H O T Ă R Î R E

Cu privire la Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă

 

nr. 581  din  05.09.92

 

Monitor nr.9/274 din 30.09.1992

 

* * *

Abrogat: 18.07.2003

Hotărîrea Guvernului nr.832 din 14.07.2003

 

Întru executarea Legii Republicii Moldova din 21 ianuarie 1992 "Privind utilizarea forţei de muncă" şi în scopul respectării principiilor unice la formarea organelor Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă, determinarea sarcinilor, drepturilor şi funcţiilor lor, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă, conform anexei nr.1, punîndu-l în aplicare începînd cu 1 iulie 1992.

2. Finanţarea cheltuielilor de întreţinere a organelor Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă se va înfăptui din contul mijloacelor Fondului Social.

3. Ministerul Comerţului şi Resurselor Materiale pînă la 1 septembrie 1992 să asigure distribuirea resurselor materiale destinate organelor Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă, conform anesei nr.2.

[Pct. 4 abrogat prin Hot. Guv. nr.363 din 30.05.94]

 

5. Se abrogă hotărîrea Guvernului R.S.S. Moldova din 18 februarie 1991 nr.88 "Cu privire la crearea Serviciului de stat pentru utilizarea braţelor de muncă în R.S.S. Moldova".

 

 

Anexa nr.1

la hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

din 5 septembrie 1992 nr.581

 

REGULAMENTUL

Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă

 

I. PRINCIPII GENERALE

1. Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă este o subdiviziune structurală specială a organelor de stat, menit să asigure coordonarea şi soluţionarea problemelor de utilizare a forţei de muncă şi protecţiei sociale în caz de şomaj pe întreg teritoriul republicii.

2. Organele Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă (în continuare – Serviciul forţei de muncă) constau din Departamentul pentru utilizarea forţei de muncă şi oficiile de muncă pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

[Pct. 2 modificat prin Hot. Guv. nr.708 din 22.09.94]

 

3. Organele Serviciului forţei de muncă la nivel republican şi local activează în comun cu comisiile tripartite.

4. Serviciul forţei de muncă în activitatea sa se călăuzeşte de legislaţia republicii privind utilizarea forţei de muncă, de alte acte normative în vigoare, precum şi de prezentul Regulament.

5. Serviciul forţei de muncă prestează gratuit servicii ce ţin de asigurarea plasării cetăţenilor în cîmpul muncii. La propunerea Serviciului forţei de muncă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale eliberează în modul stabilit licenţe persoanelor juridice şi fizice pentru activitatea de prestare a serviciilor cu plată în domeniul orientării profesionale şi instruirii profesionale.

6. Organele Serviciului forţei de muncă prezintă în termenele stabilite organelor ierarhic superioare dări de seamă cu privire la activitatea sa conform formularelor statistice aprobate, precum şi altă informaţie, prevăzută de sistemul de informare al Serviciului.

 

II. ORGANELE TERITORIALE ALE SERVICIULUI FORŢEI DE MUNCĂ

7. Veriga principală a Serviciului de muncă o constituie oficiul forţei de muncă. Oficiul forţei de muncă este creat în baza unei hotărîri comune a organului ierarhic superior al serviciului forţei de muncă şi a organului de autoadministrare locală. În oraşele mari pot fi create filiale (secţii) ale oficiului orăşenesc al forţei de muncă.

8. Oficiul forţei de muncă are următoarele funcţii:

analiza stării privind plasarea în cîmpul muncii şi pronosticarea utilizării forţei de muncă, aprecierea pieţei muncii locale, întocmirea bilanţului resurselor de muncă, elaborarea propunerilor şi realizarea în comun cu organele autoadministrării locale a programului local de utilizare a forţei de muncă;

ţinerea evidenţei cetăţenilor care solicită susţinere la plasarea lor în cîmpul muncii, acordarea de ajutor la alegerea unei munci respective;

asigurarea cetăţenilor cu informaţie veridică, deplină şi operativă despre posibilităţile de plasare în cîmpul muncii şi de instruire profesională; înregistrarea în conformitate cu informaţia prezentată de întreprinderi, organizaţii, instituţii, gospodării etc., indiferent de forma de proprietate şi de gorspodărire (în continuare – unităţi economice), a locurilor de muncă (posturilor vacante) şi de instruire disponibile;

organizarea consultaţiilor psihologice şi de diagnosticare, orientarea şi instruirea profesională a populaţiei care întîmpină dificultăţi la plasarea în cîmpul muncii, a celor puşi în disponibilitate şi a altor categorii de cetăţeni neangajaţi în muncă, acordarea de ajutor metodic calificat în alegerea viitoarei sfere de ocupaţie, elaborarea şi realizarea măsurilor privind susţinerea şi protecţia lor socială;

[Alin. 6 în redacţia Hot. Guv. nr.642 din 10.07.97]

 

implementarea mijloacelor de automatizare şi computerizare, crearea de bănci teritoariale automatizate de date privind ofertă şi cererea de forţă de muncă, posibilităţile de instruire profesională;

acordarea de ajutor unităţilor economice la selectarea lucrătorilor, consultarea conducătorilor economici şi asigurarea lor cu informaţie privind situaţia pieţei muncii;

participarea la organizarea în unităţile economice a locurilor de muncă pentru lucrări cu caracter provizoriu (lucrări publice remunerate) dezvoltarea pe teren a altor forme de utilizare a forţei de muncă;

determinarea statutului de şomer, înregistrarea şomerilor, evidenţa lor, acordarea ajutorului de şomaj, a ajutorului material şi contribuirea la alegerea lucrului corespunzător;

exercitarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la utilizarea forţei de muncă de către unităţile economice.

9. Oficiul forţei de muncă este persoana juridică, are conturi în instituţiile bancare, ştampila cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi denumirea sa.

10. Structura, schema de încadrare şi devizul de cheltuieli pentru întreprinderea oficiului forţei de muncă se aprobă de către organul ierarhic superior al Serviciului forţei de muncă. Personalul oficiul forţei de muncă se stabileşte în număr de 13 unităţi la 100 mii de locuitori. Lucrătorii oficiilor forţei de muncă sînt remuneraţi la fel ca şi lucrătorii secţiilor autonome ale organelor autoadministrării locale.

11. Oficiile forţei muncă utilizează mijloacele alocate în conformitate cu devizul de cheltuieli aprobat şi în plan financiar sînt răspunzătoare faţă de organul ierarhic superior al Serviciului forţei de muncă.

12. În scopul dobîndirii de mijloace suplimentare pentru finanţarea măsurilor legate de asigurarea utilizării forţei de muncă oficiile forţei de muncă au dreptul să presteze unităţilor economice (la solicitarea lor ori prin contract) servicii cu plată, care nu implică utilizarea forţei de muncă şi plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor.

13. Conducătorul oficiului forţei de muncă: este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul organului ierarhic superior al Serviciului forţei de muncă, cu acordul organului de autoadministraţie locală; poartă răspundere pentru activitatea oficiului, selectarea, repartizarea şi perfecţionarea profesională a lucrătorilor, respectarea de către ei a disciplinei în muncă; acţionează din numele instituţiei sale în conformitate cu legislaţia muncii, soluţionează de sine stătător problemele privind angajarea şi eliberarea lucrătorilor (în afară de lucrătorii pentru care este stabilit un alt mod de încheiere şi desfacere a contractului de muncă), aplică măsuri de stimulare şi sancţiuni administrative.

 

III. ORGNUL SERVICIULUI FORŢEI DE MUNCĂ LA NIVEL REPUBLICAN

14. Organul Serviciului forţei de muncă la nivel republican este Departamentul pentru utilizarea forţei de muncă pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (în continuare – Departamentul forţei de muncă). Departamentul forţei de muncă asigură pe întreg teritoriul republicii înfăptuirea politicii unice de stat în domeniul utilizării forţei de muncă şi poartă răspundere pentru realizarea ei, asigură conducerea şi coordonarea metodică şi organizatorică a activităţii oficiilor forţei de muncă.

[Art. 14 alin. 1 modificat prin Hot. Guv. nr.708 din 22.09.94]

 

15. Departamentul forţei de muncă în conformitate cu sarcinile sale îndeplineşte următoarele funcţii:

organizează elaborarea şi asigură realizarea programelor republicane şi locale privind utilizarea forţei de muncă, finanţează oficiile forţei de muncă;

analizează situaţia şi prognozează piaţa muncii, folosirea resurselor de muncă, componenţa lor profesională, asigură unităţile economice cu forţa de muncă suplimentară;

elaborează şi asigură oficiile forţei de muncă cu materiale metodice vizînd organizarea şi desfăşurarea activităţii de orientare profesională, efectuează cercetări socio-psihologice şi sociologice în scopul evidenţierii tendinţei principale în vederea perfecţionării activităţii şi acordării ajutorului practic agenţilor economici în domeniul orientării profesionale, studiază şi implementează practica altor state privind orientarea profesională a populaţiei.

[Alin. introdus prin Hot. Guv. nr.642 din 10.07.97]

 

organizează şi coordonează orientarea profesională şi instituirea profesională a şomerilor, în comun cu organele învăţămîntului public stabileşte numărul de locuri de instruire, selectează programele de instruire şi asigură cu recomandări metodice, încheie contracte cu instituţiile de învăţămînt în problema în cauză şi finanţează procesul de instituire;

înfăptuieşte măsuri privind crearea sistemelor informative republicane, automatizarea şi computerizarea activităţii organelor serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă, le acordă susţinere în procurarea tehnicii electronice de calcul şi asigurarea programatică;

înfăptuieşte măsuri pentru dezvoltarea bazei poligrafice, editarea buletinelor informative, asigură organele Serviciului forţei de muncă cu blanchete, formulare de evidenţă şi alte rechizite, precum şi cu material informativ;

organizează pe bază de contract cercetări ştiinţifice în problemele pieţei muncii, utilizării forţei de muncă, orientării profesionale şi instruirii profesionale a populaţiei neangajate în lucru, precum şi chestionari sociologice;

creează în cazuri necesare, pe lîngă oficiile forţei de muncă, subdiviziuni de poducţie (întreprinderi, firme etc.) în ordinea şi în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare;

propune, cu acordul Departamentului de Stat pentru Statistică, indici adăugători în formularele de evidenţă primară privind plasarea în cîmpul muncii şi utilizarea forţei de muncă;

prezintă spre examinarea organelor administraţiei de stat propuneri privind crearea locurilor de muncă suplimentare şi a întreprinderilor specializate, inclusiv a întreprinderilor cu folosirea muncii invalizilor;

exercită controlul asupra executării legislaţiei privind utilizarea forţei de muncă pe teritoriul republicii, examinează plîngerile cetăţenilor privind activitatea lucrătorilor oficiilor forţei de muncă;

distribuie mijloacele băneşti ale fondului de şomaj în conformitate cu devizul de cheltuieli, aprobat de direcţia executivă a Fondului Social;

prezintă Fondului Social în termenele şi modul stabilit dări de seamă privind cheltuielile efectuate din fondul de şomaj;

dirijează activitatea forţei de muncă, studiează problemele lor, acordă ajutor în organizarea şi reglementarea pieţei muncii, organizează perfecţionarea lucrătorilor organelor Serviciului Forţei de muncă.

16. Departamentul forţei de muncă este persoana juridică, are conturi în instituţiile bancare, ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova cu denumirea sa.

17. Structura, schema de încadrare şi devizul de cheltuieli pentru întreţinere ale Departamentului forţei de muncă sînt aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi este finanţat din contul mijloacelor fondului de şomaj al Fondului Social.

18. Departamentul forţei de muncă este condus de director, numit şi eliberat din funcţie de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

 

IV. DREPTURILE ORGANELOR SERVICIULUI FORŢEI DE MUNCĂ

19. Organele Serviciului forţei de muncă au dreptul: să solicite unităţilor economice informaţie despre schimbările structurale posibile şi alte măsuri, în rezultatul cărora urmează a fi disponibilizaţi lucrătorii, precum şi date despre locurile de muncă (posturile vacante) disponibile, despre numărul lucrătorilor ce vor fi disponibilizaţi, angajaţi şi concediaţi;

să recomande unităţilor economice cadre pentru locurile vacante corespundere cu gradul de calificare, pregătire profesională şi studii;

să elaboreze şi să recomande organelor autoadministrării locale propuneri referitor la stabilirea pentru toate unităţile economice a unor cote de angajare la lucru a invalizilor, repartizîndu-i în unităţile economice pentru a fi plasaţi în cîmpul muncii conform cotei stabilite;

să prezinte propuneri organelor autoadministrării locale privind suspendarea pînă la 7 luni a deciziilor unităţilor economice privind disponibilizarea în masă a lucrătorilor;

să repartizeze în modul stabilit la lucrări publice remunerate ori la instruire profesională persoanele neangajate în muncă şi, în primul rînd, şomerii;

să achite cetăţenilor ajutorul de şomaj, să acorde ajutor material, să suspendeze sau să anuleze plata ajutorului de şomaj conform actelor legislative în vigoare;

să achite cheltuielile pentru instruirea profesională a şomerilor, a căror plasare în cîmpul muncii necesită schimbarea profesiei (specialităţii), precum şi să stabilească bursa pentru toată perioada de instituire în mărimile prevăzute de legislaţia în vigoare;

să facă în carnetul de muncă al cetăţeanului recunoscut ca şomer înscrierile corespunzătoare.

20. Lucrătorii organelor Serviciului forţei de muncă au dreptul să facă vizite în modul stabilit în unităţile economice pentru a lua cunoştinţă de folosirea resurselor de muncă, protecţia socială a angajaţilor, locurile vacante etc.

 

Anexa nr.2

la hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

din 5 septembrie 1992 nr.581

 

LISTA

resurselor materiale ce urmează a fi distribuite Serviciului de stat

pentru utilizarea forţei de muncă în 1992