L E G E

privind activitatea sanitar-veterinară

 

nr. 221-XVI  din  19.10.2007

 

Monitorul Oficial nr.51-54/153 din 14.03.2008

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de reglementare şi scopul prezentei legi

Articolul 2. Noţiunile principale

 

Capitolul II

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR SANITAR-VETERINARE

Articolul 3. Organizarea serviciilor sanitar-veterinare

Articolul 4. Modul de organizare al Agenţiei

Articolul 5. Scopul şi sarcinile Agenţiei

Articolul 6. Împuternicirile medicilor veterinari oficiali din cadrul Agenţiei

Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei

Articolul 8. Împuternicirile medicilor veterinari oficiali din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală

Articolul 9. Atribuţiile direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală

Articolul 10. Obligaţiile specialiştilor veterinari

Articolul 11. Activitatea de colaborare

 

Capitolul III

ACTIVITATEA SANITAR-VETERINARĂ

Articolul 12. Profesiunea de medic veterinar

Articolul 13. Activitatea sanitar-veterinară de stat

Articolul 14. Activitatea sanitar-veterinară de liberă practică

Articolul 15. Activităţile sanitar-veterinare concesionate

Articolul 16. Felcerii şi tehnicienii veterinari

 

Capitolul IV

OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PERSOANELOR

FIZICE ŞI JURIDICE ÎN DOMENIUL SANITAR-VETERINAR.

AUTORIZAREA SANITAR-VETERINARĂ

Articolul 17. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Articolul 18. Autorizarea sanitar-veterinară a obiectivelor agenţilor economici

 

Capitolul V

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALELOR

ŞI MATERIALUL GERMINATIV DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 19. Identificarea animalelor

Articolul 20. Mişcarea animalelor şi a produselor de origine animală

Articolul 21. Măsuri speciale de protecţie

Articolul 22. Anunţarea, declararea şi notificarea suspiciunii de boală. Instituirea sistemului informatic sanitar-veterinar

Articolul 23. Colectarea şi nimicirea cadavrelor

 

Capitolul VI

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND CIRCULAŢIA

PRODUSELOR ŞI SUBPRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 24. Circulaţia produselor şi subproduselor

Articolul 25. Mişcarea subproduselor de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman, a altor deşeuri, materiale şi agenţi patogeni de origine animală

 

Capitolul VII

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND PROTECŢIA

SĂNĂTĂŢII PUBLICE VETERINARE

Articolul 26. Cerinţele sanitar-veterinare privind materiile prime şi fabricarea produselor de origine animală

Articolul 27. Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a reziduurilor

Articolul 28. Controlul zoonozelor

Articolul 29. Măsurile de protecţie faţă de izbucnirea bolilor notificabile, declarabile şi supuse carantinei

 

Capitolul VIII

IMPORTUL, TRANZITUL ŞI EXPORTUL MĂRFURILOR SUPUSE

CONTROLULUI SANITAR-VETERINAR DE STAT

Articolul 30. Importul, tranzitul şi exportul mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat

Articolul 31. Carantina profilactică

Articolul 32. Obligaţiile suplimentare ale Agenţiei

Articolul 33. Intrarea şi ieşirea mărfurilor

Articolul 34. Proceduri de export/import

 

Capitolul IX

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND PROTECŢIA ŞI

ASIGURAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR ŞI CELE PRIVIND

PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE

Articolul 35. Cerinţele sanitar-veterinare privind protecţia şi asigurarea bunăstării animalelor

Articolul 36. Fabricarea şi utilizarea furajelor şi materialelor furajere

Articolul 37. Stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare privind fabricarea şi utilizarea produselor medicinale veterinare

Articolul 38. Cerinţele sanitar-veterinare privind activităţile de selecţie şi ameliorare a raselor de animale

 

Capitolul X

FINANŢAREA ŞI ASIGURAREA TEHNICO-MATERIALĂ A

ACTIVITĂŢILOR SANITAR-VETERINARE DE STAT

Articolul 39. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital

Articolul 40. Echipamentul şi facilităţile

 

Capitolul XI

DELIMITAREA FUNCŢIILOR ÎNTRE AUTORITĂŢILE CU ATRIBUŢII DE

SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN DOMENIUL CIRCUITULUI

PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 41. Scopul delimitării funcţiilor

Articolul 42. Atribuţii şi responsabilităţi

 

Capitolul XII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 43. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Anexă Nomenclatorul serviciilor prestate contra plată de instituţiile sanitar-veterinare de stat subordonate Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

 

 

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de reglementare şi scopul prezentei legi

(1) Prezenta lege stabileşte principalele norme şi cerinţe sanitar-veterinare în Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile statului, ale persoanelor fizice şi juridice în procesul producerii, prelucrării, depozitării, transportului şi comercializării animalelor vii şi a produselor de origine animală.

(2) Scopul legii este asigurarea sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, realizarea siguranţei produselor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea şi calitatea furajelor, testarea şi autorizarea produselor medicinale de uz veterinar şi a substanţelor utilizate în activităţile de diagnostic veterinar, protecţia teritoriului ţării faţă de bolile infecţioase prin organizarea activităţii sanitar-veterinare.

 

Articolul 2. Noţiunile principale

În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni:

activitate sanitar-veterinară – activitate desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova de medici veterinari şi/sau de personal cu studii medii de specialitate, sub responsabilitatea unui medic veterinar, în limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare prevăzute de prezenta lege;

activitate sanitar-veterinară de stat – activităţi desfăşurate de serviciile sanitar-veterinare de stat în vederea aplicării strategiilor şi politicilor guvernamentale privind ocrotirea sănătăţii animalelor şi a materialului germinativ de origine animală, protecţia şi bunăstarea animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa produselor de origine animală destinate consumului uman la toate etapele de producere, achiziţie, colectare, procesare, depozitare, transport, distribuire şi comercializare, protejarea teritoriului naţional faţă de bolile infecţioase, precum şi protecţia mediului în raport cu creşterea animalelor şi industria alimentară;

activitate sanitar-veterinară de liberă practică – activităţi sanitar-veterinare privind profilaxia, diagnosticul şi tratamentul bolilor la animale, altele decît cele de stat;

activitate sanitar-veterinară strategică – efectuarea acţiunilor corespunzătoare în vederea implementării strategiei naţionale sanitar-veterinare;

activitate sanitar-veterinară concesionată – măsuri de supraveghere sanitar-veterinară a bolilor la animale şi a zoonozelor, activităţi imunoprofilactice şi lucrări de decontaminare, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, devastare, ce sînt transmise de către stat spre efectuare medicilor veterinari de liberă practică;

autoritate publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară – Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală;

autoritate sanitar-veterinară competentă – Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală;

strategie naţională sanitar-veterinară – activităţi sanitar-veterinare de interes naţional, finanţate de la bugetul de stat;

concesionare – mod de punere în valoare a bunurilor publice, de desfăşurare a unor activităţi de interes public, de gestiune a serviciilor publice, precum şi de executare a lucrărilor publice în domeniul sanitar-veterinar;

medic veterinar oficial – medic veterinar cu studii superioare, avînd calitatea de funcţionar public, desemnat de autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară pentru a practica activităţi sanitar-veterinare de stat stabilite de ea şi care activează la nivelul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, al direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală şi al posturilor de control sanitar-veterinar organizate în cadrul posturilor vamale;

medic veterinar de liberă practică împuternicit – medic veterinar împuternicit de către autoritatea sanitar-veterinară competentă să efectueze unele activităţi sanitar-veterinare de stat, pe bază de contract, în condiţiile legii;

supraveghere sanitar-veterinară – totalitatea activităţilor efectuate de medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, prin care se execută controlul activităţilor sanitar-veterinare;

control sanitar-veterinar – activitatea de prevenire, depistare şi suprimare a încălcărilor cerinţelor sanitar-veterinare de către persoanele fizice şi juridice;

autorizaţie sanitar-veterinară – document oficial, emis de autoritatea sanitar-veterinară competentă, care atestă respectarea cerinţelor sanitar-veterinare în instituţiile şi întreprinderile supuse supravegherii sanitar-veterinare;

felcer veterinar – persoană fizică deţinătoare a unei diplome ce atestă pregătire în domeniul veterinar cel puţin la nivel de studii medii de specialitate;

tehnician veterinar – lucrător auxiliar antrenat în realizarea unor activităţi sanitar-veterinare, deţinător al unui document oficial eliberat de către instituţiile de învăţămînt de stat de profil, care activează sub supravegherea unui medic veterinar de liberă practică împuternicit;

exploataţie – orice unitate, întreprindere, construcţie sau, în cazul fermelor în aer liber, orice loc amenajat sau neamenajat în care sînt crescute, ţinute sau manipulate animale;

animal de fermă – orice animal care este ţinut, crescut ori îngrăşat pentru obţinerea de produse şi subproduse destinate consumului uman sau unor întrebuinţări industriale, sau obţinerii de material germinativ de origine animală;

animal de companie – orice animal deţinut sau destinat a fi deţinut de către om, în special pe lîngă casă, pentru agrement sau companie (a se vedea Convenţia europeană privind protecţia animalelor de companie);

material germinativ de origine animală – material seminal, ovule, embrioni sau alte elemente de reproducţie obţinute de la animale în scopul reproducerii şi al înmulţirii;

punerea sub interdicţie veterinară – procedură ce constă în interzicerea punerii pe piaţă, comercializării sau circulaţiei mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat ce nu sînt conforme prevederilor legale privind destinaţia lor, aceasta implicînd cazarea sau depozitarea acestora în spaţiile desemnate de reprezentanţii autorităţii sanitar-veterinare competente în vederea stabilirii destinaţiei finale sau a procesării adecvate pentru utilizarea în alt scop ori nimicirea acestora;

carantină profilactică – complex de măsuri ce constă în ţinerea, pentru o perioadă stabilită de Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală însă care nu depăşeşte 30 de zile, a animalelor de fermă ce se importă sau se exportă, la solicitarea ţării importatoare, în mod obligatoriu, în locuri special amenajate ca exploataţii de carantină pentru realizarea unor activităţi sanitar-veterinare de stat în vederea evaluării stării de sănătate a acestor animale şi a eliminării oricărui risc pentru efectivele de animale indigene;

carantină de necesitate – totalitate a măsurilor sanitar-veterinare stabilite de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale la prescripţia medicului veterinar oficial, obligatorii spre executare pentru persoanele fizice şi juridice, ce ţin de prevenirea, răspîndirea şi lichidarea focarelor de boli infecţioase şi neinfecţioase în masă ale animalelor vii, care prevăd un regim special al activităţii economice şi altor activităţi prin restricţionarea mişcării mijloacelor de transport, mărfurilor, încărcăturilor şi animalelor vii;

marfă supusă controlului sanitar-veterinar de stat – totalitate a încărcăturilor ce conţin animale vii, produse, subproduse şi material germinativ de origine animală, produse biologice, produse medicinale de uz veterinar, inclusiv furaje şi materii prime furajere folosite la hrana animalelor şi alte materii ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor şi sănătatea publică veterinară;

produse de origine animală – produse obţinute de la animale şi produse obţinute din acestea destinate consumului uman, alimentaţiei animalelor, uzului farmaceutic, agricol sau industrial, inclusiv animale vii destinate acestui tip de utilizare;

produs de uz veterinar – orice produs medicinal veterinar, furaje medicamentate, furaje utilizate pentru scopuri nutriţionale particulare, premixuri medicamentate, premixuri vitamino-minerale sau proteino-vitamino-minerale, produse cosmetice de uz veterinar, kituri, reagenţi şi reactivi utilizaţi pentru diagnosticul veterinar, aditivi furajeri şi orice alte materiale utilizate în scop veterinar;

certificare sanitar-veterinară – efectuare a controlului veterinar, a investigaţiilor de laborator şi a altor măsuri sanitar-veterinare pentru stabilirea stării de sănătate a animalelor şi a inofensivităţii produselor de origine animală şi a altor produse supuse supravegherii sanitar-veterinare în vederea protecţiei sănătăţii animalelor şi a sănătăţii publice, cu eliberarea certificatelor sanitar-veterinare corespunzătoare de către medicii veterinari oficiali;

asistenţă medicală veterinară – activităţi sanitar-veterinare privind profilaxia, diagnosticul şi tratamentul bolilor la animale;

sănătate publică veterinară – sistem de măsuri sanitar-veterinare orientate spre asigurarea sănătăţii animalelor vii şi a salubrităţii produselor de origine animală destinate consumului uman;

subordonare tehnică – ordine de dependenţă reglementară în domeniul sanitar-veterinar, sub controlul direct al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală;

siguranţa (inofensivitatea) produselor de origine animală – certitudine argumentată a faptului că, în condiţii obişnuite de preparare şi/sau utilizare, produsele de origine animală nu sînt periculoase şi nu prezintă riscuri pentru sănătatea generaţiei actuale şi a celei viitoare;

expertiză sanitar-veterinară – complex de măsuri sanitar-veterinare care permit evaluarea argumentată a calităţii produselor de origine animală.

 

Capitolul II

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR SANITAR-VETERINARE

Articolul 3. Organizarea serviciilor sanitar-veterinare

(1) Serviciile sanitar-veterinare se organizează şi funcţionează ca un sistem veterinar unic şi sînt structurate astfel:

a) servicii sanitar-veterinare de stat;

b) activităţi sanitar-veterinare de liberă practică.

(2) Serviciile sanitar-veterinare de stat constituie un sistem unic, fiind structurat astfel:

a) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală, denumită în continuare Agenţie, subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, avînd următoarea structură:

- direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, cu personalitate juridică – ca subdiviziuni ale Agenţiei;

- circumscripţiile teritoriale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, concesionate;

- posturile de control sanitar-veterinar, organizate în cadrul posturilor vamale, fără personalitate juridică, activînd în structura Agenţiei;

b) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar – laboratorul naţional de referinţă în domeniul veterinar, subordonat administrativ şi tehnic Agenţiei;

c) serviciile veterinare din cadrul Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Grăniceri şi al altor instituţii de stat, subordonate tehnic Agenţiei.

(3) Activitatea sanitar-veterinară de liberă practică include asistenţa medicală veterinară, precum şi alte activităţi decît cele de stat.

 

Articolul 4. Modul de organizare al Agenţiei

(1) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare elaborează politica şi strategiile în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei produselor de origine animală.

(2) Agenţia este autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, responsabilă de implementarea politicii şi strategiilor în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei produselor de origine animală, abilitată să organizeze, supravegheze şi controleze respectarea prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative în domeniu, precum şi a prevederilor stipulate în tratatele internaţionale sanitar-veterinare la care Republica Moldova este parte.

(3) Agenţia este condusă de un director general, numit şi eliberat din funcţie prin hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

(4) Directorul general este sprijinit în activitatea sa de un consiliu consultativ format din minimum 7 personalităţi recunoscute în domeniile de referinţă. Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale consiliului consultativ se aprobă prin ordinul directorului general.

(5) Regulamentul şi structura Agenţiei se aprobă de către Guvern.

 

Articolul 5. Scopul şi sarcinile Agenţiei

(1) Agenţia are drept scop:

a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, realizarea siguranţei produselor de origine animală destinate consumului uman, a salubrităţii furajelor pentru animale, protecţia mediului în raport cu creşterea animalelor, identificarea şi înregistrarea animalelor;

b) realizarea siguranţei produselor de origine animală, de la producerea materiilor prime pînă la distribuirea lor către consumator.

(2) Agenţia are următoarele sarcini:

a) organizează serviciile sanitar-veterinare de stat şi stabileşte necesităţile de finanţare ale acestora;

b) organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe întregul teritoriu al ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice veterinare, a protecţiei animalelor, a protecţiei mediului şi a siguranţei produselor de origine animală;

c) stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile serviciilor sanitar-veterinare de stat;

d) elaborează şi promovează, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, cadrul legal în domeniul siguranţei şi calităţii produselor de origine animală;

e) organizează activitatea în domeniul siguranţei şi calităţii produselor de origine animală, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, în limita competenţelor legale;

f) realizează, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, sistemul de analiză, gestionare şi comunicare a riscului în domeniul siguranţei şi calităţii produselor de origine animală;

g) emite avize consultative şi acordă asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind legislaţia naţională şi cea comunitară în domeniile care au influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei produselor de origine animală şi a hranei pentru animale; furnizează informaţii independente referitoare la toate problemele existente în aceste domenii şi comunică riscurile;

h) contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii publice, ţinînd seama de sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului;

i) colectează şi analizează date pentru a permite caracterizarea şi monitorizarea riscurilor care au o influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei produselor de origine animală şi a hranei pentru animale;

j) emite avize consultative care servesc drept bază ştiinţifică pentru elaborarea şi adoptarea de măsuri în domeniile ce privesc obiectul său de activitate.

 

Articolul 6. Împuternicirile medicilor veterinari oficiali din cadrul Agenţiei

Medicii veterinari oficiali din cadrul Agenţiei au următoarele împuterniciri, cu aplicarea lor pe întreg teritoriul ţării:

a) să aibă acces liber, la prezentarea legitimaţiei de serviciu şi a delegaţiei de control, la obiectivele prevăzute la art.18 alin.(1), precum şi în alte locuri supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, pentru a-şi exercita competenţele specifice;

b) să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii Moldova;

c) să solicite prezentarea spre verificare a documentelor ce ţin de domeniul supravegherii sanitar-veterinare;

d) să dispună măsuri de protecţie şi restricţie privind animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;

e) să efectueze controlul sanitar-veterinar şi să impună măsuri de restricţie privind circulaţia şi certificarea sanitar-veterinară pentru animalele vii, materialul germinativ şi produsele de origine animală aflate în obiectivele prevăzute la art.18 alin.(1);

f) să recolteze probe destinate examenelor de laborator pentru depistarea factorilor de risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică şi siguranţa produselor de origine animală la obiectivele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;

g) să ia măsuri privind punerea sub interdicţie veterinară sau uciderea animalelor ori distrugerea produselor de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar în cazul programelor de eradicare a unor boli;

h) să limiteze sau să interzică comerţul, importul, producerea, punerea pe piaţă, exportul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar în cazul nerespectării cerinţelor sanitar-veterinare;

i) să interzică sau să suspende construcţia şi reconstrucţia încăperilor zootehnice, întreprinderilor de prelucrare a produselor de origine animală, a secţiilor, depozitelor şi altor unităţi industriale în cazul nerespectării cerinţelor sanitar-veterinare;

j) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale aplicarea măsurilor legale în caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor şi siguranţa produselor de origine animală.

[Art.6 modificat prin Legea nr.131-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 12.02.2010]

 

Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei

Atribuţiile Agenţiei sînt următoarele:

a) organizarea activităţii sanitar-veterinare pe întreg teritoriul ţării;

b) asigurarea realizării programelor naţionale şi internaţionale de protecţie a teritoriilor faţă de infiltrarea şi răspîndirea bolilor infecţioase deosebit de periculoase, care necesită instituirea măsurilor de carantină, faţă de influenţele tehnologice şi alte impacturi negative asupra animalelor;

c) stabilirea necesarului de resurse financiare pentru investiţii şi dotaţii în domeniul sanitar-veterinar; formarea şi utilizarea rezervei republicane de mijloace financiare de uz veterinar pentru desfăşurarea unor măsuri antiepizootice şi alte activităţi speciale;

d) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a documentelor privind proiectarea obiectivelor veterinare şi zootehnice şi a întreprinderilor de industrializare a materiei prime animaliere; controlul asupra respectării acestor proiecte în procesul construcţiei;

e) autorizarea întreprinderilor de colectare, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor şi a materiei prime de origine animală şi eliberarea autorizaţiei sanitar-veterinare pentru dreptul de fabricare, prelucrare, transport şi păstrare a produselor şi materiei prime de origine animală; stabilirea unităţilor care nu îşi pot desfăşura activitatea fără personal sanitar-veterinar de stat pentru exercitarea inspecţiei şi controlului sanitar-veterinar de stat;

f) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a produselor şi a materiei prime de origine animală la toate obiectivele de colectare, producere, prelucrare, depozitare, transport şi comercializare a acestora;

g) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a produselor vegetale comercializate în pieţe;

h) eliberarea de recomandări administrative pieţelor, magazinelor, autorităţilor administraţiei publice locale, altor persoane juridice şi fizice privind folosirea produselor şi a materiei prime de origine animală improprii consumului uman;

i) controlul stării locurilor de comercializare a producţiei de origine animală, verificarea condiţiilor de păstrare a acesteia, controlul asupra distrugerii produselor de origine animală şi vegetală improprii consumului uman şi nutriţiei animalelor;

j) efectuarea cercetărilor de laborator în scopul diagnosticării bolilor la animale, evaluarea sanitar-veterinară a produselor şi a materiei prime de origine animală în conformitate cu reglementările în vigoare;

k) controlul asupra respectării cerinţelor sanitar-veterinare în procesul permutărilor, exportului şi importului animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi al furajului, cu eliberarea avizului sanitar-veterinar de import sau export;

l) eliberarea gratuită de avize pentru organele de asigurare privind motivele sacrificării de necesitate sau pieirii animalelor; eliberarea de avize sanitar-veterinare privind cauzele pieirii animalelor şi utilizarea produselor de origine animală în scopul stabilirii gradului de culpabilitate a personalului de deservire, a specialiştilor veterinari şi a altor persoane fizice şi juridice;

m) crearea sistemului informatic sanitar-veterinar la scară naţională;

n) elaborarea unor recomandări în domeniul sanitar-veterinar pentru autorităţile administraţiei publice, instituţii, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice;

o) expertiza, omologarea şi înregistrarea medicamentelor de uz veterinar;

p) monitorizarea sănătăţii publice veterinare; organizarea şi controlul activităţilor sanitar-veterinare;

q) reprezentarea intereselor ţării în domeniul medicinei veterinare în organismele internaţionale şi în cadrul colaborării cu serviciile veterinare ale altor ţări;

r) organizarea activităţii în domeniul siguranţei şi calităţii produselor de origine animală; elaborarea şi promovarea, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, a cadrului legal şi a sistemului de analiză, gestionare şi comunicare a riscului în domeniu;

s) contribuţia la dezvoltarea cercetării în domeniul medicinei veterinare şi transpunerea în practică a realizărilor ei şi a experienţei avansate în domeniu; acordarea consultanţei şi asistenţei ştiinţifice şi tehnice privind nutriţia animală, ţinînd seama de prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare; emiterea avizelor ştiinţifice privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi, împreună cu Ministerul Sănătăţii, a avizelor privind produsele de origine animală modificate genetic, privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnici de biotehnologie modernă, precum şi a produselor rezultate din acestea;

t) coordonarea activităţilor privind evaluarea şi comunicarea riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor de origine animală pe întregul lanţ alimentar;

u) realizarea managementului riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor de origine animală pe întregul lanţ alimentar;

v) dirijarea sistemului rapid de alertă în domeniul siguranţei produselor de origine animală pe întregul lanţ alimentar;

w) implementarea şi controlul trasabilităţii produselor de origine animală pe întregul lanţ alimentar;

x) sesizarea Camerei de Licenţiere privind încălcările depistate, cu anexarea actelor de constatare.

 

Articolul 8. Împuternicirile medicilor veterinari oficiali din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală

(1) Medicii veterinari oficiali din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală dispun de împuternicirile stipulate la art.6 lit.a)-i) în condiţiile stabilite de Agenţie pe teritoriul raionului/municipiului respectiv.

(2) Medicii veterinari oficiali din cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală sînt în drept să solicite autorităţilor administraţiei publice a raionului/municipiului respectiv aplicarea măsurilor legale în caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor şi siguranţa produselor de origine animală.

 

Articolul 9. Atribuţiile direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală

Direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală au următoarele atribuţii:

a) organizarea activităţii sanitar-veterinare pe întreg teritoriul raionului/municipiului;

b) asigurarea realizării programelor naţionale şi internaţionale de protecţie a teritoriilor faţă de infiltrarea şi răspîndirea bolilor infecţioase deosebit de periculoase (care necesită instituirea măsurilor de carantină), faţă de influenţele tehnologice şi alte impacturi negative asupra animalelor în condiţiile stabilite de Agenţie;

c) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a documentelor privind proiectarea obiectivelor veterinare şi zootehnice şi a întreprinderilor de industrializare a materiei prime animaliere; controlul asupra respectării acestor proiecte în procesul construcţiei;

d) autorizarea întreprinderilor de colectare, procesare, depozitare, transport şi comercializare a materiei prime şi produselor de origine animală şi eliberarea autorizaţiei sanitar-veterinare pentru dreptul de fabricare, prelucrare, transport şi păstrare a produselor şi materiei prime de origine animală;

e) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a produselor şi a materiei prime de origine animală la toate obiectivele de colectare, producere, prelucrare, depozitare, transport şi comercializare a acestora; eliberarea gratuită a autorizaţiilor de folosire şi prelucrare a produselor şi materiei prime de origine animală;

f) efectuarea expertizei sanitar-veterinare a produselor vegetale comercializate în pieţe;

g) eliberarea de recomandări administrative pieţelor, magazinelor, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice privind folosirea produselor şi a materiei prime de origine animală improprii consumului uman;

h) controlul stării locurilor de comercializare a producţiei de origine animală, verificarea condiţiilor de păstrare a acesteia, controlul asupra distrugerii produselor de origine animală şi vegetală improprii consumului uman şi nutriţiei animalelor;

i) efectuarea cercetărilor de laborator în scopul diagnosticării bolilor la animale, evaluarea sanitar-veterinară a produselor şi a materiei prime de origine animală în conformitate cu reglementările în vigoare;

j) controlul privind respectarea cerinţelor sanitar-veterinare în procesul permutărilor, exportului şi importului animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi al furajului;

k) eliberarea gratuită de avize pentru organele de asigurare privind motivele sacrificării de necesitate sau pieirii animalelor; eliberarea de avize sanitar-veterinare privind cauzele pieirii animalelor şi utilizarea produselor de origine animală în scopul stabilirii gradului de culpabilitate a personalului de deservire, a specialiştilor veterinari şi a altor persoane fizice şi juridice;

l) elaborarea unor recomandări în domeniul sanitar-veterinar pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituţii, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice.

 

Articolul 10. Obligaţiile specialiştilor veterinari

(1) Medicii veterinari oficiali au următoarele obligaţii principale:

a) să dispună aplicarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, să controleze respectarea acestora şi să efectueze activităţile sanitar-veterinare de stat ce intră în responsabilitatea lor;

b) să dispună măsurile necesare pentru apărarea şi îmbunătăţirea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii publice veterinare, protecţia animalelor, mediului şi realizarea siguranţei produselor de origine animală şi să supravegheze aplicarea acestora de către persoanele fizice şi juridice;

c) să dispună fără întîrziere, pînă la clarificarea oricăror suspiciuni, măsurile necesare referitoare la apariţia unei boli sau a unui element de risc în raport cu sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa produselor de origine animală;

d) să dispună măsurile necesare pentru precizarea cauzelor îmbolnăvirilor şi să controleze executarea măsurilor specifice în vederea controlului şi eradicării bolilor transmisibile ale animalelor şi zoonozelor;

e) să asigure controlul produselor şi subproduselor de origine animală destinate consumului uman, precum şi al celor ce nu sînt destinate acestui scop, al furajelor, materiilor furajere, premixurilor, zooforturilor, concentratelor proteino-vitamino-minerale sau vitamino-minerale, aditivilor furajeri utilizaţi în nutriţia animalelor ori ca hrană pentru animalele de companie, precum şi al produselor medicinale veterinare în toate fazele de producere, depozitare, colectare, achiziţie, transport, procesare, intermediere, punere pe piaţă, distribuţie, comercializare şi al celor ce fac obiectul importului, exportului şi comerţului;

f) să participe la cursuri de instruire în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei produselor de origine animală.

(2) În exercitarea profesiunii, medicii veterinari de liberă practică au următoarele obligaţii:

a) să anunţe de urgenţă autoritatea sanitar-veterinară despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică veterinară, bunăstarea şi protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa produselor de origine animală;

b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de natură să afecteze sănătatea animalelor şi sănătatea publică veterinară, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa produselor de origine animală;

c) să participe, la solicitarea direcţiei raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală sau, după caz, a Agenţiei, la acţiunile de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru Republica Moldova;

d) să ţină şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de Agenţie, un registru privind activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate.

(3) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi îşi exercită obligaţiile conform contractului încheiat cu direcţia raională/municipală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală corespunzătoare.

(4) Felcerii şi tehnicienii veterinari îşi exercită obligaţiile conform celor stabilite de Agenţie, în dependenţă de domeniul de activitate.

(5) Numărul unităţilor de personal sanitar-veterinar propriu fiecărei direcţii raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală se aprobă prin ordinul directorului general al Agenţiei, luîndu-se în considerare numărul şi componenţa specifică a animalelor, precum şi numărul şi amplasarea obiectivelor supuse supravegherii veterinare.

 

Articolul 11. Activitatea de colaborare

(1) În vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare de stat, Agenţia colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile şi patronatele din domeniul agrar şi industria farmaceutică, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale din domeniul sanitar-veterinar.

(2) Agenţia, împreună cu Serviciul Sanitar-Epidemiologic de Stat al Ministerului Sănătăţii, centralizează, prin Sistemul Rapid de Alertă, toate cazurile ce afectează siguranţa produselor alimentare şi pun în pericol sănătatea publică. De asemenea, Agenţia notifică autorităţilor cu responsabilităţi în domeniu situaţiile respective şi, împreună cu acestea, aplică, după caz, măsurile necesare pentru soluţionarea şi înlăturarea riscurilor.

(3) Agenţia, împreună cu Serviciul Sanitar-Epidemiologic de Stat al Ministerului Sănătăţii:

a) aplică măsurile privind respectarea normelor igienico-sanitare pentru prevenirea toxiinfecţiilor alimentare şi zoonozelor;

b) efectuează anchete epidemiologice în cazul apariţiei unor toxiinfecţii alimentare sau zoonoze;

c) informează consumatorii privind siguranţa produselor de origine animală şi nonanimală, privind modalităţile de prevenire a toxiinfecţiilor şi a zoonozelor.

(4) Autorităţile cu funcţii de supraveghere şi control în domeniul circuitului alimentar vor asigura schimbul de date în cadrul sistemului informatic interinstituţional.

 

Capitolul III

ACTIVITATEA SANITAR-VETERINARĂ

Articolul 12. Profesiunea de medic veterinar

Profesiunea de medic veterinar se exercită de către orice persoană care posedă diplomă de medic veterinar, obţinută în Republica Moldova sau în alte state, precum şi de către orice cetăţean străin stabilit pe teritoriul Republicii Moldova, care posedă diplomă de medic veterinar sau alte acte care atestă această calificare, obţinute în afara Republicii Moldova, similare cu cele moldoveneşti şi echivalate oficial, conform legii.

 

Articolul 13. Activitatea sanitar-veterinară de stat

Activitatea sanitar-veterinară de stat este desfăşurată de către autoritatea sanitar-veterinară competentă şi include exercitarea supravegherii sanitar-veterinare de stat pe întreg teritoriul ţării.

 

Articolul 14. Activitatea sanitar-veterinară de liberă practică

(1) Activitatea sanitar-veterinară de liberă practică este desfăşurată de către orice subiect al antreprenoriatului privat.

(2) Activităţile sanitar-veterinare de liberă practică sînt licenţiate de către Camera de Licenţiere.

(3) Agenţia poate da în folosinţă sau concesiona medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi clădiri, spaţii, dotări şi alte mijloace tehnico-materiale din circumscripţiile sanitar-veterinare şi clinicile veterinare, precum şi unele activităţi sanitar-veterinare de stat, pentru desfăşurarea activităţii sanitar-veterinare de liberă practică în termenul valabilităţii licenţei. Modul şi procedura de concesionare a acestor obiective se aprobă prin hotărîre de Guvern.

(4) În caz de necesitate, Agenţia poate angaja prin contract, prin ordinul directorului general, medici veterinari de liberă practică pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare de stat întru lichidarea unor boli contagioase majore.

(5) Titularul licenţei de activitate sanitar-veterinară de liberă practică efectuează activităţi sanitar-veterinare strategice în baza unui contract încheiat cu Agenţia.

(6) Unităţile de producere, colectare, procesare, depozitare, transport şi comercializare a materiei prime şi a produselor de origine animală sînt supuse obligatoriu supravegherii sanitar-veterinare de stat de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, care efectuează şi expertiza sanitar-veterinară a materiei prime şi produselor de origine animală şi sînt angajaţi prin contract de către direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală. Plata pentru serviciile prestate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi se achită, de către unităţile menţionate, la direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală conform tarifelor stabilite prin lege.

(7) Modul de organizare şi desfăşurare a supravegherii sanitar-veterinare de stat de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi la unităţile specificate la alin.(6) se aprobă prin hotărîre de Guvern.

(8) Licenţa pentru activitate farmaceutică veterinară şi/sau pentru asistenţă veterinară (cu excepţia activităţii desfăşurate de serviciul veterinar de stat) se eliberează dacă solicitantul de licenţă întruneşte următoarele condiţii:

a) deţine în proprietate sau în folosinţă imobile autorizate pentru desfăşurarea activităţilor în domeniu, dotate cu utilajul necesar, conform cerinţelor sanitar-veterinare;

b) asigură păstrarea preparatelor farmaceutice toxice şi cu acţiune supraactivă în condiţii de securitate sporită (safeuri, dulapuri metalice);

c) respectă normele de protecţie a muncii, sanitar-veterinare şi antiincendiare;

d) dispune de cel puţin un specialist atestat cu studii în domeniu.

(8¹) La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează copiile de pe:

a) actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată.

b) autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare, eliberată de direcţia raională/municipală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală;

c) actele de studii ale specialiştilor în domeniu şi de pe certificatul de atestare.

(9) Retragerea licenţei de asistenţă medicală veterinară se efectuează în următoarele cazuri:

a) nerespectarea condiţiilor stipulate la alin.(7) şi (8);

b) constatarea unor încălcări ale cerinţelor sanitar-veterinare, elaborate de Agenţie, în procesul acordării asistenţei medicale veterinare;

c) comercializarea preparatelor farmaceutice şi parafarmaceutice veterinare neînregistrate în Republica Moldova;

d) păstrarea inadecvată a preparatelor farmaceutice toxice şi cu acţiune supraactivă.

[Art.14 modificat prin Legea nr.9-XVI din 03.02.2009, în vigoare 17.03.2009]

 

Articolul 15. Activităţile sanitar-veterinare concesionate

(1) Lista activităţilor sanitar-veterinare strategice, care fac obiectul concesiunii, cuprinde:

a) activităţi de supraveghere sanitar-veterinară a bolilor la animale şi a zoonozelor aflate pe lista Oficiului Internaţional de Epizootii;

b) activităţi imunoprofilactice;

c) lucrări de decontaminare, dezinsecţie, deratizare, de necesitate.

(2) Activităţile sanitar-veterinare strategice menţionate la alin.(1) sînt stabilite anual prin ordinul directorului general al Agenţiei, iar concesionarea acestora se face în baza contractelor de concesiune încheiate între Agenţie şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, al căror termen nu va depăşi 5 ani.

(3) Condiţiile de bază ale contractelor de concesiune sînt stabilite prin hotărîre de Guvern.

(4) Agenţia, prin direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, controlează modul şi efectuarea la timp a activităţilor sanitar-veterinare de stat concesionate şi reziliază contractele de concesiune în cazul în care se constată încălcări ale clauzelor contractuale ce pot constitui un risc pentru sănătatea umană, cea a animalelor şi pentru calitatea şi inofensivitatea produselor de origine animală.

(5) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi care activează în întreprinderile menţionate la art.14 alin.(6) îşi desfăşoară activitatea în coordonare şi sub conducerea medicului veterinar oficial pe a cărui rază de activitate (circumscripţie) se află obiectivul respectiv.

(6) Agenţia stabileşte, cu cel puţin 2 luni înainte de sfîrşitul fiecărui an, acţiunile sanitar-veterinare de stat ce urmează a fi concesionate în anul următor către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, indicînd termenele de realizare a acestora.

 

Articolul 16. Felcerii şi tehnicienii veterinari

Felcerii veterinari şi tehnicienii veterinari îşi desfăşoară activităţile numai sub conducerea unui medic veterinar, care îi angajează în funcţie de numărul de animale aflate sub supravegherea sa, conform normelor aprobate prin hotărîre de Guvern.

 

Capitolul IV

OBLIGAŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PERSOANELOR

FIZICE ŞI JURIDICE ÎN DOMENIUL SANITAR-VETERINAR.

AUTORIZAREA SANITAR-VETERINARĂ

Articolul 17. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

(1) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate:

a) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară competentă despre începerea sau sistarea activităţilor supuse controlului sanitar-veterinar;

b) să asigure sprijinul necesar autorităţilor sanitar-veterinare pentru exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;

c) să anunţe fără întîrziere autoritatea sanitar-veterinară competentă şi autoritatea administraţiei publice locale despre orice suspiciune de îmbolnăvire sau orice îmbolnăvire a animalelor, iar pînă la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori sacrificate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la acestea, fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare;

d) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară competentă, în termenele stabilite de normele sanitar-veterinare, despre intrarea/ieşirea de animale în/din exploataţii, înstrăinarea şi dobîndirea de animale, dispariţia, moartea, sacrificarea de animale, precum şi despre orice alte fapte privind mişcarea animalelor;

e) să sprijine autorităţile sanitar-veterinare în efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public;

f) să prezinte animalele pentru efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public la locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică împuternicit de pe raza localităţii respective;

g) să respecte măsurile legale stabilite de autoritatea sanitar-veterinară competentă;

h) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară competentă despre mişcarea sau transportul animalelor vii, produselor şi materialului germinativ de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;

i) să prezinte autorităţii sanitar-veterinare competente, la solicitarea acesteia, în original sau copii, documentele şi certificatele ce însoţesc animalele vii, produsele şi materialul germinativ de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;

j) să respecte interdicţiile şi restricţiile legale stabilite de autoritatea sanitar-veterinară competentă privind activităţile prevăzute la art.1;

k) să pună pe piaţă, să importe, să exporte şi să comercializeze numai animale vii, produse şi material germinativ de origine animală pentru care, dacă acestea au fost tratate cu produse care generează reziduuri, au fost respectate perioadele de aşteptare sau de întrerupere;

l) să respecte măsurile legale de interdicţie şi restricţie pentru produsele de uz veterinar, pentru produsele şi materiile utilizate în nutriţia animalelor şi pentru unele substanţe interzise sau neautorizate spre administrare animalelor ori spre a fi folosite în relaţie cu produsele de origine animală;

m) să pună la dispoziţia autorităţii sanitar-veterinare competente animale vii, produse şi material germinativ de origine animală, produse de uz veterinar, deşeuri şi subproduse de origine animală care nu sînt destinate consumului uman, de asemenea agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii prime utilizate în nutriţia animalelor sau alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor, în vederea examinării şi testării acestora, pentru depistarea unor substanţe interzise sau neautorizate pentru utilizare în scopuri sanitar-veterinare;

n) să aplice normele sanitar-veterinare privind cerinţele de zooigienă, de protecţie şi bunăstare a animalelor, de reproducţie şi utilizare raţională a animalelor, precum şi măsurile suplimentare stabilite de autoritatea sanitar-veterinară competentă;

o) să aplice măsurile sanitar-veterinare pentru prevenirea bolilor la animale, precum şi pentru controlul şi eradicarea sau prevenirea difuzării acestora în afara focarului de infecţie;

p) să păstreze, în limite de timp stabilite de autoritatea sanitar-veterinară competentă, certificatele şi documentele ce atestă sau certifică starea de sănătate a animalelor vii, a produselor şi materialului germinativ de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;

q) să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al medicilor veterinari oficiali şi al celor împuterniciţi pentru efectuarea controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor la obiectivele prevăzute la art.18 alin.(1);

r) să ofere medicilor veterinari oficiali şi celor împuterniciţi asistenţa necesară în timpul controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor pe care aceştia le întreprind pentru realizarea obiectivelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor lor.

(2) Măsurile instituite de medicii veterinari oficiali în exercitarea atribuţiilor lor sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră în competenţa serviciilor sanitar-veterinare.

 

Articolul 18. Autorizarea sanitar-veterinară a obiectivelor agenţilor economici

(1) Funcţionarea exploataţiilor de animale, a fermelor de carantină, a celor cu animale de vînat, parcurilor, rezervaţiilor naţionale şi grădinilor zoologice, păşunilor şi taberelor de vară, aglomerărilor temporare de animale, staţiilor de incubaţie a ouălor, precum şi a unităţilor care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii, material germinativ şi produse de origine animală destinate consumului uman, produse medicinale de uz veterinar, deşeuri, produse de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii prime utilizate în nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor este permisă numai dacă acestea sînt autorizate de către autoritatea sanitar-veterinară competentă, în condiţiile legii.

(2) Mijloacele de transport care transportă animale vii şi produse supuse controlului sanitar-veterinar vor fi autorizate anual de către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

(3) Autoritatea sanitar-veterinară competentă autorizează obiectivele prevăzute la alin.(1) numai dacă acestea îndeplinesc cerinţele sanitar-veterinare în vigoare şi au contracte încheiate cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.

(4) Obiectivele prevăzute la alin.(1) care practică activităţi de export vor fi autorizate, în condiţiile legii, de către autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară.

(5) Eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor sanitar-veterinare se efectuează contra plată, conform tarifelor stabilite prin lege, cu indicarea serviciilor şi a actului.

(6) Pentru obţinerea autorizaţiei sanitar-veterinare, agenţii economici vor depune o cerere la Agenţie sau la direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, după caz, la care vor anexa copiile de pe următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare a întreprinderii;

b) titlul de proprietate sau contractul încheiat pentru arenda spaţiului.

(7) Autorizaţia sanitar-veterinară se eliberează într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile din data depunerii cererii de către solicitant în cazul în care obiectivul răspunde cerinţelor sanitar-veterinare din domeniul respectiv.

(8) Alocarea terenurilor, proiectarea şi construcţia complexelor de creştere a animalelor, întreprinderilor avicole, combinatelor de carne şi a altor întreprinderi de industrializare a materiei prime animaliere şi depozitare a produselor de origine animală se face cu avizul Agenţiei sau al direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală.

(9) Avizul prevăzut la alin.(8) se eliberează într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile din data depunerii cererii de către solicitant. La cererea de obţinere a avizului, solicitantul va anexa copiile de pe următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare a întreprinderii;

b) titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

 

Capitolul V

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALELOR

ŞI MATERIALUL GERMINATIV DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 19. Identificarea animalelor

(1) Agenţia pune în aplicare, la nivel naţional, un sistem unic de identificare şi înregistrare a animalelor, care să asigure trasabilitatea animalelor şi a materialului germinativ de origine animală în corelaţie directă cu sistemul de etichetare şi marcare utilizat pentru produsele şi subprodusele obţinute de la acestea.

(2) Agenţia este gestionarul Sistemului de identificare şi trasabilitate a animalelor. Regulile de ţinere a Registrului de stat al animalelor se stabilesc prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

(3) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul, punerea pe piaţă şi comerţul cu animale vii se efectuează în baza documentelor de mişcare prevăzute la art.9 şi 10 din Legea nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor.

(4) În vederea certificării sanitar-veterinare a mişcării animalelor şi a aplicării conceptului de zonare şi regionalizare, direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală definesc sau califică starea de sănătate a animalelor aflate în obiectivele prevăzute la art.18 alin.(1) şi zonele sau regiunile epidemiologice din Republica Moldova în raport cu bolile specifice ale animalelor, stabilite de Agenţie pe baza Programului acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi de protecţie a mediului, în condiţiile prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa sanitar-veterinară a produselor de origine animală.

(5) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar monitorizează situaţia stării de sănătate a animalelor aflate în obiectivele prevăzute la art.18 alin.(1), precum şi situaţia zonelor şi regiunilor epidemiologice stabilite ca urmare a certificării sanitar-veterinare prevăzute la alin.(4).

 

Articolul 20. Mişcarea animalelor şi a produselor de origine animală

(1) Comerţul, importul, circulaţia internă, tranzitul şi exportul de animale vii şi material germinativ de origine animală se realizează în baza certificatelor sanitar-veterinare, care se eliberează de medicii veterinari oficiali în baza următoarelor condiţii:

a) respectarea strictă de către medicii veterinari a regulilor etice şi profesionale;

b) neadmiterea includerii în certificatele sanitar-veterinare a unor date ce nu sînt autentificate de către medicul veterinar oficial care eliberează certificatele;

c) respectarea cerinţelor internaţionale privind principiile de elaborare şi întocmire a certificatelor sanitar-veterinare.

(2) Agenţia stabileşte ţările şi unităţile pentru importul în Republica Moldova de animale vii, produse şi material germinativ de origine animală, în funcţie de situaţia epizootică şi respectarea cerinţelor sanitar-veterinare.

(3) Materialul germinativ de origine animală trebuie să fie produs în unităţi specializate, autorizate de autoritatea sanitar-veterinară centrală din ţara de origine.

(4) Colectarea, prelucrarea şi depozitarea materialului germinativ de origine animală se efectuează de echipe specializate, autorizate de Agenţie.

 

Articolul 21. Măsuri speciale de protecţie

În procesul comerţului, tranzitului sau importului de animale vii, material germinativ, produse şi subproduse de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Agenţia dispune, în anumite cazuri, luarea unor măsuri speciale de protecţie împotriva oricărui risc de natură să afecteze sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa produselor de origine animală.

 

Articolul 22. Anunţarea, declararea şi notificarea suspiciunii de boală. Instituirea sistemului informatic sanitar-veterinar

(1) Agenţia stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională a oricărei suspiciuni de boală sau îmbolnăvire.

(2) Sînt exceptate de la obligaţia anunţării şi notificării cazurile de îmbolnăvire provocate în scopul producerii de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice ori testări ale unor produse medicinale veterinare.

(3) Depistarea bolilor transmisibile ale animalelor este realizată prin efectuarea acţiunilor de supraveghere sanitar-veterinară activă şi pasivă în vederea stabilirii incidenţei şi prevalenţei acestora.

(4) Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin mişcarea animalelor vii, materialului germinativ, produselor şi subproduselor de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Agenţia elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

(5) Agenţia stabileşte şi actualizează lista bolilor transmisibile ale animalelor care sînt supuse declarării şi notificării oficiale, precum şi a celor supuse carantinei de necesitate, diferenţiate în funcţie de gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate, particularităţile modului şi ale căilor de transmitere a acesteia, precum şi de implicaţiile economico-sociale.

(6) Proprietarilor de animale sacrificate, ucise sau altfel afectate în urma lichidării focarelor de boli transmisibile li se acordă despăgubiri în condiţii care se stabilesc prin hotărîre de Guvern.

(7) Agenţia întocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea statutului de ţară sau zonă liberă, ori oficial liberă, de boli transmisibile şi dispune aplicarea măsurilor pentru menţinerea acestui statut.

(8) Agenţia realizează zonarea şi regionalizarea teritoriului Republicii Moldova în funcţie de bolile prevăzute la alin.(5).

(9) Sînt interzise vaccinările profilactice, cu excepţia celor prevăzute de Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi de protecţie a mediului.

(10) În cazul unui risc deosebit pentru sănătatea animalelor, Agenţia dispune efectuarea unor vaccinări de necesitate sau a altor vaccinări profilactice decît cele prezentate în programul menţionat la alin.(9).

(11) Agenţia instituie Sistemul informatic sanitar-veterinar, care va cuprinde:

a) sistemul informaţional INTRANET – pentru gestionarea în formă actualizată a exploataţiilor de animale şi a întreprinderilor, unităţilor, instituţiilor ce formează serviciile sanitar-veterinare şi a celor ce sînt supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, de asemenea, pentru comunicarea uzuală rapidă între autorităţile sanitar-veterinare competente;

b) sistemul informaţional pentru identificarea şi înregistrarea animalelor în vederea comunicării între baza centrală de date şi bazele direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală;

c) sistemul informaţional pentru notificarea şi supravegherea sanitar-veterinară privind bolile transmisibile ale animalelor şi zoonozele;

d) sistemul informaţional rapid de alertă, care va face legătura între Agenţie şi autorităţile sanitar-veterinare, pe de o parte, şi alte autorităţi ce au competenţe în domeniul siguranţei produselor de origine animală de orice fel, pe de altă parte;

e) sistemul informaţional pentru monitorizarea mişcării interne a animalelor;

f) sistemul informaţional privind monitorizarea activităţilor de import, export şi tranzit al produselor supuse supravegherii sanitar-veterinare şi controlului sanitar-veterinar.

(12) Informarea publicului privind rapoartele de activitate ale Agenţiei se efectuează prin intermediul paginii web specializate, pe care sînt amplasate:

a) informaţii de utilitate publică referitoare la organizarea, funcţionarea şi procesele decizionale privind supravegherea sanitar-veterinară;

b) lista întreprinderilor autorizate din punct de vedere sanitar-veterinar să efectueze operaţii de import/export al animalelor vii şi al produselor de origine animală;

c) informaţii privind situaţia epizootică în ţară şi în ţările vecine;

d) alte informaţii, în conformitate cu prevederile Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare, Acordului privind obstacolele tehnice în calea comerţului şi ale Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 23. Colectarea şi nimicirea cadavrelor

Consiliile locale asigură colectarea şi nimicirea cadavrelor de animale ce nu pot fi ridicate de unităţile de ecarisaj, organizează acţiuni de strîngere a cîinilor fără stăpîn, asigurînd aplicarea în acest scop a tehnicilor admise de normele sanitar-veterinare în vigoare, amenajează şi întreţin locurile de depozitare a resturilor menajere, potrivit normelor sanitar-veterinare.

 

Capitolul VI

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND CIRCULAŢIA

PRODUSELOR ŞI SUBPRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 24. Circulaţia produselor şi subproduselor

(1) Comerţul, importul, producerea, punerea pe piaţă şi exportul de produse şi subproduse de origine animală supuse supravegherii sanitar-veterinare şi controlului sanitar-veterinar, destinate consumului uman, se realizează pe baza cerinţelor sanitar-veterinare elaborate de Agenţie şi aprobate prin hotărîre de Guvern.

(2) Produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman sau utilizate în alte scopuri pot fi puse pe piaţă, importate sau exportate numai dacă au fost supuse inspecţiilor şi controalelor sanitar-veterinare şi dacă au fost obţinute de la animale care:

a) nu au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare; sau

b) au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare, dar:

- au fost marcate cu o marcă specială în acest sens;

- au fost tratate sau procesate printr-o metodă adecvată pentru inactivarea sau nimicirea agentului cauzal.

(3) Circulaţia internă, importul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman sînt supuse certificării sanitar-veterinare.

(4) Cerinţele sanitar-veterinare, condiţiile şi modul de efectuare a certificării sanitar-veterinare, precum şi competenţele de certificare pentru operaţiunile prevăzute la alin.(1) se elaborează de Agenţie.

(5) Materiile prime pentru obţinerea produselor de origine animală destinate consumului uman trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) să fie sigure pentru sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor şi pentru mediu;

b) să provină de la animale ce se conformează cu cerinţele de sănătate şi au fost supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare înainte şi după sacrificare;

c) să fie obţinute, colectate, achiziţionate, depozitate, transportate, puse pe piaţă, comercializate, distribuite şi vîndute în condiţii care să prevină orice risc pentru sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor şi pentru mediu;

d) să fie etichetate şi marcate de către medicul veterinar oficial la locul de producere a acestora cu o marcă de sănătate ce conţine numărul de autorizare al întreprinderii de origine, care trebuie înscris şi pe documentele veterinare ce însoţesc fiecare mişcare a acestor produse.

(6) Agenţia stabileşte, prin ordinul directorului general, lista ţărilor şi a întreprinderilor din aceste ţări sau a unor părţi ale acestora din care se autorizează importul de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman pe teritoriul Republicii Moldova.

(7) Fiecare unitate de transport care transportă mărfuri supuse controlului sanitar-veterinar de stat, fiecare tip de produs sau lot de marfă supus controlului sanitar-veterinar de stat trebuie să fie însoţit de certificat sanitar-veterinar în original, emis la locul de expediţie a mărfii, care să corespundă cerinţelor şi standardelor internaţionale şi naţionale ale Republicii Moldova.

 

Articolul 25. Mişcarea subproduselor de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman, a altor deşeuri, materiale şi agenţi patogeni de origine animală

(1) Comerţul, importul, exportul şi orice mişcare internă a subproduselor de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman, a altor deşeuri animale, a agenţilor patogeni de origine animală, precum şi a produselor prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman, se realizează cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi a cerinţelor specifice pentru siguranţa sanitar-veterinară a produselor de origine animală.

(2) Schimbul de agenţi patogeni şi de material patologic de origine animală se realizează numai între unităţi de învăţămînt superior medical veterinar, institute veterinare, laboratoare sanitar-veterinare, unităţi şi instituţii de cercetare sanitar-veterinare, unităţi ce produc preparate imunologice, kituri şi reagenţi de diagnostic, care sînt autorizate de Agenţie pentru a desfăşura astfel de activităţi, conform cerinţelor sanitar-veterinare specifice, elaborate de Agenţie şi aprobate prin hotărîre de Guvern.

(3) Subprodusele de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman sau alte deşeuri animale, precum şi produsele prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sînt destinate consumului uman pot fi colectate, depozitate, transportate, procesate, fabricate, incinerate, coincinerate sau supuse oricărui alt proces de neutralizare cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, elaborate de Agenţie şi aprobate prin hotărîre de Guvern.

(4) Produsele şi subprodusele menţionate la alin.(3) sînt supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare conform cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor specifice, în scopul prevenirii de boli la animale şi oameni, precum şi pentru prevenirea contaminării mediului.

(5) Agenţia elaborează şi pune în aplicare, anual, un plan de monitorizare a deşeurilor de origine animală şi organizează realizarea controalelor sanitar-veterinare ale acestora.

 

Capitolul VII

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND PROTECŢIA

SĂNĂTĂŢII PUBLICE VETERINARE

Articolul 26. Cerinţele sanitar-veterinare privind materiile prime şi fabricarea produselor de origine animală

(1) Materiile prime de origine animală sînt admise pentru procesare şi industrializare numai după efectuarea expertizei sanitar-veterinare şi obţinerea avizului din partea serviciilor veterinare de stat, ce atestă că acestea sînt conforme cu cerinţele sanitar-veterinare în domeniu.

(2) Autorităţile sanitar-veterinare competente au puterea legală de a dispune întreruperea fabricării de produse de origine animală neconforme cerinţelor sanitar-veterinare specifice pînă la remedierea deficienţelor, remediere certificată de medicul veterinar oficial care are în supraveghere şi sub control sanitar-veterinar întreprinderea respectivă, de a retrage de pe fluxul tehnologic, din depozitele distribuitorilor sau din reţeaua de vînzare cu amănuntul produsele respective şi de a dispune, după efectuarea unor investigaţii de laborator, dacă este necesar, utilizarea acestora în alte scopuri (industriale) sau distrugerea sub supraveghere sanitar-veterinară oficială.

(3) Agenţii economici din industria alimentară care procesează materii prime şi produse de origine animală trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare un plan de autocontroale ale proceselor de fabricaţie, organizate pentru fiecare fază sau etapă de producţie pentru siguranţa procesării sau industrializării, de asemenea, trebuie să înregistreze şi să păstreze la dispoziţia medicului veterinar oficial rezultatele acestora şi să transmită distribuitorilor certificatul de calitate al acestor produse, întocmit în baza autocontroalelor şi a examinărilor oficiale efectuate pentru fiecare lot pe prelevările efectuate de medicul veterinar oficial.

 

Articolul 27. Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a reziduurilor

(1) Agenţia, împreună cu Ministerul Sănătăţii, elaborează şi pune în aplicare Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a reziduurilor şi a altor contaminanţi la animale vii, produse şi subproduse de origine animală şi asigură controlul realizării acestuia.

(2) Agenţia elaborează cerinţele sanitar-veterinare privind producerea, comercializarea şi utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a substanţelor hormonale, tireostatice, beta agoniste şi a altora similare, precum şi a substanţelor ce constituie contaminanţi pentru produsele de origine animală.

(3) Agenţia, împreună cu Ministerul Sănătăţii, elaborează cerinţe sanitar-veterinare specifice pentru supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi reziduuri conţinute în animale vii, în produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman.

(4) Agenţia transmite organismelor internaţionale informaţii din domeniul sanitar-veterinar naţional, conform obligaţiilor asumate.

 

Articolul 28. Controlul zoonozelor

(1) Agenţia stabileşte şi pune în aplicare, prin intermediul autorităţilor sanitar-veterinare competente, cerinţele sanitar-veterinare pentru supravegherea, prevenirea şi controlul zoonozelor.

(2) Agenţia are responsabilitatea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor în raport cu sănătatea animalelor şi cu produsele şi subprodusele de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.

(3) Agenţia, împreună cu Ministerul Sănătăţii, stabileşte limitele maxime admise de reziduuri de produse medicinale de uz veterinar la animale vii şi în produsele de origine animală provenite de la animale tratate cu astfel de produse medicinale.

 

Articolul 29. Măsurile de protecţie faţă de izbucnirea bolilor notificabile, declarabile şi supuse carantinei

(1) Agenţia va elabora şi va prezenta spre aprobare Guvernului reglementări normative referitoare la măsurile de protecţie faţă de izbucnirea unor boli pe teritoriul unor ţări cu care Republica Moldova realizează comerţ cu animale vii, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar şi care pot constitui un risc iminent pentru sănătatea animalelor sau a oamenilor, precum şi măsurile de protecţie ale ţărilor – partenere comerciale ale Republicii Moldova, atunci cînd pe teritoriul acestora este declarată o boală a animalelor ce constituie un risc pentru comerţul cu animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.

(2) Agenţia elaborează şi pune în aplicare Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi de protecţie a mediului, revizuit anual şi aprobat prin ordinul directorului general.

(3) Agenţia elaborează programul de necesitate şi alertă pentru unele boli din lista Oficiului Internaţional de Epizootii, aprobat prin ordinul directorului general al Agenţiei şi pus în aplicare de direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală.

(4) Agenţia elaborează şi pune în aplicare, prin intermediul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, programe naţionale de eradicare a unor boli ce evoluează pe teritoriul Republicii Moldova, de prevenire şi control al unor boli emergente sau exotice pentru populaţiile de animale, programe aprobate prin ordinul directorului general al Agenţiei.

(5) Agenţia va pune în aplicare norme ce reglementează măsurile de supraveghere şi control în raport cu mişcarea internă, importul, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.

(6) În cazul măsurilor ce se aplică pentru lichidarea rapidă a unor focare de boli la animale, autorităţile sanitar-veterinare competente dispun sacrificarea pe loc sau într-un abator stabilit de acestea ori uciderea animalelor.

(7) În cazurile menţionate la alin.(6), proprietarilor de animale sacrificate sau ucise, ori care au fost afectaţi în alt mod, li se acordă despăgubiri al căror cuantum se stabileşte la preţul pieţei, la data la care au avut loc aceste acţiuni, prin hotărîre de Guvern.

(8) Asigurarea financiară a programelor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, precum şi a celor de necesitate şi alertă, se realizează de la bugetul de stat, prin intermediul Agenţiei.

(9) Pentru conlucrarea instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea controlului unor boli emergente pentru populaţiile de animale din Republica Moldova, Guvernul, prin intermediul Agenţiei, instituie comisii antiepizootice excepţionale – republicană, raionale şi locale, ale căror componenţă şi atribuţii se stabilesc prin hotărîre de Guvern.

 

Capitolul VIII

IMPORTUL, TRANZITUL ŞI EXPORTUL MĂRFURILOR SUPUSE

CONTROLULUI SANITAR-VETERINAR DE STAT

Articolul 30. Importul, tranzitul şi exportul mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat

(1) Supravegherea sanitar-veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat aflate în regim de import, tranzit sau export se efectuează la posturile de control sanitar-veterinar, organizate în cadrul posturilor vamale.

 

[Alin.(2) art.30 abrogat prin Legea nr.162 din 22.07.2011, în vigoare 14.10.2011]

 

(3) Agenţia elaborează cerinţele sanitar-veterinare privind organizarea şi funcţionarea posturilor de control sanitar-veterinar al mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat, de asemenea, procedura şi durata de efectuare a inspecţiilor şi controalelor.

(4) Posturile de control sanitar-veterinar al mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat aflate în regim de import, tranzit sau export activează în interacţiune cu alte servicii, locul amplasării lor fiind stabilit de Guvern.

 

Articolul 31. Carantina profilactică

Animalele provenite din import se supun, în mod obligatoriu, carantinei profilactice pe o perioadă de maximum 30 de zile, în locuri izolate şi special amenajate, autorizate de direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, care permit introducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare specifice.

 

Articolul 32. Obligaţiile suplimentare ale Agenţiei

(1) Dacă în procesul vămuirii medicul veterinar oficial depistează boli transmisibile la animale sau există suspiciunea acestora ori un risc de altă natură ce poate pune în pericol sănătatea animalelor, sănătatea publică veterinară, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa produselor de origine animală, întregul lot al mărfii supuse controlului sanitar-veterinar de stat se returnează către ţara de origine, iar dacă această măsură nu este posibilă, Agenţia, în comun cu organele vamale, dispune distrugerea lotului, sacrificarea forţată a animalelor şi prelucrarea ulterioară sau tratamentul imediat al acestora, precum şi al obiectelor şi materialelor aferente.

(2) În situaţiile prevăzute la alin.(1), Agenţia notifică măsurile dispuse autorităţii sanitar-veterinare centrale din ţara exportatoare.

 

Articolul 33. Intrarea şi ieşirea mărfurilor

Organele vamale nu trebuie să permită intrarea (sub formă de tranzit sau de import) sau ieşirea de pe teritoriul Republicii Moldova (sub formă de export sau de tranzit) a mijloacelor ce transportă animale vii, material germinativ, produse şi subproduse de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar dacă acestea nu au primit avizul de liberă trecere din partea medicului veterinar oficial de la postul respectiv de control sanitar-veterinar organizat în cadrul postului vamal. Pentru a primi avizul menţionat, agenţii economici depun următoarele documente:

a) certificatul sanitar-veterinar;

b) certificatul de origine;

c) după caz, certificatul de calitate;

d) avizul sanitar-veterinar eliberat de Agenţie.

 

Articolul 34. Proceduri de export/import

(1) Exportul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii sanitar-veterinare şi controlului sanitar-veterinar se realizează în condiţii similare importului, la care se adaugă respectarea condiţiilor sanitar-veterinare de sănătate a animalelor, certificarea sanitar-veterinară solicitată de ţara importatoare şi existenţa notificării de acceptare a importului din partea acesteia şi din partea autorităţilor veterinare competente ale ţărilor de tranzit.

(2) Activităţile de import, export şi tranzit de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar se pot efectua numai cu avizul sanitar-veterinar scris al Agenţiei.

(3) Importul, exportul şi tranzitul animalelor de companie sau decorative, al animalelor şi produselor ori subproduselor destinate unor scopuri ştiinţifice, expoziţiilor, cadourilor se efectuează în baza certificatelor sanitar-veterinare.

(4) Returnarea forţată a unor mărfuri exportate supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar se poate realiza în cazul în care animalele, produsele şi subprodusele implicate sînt însoţite de certificate sanitar-veterinare sau alte documente cu care au fost exportate.

(5) Autorităţile sanitar-veterinare nu poartă răspundere pentru cauzarea unor daune agentului economic ca urmare a expirării termenului de valabilitate sau al celui de durabilitate, determinată de respingerea şi returnarea transportului sau reţinerea acestuia pentru realizarea procedurilor vamale în cazul nerespectării de către agentul economic a cerinţelor sanitar-veterinare legale.

 

Capitolul IX

CERINŢELE SANITAR-VETERINARE PRIVIND PROTECŢIA ŞI

ASIGURAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR ŞI CELE PRIVIND

PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE

Articolul 35. Cerinţele sanitar-veterinare privind protecţia şi asigurarea bunăstării animalelor

(1) Proprietarii, deţinătorii sau îngrijitorii de animale au obligaţia să respecte şi să aplice cerinţele sanitar-veterinare şi alte norme privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor din exploataţii, grădini, parcuri zoologice şi rezervaţii ori din aglomerările temporare de animale sau pe perioada păşunatului, în scopul respectării cerinţelor fiziologice şi de comportament ale acestora, potrivit cerinţelor sanitar-veterinare în domeniul protecţiei şi asigurării bunăstării animalelor.

(2) Agenţia elaborează cerinţele sanitar-veterinare pentru protecţia animalelor de fermă, a animalelor în timpul transportului, în timpul sacrificării sau uciderii, a animalelor utilizate în scopuri de cercetare, de experimentare sau de diagnostic, a animalelor din grădinile şi parcurile zoologice, rezervaţii, a animalelor sălbatice, a animalelor de companie şi de serviciu, a animalelor de competiţie, a animalelor din aglomerările temporare de animale, a animalelor din speciile pe cale de dispariţie şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe.

(3) Agenţia, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, va lua măsurile necesare pentru respectarea cerinţelor sanitar-veterinare prevăzute la alin.(2).

 

Articolul 36. Fabricarea şi utilizarea furajelor şi materialelor furajere

(1) Agenţia elaborează cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu furaje, materiale furajere, premixuri, zooforturi, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate, alte materiale şi produse utilizate în furajarea şi nutriţia animalelor.

(2) Agenţia exercită, prin intermediul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, controlul de stat privind calitatea, salubritatea, modul de producere, depozitare şi distribuţie a materialelor furajere menţionate la alin.(1), precum şi a furajelor medicamentate şi a hranei destinate pentru animalele de companie.

(3) Producerea, importul, comerţul şi exportul materialelor furajere menţionate la alin.(1), precum şi al furajelor medicamentate şi al hranei destinate pentru animalele de companie, se efectuează doar în baza avizului Agenţiei. Avizul se va elibera într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile, în baza cererii solicitantului, a certificatului de înregistrare a întreprinderii şi a mostrei de produs.

(4) Controlul materialelor furajere menţionate la alin.(1) se realizează prin controlul documentelor, al respectării cerinţelor sanitar-veterinare menţionate la alin.(1) şi prin prelevări de probe, în vederea efectuării examenului de laborator de către medicul veterinar oficial pe a cărui rază de activitate şi sub ale cărui supraveghere şi control sanitar-veterinar se află întreprinderea, conform unui program naţional de supraveghere a materialelor furajere menţionate la alin.(1), elaborat de Centrul Republican de Diagnostic Veterinar şi aprobat prin ordinul directorului general al Agenţiei.

(5) În cazul în care materialele furajere nu sînt conforme cu cerinţele sanitar-veterinare menţionate la alin.(1), deficienţa fiind depistată prin controalele specificate la alin.(2), medicul veterinar oficial responsabil de supravegherea şi controlul sanitar-veterinar la întreprinderea respectivă dispune interzicerea procesului de producţie pentru lotul în cauză pînă la remedierea neconformităţii, probată prin documente oficiale şi examene de laborator, de asemenea, poate solicita retragerea lotului din stoc, din depozite sau din unităţile de industrializare şi comercializare angro sau cu amănuntul şi stabilirea destinaţiei acestora, implicînd chiar distrugerea acestuia atunci cînd există un risc major pentru sănătatea animalelor sau pentru mediu.

(6) Agenţia stabileşte, prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare, lista substanţelor interzise spre utilizare în furajarea animalelor, precum şi nivelurile maxim admise de produse medicinale veterinare utilizate pentru furajele medicamentate, controlul respectării acestora fiind realizat de medicii veterinari oficiali, responsabili de supravegherea şi controlul sanitar-veterinar la unităţile şi exploataţiile de animale ce utilizează materialele furajere menţionate la alin.(1).

(7) Agenţia întocmeşte lista oficială a aditivilor furajeri, a zooforturilor, premixurilor şi concentratelor proteino-vitamino-minerale sau vitamino-minerale ce pot fi utilizate şi introduse în furaje, materiale furajere, furaje combinate, furaje complete şi furaje suplimentate, care este aprobată prin ordinul directorului general şi publicată oficial.

(8) Este interzisă administrarea produselor hormonale, a substanţelor tireostatice, beta agoniste şi a anabolizantelor la animalele producătoare de produse de origine animală pentru alte scopuri decît tratamentele specifice domeniului de reproducţie şi patologiei reproducţiei. Controlul respectării acestei dispoziţii legale se exercită de către medicii veterinari oficiali, prin consultarea documentelor şi a registrelor de tratamente şi a evidenţelor la nivelul producătorilor, furnizorilor ori distribuitorilor de astfel de produse.

(9) Furajele medicamentate se produc numai în conformitate cu recepturile emise de un medic veterinar, se livrează numai persoanelor fizice sau juridice indicate în reţetă, în cantităţile indicate în aceasta şi pe baza indicaţiilor de utilizare şi de păstrare formulate de medicul veterinar care le-a prescris.

(10) Agenţia întocmeşte şi face publică lista întreprinderilor ce produc, depozitează, comercializează, intermediază sau distribuie materialele furajere menţionate la alin.(1), listă aprobată şi modificată prin ordinul directorului general al Agenţiei. Fiecare din întreprinderile menţionate se află sub supravegherea sanitară şi controlul medicului veterinar oficial pe a cărui rază de activitate este localizată.

 

Articolul 37. Stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare privind fabricarea şi utilizarea produselor medicinale veterinare

(1) Agenţia elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului cerinţele sanitar-veterinare pentru testarea, omologarea, înregistrarea, producerea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, exportul şi comerţul cu produse medicinale veterinare.

(2) Agenţia întocmeşte şi actualizează, prin ordinul directorului general, lista unităţilor autorizate sanitar-veterinar care fabrică produse medicinale veterinare, precum şi lista fabricanţilor şi distribuitorilor autorizaţi să aibă în posesie substanţe active cu proprietăţi anabolice, antiinfecţioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope, care pot fi folosite la fabricarea produselor medicinale veterinare.

(3) Agenţia întocmeşte şi actualizează, prin ordinul directorului general, lista produselor medicinale veterinare autorizate, a perioadelor de aşteptare şi întrerupere, precum şi a interdicţiilor privind utilizarea unora dintre aceste produse.

(4) Agenţia elaborează şi pune în aplicare un program de farmacovigilenţă.

 

Articolul 38. Cerinţele sanitar-veterinare privind activităţile de selecţie şi ameliorare a raselor de animale

Agenţia elaborează, împreună cu autoritatea naţională responsabilă pentru activităţile de selecţie şi ameliorare a raselor de animale şi cu organizaţiile şi asociaţiile crescătorilor de animale, cerinţele sanitar-veterinare privind condiţiile de întreţinere a animalelor şi activitatea de reproducţie.

 

Capitolul X

FINANŢAREA ŞI ASIGURAREA TEHNICO-MATERIALĂ A

ACTIVITĂŢILOR SANITAR-VETERINARE DE STAT

Articolul 39. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital

(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale autorităţilor sanitar-veterinare competente se asigură din bugetul de stat şi din alte mijloace, conform prevederilor legale.

(2) Finanţarea activităţii Agenţiei se efectuează în baza unor programe ce se aprobă ca anexe la bugetul de stat şi au ca obiectiv:

a) acţiunile cuprinse în programele naţionale de asanare şi eradicare a unor focare de boli transmisibile ale animalelor;

b) instituirea, punerea în funcţiune şi menţinerea unui sistem informatic sanitar-veterinar centralizat;

c) acţiunile privind identificarea şi înregistrarea animalelor;

d) asigurarea instruirii continue a medicilor veterinari oficiali;

e) acţiunile prevăzute în alte programe naţionale;

f) procurarea echipamentului de lucru şi de protecţie adecvat, inclusiv uniforme şi însemne distinctive pentru medicii veterinari oficiali.

(3) Activităţile sanitar-veterinare strategice de interes naţional sînt finanţate din bugetul de stat, în mod diferenţiat, în funcţie de specificul localităţilor (rurale sau urbane), distanţe şi alte aspecte specifice.

(4) Activităţile sanitar-veterinare de prevenire şi lichidare a bolilor, analizele de laborator în vederea diagnosticării lor, expertiza sanitar-veterinară a produselor şi materiilor prime de origine animală care nu sînt prevăzute la alin.(3) se efectuează din contul deţinătorilor de animale şi posesorilor de produse de origine animală, conform tarifelor stabilite în anexa la prezenta lege.

(5) Tarifele minime şi cele maxime pentru activităţile sanitar-veterinare ce nu sînt incluse în programul strategic de interes naţional şi pentru activitatea sanitar-veterinară de liberă practică sînt stabilite de Guvern.

 

Articolul 40. Echipamentul şi facilităţile

(1) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să asigure transmiterea în folosinţă gratuită autorităţilor sanitar-veterinare competente şi medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi încăperi de serviciu, asigurîndu-le condiţii pentru funcţionarea lor normală, inclusiv mijloace de comunicaţie.

(2) În exerciţiul funcţiunii, medicii veterinari oficiali poartă însemne distinctive, uniformă şi dispun de o legitimaţie ce le atestă funcţia, specimenul de legitimaţie fiind elaborat şi aprobat prin ordinul directorului general al Agenţiei.

(3) Medicii veterinari oficiali care activează în localităţi rurale dispun de facilităţi în condiţiile legii.

 

Capitolul XI

DELIMITAREA FUNCŢIILOR ÎNTRE AUTORITĂŢILE CU ATRIBUŢII DE

SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN DOMENIUL CIRCUITULUI

PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 41. Scopul delimitării funcţiilor

Scopul delimitării funcţiilor între autorităţile cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul circuitului produselor de origine animală este:

a) evitarea suprapunerilor autorităţilor competente implicate în inspecţia şi controlul oficial al produselor de origine animală în vederea garantării siguranţei produselor de origine animală;

b) stabilirea modalităţilor de colaborare, coordonare şi comunicare între autorităţile competente implicate în activitatea de inspecţie şi control oficial al produselor de origine animală în vederea garantării siguranţei produselor de origine animală.

 

Articolul 42. Atribuţii şi responsabilităţi

(1) Competenţele exclusive ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (prin Agenţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală) în domeniul de supraveghere şi control al circuitului produselor de origine animală sînt:

a) controlul respectării cerinţelor sanitar-veterinare privind siguranţa produselor de origine animală în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse de origine animală;

b) controlul implementării HACCP în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse de origine animală;

c) controlul respectării cerinţelor privind siguranţa produselor alimentare în cazul importului, exportului de animale vii, produse şi subproduse de origine animală;

d) verificarea respectării condiţiilor de funcţionare a obiectivelor supuse controlului sanitar-veterinar;

e) verificarea conformităţii ghidurilor de bune practici din domeniul siguranţei produselor de origine animală cu regulile de igienă a produselor alimentare şi a principiilor HACCP;

f) controlul privind respectarea cerinţelor sanitar-veterinare privind animalele vii şi produsele de origine animală şi prelevarea de probe privind reziduurile de pesticide şi contaminanţi la punctele de trecere a frontierei de stat;

g) controlul, prin examene de laborator, al parametrilor fizico-chimici, microbiologici, al reziduurilor de pesticide, al contaminanţilor din produsele de origine animală;

h) coordonarea activităţilor privind evaluarea şi comunicarea riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor de origine animală pe întregul lanţ alimentar;

i) realizarea managementului riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor de origine animală pe întregul lanţ tehnologic;

j) dirijarea sistemului rapid de alertă în domeniul siguranţei produselor de origine animală;

k) controlul privind prezenţa organismelor modificate genetic (OMG) în produsele de origine animală şi furaje, organizat împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului;

l) implementarea şi controlul trasabilităţii produselor de origine animală pe întregul lanţ tehnologic;

m) controlul privind respectarea programelor de restructurare şi modernizare, în vederea alinierii la cerinţele Uniunii Europene, în unităţile de procesare a produselor de origine animală;

n) participarea, împreună cu Ministerul Sănătăţii, la efectuarea controalelor şi anchetelor epidemiologice în cazul apariţiei unor toxiinfecţii alimentare sau zoonoze.

(2) Competenţele exclusive ale Ministerului Sănătăţii (prin Serviciul Sanitar-Epidemiologic de Stat) în domeniul de supraveghere şi control al circuitului produselor de origine animală sînt:

a) controlul igienei personale, al stării de sănătate şi al nivelului de cunoştinţe al personalului privind normele de igienă din unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine animală şi nonanimală;

b) monitorizarea calităţii fizico-chimice, bacteriologice şi nutriţionale a principalelor grupe de produse alimentare de origine nonanimală cu impact asupra sănătăţii publice;

c) evaluarea şi comunicarea riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor alimentare de origine animală;

d) verificarea respectării condiţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor înregistrate care produc produse alimentare de origine nonanimală supuse controlului sanitar de stat;

e) controlul respectării regulilor de igienă şi a cerinţelor privind siguranţa produselor alimentare în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală;

f) controlul implementării HACCP în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală;

g) verificarea conformităţii ghidurilor de bune practici în domeniul siguranţei produselor alimentare cu regulile de igienă a produselor alimentare de origine nonanimală şi a principiilor HACCP;

h) controlul, prin examene de laborator, al parametrilor fizico-chimici, microbiologici, al reziduurilor de pesticide şi al contaminanţilor din produsele alimentare de origine nonanimală;

i) coordonarea activităţilor privind evaluarea şi comunicarea riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor alimentare de origine nonanimală pe întregul lanţ tehnologic;

j) dirijarea sistemului rapid de alertă în domeniul siguranţei alimentelor de origine nonanimală;

k) implementarea şi controlul trasabilităţii produselor alimentare de origine nonanimală pe întregul lanţ alimentar;

l) controlul privind respectarea programelor de restructurare şi modernizare, în vederea alinierii la cerinţele Uniunii Europene, în unităţile de procesare a produselor alimentare de origine nonanimală;

m) supravegherea şi controlul etichetării produselor alimentare pe lanţul producător-consumator, în conformitate cu caracteristicile declarate sau cu normele impuse de legislaţie;

n) controlul conformităţii în cazul produselor alimentare de import, cu excepţia celor de origine animală;

o) controlul calităţii serviciilor prestate în unităţile de alimentaţie publică;

p) informarea populaţiei privind aspectele nutriţionale ale produselor alimentare, prevenirea toxiinfecţiilor alimentare şi riscurile pentru sănătatea populaţiei.

(3) Competenţele exclusive ale Ministerului Economiei (prin Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor) în domeniul de supraveghere şi control al circuitului produselor de origine animală sînt următoarele:

a) supravegherea şi controlul etichetării produselor de origine animală pe lanţul producător-consumator în conformitate cu caracteristicile declarate sau cu normele impuse de legislaţie;

b) informarea şi educarea consumatorilor privind siguranţa produselor de origine animală în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

c) verificarea publicităţii pentru produsele de origine animală şi serviciile de alimentaţie publică;

d) verificarea modului de indicare a preţurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

e) rezolvarea sesizărilor şi reclamaţiilor parvenite de la consumatori, de la unităţile de procesare, depozitare, comercializare, de alimentaţie publică, pieţe şi tîrguri, cu efectuarea, în caz de necesitate, în cooperare cu alte instituţii abilitate, a acţiunilor de control, conform competenţelor, pe întreg lanţul alimentar, pentru depistarea cauzelor sesizărilor şi reclamaţiilor şi informarea autorităţilor cu responsabilităţi în domeniu asupra situaţiilor respective.

[Art.42 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

 

Capitolul XII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 43. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Agenţia se înfiinţează prin separarea Inspectoratului Veterinar de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi contopirea acestuia cu serviciile veterinare de stat raionale/municipale şi cu Serviciul Veterinar de Stat pentru Frontieră şi Transport împreună cu subdiviziunile sale.

(2) Funcţiile de supraveghere a siguranţei materiei prime şi a produselor de origine animală, precum şi a aditivilor alimentari, care aparţin Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, se transmit Agenţiei nou-create.

(3) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1538-XII din 23 iunie 1993 privind activitatea veterinară.

(5) Guvernul:

a) va aproba structura şi Regulamentul de activitate ale Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală;

b) va aproba tarifele minime şi maxime pentru activităţile sanitar-veterinare care nu sînt incluse în programul strategic de interes naţional şi pentru activitatea sanitar-veterinară de liberă practică;

c) va stabili tarifele pentru eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor sanitar-veterinare;

d) împreună cu autorităţile care îi sînt subordonate, va aproba actele normative respective şi va prezenta propuneri privind operarea modificărilor la legislaţia în vigoare pentru a o aduce în conformitate cu prevederile prezentei legi.