuarială internă a asigurătorului.
[Alin.(3) art.30 abrogat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
[Art.30 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
Articolul 31. Plata primei de asigurare
(1) Prima de asigurare se plăteşte la eliberarea poliţei de asigurare, însă nu mai târziu de termenul prevăzut la alin.(4) din prezentul articol.
(2) Prima de asigurare poate fi plătită de către asigurat sau de către beneficiarul asigurării în a cărui favoare se încheie asigurarea.
(3) Asigurătorul poate accepta efectuarea plăţii primei de asigurare în tranşe, în termenul indicat în contractul de asigurare.
Mărimea primei tranşe constituie:
a) 40% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plăteşte în două sau trei tranşe;
b) 25% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plăteşte în patru tranşe;
c) 20% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plăteşte în cinci tranşe.
(4) Termenul de plată a primei de asigurare sau a primei ei tranşe:
a) pentru recolta culturilor de toamnă – până la 1 decembrie a anului precedent recoltării sau, pentru riscurile prevăzute la art.6 lit.a), b), c) (doar pentru îngheţurile de primăvară), d), e), g), h), i) şi art.9, – cel târziu până la 1 mai a anului recoltării;
b) pentru recolta culturilor de primăvară – cel târziu la 1 iunie a anului curent, cu excepţia culturilor supuse riscului de îngheţuri târzii de primăvară, pentru care termenul-limită este 1 mai a anului recoltării;
c) pentru recolta culturilor multianuale şi a legumelor, asigurarea de îngheţuri timpurii de toamnă se efectuează cel târziu la 1 septembrie a anului recoltării.
(5) Stabilirea în contractul de asigurare a posibilităţii de achitare a primei de asigurare în tranşe nu absolvă asigurătorul de răspunderea integrală, asumată prin contractul de asigurare, în cazul în care riscul asigurat s-a produs în intervalul de timp dintre achitarea tranşelor.
(6) Dacă asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării nu achită tranşele ulterioare ale primei de asigurare în termenul stabilit, contractul rămâne în vigoare, iar despăgubirea de asigurare se acordă proporţional cu rata plătită a primei de asigurare.
(7) După producerea riscului asigurat, ratele primei de asigurare neachitate de către asigurat în termenul stabilit în contractul de asigurare nu se acceptă, iar dacă au fost achitate, acestea nu vor fi considerate ca plăţi ale ratelor primei de asigurare.
(8) În caz de producere a riscului asigurat şi de întârziere a achitării părţii subvenţionate din prima de asigurare, părţile contractului de asigurare pot stabili, printr-un acord scris, ca asiguratul sau beneficiarul asigurării să achite partea subvenţionată neachitată de către stat, cu restituirea acestei sume de către asigurător în termen de 10 zile de la data încasării părţii subvenţionate din prima de asigurare. În cazul încasării parţiale a subvenţiilor, asigurătorul îi restituie asiguratului sau beneficiarului asigurării doar partea încasată de la stat.
Articolul 32. Subvenţionarea primelor de asigurare
(1) Subvenţionarea primelor de asigurare se efectuează din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural sub formă de plată complementară.
(11) Subvenţia unei părţi a primei de asigurare se acordă la cererea asiguratului care a încheiat un contract de asigurare în agricultură cu un asigurător ce şi-a notificat condiţiile de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură conform art.4 alin.(2).
(2) Subvenţionarea unei părţi a primei de asigurare, în baza contractelor de asigurare în agricultură, se efectuează conform condiţiilor stabilite de prezenta lege şi de actele normative adoptate în baza acesteia.
(3) Guvernul aprobă lista riscurilor şi a bunurilor agricole ale căror prime de asigurare se subvenţionează din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural.
(4) Cota subvenţiei se stabileşte în baza primelor de asigurare calculate conform condiţiilor speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură şi constituie 70% din valoarea acestora dacă valoarea cumulată a subvenţiilor pentru asigurarea subvenţionată autorizate spre plată în anul anterior încheierii contractului de asigurare constituia până la 6% din mărimea Fondului naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural.
(5) În cazul depăşirii cu fiecare două puncte procentuale a valorii de 6% a subvenţiilor autorizate spre plată din mărimea Fondului naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, cota subvenţiilor primelor de asigurare a contractelor de asigurare încheiate în anul curent se reduce corespunzător cu 5% din mărimea de 70% prevăzută la alin.(4).
(6) În baza raportului Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare stabileşte, nu mai târziu de 15 ianuarie, cota subvenţiei primei de asigurare pentru anul calendaristic în curs.
(7) Dacă Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare nu stabileşte în termenul prevăzut la alin.(6) cota subvenţiei primei de asigurare, pentru anul calendaristic în curs se aplică cota subvenţiei primei de asigurare din anul precedent. După stabilirea cotei subvenţiei primei de asigurare din anul calendaristic în curs, asigurătorul recalculează partea din prima de asigurare achitată de asigurat şi partea subvenţionată, prevăzute în contractele de asigurare încheiate în anul curent, în funcţie de cota subvenţiei stabilite.
(8) Pentru contractul de asigurare subvenţionată, asiguratul achită diferenţa dintre prima de asigurare şi cota subvenţiei stabilită conform prezentului articol.
(9) Sumele pentru subvenţionarea primelor de asigurare se virează de către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură pe contul asigurătorului, în termenul prevăzut de Legea nr.71/2023 cu privire la subvenţionarea în agricultură şi mediul rural.
(10) La cererea de subvenţionare se anexează:
a) copia de pe contractul de asigurare;
b) copia de pe poliţa de asigurare;
c) copia de pe documentul de plată a primei de asigurare;
d) o declaraţie pe propria răspundere a asiguratului cu privire la existenţa bunului asigurat.
[Art.32 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2023, în vigoare 20.04.2023]
Articolul 33. Franşiza
Părţile contractului de asigurare pot stabili un nivel al franşizei, altul decât cel indicat în Condiţiile de asigurare, fără a fi necesară modificarea acestora.
Capitolul V
PRODUCEREA RISCULUI ASIGURAT
Articolul 34. Producerea riscului asigurat
(1) Se consideră producere a riscului asigurat evenimentul care conţine următoarele elemente:
a) existenţa obiectului asigurării;
b) faptul producerii riscului contra căruia este asigurat obiectul asigurării;
c) existenţa prejudiciului generat de producerea riscului asigurat.
(2) Nu se consideră caz asigurat pierderile de producţie agricolă generate de:
a) evenimente neprevăzute în contractul de asigurare;
b) acţiuni premeditate ale asiguratului, ale membrilor majori ai familiei acestuia, ale beneficiarului asigurării, ale reprezentanţilor sau prepuşilor săi;
c) încălcări din imprudenţă ale normelor agrotehnice, sanitar-veterinare, fitosanitare, de securitate antiincendiară, comise de asigurat, membrii majori ai familiei acestuia, reprezentanţii sau prepuşii săi.
(3) În caz de nerecunoaştere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să argumenteze nerecunoaşterea prin orice probe legale.
Articolul 35. Constatarea producerii riscului la asigurarea cantitativă a recoltei şi a plantaţiilor multianuale sau la asigurarea pierderilor financiare provocate de diminuarea calităţii recoltei culturilor agricole
(1) Asiguratul sau beneficiarul asigurării notifică în scris asigurătorul în privinţa producerii riscului pretins asigurat în următoarele termene:
a) în caz de grindină, inundaţie, ploaie torenţială, incendiere, polignire a culturilor, furtună – în termen de până la 48 de ore din momentul producerii evenimentului;
b) în caz de secetă excesivă, îngheţuri sau atac al organismelor dăunătoare – odată cu producerea acestora sau cu apariţia efectelor lor negative.
(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 5 zile de la data primirii notificării, să instituie o comisie de investigare a cazului asigurat.
(3) În componenţa comisiei de investigare a cazului asigurat se includ:
a) reprezentantul asigurătorului;
b) asiguratul, reprezentantul acestuia sau brokerul de asigurare;
c) reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea; şi, după caz,
d) reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor;
e) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;
f) reprezentantul Serviciului Special pentru Influenţe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice.
(4) Comisia de investigare a cazului asigurat întocmeşte un act de constatare în câte un exemplar pentru fiecare dintre membrii săi, pe care aceştia îl semnează.
(5) Pentru culturile agricole afectate parţial se face o evaluare preliminară a prejudiciului. La sfârşitul ciclului de producţie se face o evaluare definitivă a prejudiciului şi se plăteşte despăgubirea de asigurare.
(6) Volumul recoltei pierdute se estimează calculând diferenţa dintre volumul recoltei asigurate şi cel al recoltei obţinute pe sectorul afectat, cu excepţia pierderilor provocate de riscurile neasigurate. Cuantumul prejudiciului se calculează conform prevederilor contractului de asigurare.
(7) Volumul recoltei obţinute se estimează fie în baza actelor de depozitare sau de comercializare ale asiguratului, fie se estimează de către asigurător şi asigurat în câmp, înainte de începerea recoltării, dacă contractul nu prevede altfel. Estimarea se efectuează în mod obligatoriu, la cererea oricărei părţi a contractului de asigurare. În caz de implicare în această estimare a unei terţe persoane, cheltuielile le suportă partea care a cerut estimarea.
(8) Dacă asiguratul, în urma constatării faptului că riscul asigurat a afectat parţial recolta culturilor agricole, intenţionează să-şi recolteze cultura agricolă afectată, el anunţă asigurătorul despre această intenţie cel târziu cu 5 zile înainte de ziua prevăzută pentru începerea recoltării.
(9) În cazurile în care asiguratul a recoltat cultura agricolă afectată fără a anunţa asigurătorul şi nu există posibilitatea de a determina/verifica cantitatea reală a recoltei pierdute, acesta din urmă este în drept să refuze parţial sau total achitarea despăgubirii de asigurare.
(10) Dacă, la producerea riscului asigurat şi în legătură cu aceasta, producţia agricolă a fost folosită în alt scop decât cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se estimează costul producţiei menţionate şi suma aceasta se scade din cuantumul despăgubirii de asigurare. Asiguratul este obligat să înştiinţeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producţiei agricole în alte scopuri.
Articolul 36. Constatarea prejudiciului la asigurarea animalelor, peştilor şi familiilor de albine
(1) Asiguratul notifică în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat în următoarele termene:
1) pentru animale, altele decât peştii şi familiile de albine – în termen de până la 24 de ore din momentul producerii evenimentului;
2) pentru peşti:
a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art.21 lit.b)–d) şi f) – în termen de până la 24 de ore de la data producerii evenimentului;
b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art.21 lit.a) şi e) – odată cu apariţia acestora sau a efectelor lor negative;
3) pentru familiile de albine:
a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art.24 lit.a) şi b) – odată cu apariţia riscului asigurat sau a efectelor lui negative;
b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art.24 lit.c) – în termen de până la 24 de ore din momentul producerii evenimentului.
(2) În cazul apariţiei necesităţii urgente de sacrificare forţată a animalelor, la fel ca şi în cazul emiterii unei prescripţii oficiale cu privire la sacrificarea forţată, asiguratul este obligat să anunţe imediat asigurătorul despre acest fapt.
(3) Asigurătorul instituie, după caz, o comisie de investigare a cazului asigurat.
(4) În componenţa comisiei de investigare a cazului asigurat se includ:
a) reprezentantul asigurătorului;
b) asiguratul, reprezentantul acestuia sau brokerul de asigurare;
c) reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea;
d) medicul veterinar; şi, după caz,
e) reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor;
f) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
(5) Comisia de investigare a cazului asigurat întocmeşte, în ziua inspectării, un act de constatare în câte un exemplar pentru fiecare membru al comisiei.
(6) Asigurătorul este în drept să refuze parţial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul în care asiguratul nu poate face dovada materială a producerii riscului asigurat.
Articolul 37. Constatarea producerii riscului la asigurarea sănătăţii animale
(1) Asiguratul notifică în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat în termen de 24 de ore de la data producerii riscului asigurat sau, în cazul riscului prevăzut la art.18 alin.(1) lit.a), odată cu apariţia semnelor clinice de boală.
(2) Producerea riscului asigurat se constată în baza prescripţiei medicului veterinar.
(3) Modelul notificării despre cazul presupus asigurat şi modelul actului de constatare se stabilesc în baza condiţiilor de asigurare ale asigurătorului.
(4) Părţile contractului de asigurare pot prelungi, de comun acord, termenul de investigare repetată a cazului asigurat.
(5) La întocmirea actului de constatare, asigurătorul şi asiguratul au dreptul să efectueze o expertiză suplimentară, să apeleze la orice documente probatoare pentru a stabili cauzele şi cuantumul prejudiciului. Costul expertizei este suportat de partea care a solicitat expertiza şi nu se include în despăgubirea de asigurare.
Articolul 38. Stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare şi plata acesteia
(1) Despăgubirea de asigurare se stabileşte în limita sumei asigurate, ţinând cont de nivelul acoperirii de asigurare, mărimea franşizei stabilite şi de valoarea bunului asigurat rămas după producerea cazului asigurat.
(2) Mărimea despăgubirii de asigurare se stabileşte:
a) pentru plantaţiile multianuale afectate parţial de riscurile asigurate – proporţional cheltuielilor de restabilire a plantaţiilor, în limitele prevăzute în contractul de asigurare;
b) pentru asigurarea sănătăţii animalelor – proporţional cheltuielilor de tratare a animalelor;
c) în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea calităţii recoltei culturii agricole – ca diferenţă dintre preţul oferit pe piaţă pentru clasa de calitate a culturii agricole sau, în lipsa unor astfel de date, dintre preţul de comercializare obţinut de către asigurat a recoltei asigurate şi preţul anticipat de comercializare;
d) în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea cantităţii recoltei culturii agricole – ca produs dintre preţul anticipat de comercializare, stipulat în contractul de asigurare, şi cantitatea recoltei neobţinute, în limitele stabilite de contractul de asigurare;
e) în cazul asigurării animalelor domestice, a peştilor şi a familiilor de albine – proporţional costului acestor bunuri, în limitele stabilite de contractul de asigurare.
(3) Asigurătorul, în termen de 10 zile de la data prezentării ultimului document prevăzut în contractul de asigurare şi semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate, plăteşte asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare.
(4) În cazul afectării parţiale a recoltei culturii agricole, despăgubirea de asigurare se plăteşte la sfârşitul ciclului de producţie, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimului document prevăzut în contractul de asigurare şi semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate.
(5) În cazul în care, la momentul achitării despăgubirii de asigurare, partea primei de asigurare subvenţionată de către stat nu a fost încasată, asigurătorul achită despăgubirea de asigurare proporţional primelor de asigurare încasate. După achitarea de către stat a părţii subvenţionate, asigurătorul, în termen de 10 zile, achită asiguratului partea restantă a despăgubirilor de asigurare.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.243/2004 privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132–137, art.704), cu modificările ulterioare.
Pentru contractele de asigurare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, la calcularea subvenţiei pentru prima de asigurare, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură aplica principiul prevăzut la art.6 alin.(4) din Legea nr.276/2016 cu privire la principiile de subvenţionare în dezvoltarea agriculturii şi mediului rural.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Zinaida GRECEANÎI
|
| Nr.183. Chişinău, 11 septembrie 2020. |