H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Metodologiei de planificare a controlului de stat

asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc,

efectuat de către Autoritatea Aeronautică Civilă

 

nr. 68  din  05.02.2016

 

Monitorul Oficial nr.32-37/93 din 12.02.2016

 

* * *

Abrogat: 14.10.2018

Hotărîrea Guvernului nr.838 din 20.08.2018

 

În vederea executării prevederilor art.33 alin.(2) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.181-184, art.595), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc, efectuat de către Autoritatea Aeronautică Civilă (se anexează).

2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.377 din 27 mai 2014 „Cu privire la aprobarea Metodologiei de planificare a controlului de stat în domeniul aviaţiei civile în baza analizei criteriilor de risc” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.142-146, art.426).

3. Autoritatea Aeronautică Civilă va asigura executarea prezentei hotărîri.

 

 

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.68 din 5 februarie 2016

 

METODOLOGIA

de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza

analizei criteriilor de risc, efectuat de către Autoritatea Aeronautică Civilă

 

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza criteriilor de risc, efectuat de către Autoritatea Aeronautică Civilă (în continuare – Metodologie), este elaborată în scopul eficientizării controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în domeniul aviaţiei civile, conform prevederilor Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

2. Dacă un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte prevederi decît cele cuprinse în prezenta Metodologie, se aplică prevederile tratatului internaţional.

3. Esenţa metodologică a analizei în baza criteriilor de risc rezidă în stabilirea celor mai importante criterii de risc, relevante domeniului de control al Autorităţii Aeronautice Civile, şi acordarea punctajului corespunzător după o scară prestabilită, acesta fiind raportat la ponderea fiecărui criteriu în funcţie de relevanţa lui pentru nivelul general de risc. Aplicarea punctajelor aferente fiecărui criteriu este efectuată pentru fiecare agent aeronautic supus controlului şi este urmată de elaborarea clasamentului acestora în funcţie de punctajul obţinut, în corespundere cu nivelul individual de risc estimat.

4. Nivelul de risc pentru fiecare agent aeronautic determină nivelul frecvenţei şi intensităţii acţiunilor de control.

 

II. STABILIREA CRITERIILOR DE RISC

5. Criteriul de risc sumează un set de circumstanţe sau de însuşiri ale agentului aeronautic pasibil controlului şi/sau raporturilor anterioare ale agentului aeronautic cu Autoritatea Aeronautică Civilă, a căror existenţă şi intensitate indică probabilitatea cauzării de daune ca urmare a desfăşurării activităţii acestuia.

6. Criteriile de risc selectate corespund următoarelor principii:

a) să fie relevante obiectivelor Autoritatea Aeronautică Civilă;

b) să acopere toate unităţile pasibile controlului efectuat de către Autoritatea Aeronautică Civilă;

c) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă;

d) să poată fi ponderate între ele;

e) să fie posibilă gradarea fiecăruia dintre ele după intensitatea riscului pe care îl reflectă;

f) să fie raportate la caracterul multidimensional al surselor de risc.

Este esenţial ca aceste criterii să nu se suprapună şi să fie selectate cele care ţin de subiectul, obiectul şi de raporturile anterioare cu organul de control.

7. Criteriile de risc utilizate de Autoritatea Aeronautică Civilă sînt următoarele:

a) perioada de timp în care agentul aeronautic desfăşoară activitatea supusă controlului;

b) numărul de angajaţi;

c) data efectuării ultimului control;

d) încălcările anterioare;

e) vechimea flotei sau a echipamentului utilizat.

 

III. GRADAREA INTENSITĂŢII RISCULUI

8. Criteriile de risc se repartizează pe grade/niveluri de intensitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim şi 5 gradul maxim de risc.

9. Fiecare criteriu de risc este cuantificat în funcţie de o serie de indicatori, după cum urmează:

1) Perioada de timp în care agentul aeronautic desfăşoară activitatea supusă controlului

Raţionamentul general: cu cît mai mult timp un agent aeronautic activează pe piaţă, cu atît mai bine cunoaşte regulile, este mai atent faţă de reputaţia sa şi, de cele mai dese ori, implementează sisteme interne de control al calităţii.

 

 

2) Numărul de angajaţi

Raţionamentul general: numărul mare de angajaţi presupune multiple scheme de organizare structurală a unităţii. Iar prezenţa diferitor categorii de angajaţi solicită angajatorului eforturi mari şi diversificate în procesul de organizare şi asigurare a fiecărui angajat cu condiţii decente de muncă (conformare la prevederile legislaţiei, nivel de salariu stabilit şi plătit corespunzător prevederilor legale, securitate şi sănătate la locul de muncă etc.).

 

 

3) Data efectuării ultimului control

Raţionamentul general: cu cît mai lungă este perioada în care agentul economic pasibil controlului nu este inspectat, cu atît mai mare este incertitudinea legată de conformarea acestuia la prevederile normative, atribuind riscul minim entităţilor controlate recent şi riscul maxim entităţilor care nu au fost supuse recent controlului de stat.

 

 

4) Încălcările raportate pe parcursul controlului anterior

Raţionamentul general: lipsa încălcărilor depistate în cadrul ultimului control indică predispunerea agentului aeronautic la respectarea legii şi, respectiv, un risc mai scăzut de încălcare a acesteia. Pe de altă parte, existenţa încălcărilor la ultima dată de efectuare a controlului atribuie agentului aeronautic un grad înalt de risc.

 

 

5) Vechimea flotei sau a echipamentului utilizat

Raţionamentul general: dacă o întreprindere dispune de aeronave/echipament vechi, atunci este mai mare probabilitatea că aceste aeronave/echipamente se vor defecta mai des. Ca urmare, posibilitatea survenirii unor accidente este mai mare, în plus întreprinderea va avea nevoie de mijloace financiare mai mari pentru întreţinerea acestor aeronave/echipamente.

 

 

IV. PONDEREA CRITERIILOR

10. Pentru fiecare criteriu este stabilită o pondere în raport cu toate criteriile selectate, ţinînd cont de importanţa lui pentru domeniul aviaţiei civile. Astfel, aceleaşi criterii pot avea relevanţă (şi pondere) diferită, în funcţie de domeniul de activitate.

11. Ponderea fiecărui criteriu de risc se determină în subunităţi, astfel încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea unei ponderi mai mari pentru un criteriu impune diminuarea ponderii pentru alte criterii.

 

 

12. La determinarea ponderii, pentru fiecare criteriu se ţine cont de:

1) scopul, atribuţiile şi domeniul de activitate a Autorităţii Aeronautice Civile;

2) influenţa criteriului selectat asupra prejudiciului potenţial ce se doreşte a fi evitat;

3) multidimensionalitatea izvoarelor de risc, ponderîndu-se corespunzător criteriile ce ţin de diferite aspecte (subiect, obiect, raporturi anterioare).

13. Revizuirea periodică a ponderilor atribuite fiecărui criteriu de risc, în funcţie de rezultatele controalelor anterioare şi de actualizarea informaţiei colectate, printr-un ordin emis de către directorul Autorităţii Aeronautice Civile, este obligatorie. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din relevanţă, se recomandă reducerea consecutivă a ponderii acestuia în raport cu restul criteriilor utilizate.

 

V. APLICAREA CRITERIILOR ÎN RAPORT CU AGENŢII

AERONAUTICI SUPUŞI CONTROLULUI

14. După determinarea criteriilor concrete ce vor fi utilizate şi a ponderii lor, acestea se aplică în raport cu fiecare subiect potenţial al controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza următoarei formule:

 

 

unde:

R_g – gradul de risc global asociat subiectului potenţial al controlului;

1, 2…5 – criteriile de risc;

∑ – acţiunea de însumare şi rezultatul ei;

w – ponderea fiecărui criteriu de risc, unde suma ponderilor individuale va fi egală cu unitatea;

R – gradul de risc pentru fiecare criteriu;

× – acţiunea de multiplicare şi rezultatul ei.

15. În urma aplicării formulei stabilite la punctul 14, riscul global ia valori între 200 şi 1000 de unităţi, agenţii aeronautici supuşi controlului care obţin 200 de unităţi fiind asociaţi cu cel mai mic risc.

16. În funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, agenţii aeronautici supuşi controlului sînt listaţi şi se stabileşte numărul de inspecţii pentru fiecare agent aeronautic. În vîrful clasamentului sînt plasaţi agenţii aeronautici care au obţinut punctajul maxim (1000 de unităţi) şi care sînt asociaţi cu un risc mai înalt, urmînd a fi supuşi controlului în mod prioritar.

17. În baza clasamentului, Autoritatea Aeronautică Civilă întocmeşte proiectul graficului controalelor trimestriale planificate, care este expediat spre înregistrare Cancelariei de Stat, în modul şi în termenul stabilit de Guvern.

18. Clasamentul poate fi utilizat de Autoritatea Aeronautică Civilă pentru stabilirea frecvenţei de control recomandate pentru fiecare agent aeronautic. Frecvenţa recomandată poate fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat, în cazul în care în acelaşi timp mai mulţi agenţi aeronautici cad sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite la articolul 19 din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

19. La sfîrşitul perioadei pentru care s-a făcut planificarea, Autoritatea Aeronautică Civilă elaborează un raport prin care determină ponderea agenţilor aeronautici supuşi controlului în numărul total şi modifică, după caz, punctajele acordate anterior în baza informaţiei acumulate în urma controlului, a schimbării situaţiei în raport cu data ultimului control efectuat, pentru actualizarea profilului fiecărui agent aeronautic.

 

VI. CREAREA ŞI MENŢINEREA SISTEMULUI DE DATE

NECESAR APLICĂRII CRITERIILOR DE RISC

20. Sistemul de analiză a controalelor în baza criteriilor de risc se fundamentează pe date statistice şi pe alte date relevante colectate de către Autoritatea Aeronautică Civilă de la persoanele fizice şi juridice care activează în domeniul aviaţiei civile.

21. Pentru elaborarea şi aplicarea clasamentului agenţilor aeronautici conform riscului prezentat, Autoritatea Aeronautică Civilă creează şi menţine o bază de date care reflectă:

1) lista tuturor agenţilor aeronautici pasibili a fi supuşi controlului;

2) istoricul activităţii de control;

3) profilul fiecărui agent aeronautic, cu informaţia relevantă pentru criteriile de risc utilizate la clasificare etc.

22. Autoritatea Aeronautică Civilă reexaminează şi actualizează informaţia necesară pentru aplicarea criteriilor de risc cel puţin o dată pe an.