H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului de gazificare

a Republicii Moldova pînă în anul 2005

 

nr. 1492  din  28.12.2001

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.9-10/62 din 15.01.2002

 

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

 

În scopul dezvoltării în continuare a subsectorului gaze în conformitate cu prevederile Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2010 şi asigurării neîntrerupte a populaţiei şi economiei naţionale cu gaze naturale, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de gazificare a Republicii Moldova pînă în anul 2005 (se anexează).

2. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în comun cu agenţii economici din teritoriu, vor întreprinde măsurile necesare pentru îndeplinirea programului sus-aprobat.

3. Construcţia gazoductelor magistrale şi branşamentelor de presiune înaltă se va efectua în mod prioritar din contul bugetului de stat, admiţîndu-se şi finanţarea acestora din mijloacele bugetelor locale şi resursele capitalului privat, a gazoductelor interurbane (inclusiv a gazoductelor de presiune medie) – din mijloacele bugetelor autorităţilor administraţiei publice locale şi agenţilor economici din teritoriu, iar a celorlalte obiecte de aprovizionare cu gaze – din mijloacele agenţilor economici şi ale cetăţenilor.

4. Se recomandă Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică să stimuleze activitatea Societăţii pe Acţiuni "Moldova-Gaz" în vederea alocării mijloacelor proprii pentru extensiunea reţelei existente de transport şi distribuţie a gazelor naturale spre consumatorii neconectaţi.

5. Se stabileşte că:

la construcţia gazoductelor şi altor obiecte de gazificare, finanţate de la bugetul de stat, Ministerul Energeticii va exercita funcţia de beneficiar unic;

gazoductele şi alte obiecte de gazificare, construite din contul bugetului de stat, vor fi transmise în modul stabilit la balanţa autorităţilor publice locale;

autorităţile publice locale şi alţi beneficiari vor transmite în bază de contract gazoductele construite în gestiunea subdiviziunilor teritoriale ale Societăţii pe Acţiuni "Moldova-Gaz", indiferent din care resurse financiare au fost construite acestea.

6. Se abrogă Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.403 din 31 iulie 1991 "Cu privire la Programul de stat de gazificare a Republicii Moldova pînă în anul 2000".

7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina dlui A.Cucu, viceprim-ministru, ministrul economiei.

 

 

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.1492 din 28 decembrie 2001

 

PROGRAMUL DE GAZIFICARE

A REPUBLICII MOLDOVA PÎNĂ ÎN ANUL 2005

 

I. INTRODUCERE

Programul de gazificare a Republicii Moldova pînă în anul 2005 (denumit în cele ce urmează – Programul) este elaborat în baza principiilor Strategiei Energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2010. Drept repere pentru elaborarea lui au servit nivelul realizat de gazificare şi obiectivele de gazificare pe termen mediu, determinate de posibilităţile financiare ale Societăţii pe Acţiuni "Moldova-Gaz", ale bugetelor de stat şi locale.

Gazificarea Republicii Moldova este un proces extrem de dificil, dat fiind faptul că gazele naturale sînt importate la nivel de 100%, iar preţul lor la frontieră atinge nivelul celui mondial. O bună parte din echipamentele şi utilajele reţelelor de gaze s-au uzat şi necesită să fie înlocuite. La un şir de obiecte au fost stopate lucrările de construcţie, fapt care a destabilizat întreaga ramură.

Obiectivele Programului sînt axate în principal pe crearea noilor obiecte ale gospodăriei de gaze şi pe modernizarea celor existente, ţinîndu-se cont de cerinţele pieţei şi de potenţialul investiţional. Programul conţine analiza stării tehnice a ramurii de gaze naturale, recomandări privind racordarea în perspectivă a consumatorilor de gaze potrivit investiţiilor capitale efectuate şi minimului prestabilit de utilizare a capacităţilor gazoductelor, determinarea domeniilor prioritare de plasare a investiţiilor pentru utilizarea eficientă a sistemelor existente de gaze, viitoarele construcţii optime de gazoducte magistrale, elaborarea direcţiilor de perspectivă privind evidenţa transparentă a consumului de gaze, în special la frontieră, şi a măsurilor pentru sporirea protecţiei mediului înconjurător.

 

II. SCOPUL PROGRAMULUI

Principalul scop al Programului este elaborarea şi implementarea noilor direcţii prioritare în domeniul gazificării pînă în anul 2005 în condiţiile demonopolizării acestui sector, care să asigure aprovizionarea permanentă şi în condiţii de securitate a economiei naţionale şi a populaţiei Republicii Moldova cu gaze naturale, potrivit etapelor de dezvoltare a ramurilor şi a sferei sociale în perspectiva apropiată.

Actualmente obiectivele majore sînt crearea sistemului naţional de evidenţă transparentă a importului şi tranzitului de gaze, dezvoltarea gazoductelor magistrale şi gazoductelor-branşamente, precum şi, profitînd de poziţia strategică de tranzit, amplificarea conexiunilor favorabile externe, care ar permite utilizarea eficientă a capacităţilor existente.

 

III. STAREA ACTUALĂ A SFEREI GAZIFICĂRII

În Republica Moldova gazele naturale se utilizează începînd cu anul 1967. În anul 2000 consumul de gaze a constituit circa 2,5 miliarde metri cubi, inclusiv consumul utilizatorilor din localităţile din partea dreaptă a Nistrului – un miliard metri cubi. Conform situaţiei de la 1 ianuarie 2001, se află în exploatare:

580,77 km gazoducte magistrale;

451,15 km gazoducte – branşamente;

7471,15 km gazoducte şi reţele de distribuţie locale;

56 staţii de distribuire a gazelor (în continuare – SDG).

La reţeaua de gazificare sînt conectate 278 localităţi. În prezent teritoriul Republicii Moldova este traversat de următoarele gazoducte magistrale:

în nord: Ananiev-Cernăuţi-Bogorodcianî (ACB), D 1020 mm;

în sud: Şebelinca-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Ismail (ŞDKRI), D 800 mm;

Ananiev-Tiraspol-Ismail (ATI), D 1200 mm;

Razdelnaia-Ismail (RI), D 800 mm.

Gazoductele magistrale sus-indicate permit debitarea în Moldova şi tranzitarea în alte ţări a 44,52 miliarde metri cubi pe an, inclusiv prin:

 

Astfel, capacitatea gazoductelor magistrale este solicitată doar la nivel de 44%.

Gazoductele-branşamente şi staţiile de distribuţie a gazelor din teritoriul Republicii Moldova permit furnizarea către consumatori a circa 9 miliarde metri cubi de gaze pe an. Consumul efectiv prin gazoductele-ramificaţii ale Republicii Moldova constituie în prezent circa un miliard metri cubi pe an. Gradul mediu de solicitare a gazelor la SDG existente constituie circa 17% pe ţară.

Conform situaţiei de la 1 ianuarie 2001, în Republica Moldova funcţionau 56 staţii de distribuţie a gazelor. În prezent se examinează chestiunea privind reamplasarea SDG-1 Chişinău din zona alunecărilor de teren în preajma satului Buneţi. În legătură cu punerea în funcţiune a Fabricii de sticlă din Chişinău, în anul 1998 s-a efectuat reconstrucţia SDG-2 din satul Floreni, cu asamblarea unui bloc suplimentar de tip BK SDG – II – 160.

Pe teritoriul Republicii Moldova sînt amplasate 5 staţii de compresiune a gazelor (SCG).

Starea tuturor gazoductelor magistrale, care traversează teritoriul ţării, este satisfăcătoare, cu excepţia sectoarelor Odesa-Tiraspol-Chişinău şi Chişinău-Rîbniţa. Sectorul gazoductului magistral Tiraspol-Chişinău (D 500 mm) este exploatat de peste 30 de ani şi, conform stării lui tehnice, trebuie înlocuit sau trecut în categoria a II-a cu presiunea de lucru pînă la 2,5 MPA (25 kg/cm²). Sectorul de suprafaţă a gazoductului Rîbniţa-Chişinău de lîngă satul Buneţi se află în zona alunecărilor de teren şi urmează a fi reamplasat.

Actualmente gazele naturale sînt importate din Rusia. Indicii gazificării judeţelor sînt menţionaţi în tabela nr.1. Gradul de cuprindere a populaţiei în reţeaua de gazificare pe judeţe variază de la 3% pînă la 46%, cel mai scăzut nivel de gazificare fiind în judeţele Ungheni, Lăpuşna, Tighina, Taraclia.

Diametrul mediu ponderat al gazoductelor variază de la 50 mm la 100 mm. Lungimea gazoductelor locale variază de la 6,1 km în judeţul Ungheni pînă la 1550,26 km în judeţul Chişinău.

Schemele de gazificare a raioanelor, elaborate pînă în anul 2000, s-au învechit în legătură cu schimbarea structurii consumului de gaze, potenţialului investiţional şi diviziunii administrativ-teritoriale a Republicii Moldova şi trebuie să fie revăzute şi optimizate în conformitate cu schimbările economice şi cu noile tehnologii şi normativele introduse în vigoare.

În Moldova gazul lichefiat se utilizează din anul 1946, în special în localităţile amplasate departe de gazoductele magistrale. Gazul lichefiat se prelucrează şi se livrează consumatorilor de la 4 staţii de îmbuteliere cu o capacitate însumată de păstrare de 4,08 mii m³ (mun.Străşeni, Bălţi şi Comrat). În stadiu de construire se află alte două staţii de îmbuteliere a gazelor din or.Ungheni şi Cupcini, cu o capacitate totală de 2,8 mii m³.

 

IV. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII GAZODUCTELOR

MAGISTRALE ŞI A BRANŞAMENTELOR

În prezent există un şir de gazoducte-branşamente cu staţii de distribuţie gaze, construcţia cărora a demarat în anii precedenţi, dar care au rămas nefinalizate din lipsa mijloacelor financiare. Printre acestea sînt branşamentele Zăicani (jud.Chişinău), Ferapontievca (UTA Găgăuzia), Alexăndreni şi Sîngerei (jud.Bălţi), Hînceşti (jud.Lăpuşna), Chiperceni (jud.Orhei), Camenca (jud.Soroca) şi Ştefan Vodă – Palanca (jud.Tighina).

Avînd în vedere însemnătatea acestor obiecte, se prevede finalizarea lor cel tîrziu pînă în anul 2005, deşi posibilităţile bugetului de stat sînt limitate (tabela nr.3). Odată cu recepţia în exploatare a acestor obiecte numărul consumatorilor de gaze se va majora esenţial. De menţionat, însă, că exploatarea acestor gazoducte va deveni eficientă numai dacă se vor utiliza cel puţin 50% din capacităţile lor.

În perioada planificată se preconizează extinderea reţelei de conducte magistrale Drochia-Ungheni-Iaşi şi Căuşeni-Chişinău (linia a doua), precum şi construcţia branşamentelor nefinalizate şi a gazoductului spre or.Soroca. În acest scop vor fi atrase mijloace financiare atît de la investitori autohtoni, cît şi de la cei străini (tabela nr.3).

Construcţia branşamentelor spre Ungheni, Făleşti, Camenca, Nisporeni, Leova, Cantemir, Căinari, Grebleşti, Sărătenii Noi, pentru care este deja elaborată documentaţia de proiect şi deviz, va fi executată doar după anul 2005.

 

V. PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII GAZODUCTELOR

DINTRE LOCALITĂŢI ŞI DE DISTRIBUŢIE

Dat fiind că actualmente în republică gazoductele magistrale în funcţiune ating sute de kilometri, a apărut necesitatea acută de a dezvolta reţelele de distribuţie (gazoductele locale). Acest lucru va permite mărirea volumelor consumului de gaze naturale pe ţară.

Din cauza dezvoltării insuficiente a reţelelor gazoductelor dintre localităţi şi de distribuţie, gazoductele-branşamente existente sînt utilizate în medie la nivel de 23%.

În anii precedenţi în republică a început construcţia a circa 50 obiecte de gazificare cu o lungime totală a reţelelor de distribuţie de 361,23 km, însă ulterior, din lipsa mijloacelor financiare, lucrările de construcţie la ele au fost suspendate şi conservate. Pentru atingerea scopurilor Programului este necesar ca pînă în anul 2005 să fie finalizată construcţia gazoductelor locale cu o lungime totală de 222,7 km, ceea ce va comporta investiţii în valoare de 57,98 milioane lei (tabela nr.4).

 

VI. APROVIZIONAREA CU GAZE A MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

Una din sarcinile dezvoltării complexului de gaze al Moldovei este asigurarea cu gaze naturale a mun.Chişinău şi a localităţilor limitrofe. Municipiul Chişinău este cel mai mare consumator de gaze naturale – el utilizează circa 66% din totalul gazelor consumate la intern. Anterior municipiul Chişinău era aprovizionat cu gaze din două surse: la sud, prin gazoductul Tiraspol-Chişinău, şi la nord, prin gazoductul Rîbniţa-Chişinău.

Din anul 1992 livrările de gaze prin gazoductul magistral Tiraspol-Chişinău au fost sistate, din care cauză mun.Chişinău este aprovizionat pînă în prezent doar prin gazoductul Rîbniţa-Chişinău. Această stare de lucruri nu permite aprovizionarea echilibrată, calitativă şi sigură cu energie şi combustibil a întregii zone centrale a Republicii Moldova. În plus, gazoductul Rîbniţa-Chişinău parţial se află în zona alunecărilor de teren din imediata apropiere a capitalei.

În anul 1998 s-a efectuat reconstrucţia SDG-2, sporindu-i capacitatea. Cu toate acestea, în perioada de toamnă-iarnă gazoductul magistral Rîbniţa-Chişinău nu poate asigura consumatorii cu volumul necesar de gaze naturale. Avînd în vedere aprovizionarea insuficientă a consumatorilor din mun.Chişinău şi în temeiul calculelor tehnico-economice efectuate anterior pentru ameliorarea aprovizionării cu gaze a mun. Chişinău, prezentul Program prevede:

• reamplasarea gazoductului magistral Rîbniţa-Chişinău din zona alunecărilor de teren din apropierea satului Buneţi şi sporirea capacităţii SDG-1 (de la 170 mii m³/oră pînă la 320 mii m³/oră);

• construcţia tranşei a doua a gazoductului Căuşeni-Chişinău.

Pentru atingerea acestor obiective sînt necesare 281,5 milioane lei (tabelele nr.3 şi 5). Totodată, în vederea îmbunătăţirii aprovizionării cu gaze a unor sectoare din mun.Chişinău, îndeosebi a sectorului Centru, unde în perioada de iarnă se resimte deficitul de gaze, se prevede construcţia unui gazoduct autonom de presiune înaltă spre centrala electrică de termoficare nr.1 (CET-1), pentru care va fi nevoie de investiţii capitale în valoare de 1,54 milioane lei. Acestea pot fi alocaţii atît ale întreprinderilor consumatoare de gaze, cît şi mijloace ale Primăriei mun.Chişinău.

Se propune, de asemenea:

folosirea utilajelor de gaze cu un randament de cel puţin 90%;

descentralizarea sistemelor de încălzire şi aprovizionare cu apă caldă.

Cel puţin 10% din sistemele de încălzire urmează să fie descentralizate, ceea ce va face posibilă economisirea a 1650 mii m³ de gaze naturale din contul cazangeriilor individuale şi prin instalarea sistemelor de încălzire autonome.

Întreprinderilor industriale, producţia cărora poate fi păstrată mai mult de şase luni (fabricile de materiale de construcţie, uzinele metalurgice şi altele), li se poate recomanda să lucreze în perioada de vară, elaborîndu-se în acest sens tarife diferenţiate pentru consumul de gaze naturale. Avînd în vedere perimetrul şi complexitatea sistemelor de aprovizionare cu gaze a mun.Chişinău, este oportună elaborarea unui program individual de dezvoltare pe termen de 10 ani.

Realizarea acestor măsuri va permite micşorarea consumului de gaze naturale, ceea ce va contribui la ridicarea gradului de securitate în aprovizionarea cu gaze şi protecţia mediului înconjurător, iar folosirea ţevilor din polietilenă pentru conducte va ridica eficienţa aprovizionării cu gaze, va majora termenul de exploatare a gazoductelor şi va economisi energia electrică utilizată actualmente pentru protecţia catodică a conductelor din oţel contra coroziunii.

 

VII. TRECEREA LA UTILIZAREA GAZELOR NATURALE

ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE

Printre cei mai disciplinaţi consumatori de gaze naturale sînt unităţile din industria alimentară şi prelucrătoare. Programul prevede conectarea prioritară la sistemul de gazificare a 54 de întreprinderi (tabelele nr.6-16) din aceste ramuri, inclusiv:

- fabrica de coniacuri şi vinuri (cu un consum de 2 milioane m³/an) şi fabrica de bere (0,4 milioane m³/an) din or.Bălţi;

- fabrica de produse lactate din Ceadîr-Lunga (1,17 milioane m³/an);

- fabrica de conserve din Călăraşi (2,5 milioane m³/an);

- fabrica de coniacuri şi vinuri din Călăraşi (un milion m³/an);

- cazangeria or.Briceni (5,75 milioane m³/an);

- fabrica de conserve din or.Drochia (1,5 milioane m³/an);

- cazangeria depoului de vagoane şi refrigeratoare din s.Başcalia (1,5 milioane m³/an);

- fabrica de conserve din s.Olăneşti (3 milioane m³/an);

- fabrica de zahăr din or.Alexăndreni (10 milioane m³/an);

- 9 complexe de uscat tutun (3,3 milioane m³/an).

Întreprinderile sus-numite sînt rentabile şi permit recuperarea rapidă a investiţiilor efectuate pentru trecerea lor la utilizarea gazelor naturale. Mai mult ca atît, ele funcţionează în perioada cînd gazoductele nu sînt suprasolicitate, ceea ce va permite creşterea sarcinii lor. În această situaţie este recomandabil ca Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să stimuleze Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz" să investească sau să atragă investiţii pentru extensiunea reţelei existente de distribuţie prin majorarea normativului de beneficiu stabilit (actualmente aceasta este de 5%).

 

VIII. EXTINDEREA REŢELEI DE STAŢII-COMPRESOARE

PENTRU ALIMENTAREA AUTOMOBILELOR CU GAZE

La situaţia din 1 ianuarie 2001 în Moldova funcţionau două staţii-compresoare pentru alimentarea automobilelor cu gaze (SCAAG) staţionare şi cinci staţii mobile, din care:

SCAAG nr.1, mun.Chişinău – 500 alimentări în 24 ore;

SCAAG nr.2, mun.Chişinău – 500 alimentări în 24 ore;

staţiile de alimentare mobile ale Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor 5×100=500 alimentări în 24 ore.

În total în 24 ore SCAAG au o sarcină de 1500 alimentări.

În fază de construcţie se află încă o SCAAG de 500 alimentări în 24 ore în mun.Bălţi. A fost elaborată documentaţia de execuţie pentru construcţia SCAAG nr.3 din mun.Chişinău, la care însă lucrările vor începe numai după finalizarea construcţiei gazoductului magistral Căuşeni-Chişinău.

Capacităţile existente de alimentare cu gaze comprimate, evaluate la 2000 alimentări în 24 ore, nu sînt suficiente. Este necesară lărgirea reţelei de SCAAG. Luînd în considerare creşterea cererii la gazele naturale în calitate de combustibil pentru parcul naţional de automobile şi incapacitatea statului de a finanţa construcţia noilor obiecte în domeniul gazificării, lărgirea reţelei de SCAAG se va efectua din contul capitalului privat (tabela nr.17). Extinderea în continuare a acestei reţele prin construirea unor SCAAG rapid recuperabile cu capacităţi de la 40 pînă la 125 alimentări în 24 ore va fi posibilă numai după anul 2005.

 

IX. UTILIZAREA GAZELOR NATURALE PENTRU

PRODUCEREA ENERGIEI ELECTRICE ŞI TERMICE

Capacităţile existente în Republica Moldova de producere a energiei electrice şi termice sînt insuficiente şi nu permit satisfacerea necesităţilor localităţilor şi obiectelor din sfera productivă.

Programul prevede construcţia unor centrale electrice cu ciclu combinat cu o capacitate de 10 MW şi mai mult (tabela nr.18). Aceste centrale vor permite utilizarea gazelor naturale la producerea apei calde şi a aburilor pentru încălzire şi în scopuri industriale cu un randament de circa 85-90%, din care randamentul electric va constitui 40%. De asemenea, vor diminua evacuările de substanţe nocive în mediul înconjurător. Consumul de gaze pentru o staţie electrică cu capacitatea de 10 MW va constitui circa 3000 m³/oră.

Staţiile electrice urmează să fie amplasate în imediata apropiere a gazoductelor magistrale, gazoductelor-branşamente şi a SDG.

Nerentabilitatea sistemului existent de centrale termice şi electrice este cauzată de:

- scăderea consumului de energie termică din cauza scumpirii acesteia;

- starea tehnică deplorabilă a reţelelor termice (pierderi mari de căldură din cauza uzurii izolaţiei termice);

- imposibilitatea reglării flexibile a consumului de căldură;

- funcţionarea CET-urilor şi cazangeriilor în regimuri cu randament scăzut;

- coeficientul mic de siguranţă;

- lipsa mijloacelor pentru întreţinerea în bună funcţionare a reţelelor, cazangeriilor şi punctelor termice.

Pornind de la cele menţionate, Programul prevede folosirea cazangeriilor autonome în microsectoare, în casele cu multe etaje şi la consumatorii mari, precum şi instalarea cazanelor pe gaze în apartamente şi în blocurile multinivel private.

 

X. CREAREA SISTEMULUI DE EVIDENŢĂ A GAZELOR

NATURALE IMPORTATE ŞI TRANZITATE

Importul de gaze naturale pentru necesităţile interne, cît şi tranzitarea lor prin teritoriul Republicii Moldova se efectuează printr-un sistem unic de gazoducte magistrale în baza contractelor anuale încheiate între Societatea pe Acţiuni Rusă "Gazprom" şi Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz", precum şi în baza acordului tehnic încheiat între Societatea pe Acţiuni Rusă "Gazprom", NAK "Naftogaz" şi Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz".

În prezent livrările de gaze se efectuează pe trei noduri ale gazoductelor magistrale, iar punctele de predare-primire sînt staţiile de evidenţă a gazelor amplasate pe teritoriul Ucrainei şi aparţinînd NAK "Naftogaz" din Ucraina. Astfel:

1) punctul de predare-primire la nodul de gazoducte Ananiev-Cernăuţi-Bogorodcianî şi Rîbniţa-Chişinău, de la care este alimentat cu gaze nordul şi centrul Moldovei şi or.Rîbniţa, este staţia de evidenţă a gazelor Alexeevka sau staţia de evidenţă a gazelor Ananiev, în dependenţă de schema livrărilor de gaze;

2) punctul de predare-primire la nodul de gazoducte Ananiev-Tiraspol-Ismail (ATI), Razdelinaia-Ismail (RI) şi Şebelinca-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Razdelinaia-Izmail (ŞDKRI), prin care se tranzitează gazele la export şi se alimentează estul şi sudul ţării, precum şi regiunea Odesa din Ucraina, este SMG Ananiev şi SMG Orlovka;

3) punctul de predare-primire la nodul de gazoducte Razdelinaia-Ismail (RI), Şebelinca-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Razdelinaia-Ismail (ŞDKRI) şi Odesa-Chişinău (OCh) prin care se livrează gaze Transnistriei, Centralei Termoelectrice Moldoveneşti (CTEM) şi regiunii Odesa, este SMG Riasnopolie.

Volumele gazelor recepţionate sînt fixate zilnic în baza datelor despre consumul gazelor la fiecare SMG şi SDG şi se transmit zilnic serviciilor de dispecerat ale Societăţii cu răspundere limitată "Moldovatransgaz" şi Asociaţiei de producere "Tiraspoltransgaz". Este evident că sistemul existent de evaluare a volumelor gazelor predate şi recepţionate este imperfect. Pentru o evidenţă mai strictă a volumelor de gaze folosite de consumatorii Republicii Moldova, Programul prevede crearea unui sistem naţional de evidenţă a gazelor importate şi livrate. În scopul evidenţierii transparente a fluxurilor de tranzit spre Balcani, Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz" urmează să valorifice grantul primit de la TACIS (Uniunea Europeană) în sumă de 1,6 milioane EURO pentru construcţia staţiei de măsurare a debitului de gaze din Tocuz (Căuşeni). Cu concursul Băncii Mondiale, din sumele nedisbursate din Proiectul Energetic, va fi iniţiată construcţia a şase puncte de măsurare pe diferite magistrale la intrarea în teritoriul Republicii Moldova – în satele Burlăceni, Saharna, Solonceni, Gura-Bîcului, Otaci, Hădărăuţi (tabela nr.19).

În perioada de referinţă, în coordonare cu NAK "Naftogaz" Ucraina, se va efectua separarea pe etape a consumatorilor din Ucraina şi Moldova pentru aprovizionarea cu gaze din diferite surse:

consumatorii din Moldova – de la gazoductul magistral RI;

consumatorii din Ucraina – de la gazoductul magistral ŞDKRI.

Programul prevede reconectarea în anii 2002-2003 la gazoductul magistral RI a următoarelor gazoducte-branşamente:

În plus, Programul preconizează crearea unui sistem unic de colectare şi evidenţă a informaţiilor de la SMG, SDG şi PMG în cadrul dispeceratului central, folosind legătura prin modem şi calculatoarele personale. Termenul introducerii în exploatare este anul 2002.

În acest scop, Programul prevede:

înfiinţarea dispeceratului central;

dotarea părţii liniare a gazoductelor magistrale şi a gazoductelor de presiune joasă cu mijloace de măsurare;

reînzestrarea punctelor de măsurare ale reţelelor de presiune joasă cu noi mijloace de măsurare.

 

XI. ASIGURAREA SECTORULUI DE GAZE NATURALE

CU RESURSE DE EXPLOATARE

Pentru întreţinerea sistemului de tranzitare a gazelor naturale şi de aprovizionare neîntreruptă, în condiţii de securitate, a ţării la obiectele întreprinderilor "Moldovatransgaz" şi "Tiraspoltransgaz" se vor efectua diferite lucrări specificate de reglementările normativelor în vigoare. Resursele pentru executarea acestor lucrări vor spori în funcţie de necesitatea de a schimba şi repara învelişul de protecţie al gazoductelor, de a restabili mijloacele de protecţie catodică contra coroziunii, de imperativul reparaţiei capitale a agregatelor de pompare de la staţiile de compresoare, menţinerii la nivel corespunzător a legăturilor tehnologice între obiecte şi implementării telemecanicii în dirijarea automatizată a fluxului de gaze. În acest scop, Programul prevede asigurarea organizaţiilor de exploatare cu seturi pentru caz de accidente la conducte, armătură de închidere şi reglare, cu mijloacele de transport şi mecanismele necesare (tabelele nr.20-21).

 

XII. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Potrivit analizei situaţiei privind gazificarea Republicii Moldova şi în scopul optimizării şi extinderii sistemelor de gaze, se propun următoarele măsuri:

1. Modernizarea şi extinderea sistemului de transportare a gazelor prin:

a) construirea unor gazoducte magistrale cu lungimea totală de 170 km;

b) finalizarea construcţiei gazoductelor începute anterior şi construirea unor noi gazoducte-branşamente cu lungimea totală de 140 km;

c) crearea sistemului naţional de evidenţă şi măsurare a livrărilor de gaze naturale prin construirea unei staţii şi a şase puncte de măsurare a gazelor;

d) reamplasarea sectorului de gazoduct magistral Rîbniţa-Chişinău din zona alunecărilor de teren în preajma satului Buneţi; reconstruirea şi lărgirea SDG-1 din mun.Chişinău;

e) finalizarea construcţiei gazoductelor dintre localităţi şi construcţia de noi gazoducte cu o lungime totală de 222,7 km;

f) dezvoltarea reţelelor de gaze urbane şi rurale cu o lungime totală de 5126 km.

2. Majorarea sarcinii sistemelor de gaze, care va comporta:

a) construcţia a cinci centrale electrice cu ciclu combinat de producere a energiei electrice şi termice în baza gazelor naturale;

b) extinderea reţelelor de SCAAG şi sporirea productivităţii lor pînă la 2500 alimentări în 24 ore;

c) trecerea la funcţionarea cu gaze a 54 de întreprinderi din industria prelucrătoare, cu un volum total de consum de 130,6 milioane m³/an;

d) conectarea la sistemul de gaze a 27,1 mii consumatori particulari cu un consum total de gaze naturale în volum de 25 milioane m³/an.

3. Sporirea eficienţei utilizării gazelor, care implică:

a) elaborarea sistemului de tarife diferenţiate la gaze (vară-iarnă) şi trecerea în timpul verii pe gaze naturale a întreprinderilor, a căror producţie poate fi păstrată 6 luni şi mai mult;

b) descentralizarea a cel puţin 10% din sistemele de încălzire şi aprovizionare cu apă caldă în oraşe, ceea ce va genera o economie de 0,85 milioane m³/an;

c) folosirea aparatelor de gaze cu un randament de cel puţin 90%.

4. Elaborarea documentaţiei normativ-tehnice, care cuprinde:

a) elaborarea metodologiei de calcul şi selectare a gazoductelor în funcţie de condiţiile climaterice din ţară şi de noile tehnologii. Economia de metale la construcţia reţelelor va constitui 10-15%;

b) corectarea schemelor de gazificare, elaborate anterior, ţinîndu-se cont de noua diviziune administrativ-teritorială a ţării, de tehnologiile noi, normativele şi posibilităţile financiare. Costul unei scheme de aprovizionare cu gaze a unui judeţ va constitui aproximativ 25 mii lei (în preţurile anului 2000);

c) elaborarea cadrului juridic pentru livrarea gazelor către consumatori, care va stabili măsuri drastice, inclusiv debranşarea operativă de la reţea a consumătorilor care folosesc nesancţionat gazele;

d) elaborarea şi aprobarea coeficienţilor de corectare a consumului de gaze în funcţie de temperatura mediului în locul de instalare a contoarelor;

e) elaborarea normelor specifice ale consumului de gaze corelate cu cele europene. În baza noilor norme şi în scopul economisirii gazelor, în instituţiile bugetare vor fi introduse paşapoarte energetice, care vor reflecta obiectiv consumul de gaze. Reglementarea consumului se va efectua prin aplicarea tarifelor diferenţiate pentru consum.

5. Sporirea fiabilităţii şi duratei de exploatare şi asigurarea securităţii reţelelor de gaze existente prin:

a) înlocuirea gazoductelor metalice cu cele de polietilenă, fapt care va comporta economisirea energiei electrice, folosite pentru staţiile catodice, de 300 kWh/an;

b) elaborarea unor soluţii constructive privind debranşarea expresă de la reţea a consumatorilor fără a pătrunde în locuinţă sau pe terenurile proprietarilor;

c) instalarea la consumatorii rău-platnici a contoarelor cu sistarea automată a alimentării cu gaze.

Investiţiile necesare pentru efectuarea măsurilor sus-enumerate sînt indicate în tabela nr.22.

Notă.

Conform actelor normative în vigoare (Normele şi Regulile în construcţie 02.05.06-85, 02.04.08-87), gazoductele se clasifică în funcţie de presiunea fiecăruia (Pkg/cm²) şi diametrul conductei pînă la 1400 mm, după cum urmează:

 

P = 0 : 0,05 – de presiune joasă;

P = 0,05 : 3 – de presiune medie;

P = 3 : 6 – de presiune înaltă, categoria II;

P = 6 : 12 – de presiune înaltă, categoria I;

P = 12 : 25 – de presiune înaltă, clasa II;

P = 25 : 100 – de presiune înaltă, clasa I.