D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.95g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele

281 şi 395 din Codul de procedură penală

 

nr. 76  din  21.05.2019

 

Monitorul Oficial nr.230-237/164 din 19.07.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 16 mai 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 21 mai 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor „care prevăd răspunderea pentru infracţiunea comisă” de la alin.(2) şi „în cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârşirea mai multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni” de la alin.(3) ale articolului 281 şi a textului „pentru fiecare infracţiune constatată ca dovedită” din articolul 395 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Andrei Cernicov, în dosarul nr.1–1745/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 16 mai 2019 de către dl judecător Andrei Niculcea din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

3. Pe rolul judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlor Gheorghe Corcodel, Mihai Corcodel, Dmitrii Rebejin şi Constantin Morcov de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 187 alin.(2) lit.b), e) şi f) [Jaful] din Codul penal.

4. Pe 15 mai 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Andrei Cernicov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 281 şi 395 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile articolului 281 din Codul de procedură penală reglementează modalitatea de punere sub învinuire. Articolul 395 din Codul de procedură penală cuprinde reglementări referitoare la dispozitivul sentinţei de condamnare.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 281

Punerea sub învinuire

„(1) Dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală şi a materialelor cauzei, procurorul consideră că probele acumulate sunt concludente şi suficiente, el emite o ordonanţă de punere sub învinuire a persoanei.

(2) Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: data şi locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul şi locul naşterii persoanei puse sub învinuire, precum şi alte date despre persoană care au importantă juridică în cauză; formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor şi modului de săvârşire a infracţiunii şi consecinţele ei, caracterului vinei, motivelor şi semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracţiune, menţiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului şi literei articolului din Codul penal care prevăd răspunderea pentru infracţiunea comisă.

(3) În cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârşirea mai multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni.”

Articolul 395

Dispozitivul sentinţei de condamnare

„(1) În dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate:

1) numele, prenumele şi patronimicul inculpatului;

2) constatarea că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de legea penală;

3) categoria şi mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune constatată ca dovedită, pedeapsa definitivă pe care urmează să o execute; categoria penitenciarului în care trebuie să execute pedeapsa cel condamnat la închisoare; data de la care începe executarea pedepsei; durata termenului de probă în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi cui îi revine obligaţia de a supraveghea pe cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În caz dacă instanţa îl găseşte pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menţioneze aceasta în dispozitivul sentinţei;

4) dispoziţia despre computarea reţinerii, arestării preventive sau arestării la domiciliu, dacă inculpatul până la darea sentinţei se afla în stare de arest;

5) dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă;

6) obligaţiile puse în seama condamnatului cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

(2) Dacă inculpatul este învinuit în baza mai multor articole ale legii penale, în dispozitivul sentinţei trebuie să se indice precis în baza căror anume articole el a fost achitat şi în baza cărora a fost condamnat.

(3) În toate cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinţei să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria şi mărimea pedepsei stabilite de instanţa de judecată.

(4) În cazurile prevăzute în art.66 din Codul penal, dispozitivul sentinţei va cuprinde, de asemenea, şi dispoziţia în vederea ridicării gradului militar sau special, titlului special, gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat ale inculpatului.

(5) În cazul condamnării unui cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţă permanentă în alt stat, dispozitivul sentinţei va cuprinde explicaţii privind dreptul de a cere transferarea condamnatului în ţara de reşedinţă.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că aplicarea de către instanţa de judecată a dispoziţiilor contestate din articolele 281 şi 395 din Codul de procedură penală ar putea conduce la înrăutăţirea situaţiei pentru inculpat. Astfel, autorul consideră că, în speţă, trebuie aplicate prevederile articolului 114 din Codul penal, care se referă la calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, însă nu dispoziţiile articolului 84, care prevăd cumularea pedepselor în cazul unui concurs de infracţiuni. În viziunea autorului excepţiei, calificând fiecare infracţiune în parte şi aplicând pedeapsa separat pentru fiecare faptă cu cumularea lor în condiţiile articolului 84 din Codul penal, instanţa de judecată ar stabili o pedeapsă mai aspră pentru persoana acuzată.

9. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 22 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Andrei Cernicov, în dosarul nr.1–1745/2019, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele „care prevăd răspunderea pentru infracţiunea comisă” de la alin.(2) şi „în cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru comiterea mai multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni” de la alin.(3) din articolul 281 din Codul de procedură penală. Prevederile articolului 281 din Codul de procedură penală reglementează modalitatea de punere sub învinuire a persoanei. De asemenea, este obiect al excepţiei de neconstituţionalitate textul „pentru fiecare infracţiune constatată ca dovedită” din articolul 395 alin.(1) din Codul de procedură penală, care se referă la cuprinsul dispozitivului sentinţei de condamnare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei ridică o problemă referitoare la încadrarea juridică a faptei penale. Astfel, autorul menţionează că prevederile contestate obligă instanţa de judecată să califice fiecare infracţiune în parte şi să stabilească pentru fiecare infracţiune o pedeapsă separată cu cumularea acestora, potrivit articolului 84 din Codul penal. În consecinţă, instanţa de judecată ar stabili o pedeapsă mai aspră, fiind încălcate astfel prevederile articolului 22 din Constituţie.

15. Curtea menţionează că nu poate reţine încălcarea prevederilor articolului 22 din Constituţie, pentru că problemele abordate în sesizare se referă la aspecte referitoare la încadrarea juridică a faptei penale.

16. În acest context, Curtea reţine că reglementările referitoare la încadrarea juridică a faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru infracţiuni, precum şi alte reglementări ţin de competenţa Parlamentului şi se întemeiază pe raţiuni de politică penală.

17. Totodată, Curtea relevă că, potrivit articolului 113 din Codul penal, calificarea infracţiunii cuprinde acea parte a procesului de aplicare a normelor juridice care constă în determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală. De asemenea, potrivit prevederilor aceluiaşi articol, efectuarea calificării juridico-penale oficiale este încredinţată de către stat unor organe speciale de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, care acţionează în numele legii.

18. În acest context, Curtea menţionează că încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului şi stabilirea pedepsei penale ţin de competenţa instanţei de judecată. De asemenea, Curtea menţionează că instanţele de judecată efectuează încadrarea juridică a faptei în funcţie de condiţiile concrete ale speţei deduse judecăţii.

19. Prin urmare, Curtea nu poate examina, prin prisma Constituţiei, dacă o instanţă de judecată a dat o încadrare juridică corectă a faptelor comise de către inculpaţi.

20. Aşadar, având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine excepţia de neconstituţionalitate, deoarece aceasta abordează probleme de aplicare a normelor penale.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor „care prevăd răspunderea pentru infracţiunea comisă” de la alin.(2) şi „în cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârşirea mai multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului al Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni” de la alin.(3) ale articolului 281 şi „pentru fiecare infracţiune constatată ca dovedită” din articolul 395 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Andrei Cernicov, în dosarul nr.1–1745/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.