H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei preliminare de reducere a sărăciei

 

nr. 524  din  24.04.2002

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.65/670 din 18.05.2002

 

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

 

Întru executarea sarcinilor Consiliului coordonator pentru elaborarea Strategiei preliminare de reducere a sărăciei pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova şi pentru îndeplinirea măsurilor prevăzute în matricea acţiunilor politicii de dezvoltare economică (SAC III), Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia preliminară de reducere a sărăciei (se anexează).

2. Ministerele şi departamentele vor realiza, în termenele stabilite, măsurile prevăzute în anexele A şi C la strategia nominalizată.

3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1337 din 29 decembrie 2000 "Cu privire la aprobarea Strategiei preliminare de reducere a sărăciei" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.16-18 art.120).

 

 

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.524 din 24 aprilie 2002

 

STRATEGIA PRELIMINARĂ DE REDUCERE A SĂRĂCIEI

 

I. INTRODUCERE

1. În perioada ce a urmat criza financiară regională din 1998 Republica Moldova a realizat progrese semnificative în obţinerea şi menţinerea stabilităţii macroeconomice şi financiare. De asemenea, au fost implementate o serie de reforme structurale şi instituţionale indispensabile pentru funcţionarea eficientă a economiei de piaţă. Rezultatele acestor eforturi au contribuit la menţinerea stabilităţii macroeconomice şi financiare în circumstanţe externe dificile, la relansarea economiei şi au favorizat crearea unui mediu ce va facilita creşterea economică şi dezvoltarea ţării pe termen mediu.

2. În pofida eforturilor menţionate şi a relansării economiei, Republica Moldova continuă să se afle pe unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte venitul pe cap de locuitor. Conştientizînd această realitate, Guvernul consideră că creşterea economică rapidă şi durabilă constituie principalul instrument în procesul de reducere a decalajului dintre dezvoltarea Republicii Moldova şi a celorlalte ţări din Europa. Anume relansarea economică va îmbunătăţi nivelul de viaţă al populaţiei şi va reduce sărăcia în rîndul păturilor socialmente vulnerabile. Pentru a realiza cu succes şi integral aceste obiective, în primăvara anului 2003 Guvernul va elabora Strategia finală de reducere a sărăciei (în continuare - Strategie finală). Această strategie se conjugă cu aspiraţiile Republicii Moldova de integrare în structurile europene. Pentru a consolida eficienţa politicilor economice, Strategia finală va fi elaborată prin consultarea nemijlocită şi participarea largă la procesul de elaborare a reprezentanţilor Guvernului, Parlamentului, societăţii civile, organizaţiilor donatoare, prin coordonare de către Aparatul Preşedintelui.

3. În scopul obţinerii unei creşteri economice rapide şi durabile, Guvernul a convenit cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială asupra creării unui cadru macroeconomic pe trei ani şi promovării unui set de măsuri politice expuse în anexele la prezenta Strategie. Guvernul a încheiat un acord pe trei ani cu FMI în cadrul Programului de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) şi va continua să coopereze cu Banca Mondială în contextul operaţiunilor de ajustări structurale şi investiţionale.

4. Strategia preliminară de reducere a sărăciei (în continuare - Strategia) reprezintă o versiune actualizată a Strategiei preliminare de reducere a sărăciei, elaborată de Guvernul Republicii Moldova şi aprobată de consiliile de directori ale FMI şi ale Băncii Mondiale în decembrie 2000. Prin prezenta Strategie se actualizează şi se completează precedenta Strategie preliminară de reducere a sărăciei, folosind informaţii suplimentare şi ultimele tendinţe de dezvoltare a economiei naţionale, se extinde setul indicatorilor de monitorizare, reflectînd, de asemenea, schimbările recente ale mecanismului instituţional pentru elaborarea Strategiei finale, conform unui nou grafic. Finalmente, se preconizează ca Strategia să reflecte opiniile şi viziunea politică a Guvernului, învestit în funcţie după alegerile parlamentare din luna februarie 2001, în forma în care acestea sînt expuse în Programul de activitate a Guvernului şi în Strategia de dezvoltare social-economică pe termen mediu, recent aprobată.

 

II. CARACTERISTICILE SĂRĂCIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 

Cauzele sărăciei, sursele de referinţă şi comparările internaţionale

5. Creşterea sărăciei în Republica Moldova în perioada de tranziţie reprezintă un rezultat comun al unui şir de schimbări, atît pe plan intern, cît şi extern. Acestea includ:

a) efectul destrămării Uniunii Sovietice, urmat de destrămarea relaţiilor comerciale şi financiare şi, în special, de şocul de preţuri ca urmare a liberalizării preţurilor la energie - componentul de bază (importat) al costurilor producţiei interne a Republicii Moldova. Un studiu comparativ efectuat de Banca Mondială relevă că Republica Moldova a fost ţara cea mai puternic afectată din fosta Uniune Sovietică în ceea ce priveşte efectul condiţiilor de comerţ, fapt care a condus la creşterea preţurilor interne la energie pînă la nivelul preţurilor internaţionale;

b) conflictul cu Transnistria din anul 1992 şi o serie de calamităţi naturale ce au afectat sectoarele agricol şi de prelucrare ale ţării, care generează cca jumătate din veniturile PIB al ţării. În acest context se înscriu şi inundaţiile din anii 1992 şi 1994, seceta şi îngheţurile din anul 2000;

c) instabilitatea regională continuă şi, în special, efectul crizei din Rusia din anul 1998. PIB pe cap de locuitor s-a redus de la 527 dolari SUA în 1997 pînă la 353 dolari SUA în 2000. Evaluat la paritatea puterii de cumpărare, PIB pe cap de locuitor s-a redus de la 2207 dolari SUA pînă la 2033 dolari SUA. Factorii exogeni menţionaţi au fost exacerbaţi şi de schimbările frecvente ale politicii în implementarea programului de reforme structurale.

6. Studiile existente despre sărăcie în Republica Moldova includ: un studiu etnografic asupra familiilor sărace, efectuat la finele anului 1996; raportul de evaluare a sărăciei întocmit de Banca Mondială; sondajele bugetelor gospodăriilor casnice din Republica Moldova, care sînt compilate trimestrial (începînd cu trimestrul doi al anului 1997) şi raportul de evaluare comună a ţării, realizat cu suportul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Rezultatele acestor studii demonstrează că sărăcia în Republica Moldova a atins un grad destul de înalt şi se datorează, în mare parte, posibilităţilor limitate de angajare în cîmpul muncii şi veniturilor joase, în special ale populaţiei din zona rurală şi ale angajaţilor din sectorul agricol.

7. Analiza comparativă internaţională denotă că, în raport cu alte ţări în tranziţie, Republica Moldova se află la un nivel mai jos în ceea ce priveşte nivelul de viaţă şi indicatorii dezvoltării umane. PIB pe cap de locuitor este mai mic decît media în ţările din fosta Uniune Sovietică şi cu mult mai mic decît media în ţările în proces de tranziţie din Europa Centrală şi de Sud. Indicele dezvoltării umane, calculat de PNUD pentru anul 1999 (în baza datelor anului 1997), plasează Republica Moldova pe locul 104 din cele 174 ţări din clasament. Studiile mai recente efectuate de PNUD demonstrează o uşoară îmbunătăţire a poziţionării relative a ţării, plasînd, în acest context, Republica Moldova pe locul 102 - în anul 2000 şi pe locul 98 - în anul 2001. Totodată, pe parcursul ultimilor 4 ani nu s-a înregistrat o îmbunătăţire reală semnificativă a standardelor de viaţă. Conform acestui indicator, Republica Moldova ocupă poziţia cea mai joasă comparativ cu ţările din Europa Centrală, Europa de Sud şi cele din fosta Uniune Sovietică, cu excepţia Tadjikistanului şi a Uzbekistanului, care se situează imediat după Republica Moldova. Condiţiile economice şi sociale au fost afectate şi de criza regională din anul 1998. Crizele ulterioare, inclusiv seceta şi îngheţurile din anul 2000, la rîndul lor, au influenţat negativ nivelul de viaţă şi sărăcia, în special al populaţiei din zonele rurale.

 

Caracteristica sărăciei în Republica Moldova

8. În Republica Moldova populaţia săracă este reprezentată de toate categoriile şi grupurile sociale - de la persoane cu un nivel scăzut de cunoştinţe, lucrători necalificaţi sau membri ai familiilor numeroase cu un singur părinte pînă la persoane cu un nivel înalt de cunoştinţe care au beneficiat cîndva de funcţii sociale prestigioase şi bine remunerate, activînd în calitate de oameni de ştiinţă şi profesionişti în diverse domenii. Printre categoriile cele mai sărace sînt lucrătorii necalificaţi, în special ţăranii neîmproprietăriţi cu pămînt, familiile cu copii, familiile formate din mai mult de cinci membri, familiile cu unul sau mai mulţi membri socialmente vulnerabili, persoanele în etate şi şomerii, o treime din care se află sub limitele sărăciei.

9. Creşterea şomajului în perioada de tranziţie este reflectată doar parţial în statisticile oficiale, care denotă că şomajul înregistrat a rămas aproximativ constant, la nivel de 2% din populaţia activă. Estimările efectuate prin metoda de calcul propusă de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) apreciază rata şomajului de circa 9%. Totodată, în conformitate cu datele statistice oficiale, circa 8,5% din forţa de muncă activă au emigrat, dintre care 54% - tineri în vîrsta de pînă la 30 ani. Şomajul în rîndul tinerilor progresează, datele oficiale recente estimează rata şomajului printre tineri de circa 16%. Datele statistice oficiale constată că există doar un singur loc de muncă vacant pentru 17 şomeri.

10. Copiii constituie o cincime din numărul celor săraci . Perioada de tranziţie se caracterizează, de asemenea, prin creşterea insecurităţii alimentare şi malnutriţiei în rîndul copiilor, ambii parametri fiind indicatori-cheie ai sărăciei. În conformitate cu estimările UNICEF şi ale Ministerului Sănătăţii, 28% din copii şi 20% din femei suferă de anemie. Fiecare al zecelea copil în vîrsta de pînă la zece ani este subdezvoltat, în majoritatea cazurilor din cauza subnutriţiei cronice.

 

Dinamica sărăciei şi a inegalităţii

11. Studiile existente demonstrează că o parte semnificativă a populaţiei din Republica Moldova este săracă, acest indice fiind în creştere. În conformitate cu raportul de evaluare a sărăciei, efectuat de Banca Mondială, 37% din populaţie se aflau în anul 1997 sub pragul absolut al sărăciei avînd un venit de 82,1 lei (17,6 dolari SUA) pe lună. Rezultatul sondajului bugetelor gospodăriilor casnice din anul 2000 demonstrează că venitul disponibil la circa 88% din gospodării a fost mai mic decît minimul de existenţă lunar de 413,1 lei pe cap de locuitor. Circa 53,4% din populaţie are venituri mai mici de jumătate din valoarea minimului de existenţă (207 lei). Analiza efectuată în scopul elaborării Programului naţional de reducere a sărăciei relevă, în general, că unul din 4 locuitori ai Republicii Moldova poate fi considerat relativ sărac. Utilizînd un prag de sărăcie de 50% din consumul mediu pe echivalent pentru anul 2000, s-a stabilit că aproximativ 22,8% din populaţia Republicii Moldova era relativ săracă, diminuîndu-se în raport cu perioada 1997-1999, cînd din această categorie făceau parte 25,5% din populaţie.

12. Creşterea sărăciei se asociază cu majorarea inegalităţii veniturilor. În conformitate cu standardele internaţionale, Republica Moldova a devenit o ţară cu o inegalitate considerabilă a veniturilor, iar cea mai mare parte a acestei inegalităţi revine perioadei de tranziţie. Astfel, coeficientul Gini al inegalităţii veniturilor s-a majorat de la 0,24 în perioada anilor 1987-1988 pînă 0,344 în anul 1992 şi 0,36 în 1993. În perioada anilor 1997-1999 coeficientul Gini a rămas neschimbat, la nivel de 0,44, reducîndu-se, în conformitate cu calculele preliminare, pînă la 0,42 în anul 2000. Celor mai înstărite părţi ale populaţiei (20%) le revine aproape jumătate din consumul total pe ţară, în timp ce categoriilor mai sărace (20% ) le revine de 11 ori mai puţin.

 

Sărăcia urbană şi rurală

13. Coeficientul Gini, în baza căruia se analizează distribuirea inegală a veniturilor, nu reflectă diferenţa semnificativă dintre veniturile în numerar ale locutorilor din zonele urbane şi cele rurale. O analiză mai profundă a tendinţelor recente arată că în zonele urbane diferenţierea societăţii în categorii extrem de bogate şi extrem de sărace persistă în continuare şi este mai mare decît în zonele rurale. Analiza datelor obţinute în urma sondajelor bugetelor gospodăriilor casnice demonstrează că în anul 2000 ponderea persoanelor din zonele urbane aflate în sărăcie extremă este doar marginal mai mare decît cea din zonele rurale, constituind 3,4% în raport cu 3,2% respectiv, iar inegalitatea în cadrul celor clasificaţi drept săraci din zonele urbane este mai înaltă. Studiile recente estimează rata şomajului în zonele urbane ca fiind de 1,7% (în conformitate cu metoda de calcul propusă de OIM) faţă de 3,4% în zonele rurale, unde activităţile agricole permit unei părţi din populaţie să lucreze şi să se asigure cu hrană.

14. Totuşi, sărăcia în Republica Moldova prevalează în zonele rurale. Cele mai sărace pături ale populaţiei în Republica Moldova (20%) înregistrează 35,8% de populaţie urbană şi 64,2% de populaţie rurală. Veniturile în zonele rurale sînt, în marea lor majoritate, venituri în natură (71,5% din totalul veniturilor disponibile), cele în numerar constituind doar 28,5% din totalul veniturilor. Cota veniturilor în numerar ale persoanelor din zonele rurale, aflate în sărăcie extremă, este de circa 26%. Sărăcia în zonele rurale este determinată, în mare măsură, de scăderea intensităţii activităţii agricole în perioada de tranziţie. Sectorul agrar a fost grav afectat, în primul rînd, de efectul negativ al condiţiilor comerciale, determinate de preţurile factorilor de producţie şi ale produselor agricole, de pierderea avantajelor comparative ale produselor moldoveneşti pe pieţele tradiţionale şi de tărăgănarea implementării reformei agrare în perioada de tranziţie.

15. Resursele provenite din agricultură reprezintă sursa cea mai importantă de venituri pentru populaţia din zona rurală. Ponderea veniturilor din activitatea agricolă în structura veniturilor populaţiei rurale constituie 76,8%. Totodată, ponderea acestor venituri în structura veniturilor populaţiei sărace din mediul rural este de circa 78%. În pofida faptului că multe persoane sărace din localităţile rurale tind să se asigure cu produse alimentare de pe loturile individuale (fapt care le-a permis să evite sărăcia), condiţiile de existenţă a populaţiei rurale rămîn a fi extrem de dificile. Multe gospodării din această zonă supravieţuiesc datorită grădinilor de pe lîngă casă. Pentru populaţia rurală ponderea consumului alimentar este de aproximativ 72% din totalul cheltuielilor de consum, în timp ce ponderea altor tipuri de cheltuieli este extrem de modestă: de la 7,7% - pentru întreţinerea locuinţei pînă la 0,13% - pentru învăţămînt. Pentru persoanele sărace situaţia este şi mai drastică, deoarece 85,3% din totalul cheltuielilor de consum sînt utilizate pentru satisfacerea necesităţilor alimentare. Ponderea mare a consumului alimentar în mijlocul populaţiei rurale demonstrează, de asemenea, gradul extrem de mare al sărăciei în zonele rurale ale Republicii Moldova.

16. Din lipsa mijloacelor financiare necesare, gospodăriile agricole şi cele de fermier nu-şi pot extinde activitatea şi spori profitabilitatea. Fără mijloace în numerar şi cu posibilităţi reduse de a obţine credite, membrii acestor gospodării nu sînt în stare să crească culturi profitabile din cauza că nu-şi pot permite procurarea echipamentelor, îngrăşămintelor, pesticidelor, seminţelor sau irigarea plantaţiilor. Cu toate că ţara a realizat un progres semnificativ în restructurarea gospodăriilor agricole şi în privatizarea pămîntului, reformele au fost tărăgănate pînă în momentul cînd gospodăriile colective s-au destrămat (împreună cu sistemul de prelucrare şi de marketing, pe care se sprijinea sectorul agricol). Un progres promiţător a constituit consolidarea terenurilor private, care se desfăşoară ca urmare a procesului de privatizare a pămîntului şi de creare voluntară a asociaţiilor de cooperare.

 

Lucrul pe viitor

17. Se preconizează ca Strategia finală să fie cuprinzătoare, elaborată în mod participativ în vederea asigurării dezvoltării durabile a economiei şi societăţii pe termen mediu, abordînd în mod explicit problema sărăciei în ţară. Analiza succintă a caracteristicilor sărăciei în Republica Moldova demonstrează complexitatea sărăciei ca fenomen social şi economic. Strategia va analiza politicile de reducere a sărăciei într-o serie de sectoare-cheie, expuse în cele ce urmează, ceea ce presupune o înţelegere deplină a caracteristicilor şi dinamicii sărăciei în Republica Moldova. În acest scop sînt şi vor fi depuse eforturi continue pentru actualizarea datelor existente ce caracterizează sărăcia. În luna august 2000 a fost semnat un program de colaborare, susţinut de PNUD, care va contribui la dezvoltarea în continuare a instrumentelor informaţionale şi la optimizarea procesului decizional în sectorul social, inclusiv îmbunătăţirea structurii instituţionale pentru estimarea şi monitorizarea impactului politicilor de reducere a sărăciei. La etapa actuală se activează în vederea identificării lacunelor informaţionale şi determinării volumului de activităţi analitice, necesare pentru elaborarea Strategiei finale.

 

III. TREI PILONI AI STRATEGIEI

18. Prezenta Strategie, elaborată de Guvern, se bazează pe trei obiective:

1) creşterea economică durabilă si cuprinzătoare, care va oferi populaţiei posibilitatea de angajare în cîmpul muncii;

2) o politică de dezvoltare umană, întemeiată pe accesul sporit la serviciile de bază (în special la serviciile medicale primare şi la învăţămîntul general);

3) protecţia socială a celor mai nevoiaşe categorii sociale.

19. Prezenta Strategie se axează pe distribuirea corectă către întreaga populaţie a beneficiilor creşterii economice şi va ţine cont de capitalul social existent la nivelul comunităţii. Printr-o asemenea abordare, Strategia oferă Republicii Moldova oportunitatea de a statua reducerea sărăciei drept o finalitate a politicii sale, formulîndu-i dezideratele într-o manieră participativă şi contribuind în acest mod la susţinerea masivă a realizării ei.

 

A. Creştere economică durabilă şi cuprinzătoare

20. Guvernul va menţine un cadru macroeconomic stabil, adaptat la constrîngerile financiare ale ţării, care va favoriza creşterea economică şi dezvoltarea pe termen mediu. Scopul prezentei Strategii constă în consolidarea stabilizării, realizate recent, şi în crearea premiselor necesare creşterii economice durabile şi dezvoltării pe termen mediu. Va continua, de asemenea, procesul de diversificare a structurii economiei - de la o economie agrară la o economie bazată pe infrastructură, prin dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi telecomunicaţiilor. Guvernul, în cadrul consultărilor cu FMI, a elaborat un program de dezvoltare macroeconomică, care prevede ca pe parcursul următorilor trei ani economia Republicii Moldova să obţină o rată anuală de creştere de aproximativ 6%. Principalele elemente ale acestui program sînt reflectate în anexa A "Cadrul macroeconomic pentru următorii trei ani".

21. Promovarea creşterii economice durabile este componenta cea mai importantă a Strategiei de reducere a sărăciei şi de creştere economică. Creşterea economică durabilă pe termen mediu urmează a fi realizată prin dezvoltarea activităţilor sectorului privat în domeniile în care ţara are anumite avantaje comparabile. Aceste domenii cuprind sectorul agroindustrial, al businessului mic şi mijlociu şi cel al serviciilor, adică sferele de bază sau cele care nu au fost dezvoltate în cadrul economiei de comandă. Urmează să se efectueze un studiu detaliat pentru a identifica sursele de creştere a economiei naţionale.

22. Guvernul consideră că s-ar putea obţine o creştere economică durabilă într-un răstimp scurt prin modelarea unei dezvoltări bazate pe creşterea sectorului privat şi dezvoltarea industriilor competitive de export. Dezvoltarea sectorului privat este esenţială pentru crearea economiei de piaţă şi pentru acumularea beneficiilor asociate unei economii de piaţă, care funcţionează normal. Guvernul planifică elaborarea unei strategii de creştere economică în baza sporirii exporturilor, prin diversificarea produselor competitive de export şi obţinerea accesului la pieţele netradiţionale. Astfel, se impune şi este importantă implementarea standardelor internaţionale, iar implementarea standardelor ISO 9000 şi Codex Alimentarius sînt incluse în agenda Guvernului.

23. Executivul va continua implementarea programului său de reforme structurale, prin intermediul căruia va promova crearea cadrului stabil şi previzibil pentru activităţile sectorului privat, atragerea investiţiilor străine directe şi majorarea ponderii investiţiilor interne în scopul susţinerii strategiei de realizare a creşterii economice. În acest scop, Guvernul va realiza ajustările structurale ce includ reforma sectorului financiar pentru a majora accesul la creditele ieftine necesare pentru dezvoltarea întreprinderilor private, privatizarea industriilor-cheie, restructurarea întreprinderilor, ameliorarea mediului de afaceri, simplificarea procedurilor de reglementare a activităţilor economice, raţionalizarea proceselor de licenţiere şi înregistrare a activităţilor economice, optimizarea managementului corporativ şi îmbunătăţirea mediului instituţional şi juridic în vederea favorizării investiţiilor interne şi străine.

 

Privatizarea şi restructurarea întreprinderilor

24. În ceea ce priveşte programul guvernamental de privatizare, se va pune accent pe finalizarea procesului de privatizare transparentă şi deschisă a sectorului energetic (trei companii de distribuire a energiei electrice au fost deja vîndute unui investitor strategic, fiind lansate concursuri pentru vînzarea altor două companii de distribuire şi trei de generare a energiei electrice), a sectorului telecomunicaţii (prin privatizarea "Moldtelecom"-ului - contractul cu un consultant financiar a fost deja semnat) şi a ramurilor vinicolă şi a tutunului. Implementarea programului de privatizare a pămîntului este aproape finalizată. În cadrul procesului de privatizare a pămîntului au fost privatizate, de asemenea, şi bunurile imobiliare ale întreprinderii aferente.

25. Referitor la restructurarea întreprinderilor, va continua să fie aplicată pe întreaga perioadă procedura de faliment şi de lichidare a întreprinderilor cu datorii considerabile. Recent în Parlament a fost aprobată Legea cu privire la insolvabilitate, care asigură baza legislativă pentru restructurarea şi lichidarea întreprinderilor insolvabile în Republica Moldova. De asemenea, se vor întreprinde măsuri pentru optimizarea în continuare a cadrului legal în vederea administrării corporative. Cu asistenţa donatorilor, Guvernul va identifica acţiunile specifice care se impun în acest domeniu.

26. Finalmente, se vor depune eforturi continue pentru ameliorarea climatului investiţional prin eliminarea barierelor ce împiedică deschiderea noilor întreprinderi. În contextul măsurilor concrete realizate poate fi menţionată noua Lege cu privire la licenţiere, ce va simplifica semnificativ procedurile de intrare (prin reducerea numărului activităţilor ce necesită licenţă de la 150 la 55 şi prin simplificarea cerinţelor de înregistrare a întreprinderilor) şi va îmbunătăţi cadrul legal necesar pentru asigurarea creşterii continue şi dezvoltarea sectorului privat în Republica Moldova. De asemenea, se va depune un efort continuu pentru ameliorarea infrastructurii şi mediului de afaceri în care activează întreprinderile. În special, nu se vor efectua deconectări de la reţeaua electrică, de gaze sau apă a întreprinderilor ce nu au datorii faţă de furnizorii de aceste servicii.

 

Dezvoltarea rurală

27. Precum s-a specificat mai sus, sărăcia în Republica Moldova este preponderentă, în deosebi, în zonele rurale. În paralel cu măsurile sus-menţionate, Guvernul va acorda o prioritate deosebită dezvoltării rurale şi agricole prin abordarea constrîngerilor existente în dezvoltarea zonelor rurale, crearea locurilor de muncă şi generarea veniturilor stabile. Guvernul va elabora şi aproba o strategie cuprinzătoare de dezvoltare agricolă şi rurală, care va avea drept obiectiv finalizarea reformei agrare, stimularea asocierii voluntare şi cooperării în rîndurile fermierilor, facilitarea dezvoltării pieţei funciare şi restructurarea industriei de prelucrare a produselor agricole.

28. Obiectivul principal al strategiei îl va constitui majorarea veniturilor şi a standardelor de viaţă ale populaţiei rurale prin promovarea antreprenoriatului rural, producţiei agricole, diversificării economice şi comerţului în zonele rurale. Se vor dezvolta, în special, următoarele sectoare corelate ale complexului agroindustrial: creşterea viţei-de-vie - industria vinului, creşterea tutunului - industria tutunului şi producerea ţigărilor, creşterea fructelor şi legumelor - industria conservelor, creşterea sfeclei de zahăr - industria zahărului.

 

Strategia de reformă a sectorului public

29. Reducerea sărăciei prin realizarea unei creşteri economice durabile şi cuprinzătoare impune nu numai crearea unui sector privat dinamic, dar şi a unui sector public eficient, care ar putea să activeze într-un mod transparent şi care ar fi accesibil întregii populaţii. Guvernul intenţionează să creeze un sector public orientat spre relaţiile de piaţă, depolitizat şi rezistent la tentative de corupere, care ar corespunde celor mai bune modele europene şi care, fiind asigurat cu mijloacele financiare necesare, ar garanta prestarea eficientă a serviciilor şi administrarea bunurilor publice de importanţă vitală într-o strînsă interacţiune cu sectorul privat, prin sprijinirea lui efectivă.

30. Suplimentar, se va reconsidera aprobarea Strategiei de reformă a sectorului public, precum şi instituirea unui Comitet de supraveghere şi a grupurilor de lucru pe sectoare pentru implementarea politicilor elaborate în următoarele patru domenii:

1)reforma administraţiei publice;

2)managementul cheltuielilor publice;

3)interacţiunea dintre sectorul privat şi cel public;

4)reforma sectorului social şi reducerea sărăciei.

 

Strategia anticorupţie

31. În contextul reformei administraţiei publice pot fi considerate recentele iniţiative ale Preşedintelui în direcţia îmbunătăţirii guvernării în Republica Moldova şi luptei împotriva corupţiei. Aceste iniţiative prevăd iniţierea procesului de restructurare a întreprinderilor de stat, eliminarea duplicităţii funcţiilor în cadrul agenţiilor de stat prin intermediul fuzionării lor şi elaborarea unei strategii de eradicare a corupţiei. Lupta împotriva corupţiei, extinderea transparenţei şi sporirea responsabilităţilor constituie trei dintre priorităţile de bază ale oricărei sfere de activitate din administraţia publică. Transparenţa veniturilor, a proprietăţii şi cheltuielilor funcţionarilor publici constituie elemente importante ale campaniei împotriva corupţiei. Prima etapă a acestei tentative a constituit elaborarea de către Guvern şi aprobarea în Parlament a Legii cu privire la declararea veniturilor şi controlul averii demnitarilor.

 

B. Dezvoltarea umană

32. Guvernul consideră că o creştere economică, ce nu are drept efect îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei, din punct de vedere social, economic şi ecologic, nu este durabilă. Promovarea unei dezvoltări umane durabile în Republica Moldova va conduce la consolidarea coeziunii sociale - prin identificarea exactă a cauzelor şi consecinţelor excluderii sociale a celor mai vulnerabile categorii ale populaţiei şi prin elaborarea politicilor necesare de ameliorare a situaţiei.

33. Guvernul va promova dezvoltarea umană prin elaborarea şi implementarea unor strategii cuprinzătoare şi unitare, bazate pe estimarea gradului la care persoanele sărace vor beneficia de resursele destinate lor, urmărind preponderent sporirea nivelului de ocrotire a sănătăţii şi al învăţămîntului. Corelarea între sărăcie şi indicii corespunzători ai dezvoltării umane oferă un reper sigur în ceea ce priveşte impactul programelor de dezvoltare umană asupra reducerii sărăciei. Un efect direct asupra reducerii sărăciei îl au, în special, progresele realizate în sectorul ocrotirii sănătăţii şi în învăţămînt, care îşi vor dinamiza şi pe viitor efectele pozitive asupra sectorului de producere al economiei naţionale, contribuind la obţinerea creşterii economice durabile şi cuprinzătoare în cadrul unei societăţi unitare din punct de vedere social. Republica Moldova are puţine resurse naturale, de aceea capitalul uman ar putea deveni cea mai importantă resursă, care ar favoriza creşterea economică.

 

Ocrotirea sănătăţii

34. Pe parcursul perioadei de tranziţie, sectorul ocrotirii sănătăţii a fost subiectul unei deteriorări semnificative, inclusiv datorită reducerii enorme a alocaţiilor bugetare, care în 2000 constituiau doar 3% din PIB faţă de 6% în 1997.

35. Strategia ocrotirii sănătăţii, propusă de Guvern, are următoarele obiective:

menţinerea nivelului de cheltuieli pentru sănătate, cel puţin la nivelul bugetului pentru anul 2000;

iniţierea unor acţiuni de reducere a sărăciei, cu accentul pe serviciile medicale de bază şi profilaxia maladiilor;

optimizarea alocării resurselor prin asigurarea repartizării echitabile şi a eficienţei lor, inclusiv prin restructurarea infrastructurii;

stimularea autonomiei financiare a sectorului prestator de servicii medicale, îndeosebi a spitalelor;

instruirea continuă a medicilor şi administratorilor din sfera ocrotirii sănătăţii;

introducerea asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

36. Pe termen scurt, reforma ocrotirii sănătăţii presupune:

garantarea şi transparenţa accesului la minimul de asistenţă medicală, în conformitate cu posibilităţile financiare ale statului;

modernizarea serviciilor medicale din sectoarele primar şi cel de urgenţă;

direcţionarea investiţiilor în sectorul ocrotirii sănătăţii conform priorităţilor;

consolidarea capacităţilor instituţionale ale sferei ocrotirii sănătăţii, inclusiv prin reducerea capacităţilor excesive;

crearea unui cadru legislativ şi unei baze financiare necesare pentru introducerea asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

 

Învăţămîntul

37. Similar situaţiei din sectorul ocrotirii sănătăţii, sfera învăţămîntului a suferit şi ea un declin serios pe parcursul perioadei de tranziţie, manifestat prin reducerea ratelor de şcolarizare, absenteismul cronic în rîndul copiilor săraci şi reducerea alocaţiilor bugetare pentru acest sector (în anul 2000 acestea constituiau circa 4,5% din PIB în comparaţie cu 10% în 1997). Dată fiind importanţa deosebită a învăţămîntului în stabilirea modalităţilor de reducere a sărăciei pentru beneficiarii de studii şi a efectelor pozitive ale dezvoltării capitalului uman pentru întreaga ţară, Guvernul va depune eforturi permanente pentru a ameliora situaţia în învăţămîntul autohton.

38. În particular, strategia Guvernului în sectorul educaţional are drept scop majorarea eficienţei şi calităţii învăţămîntului, menţinînd durabilitatea fiscală. Noile circumstanţe de ordin economic şi social au condiţionat necesitatea promovării reformei sistemului de învăţămînt din Republica Moldova, asigurînd astfel corespunderea cunoştinţelor şi aptitudinilor transmise de sistemul educaţional cu condiţiile noi create în societate. În acest context, o strategie de reformă a învăţămîntului este în proces de implementare şi obiectivele Guvernului în această direcţie vor cuprinde următoarele componente:

stoparea declinului în educaţia primară, promovarea şi asigurarea accesului elevilor săraci la învăţămîntul primar şi secundar;

îmbunătăţirea managementului şi responsabilităţilor sistemului educaţional, inclusiv transferul de responsabilităţi manageriale ale instituţiilor de învăţămînt către organele administraţiei publice locale;

revizuirea standardelor curriculare şi soluţionarea problemelor ce ţin de calitatea pregătirii şi remunerarea personalului din învăţămînt şi îmbunătăţirea procesului de evaluare şi certificare;

revizuirea structurii învăţămîntului secundar şi profesional; elaborarea unui program care ar asigura ajustarea acestor trepte de învăţămînt la cerinţele curente ale pieţei muncii şi identificarea măsurilor de sporire a calităţii şcolarizării secundare;

consolidarea rolului instituţiilor de învăţămînt private;

crearea unei baze de date analitice care să includă sistemul informaţional al managementului educaţional cu baza de date a şcolilor, datele financiare, informaţii privind resursele umane, investigaţii privind plăţile reale, achitate de familii la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, şi un studiu al căilor alternative de economisire a energiei electrice şi termice în şcoli;

cartografierea întregii reţele a instituţiilor de învăţămînt;

instituirea unui sistem de învăţămînt participativ prin crearea mecanismelor de parteneriat social: familia - comunitatea - şcoala.

 

C. Protecţia socială

39. Reforma sistemului de protecţie socială este necesară pentru asigurarea unei asistenţe sociale durabile şi bine direcţionate către cetăţenii nevoiaşi. În trecut, sistemul autohton de asistenţă socială se baza pe acordarea de pensii, suplimentate de privilegii, şi de beneficii inexact direcţionate şi, în mare măsură, neasigurate financiar. Acţiunile preconizate de Guvern în Programul naţional de reducere a sărăciei atestă că peste o treime din populaţia ţării se bucura de privilegii ineficient direcţionate şi foarte costisitoare, volumul cărora constituia în anul 1998 circa 8% din PIB.

 

Asistenţa prin compensaţii nominative

40. Reformele curente în protecţia socială au inclus raţionalizarea facilităţilor la consumul de energie, servicii comunale şi, parţial, la transport, prin anularea sistemului vechi şi aprobarea unei scheme de compensaţii pentru energia electrică şi serviciile comunale, argumentată şi cu destinaţie precisă, compensaţiile urmînd să fie plătite în numerar direct beneficiarilor pe categorii. Legea cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie, prin care au fost anulate înlesnirile nedirecţionate pentru consumul de energie şi serviciile comunale, limitează beneficiarii privilegiilor existente pînă la unsprezece categorii reprezentative ale celor mai vulnerabile segmente ale populaţiei. Ea va avea un efect benefic asupra finanţelor publice, va spori semnificativ eficienţa şi direcţionarea programului guvernamental de asistenţă socială.

41. Legea nominalizată la pct.40 substituie cele 100 de acte legislative existente anterior prin care se stipulează acordarea diferitelor compensaţii la mai mult de 1,2 milioane de beneficiari. Compensaţiile prevăzute erau ineficiente şi foarte costisitoare, atingînd nivelul de 600 milioane lei, sumă, care, în final, era foarte neeficient distribuită. În anul 2001 circa 204 milioane lei au fost direcţionate către 260 620 beneficiari, pentru plata compensaţiilor nominative, exact cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru acel an. Totuşi, lucrul în această direcţie continuă, în scopul de a stabili mai exact categoriile de beneficiari şi de a asigura desbursarea eficientă a sumelor de compensaţii nominative acordate.

42. Crearea unui sistem de asistenţă socială cu o destinaţie precisă, transparent, viabil, reieşind din posibilităţile reale ale ţării, va constitui obiectivul următoarei faze a elaborării politicii în sfera protecţiei sociale. În lipsa unui procedeu sigur de certificare a veniturilor, acest sistem de asistenţă socială va consta dintr-un şir de programe la nivel local şi naţional şi va urmări îmbinarea în mod optim a mecanismelor de direcţionare.

 

Reforma sistemului de pensionare

43. În ceea ce priveşte reforma sistemului de pensii, Guvernul este decis să consolideze corelaţia directă dintre contribuţii şi beneficii, să anuleze pensiile privilegiate şi să stabilească destinatarii şi formele asigurărilor sociale, conferind sistemului transparenţa necesară. Parlamentul a adoptat Legea cu privire la recalcularea pensiilor, care prevede o majorare substanţială (circa 36%) a pensiilor începînd cu 1 decembrie 2001. Suplimentar, Guvernul va întreprinde măsuri pentru formularea unui mecanism de indexare a mărimii pensiilor, în limitele bugetului asigurărilor sociale de stat. Se prevede pe viitor deschiderea conturilor personale pentru fiecare contribuabil şi crearea unei formule clare de calcul al beneficiilor, corelînd contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii achitate cu mărimea pensiei.

 

Şomajul şi politicile pieţei de muncă

44. În cadrul celui de-al doilea component al programului de protecţie socială, ce ţine nemijlocit de reducerea şomajului şi stabilizarea situaţiei pe piaţa de muncă, se va activa în direcţia ameliorării funcţionării pieţelor muncii, protecţiei cetăţenilor săraci şi a şomerilor şi facilitării accesului la serviciile de angajare în cîmpul muncii. În final, se prevede ca programele administrate la nivel local să constituie un element important al sistemului de asistenţă socială. Concomitent, se va efectua o analiză minuţioasă a opţiunilor valabile şi a mecanismelor de cercetare, pentru a asigura programelor durabilitate şi capacitatea de a oferi suport persoanelor sărace într-o manieră eficientă şi echitabilă.

45. Politica de angajare în cîmpul muncii şi dezvoltare a pieţei muncii este un element important al strategiei de reducere a sărăciei. În acest context, Guvernul a întreprins o serie de măsuri concrete, inclusiv punerea în aplicare a Legii privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim în mărime de 100 lei, adoptarea de către Parlament a Legii salarizării (redacţie nouă), elaborarea proiectului de lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii înalte de stat. Totuşi, tranziţia la economia de piaţă prevede elaborarea unui nou concept de angajare în cîmpul muncii, care ar corespunde condiţiilor economice noi create. În acest context, în scopul facilitării dezvoltării unei pieţe a muncii flexibile, care ar conduce spre o utilizare mai eficientă a forţei de muncă, strategia Guvernului va cuprinde următoarele obiective:

a) analiza cuprinzătoare a dezvoltării pieţei muncii şi a impactului reformelor structurale asupra angajării în cîmpul muncii, creării locurilor de muncă, ajustării salariilor;

b) identificarea şi eliminarea impedimentelor legislative privind asigurarea funcţionării unei pieţe flexibile a forţei de muncă;

c) evaluarea eficienţei programelor existente în domeniul angajării, reciclării şi plasării cadrelor în cîmpul muncii.

 

Reducerea sărăciei în rîndurile copiilor

46. Eradicarea sărăciei în rîndul copiilor este o prioritate deosebit de importantă pentru Guvernul Republicii Moldova. Rezultatul studiilor atestă că familiile cu copii reprezintă cea mai vulnerabilă categorie socială din Republica Moldova. Programul naţional de reducere a sărăciei, aprobat de Guvern, are drept scop reducerea şi eradicarea sărăciei în rîndul copiilor prin intervenţii bine direcţionate, care urmează să se încadreze în limitele impuse de situaţia financiară a ţării. Aceste măsuri prevăd asigurarea nivelului adecvat de securitate alimentară şi de ocrotire a copiilor, protecţia socială a orfanilor şi a copiilor handicapaţi.

47. Analiza opţiunilor de raţionalizare a asistenţei, de avantajele căreia vor beneficia copiii, acordarea în continuare a asistenţei la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi elaborarea măsurilor de protecţie a copiilor la nivel de comunitate, ar fi primele trepte în această direcţie. Posibilitatea de a acorda ajutorul necesar în natură, direct copiilor de vîrstă şcolară, poate fi considerată o măsură binevenită pentru suplimentarea transferurilor în numerar şi pentru încurajarea în acelaşi timp a frecventării lecţiilor. Actualmente Guvernul lucrează, împreună cu donatorii (UNICEF, European Trust şi SIDA), asupra programelor de dezinstituţionalizare a copiilor orfani. Acest efort este susţinut şi de Banca Mondială, prin intermediul proiectelor realizate de Fondul de Investiţii Sociale.

 

IV. MECANISMUL INSTITUŢIONAL AL STRATEGIEI FINALE

 

A. Aranjamente instituţionale

48. Procesul de elaborare a Strategiei finale în Republica Moldova va fi coordonat printr-un mecanism aprobat de Consiliul Coordonator. Consiliul Coordonator a fost instituit prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.732 şi activează sub patronajul administraţiei prezidenţiale, fiind condus de Preşedintele Republicii Moldova. Consiliul Coodonator elaborează conceptul general al Strategiei finale, care include stabilirea unui mecanism şi a unui plan de activitate comun pentru participare în procesul de elaborare a Strategiei finale, precum şi coordonează activităţile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în procesul de elaborare, implementare şi monitorizare a Strategiei finale. În scopul coordonării acestui proces între toţi participanţii, în cadrul Consiliului Coordonator îşi va desfăşura activitatea Secretariatul Consiliului Coordonator. Din componenţa Secretariatului fac parte reprezentanţi ai administraţiei prezidenţiale, un coordonator din partea Parlamentului şi un coordonator din partea Guvernului. În scopul atragerii resurselor externe necesare pentru elaborarea şi implementarea proiectelor din cadrul Strategiei finale, a fost creat un Comitet pentru negocieri cu donatorii şi investitorii, condus de către Prim-ministru. Din acest Comitet vor face parte viceprim-ministrul - ministrul economiei, ministrul finanţelor, guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei şi secretarul Consiliului Coordonator.

49. În subordinea Consiliului Coordonator vor fi instituite un Consiliu de experţi şi un Comitet tehnic, care îşi vor desfăşura activitatea în vederea elaborării Strategiei finale. Consiliul de experţi întruneşte reprezentanţi ai lumii academice, ai sectorului privat, ai administraţiei publice locale, ai donatorilor, ONG-uri şi experţi independenţi. Prin intermediul acestei structuri se va facilita implicarea societăţii civile în procesul de elaborare a Strategiei finale, se vor crea grupuri de experţi pe sectoare pentru fiecare direcţie a Strategiei finale, asigurînd astfel participarea experţilor în procesul de elaborare şi evaluare a Strategiei finale. Suplimentar, Consiliul de experţi va sintetiza Strategia finală. Comitetul tehnic va coordona din punct de vedere tehnic procesul de elaborare a proiectelor, va analiza implementarea lor, precum şi va generaliza informaţia cu privire la proiectele noi. Comitetul tehnic este condus de către viceministrul economiei. În subordonarea lui vor fi create grupuri de lucru pe sectoare, din care vor face parte specialişti principali ai ministerelor şi departamentelor ce vor elabora blocurile preliminare pe sectoare pentru Strategia finală. În sectoarele în care politicile şi programele Guvernului pot avea un impact considerabil asupra reducerii sărăciei, grupurile de experţi pe sectoare vor fi responsabile atît de analiza situaţiei în sector şi expertiza proiectelor, cît şi de expertiza proiectelor şi blocurilor de sector preliminare ale Strategiei finale. Grupurile de experţi pe sectoare şi grupurile de lucru pe sectoare vor monitoriza procesul de realizare a proiectelor curente precum şi vor elabora noi proiecte în sectoarele respective. Suplimentar, un grup de evaluare şi monitorizare a sărăciei va activa în direcţia elaborării unei "imagine" generalizate a sărăciei şi va fi format din experţi de la Departamentul Statistică şi Sociologie şi de la Ministerul Economiei, care deja îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. De asemenea, va fi creat un grup de reprezentanţi ai mass-media, care va oferi susţinere în mediatizarea informaţiei cu privire la procesul de elaborare a Strategiei finale.

 

B. Măsuri de optimizare a managementului cheltuielilor publice

50. Implementarea reuşită a programului guvernamental de reducere a sărăciei impune revizuirea punctelor slabe în planificarea şi gestionarea cheltuielilor publice. În cadrul programului de reformare a sectorului public, Guvernul intenţionează să creeze un sistem drastic, durabil şi eficient de gestionare a resurselor publice, apt să asigure un nivel înalt al controlului fiscal (pentru eliminarea deficitelor bugetare considerabile la toate nivelurile de guvernare); determinarea priorităţilor strategice (eficienţa alocaţiilor în elaborarea bugetului, revizuirea cheltuielilor şi prioritizarea la toate nivelurile de guvernare) şi eficienţa tehnică în executarea bugetului (la toate nivelurile de administrare). Au fost implementate măsuri specifice pentru:

1) abordări strategice în determinarea priorităţilor cheltuielilor publice, potrivit cărora deciziile vizînd cheltuielile sînt conforme întru totul cu politicile guvernamentale;

2) stabilirea unui cadru de trei ani pentru planificarea cheltuielilor publice, elaborarea politicii de cheltuieli, încadrîndu-se, astfel, în activitatea pe termen mediu;

3) reorientarea gestiunii bugetare spre obţinerea rezultatelor şi efectelor scontate şi nu spre satisfacerea nevoilor aparente.

Guvernul intenţionează, de asemenea, să introducă conceptul bugetului pe programe. Suplimentar, se vor întreprinde măsuri în scopul optimizării monitorizării cheltuielilor publice şi distribuirii resurselor financiare beneficiarilor prevăzuţi.

51. Executivul recunoaşte că implementarea eficientă a cadrului de cheltuieli pe termen mediu (CCTM) presupune o sporire semnificativă a capacităţii de administrare în cadrul Guvernului. Măsurile în cauză, menite să sporească aceste capacităţi, vor fi specificate în cadrul strategiei naţionale de reformă a sectorului public şi susţinute de Banca Mondială printr-o serie de credite pentru reforma sectorului public. Graţie asistenţei membrilor parteneriatului pentru dezvoltarea Republicii Moldova, Guvernul a început să aplice aceste cerinţe prin introducerea CCTM şi a altor iniţiative necesare pentru consolidarea procedurilor de executare a bugetului. CCTM va asigura axarea cheltuielilor publice şi a politicilor sectoriale pe obiectivul reducerii sărăciei şi elaborarea lor în corespundere cu disponibilitatea resurselor financiare ale ţării. În paralel, este prevăzută în continuare realizarea unor progrese de ordin tehnic în eficienţa realizării prognozei veniturilor pe termen mediu.

52. Guvernul îşi va spori eforturile întru îmbunătăţirea executării bugetului. În cadrul acţiunilor, întreprinse anterior cu susţinerea organismelor internaţionale, a fost revizuit sistemul de clasificare a bugetului pentru fortificarea, direcţionarea şi monitorizarea mai eficientă a cheltuielilor publice, creîndu-se sistemul trezorerial central şi aplicîndu-se Legea cu privire la finanţele publice locale. Acţiunile preconizate în scopul eficientizării operaţiunilor Trezoreriei de Stat privind asigurarea eliberării şi previzibilităţii în timp a fondurilor şi planificarea repartizării mai eficiente a cheltuielilor, sporirea responsabilităţilor unităţilor administrativ-teritoriale pentru eficientizarea gestionării serviciilor de către autorităţile administraţiei publice locale, conform standardelor minime de gestionare a finanţelor publice, asigurîndu-se, astfel, utilizarea acestora potrivit sarcinilor guvernamentale de reducere a sărăciei şi familiarizarea pe larg a populaţiei prin publicarea CCTM, bugetului şi calculelor.

53. Conştientizînd faptul că pentru aplicarea reuşită a Legii cu privire la finanţele publice locale este necesară consolidarea, pe termen mediu şi lung, a capacităţii de administrare a autorităţilor publice locale, Guvernul activează în comun cu donatorii la îmbunătăţirea executării bugetelor la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, elaborînd proiecte de dezvoltare a capacităţii organelor locale şi de raţionalizare a sistemului relaţiilor fiscale interguvernamentale, inclusiv prin revizuirea legislaţiei existente privind sistemul bugetar, a finanţelor publice locale, ajustarea metodei de determinare a cheltuielilor; nivelarea transferurilor către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în strînsă corelaţie cu nivelul dezvoltării economice şi sociale, şi finalizarea regulamentului privind transferul drepturilor de proprietate către autorităţile administraţiei publice locale.

54. Elaborarea Strategiei de reducere a sărăciei va fi strîns corelată cu întocmirea CCTM, în special în ceea ce priveşte asigurarea concordanţei între prezenta strategie preliminară, planurile de cheltuieli şi resursele financiare disponibile ale ţării.

 

V. PROCESUL DE PARTICIPARE ŞI AGENDA STRATEGIEI FINALE

55. Strategia finală va fi elaborată într-un mod participativ sub auspiciile Aparatului prezidenţial. Prin intermediul susţinerii membrilor parteneriatului de dezvoltare a Republicii Moldova, vor fi organizate şedinţe la nivel local şi regional, în scopul informării succinte a oficialităţilor, societăţii civile şi organizaţiilor donatoare despre această nouă iniţiativă, în special despre aspectul participativ în procesul de elaborare a Strategiei finale.

56. Consiliul de experţi va fi responsabil pentru coordonarea procesului de participare. Astfel, organizaţiile şi experţii independenţi, consideraţi importanţi în anumite domenii relevante procesului de elaborare a Strategiei finale, vor fi identificaţi conform anumitor criterii clare de selectare pentru participarea la procesul de consultări, în scopul asigurării reprezentativităţii generale a participanţilor locali şi internaţionali în activitatea de elaborare a Strategiei finale. Drepturile şi obligaţiunile grupului de experţi vor fi specificate într-un memorandum semnat de toţi participanţii la proces.

57. Informaţia ce ţine de procesul de elaborare a Strategiei finale va fi oferită participanţilor şi publicului larg prin mass-media şi, în special, prin expunerea informaţiilor relevante pe o pagină web. Pagina web va conţine o arhivă a evenimentelor referitoare la procesul de elaborare a Strategiei finale şi va permite, în acelaşi timp, de a iniţia un dialog asupra problemelor abordate. Mecanismele instituţionale de consultare a participanţilor vor include sondaje, mese rotunde, seminare şi conferinţe. Gradul de participare la elaborarea Strategiei finale va fi reflectat în cadrul unui seminar de informare, care se va desfăşura la nivel naţional, avînd în agenda sa chestiuni cu privire la rezultatele evaluării sărăciei, în scopul validării şi finalizării Strategiei finale pînă în luna martie 2003. Modul de participare la elaborarea, implementarea şi monitorizarea Strategiei finale este expus în anexa C la prezenta Strategie.

 

VI. INDICATORII DE MONITORIZARE

58. O serie de măsuri sînt şi vor fi întreprinse pentru a stabili şi optimiza mecanismele adecvate de colectare sistematică şi la timp, inclusiv de analiză şi publicare, a informaţiilor necesare monitorizării indicatorilor sociali de relevanţă pentru elaborarea Strategiei finale.

59. În plus, pentru completarea bazei de date, Guvernul, cu suportul membrilor parteneriatului pentru dezvoltarea Republicii Moldova, va depune pe parcursul acestei perioade eforturi continue în vederea sporirii capacităţilor analitice, necesare pentru a înţelege natura şi cauzele apariţiei sărăciei în ţară. Acest fapt va contribui atît la ameliorarea calităţii Strategiei finale, precum şi la monitorizarea cît mai exactă a impactului intervenţiilor strategice. Sinteza informativă privind întreaga activitate şi rezultatele relevante ale activităţii analitice vor fi amplu mediatizate, partenerii importanţi fiind consultaţi în cadrul întrunirilor, seminarelor şi conferinţelor preconizate.

60. La etapa actuală, monitorizarea evoluării strategiei de reducere a sărăciei, va fi bazată pe un şir de indicatori, şi anume:

1) durata medie de viaţă la bărbaţi şi femei;

2) rata mortalităţii şi rata sporului natural al populaţiei;

3) rata mortalităţii infantile;

4) rata mortalităţii materne;

5) rata mortalităţii la copiii de pînă la 5 ani;

6) ratele imunizărilor;

7) gradul de şcolarizare - învăţămîntul de bază;

8) gradul de şcolarizare - învăţămîntul secundar.

Lista indicatorilor relevanţi pentru Republica Moldova este expusă în anexa B la prezenta Strategie. Suplimentar, pentru evaluarea etapelor de realizare a Strategiei vor fi utilizate rezultatele sondajelor bugetelor gospodăriilor casnice pentru anul 2000, precum şi ale altor activităţi asociate, în special ale programului în desfăşurare cu suportul PNUD, în scopul elaborării în continuare a instrumentelor informaţionale şi a politicilor decizionale în sectorul social, precum şi pentru îmbunătăţirea structurii instituţionale de evaluare şi monitorizare a impactului politicii de reducere a sărăciei.

 

Anexa A

la Strategia preliminară

de reducere a sărăciei

 

CADRUL MACROECONOMIC PENTRU URMĂTORII TREI ANI

 

I. INTRODUCERE

1. Creşterea economică durabilă şi rapidă este instrumentul cel mai important pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă al populaţiei din Republica Moldova şi reducerea sărăciei în rîndul celor mai nevoiaşe categorii ale societăţii. Obiectivele politicilor macroeconomice ale Guvernului constau în consolidarea realizărilor pozitive recente, obţinute în circumstanţe externe dificile şi stabilirea condiţiilor preliminare pentru creşterea economică durabilă şi dezvoltarea pe termen mediu.

 

II. PROGRESE RECENTE

2. Evoluţia indicilor de producţie a fost destul de favorabilă. Pe parcursul anului 2001, în Republica Moldova PIB real a înregistrat o creştere de 6,1 %, reflectînd o creştere a producţiei industriale de 14,2% şi o creştere de 4% în agricultură.

3. În acelaşi timp, inflaţia a scăzut în continuare, cu o rată de creştere a indicelui preţului de consum pe parcursul anului 2001 de doar 6,3% (decembrie 2001 faţă de decembrie 2000) în comparaţie cu 18,4% în anul 2000.

4. Politica fiscală a rămas rigidă. În absenţa finanţării externe prevăzute, menţinerea unei politici fiscale rigide a necesitat reducerea cheltuielilor guvernamentale. Numărul operaţiunilor de schimb reciproc a fost redus în continuare, paralel cu implementarea reformei fiscale prevăzute în Programul Guvernului.

5. Condiţiile de creditare au fost îmbunătăţite treptat, paralel cu evoluţiile favorabile în producţie, cele referitoare la rata de schimb, reducerea inflaţiei şi, de asemenea, la diminuarea ratelor dobînzilor pe plan internaţional. Sporirea masei monetare a continuat, reflectînd creşteri în cererea de bani şi în achiziţionările de valută străină de către Banca Naţională a Moldovei, care a determinat crearea unor rezerve de valută-aur la sfîrşitul lunii septembrie 2001, cifrîndu-se la 221 milioane dolari SUA. Rata de schimb a rămas stabilă.

6. În sfîrşit, s-a înregistrat o creştere a volumului comerţului exterior al Republicii Moldova. În special, datele statistice vamale relevă că pe parcursul anului 2001 a fost înregistrată o creştere a volumului comerţului total de 17,6%. Rata de creştere a volumului exporturilor de 21% a fost mai mare decît rata de creştere a volumului importurilor de 15,5%. În conformitate cu strategia Republicii Moldova de creştere economică bazată pe exporturi, restricţiile comerciale la exporturi au fost recent anulate.

 

III. POLITICI VIITOARE

7. Cu referinţă la politicile şi pronosticurile viitoare, programul preconizează pe următorii doi ani o creştere economică de aproximativ 6% anual.

8. Politicile fiscale ale Guvernului îşi vor păstra rigiditatea de-a lungul întregii perioade, deficitul bugetar de angajament constituind în perioada de referinţă circa 1 - 2% din PIB. Se planifică ca operaţiunile de achitări reciproce să fie total eliminate. În acest context, optimizarea continuă a colectării veniturilor se va face prin eficientizarea administrării fiscale. Se vor depune, de asemenea, eforturi permanente în scopul raţionalizării şi eficientizării continue a cheltuielilor guvernamentale curente în cadrul elaborării programului de cheltuieli, în conformitate cu prevederile reformei fiscale şi ale programului de reducere a sărăciei.

9. Politica monetară va continua să rămînă rigidă. Se prevede ca masa monetară de rezervă să crească ceva mai mult decît rata creşterii preţurilor, ceea ce va permite o majorare uşoară a cererii de bani. Politicile monetară şi fiscală prudente ale Guvernului vor permite continuarea majorării creditării sectorului economic privat. Rata de schimb va continua să reflecte condiţiile de pe piaţa valutară, pentru atenuarea fluctuaţiilor pe termen scurt fiind necesare doar intervenţii limitate. Pe parcursul acestei perioade, se prevede o creştere a rezervelor valutare, ele urmînd să atingă către sfîrşitul anului curent echivalentul trimestrial de acoperire a importurilor.

10. Guvernul este de părere că menţinerea ţării în regimul comerţului liber şi deschis este esenţială pentru încurajarea investitorilor şi facilitarea exporturilor, această acţiune constituind, în mod specific, o contribuţie la Strategia de reducere a sărăciei şi de creştere economică. Guvernul se va abţine de la majorarea tarifelor la import şi intensificarea restricţiilor comerciale. Deficitul contului curent va oscila de-a lungul acestei perioade în limitele a 5% din PIB, fiind în scădere datorită utilizării mai eficiente a resurselor energetice şi unei majorări moderate a volumelor exporturilor. Parţial, deficitul va fi finanţat prin fluxurile de investiţii străine directe vizînd privatizarea şi alte proiecte investiţionale.

11. Obligaţiunile Republicii Moldova de deservire a datoriei reprezintă o piedică considerabilă pentru operaţiunile curente şi limitează foarte mult resursele disponibile pentru realizarea programului de reducere a sărăciei elaborat de Guvern. Guvernul este conştient de necesitatea de a reduce volumul datoriei de stat externe şi povara deservirii ei, în special pe termen scurt şi mediu. Guvernul intenţionează să aloce o parte din veniturile de la privatizare pentru deservirea datoriei externe sau să le folosească pentru a o diminua. Eforturi au fost şi vor continua să fie depuse în vederea iniţierii sau finalizării negocierilor cu creditorii privind restructurarea acestei datorii.

12. Promovînd o asemenea politică macroeconomică judicioasă şi echilibrată, Guvernul consideră că aceste reforme structurale vor asigura creşterea economică şi dezvoltarea ţării pe termen mediu. Guvernul îşi menţine angajamentul asumat de a realiza progrese în continuare în programul său de reforme structurale, care va fi pe deplin reflectat în Strategia finală şi în strategiile de reforme pe sectoare.