H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Strategiei reformei sistemului de asigurare

cu pensii din Republica Moldova

nr. 141-XIV  din  23.09.98

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108/661 din 03.12.1998

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. – Se aprobă Strategia reformei sistemului de asigurare cu pensii din Republica Moldova, expusă în anexă, parte integrantă a prezentei hotărîri.

Art.2. – Guvernul va asigura implementarea Strategiei reformei sistemului de asigurare cu pensii din Republica Moldova, inclusiv va prezenta spre examinare Parlamentului proiectele de acte legislative privind reforma.

Art.3. – Comisia pentru protecţie socială, sănătate şi familie va exercita controlul asupra executării prezentei hotărîri.

Art.4. – Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

Anexă

STRATEGIA REFORMEI SISTEMULUI DE ASIGURARE

CU PENSII DIN REPUBLICA MOLDOVA

I. SISTEMUL EXISTENT DE ASIGURARE CU PENSII

1. Privire generală asupra asigurării cu pensii de stat

Asigurarea cu pensii este o importantă parte componentă a sistemului de protecţie socială din Republica Moldova. Acest sistem prevede efectuarea unei serii de măsuri economice, juridice, sociale şi organizatorice, orientate spre asigurarea şi susţinerea unui trai decent populaţiei inapte pentru muncă şi cetăţenilor puţin asiguraţi.

Baza legislativă a sistemului de asigurare cu pensii este constituită din legi, decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîri ale Guvernului şi din alte acte normative care reglementează raporturile de drept în domeniu.

Plata pensiilor se finanţează din mijloacele Fondului Social al Republicii Moldova, precum şi de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.

Sistemul de asigurare cu pensii din Republica Moldova acoperă peste 757,0 mii de cetăţeni sau 21% din populaţia ţării. De pensie pentru limită de vîrstă beneficiază 560,4 mii de cetăţeni, de pensie de invaliditate 109,2 mii, de pensie în cazul pierderii întreţinătorului (denumită în cele ce urmează pensie de urmaş) 36,3 mii, de pensie pentru vechime în muncă 3,8 mii şi de pensie socială 38,4 mii*.

____________

* În datele citate nu intră cele referitoare la raioanele din partea stîngă a Nistrului.

Condiţiile de obţinere a dreptului la pensie sînt: împlinirea vîrstei de pensionare, vechimea necesară în muncă, pierderea capacităţii de muncă sau pierderea întreţinătorului.

Mărimea pensiei depinde de salariul mediu lunar, de vechimea în muncă şi de alte condiţii, ca de exemplu: prezenţa persoanelor întreţinute, îngrijirea persoanelor incapabile de muncă etc. Totodată, persoanelor care beneficiază de pensii relativ mici li se stabilesc plăţi suplimentare sub formă de majorări şi compensaţii.

Vîrsta de pensionare a bărbaţilor este de 60 de ani, a femeilor de 55 de ani, iar a unor anumite categorii de persoane (care lucrează în condiţii nocive şi grele – conform Listelor nr.1 şi nr.2, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.822 din 15 decembrie 1992, în agricultură – conform Listei nr.3, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.1007-XII din 2 aprilie 1992, a mamelor cu mulţi copii, a invalizilor de război etc.) este de 45 – 59 de ani.

Pentru determinarea salariului mediu lunar de calculare a pensiei, se iau 5 ani consecutivi (la alegerea persoanei care a depus cererea) din ultimii 15 ani de muncă anteriori stabilirii pensiei. În calculul salariului intră toate tipurile de retribuire a muncii asupra cărora se depun cote de asigurare.

Pentru invaliditate cauzată de o afecţiune generală, se stabileşte pensie dacă, la data survenirii invalidităţii, persoana are o anumită vechime în muncă şi o anumită vîrstă. Pentru invaliditate cauzată de un accident de muncă sau de o afecţiune profesională, se stabileşte pensie indiferent de vechimea în muncă. Cauzele, grupele de invaliditate şi timpul survenirii invalidităţii se constată de către consiliile de expertiză medicală a vitalităţii (C.E.M.V.).

Condiţiile de stabilire a pensiei de urmaş sînt identice condiţiilor de stabilire a pensiei de invaliditate şi depind de cauzele survenirii decesului întreţinătorului. În cazul în care decesul a survenit în urma unei afecţiuni generale, se stabileşte pensie dacă întreţinătorul, la data decesului, avea vechimea în muncă necesară stabilirii pensiei de invaliditate. În cazul în care decesul a survenit în urma unui accident de muncă sau a unei afecţiuni profesionale, se stabileşte pensie de urmaş indiferent de vechimea în muncă a întreţinătorului.

Unor anumite categorii de persoane, ocupate la lucrări care duc la pierderea capacităţii profesionale de muncă sau a aptitudinilor profesionale înainte de atingerea vîrstei la care se acordă dreptul la pensie pentru limită de vîrstă în condiţii generale, li se stabileşte pensie pentru vechime în muncă (cu condiţia abandonării activităţii pentru care se acordă dreptul la acest tip de pensie).

Persoanelor care au devenit invalide ca urmare a avariei de la C.A.E. Cernobîl li se stabileşte pensie de invaliditate în mărime ce ar recupera dauna reală, indiferent de vechimea lor în muncă.

Membrilor familiei persoanei care a decedat în urma unei schilodiri sau îmbolnăviri provocate de avaria de la C.A.E. Cernobîl li se stabileşte pensie de urmaş, indiferent de vechimea în muncă a întreţinătorului, în mărime ce ar recupera dauna reală, dar nu mai puţin de 100% din pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru fiecare membru al familiei. Acestor persoane li se stabileşte pensie pentru limită de vîrstă la o vîrstă anticipată.

Cetăţenilor care nu au muncit (cu excepţia invalizilor din copilărie) şi care nu au dreptul la pensie pentru muncă li se stabileşte pensie socială.

2. Structura pensiei

Pensia pentru limită de vîrstă şi pensia pentru gradul II de invaliditate se stabilesc în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, plus un procent din acest salariu pentru fiecare an de muncă de peste 25 de ani bărbaţii şi de peste 20 de ani femeile. Pensia pentru gradul I de invaliditate se stabileşte în proporţie de 75% din salariul mediu lunar, iar pentru invalizii de gradul III şi pentru persoanele cu pensie de urmaş (pentru fiecare membru al familiei incapabil de muncă) în proporţie de 30% din salariul mediu lunar al invalidului sau al întreţinătorului.

La pensia pentru limită de vîrstă şi la pensia de invaliditate de gradul I şi II se stabilesc suplimente şi majorări prevăzute de Legea cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova. Totodată, la pensii se stabilesc majorări şi compensaţii prevăzute de alte acte normative.

Drept rezultat, structura pensiei medii este următoarea:

Structura pensiei medii cu suplimentele şi majorările

prevăzute de lege şi de acte normative 

1) mărimea de bază a pensiei, calculată din salariul mediu lunar, plus un procent din acest salariu pentru fiecare an de muncă de peste 25 de ani bărbaţii şi de peste 20 de ani femeile;

2) majorările la pensie aferente liberalizării preţurilor la produsele şi la serviciile de primă necesitate (18 lei#10,8 @ 7,2);

3) majorarea pensiei cu 20%;

4) indexarea pensiei în legătură cu inflaţia;

5) compensaţiile (1, 8, 10, 13 lei);

6) suplimentele şi majorările la pensie pentru persoanele întreţinute, pentru îngrijirea pensionarului, la pensia donatorilor de sînge, a persoanelor care au fost supuse represiunilor nedrepte şi reabilitate ulterior, a participanţilor la război (inclusiv invalizilor de gradul I, II şi III) şi a altor categorii de pensionari.

 Primele patru componente ale pensiei se stabilesc, de regulă, tuturor beneficiarilor şi au un caracter permanent. A cincea componentă se plăteşte persoanelor care primesc pensie mică şi depinde de mărimea acestei pensii. A şasea componentă se plăteşte dacă există anumite condiţii şi depinde de categoria pensionarului.

3. Finanţarea sistemului de pensionare

Pensiile se plătesc din mijloacele Fondului Social, care, pe lîngă fondul de pensii, include fondul de asigurare socială, fondul de şomaj şi fondul de rezervă. Fondul Social se formează din cotele de asigurare obligatorie ale patronilor (agenţilor economici) şi ale angajaţilor. O parte neînsemnată de mijloace financiare se alocă de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Cota-parte a acestor mijloace era, în 1997, de 75%, 24% şi, respectiv, 1%. În 1997, agenţii economici au transferat în Fondul Social cote de asigurare socială în proporţie de 30% din fondul de salarizare, iar salariaţii în proporţie de 1% din salariu.

Tarifele cotelor de asigurare se aprobă de către Parlament. În tabelul nr.1 sînt expuse tarifele în vigoare înanii 1991 – 1997.

Aşadar, se observă o tendinţă de reducere a tarifelor cotelor de asigurare pentru agenţii economici.

Bugetul Fondului Social se foloseşte pentru plata:

a) pensiilor pentru limită de vîrstă, de invaliditate, de urmaş, pentru vechime în muncă;

b) pensiilor sociale;

c) pensiilor pentru militari şi membrii familiilor lor;

d) indemnizaţiilor şi compensaţiilor pentru îngrijirea copiilor, pentru mamele singure;

e) indemnizaţiilor pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă;

f) indemnizaţiilor pentru şomaj;

g) indemnizaţiilor pentru sarcină şi lăuzie;

h) cheltuielilor aferente serviciilor bancare şi poştale de distribuire a pensiilor;

i) altor cheltuieli.

Plata pensiilor o efectuează Departamentul pentru Pensii şi Asistenţă Socială, lunar, în baza actelor de plată (fişe de plată, mandate poştale şi liste), prin intermediul oficiilor poştale şi sucursalelor Băncii de Economii a Moldovei. După expirarea termenului de plată, oficiile poştale prezintă departamentului dare de seamă lunară pentru sumele plătite. Departamentul, la rîndul său, prezintă trimestrial şi anual Fondului Social dări de seamă pentru sumele plătite. Toate dările de seamă se păstrează în arhivele oficiilor poştale, la departament şi în Fondul

Social. II. CONCLUZII. PRINCIPALII FACTORI CARE DETERMINĂ

NECESITATEA REFORMĂRII SISTEMULUI DE ASIGURARE CU PENSII

Specificul sistemului de asigurare cu pensii din Republica Moldova este determinat de poziţia dominantă a proprietăţii de stat şi este orientat spre o economie centralizată, planificată. Acest sistem se caracterizează prin nivel scăzut de asigurare, prin ineficienţă a administrării, prin discordanţă în legislaţie, prin presiune asupra populaţiei economic active la asigurarea plăţilor sociale, este foarte costisitor, nu se bazează în măsură deplină pe principiul asigurării echităţii sociale şi al solidarităţii generaţiilor.

Criza din economia ţării de la începutul anilor 90 a agravat situaţia din sfera socială. În domeniul protecţiei sociale şi al asigurării cu pensii au apărut, concomitent cu recesiunea producţiei, cu creşterea inflaţiei şi cu scăderea nivelului de trai al populaţiei, probleme care se agravează în permanenţă şi care, la mijlocul anului 1996, au căpătat un caracter de lungă durată.

De la data adoptării Legii cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova, legislaţia privind asigurarea cu pensii a suferit modificări esenţiale. Acest fapt a fost condiţionat, în primul rînd, de situaţia economică a ţării, inclusiv de starea sistemului financiar. Criza sistemului economic, ritmurile crescînde ale inflaţiei, unele transformări, cum ar fi reforma monetară, au condus la necesitatea de modificare a legislaţiei cu privire la asigurarea cu pensii.

În Legea cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova au fost operate peste 50 de modificări. Aşadar, a fost efectuată actualizarea salariilor din care se calculau pensiile stabilite anterior. Acest mecanism se aplică şi în prezent la stabilirea pensiilor pe baza salariului din anii precedenţi. Actualizarea se efectuează prin coeficienţi individuali, care reprezintă raportul dintre cîştigul pensionarului pe întreaga perioadă luată în calcul şi suma salariului mediu pe ţară din aceeaşi perioadă. Pensia a fost majorată în repetate rînduri în legătură cu modificarea salariului minim. Factorii principali care dictează necesitatea reformării sistemului de asigurare cu pensii sînt:

a) reducerea încasării de mijloace financiare în Fondul Social, ceea ce a condiţionat reţinerea plăţii pensiilor şi altor plăţi sociale;

b) scăderea nivelului de asigurare cu pensii şi cu alte plăţi sociale;

c) creşterea presiunii asupra populaţiei economic active la asigurarea plăţilor sociale (calculul analitic demonstrează că în viitor această situaţie se va înrăutăţi în legătură cu starea demografică nefavorabilă pronosticată);

d) cotele înalte ale defalcărilor pentru asigurări sociale, fapt care nu contribuie la creşterea producţiei, creează un egalitarism la efectuarea defalcărilor şi nu stimulează vărsarea lor, un dezechilibru la determinarea cotelor care se achită de către patroni şi salariaţi;

e) cheltuielile indirecte înalte implicate de asigurarea socială;

f) repartizarea neraţională de mijloace, fapt care nu permite orientarea cantităţii lor suficiente spre asigurarea socială a păturilor vulnerabile ale populaţiei;

g) pierderea legăturii dintre mărimea pensiei şi aportul în muncă al angajatului;

h) caracterul contradictoriu al legislaţiei privind asigurarea cu pensii;

i) ineficienţa sistemului de administrare a asistenţei sociale.

Neefectuarea sistematică a plăţilor de către agenţii economici influenţează negativ situaţia financiară a sistemului de asigurare cu pensii. Datoriile agenţilor economici faţă de Fondul Social, conform situaţiei de la 1 ianuarie 1998, erau de circa560,0 milioane lei. Reţinerile la plata pensiilor constituiau în medie pe republică 3 luni, iar suma totală a reţinerilor era de 198,0 milioane lei. În unele raioane, datoriile aveau o vechime de circa 4 luni. Cauzele care au condus la o astfel de situaţie sînt: ineficienţa sistemului fiscal, reducerea personalului din economia naţională, evaziunea fiscală, reducerea cotei salariului din structura veniturilor populaţiei, cotele înalte ale defalcărilor pentru asigurări sociale.

S-a redus nivelul general de asigurare cu pensii. În ultimii ani, preţurile la mărfurile de larg consum şi la servicii au crescut mai mult decît pensiile. Raportul dintre pensia medie şi bugetul minim de consum s-a redus de la 38,2% din anul 1993 la 18,8% în anul 1997, iar dintre pensia minimă şi bugetul minim de consum de la 27% din anul 1993 la 14,1% în anul 1997. Dacă bugetul minim de consum în anul 1997 a crescut de 8,9 ori faţă de anul 1993, atunci pensia medie pe aceeaşi perioadă s-a majorat de numai 4,4 ori, iar pensia minimă de 4,7 ori (tabelul nr.2).

A crescut presiunea asupra populaţiei economic active la asigurarea plăţilor sociale. Raportul dintre componenţa numerică a pensionarilor şi cea a populaţiei active a crescut de la 51,1% din 1992 la 61,4% în 1996.

Sistemul de asigurare cu pensii este presat şi de cheltuielile aferente întreţinerii aparatului administrativ, distribuirii pensiilor, serviciilor bancare etc. Astfel, în anul 1997, pentru distribuirea pensiilor şi serviciile bancare se plăteau peste 3% din bugetul fondului special de pensii (2% pentru distribuirea pensiilor de către unităţile poştale şi 1,5% pentru serviciile bancare). Cheltuielile pentru aceste tipuri de servicii depăşesc de 3,2 ori cheltuielile de întreţinere a tuturor organelor de asistenţă socială din republică, inclusiv a direcţiei executive a Fondului Social, a Centrului de Calcul şi a Departamentului pentru Pensii şi Asistenţă Socială. Analiza acestor tipuri de cheltuieli demonstrează că ele pot fi reduse esenţial.

Considerabile mijloace financiare, circa 4,0 milioane lei lunar, se cheltuiesc pentru plata pensiilor către pensionarii încadraţi în cîmpul muncii. Nivelul de asigurare al acestei categorii de beneficiari este mai înalt decît cel al pensionarilor neîncadraţi în muncă. Dacă am admite că salariul mediu al unui pensionar care lucrează este de 219,8 lei (salariul mediu pe republică din anul 1997), atunci venitul total al acestui pensionar este de 305,95 lei, ţinîndu-se cont de pensia medie pentru limită de vîrstă (86,15 lei).

Sume considerabile se cheltuiesc la plata pensiilor stabilite în condiţii avantajoase. Numărul de pensii stabilite în condiţii avantajoase este de 147,3 mii, ceea ce constituie 19,5% din numărul total de pensii şi 26,3% din numărul de pensii pentru limită de vîrstă. Din numărul total de beneficiari, 19,0 mii primesc pensie conform Listelor nr.1 şi nr.2, 15,7 mii conform Listei nr.3 (lucrătorii din agricultură), 105,2 mii sînt mame care au trei şi mai mulţi copii (tab. nr.3). Cheltuielile lunare pentru plata acestor pensii constituie 12,4 milioane lei. Anual, se stabilesc în medie circa 10,7 mii de pensii în condiţii avantajoase. Se observă o tendinţă de creştere a numărului de persoane care au dreptul la pensie în condiţii avantajoase.

Mărimile medii ale acestor pensii sînt cu mult mai mari decît mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă (86,15 lei) şi ating valoarea de 108,48 lei conform Listei nr.3, de 102,24 lei conform Listei nr.2 şi de 101,33 lei conform Listei nr.1. Numărul de persoane care lucrează şi primesc pensii pentru limită de vîrstă în condiţii avantajoase depăşeşte de trei ori numărul de persoane cărora li se stabilesc pensii în baze generale. Prin urmare, aceste categorii de beneficiari au şi venituri totale mai mari.

În afară de faptul că plata pensiilor stabilite în condiţii avantajoase necesită cheltuieli suplimentare, problema în cauză are şi alte părţi negative, şi anume: se încalcă principiile de asigurare, principiile echităţii sociale (cheltuielile se efectuează din contul altor persoane), se reduce nejustificat vîrsta de pensionare etc.

Salariul şi vechimea în muncă şi-au pierdut rolul de regulator şi de indicator al aportului în muncă al pensionarului. Coeficientul individual, aplicat la calcularea salariului pentru stabilirea pensiei, a făcut să difere într-o măsură oarecare mărimea pensiilor faţă de cele din perioada anilor 1991-1992. Totodată, mecanismul aplicat reduce artificial mărimea pensiei deoarece coeficientul individual este legat de mărimea triplă a salariului minim pe republică.

În prezent, pensia medie pentru limită de vîrstă este de 39,2% din salariul mediu pe ţară, în 1993 ea reprezentînd 66,5%. Pensia minimă pentru limită de vîrstă a atins 28,2% din salariul mediu în 1997 şi 43,3% în 1993.

Trezeşte îngrijorare necorelarea dintre mărimea de bază a pensiei, majorări şi suplimente. Majorările la pensiile participanţilor şi invalizilor de război, ale persoanelor care au fost supuse represiunilor nedrepte, ale persoanelor cu merite deosebite etc. depăşesc mărimea pensiei lor calculate pe baza salariului şi vechimii în muncă în proporţie de100 – 130%. Spre exemplu, mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă pentru invalizii de război de gradul I este de 116,84 lei, iar majorările de 99 lei. Totodată, suplimentele pentru persoanele întreţinute, pentru îngrijirea invalizilor constituie doar 5,6% din pensia medie şi 1,4% din bugetul minim de existenţă.

Există mari deosebiri şi între mărimea unor tipuri de pensii. De exemplu, pensia medie pentru limită de vîrstă, în 1997, era de 86,15 lei, iar cea medie pentru persoanele care au participat la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl de 338,6 lei, adică de 4 ori mai mult. Mărimea maximă a pensiei pentru limită de vîrstă este de 164,15 lei, iar mărimea maximă a pensiei participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl, în unele cazuri, depăşeşte 1000 de lei pe lună (tabelul nr.4).

Există o diferenţă considerabilă în mărimile pensiilor acordate în diferite perioade, în special ale pensiilor stabilite pînă în anul 1990. Pensiile calculate pînă la această perioadă sînt, de regulă, mai mici decît cele stabilite în prezent. Această tendinţă se menţine. Astfel, pensia medie pentru limită de vîrstă la 1 ianuarie 1998 era de 86,15 lei, iar pensia medie stabilită în anul 1997 era de 91,57 lei, cu 6,0% mai mare.

Multe probleme au apărut din cauza faptului că în legislaţia asigurării cu pensii se observă o neconcordanţă a prevederilor din actele legislative şi din alte acte normative, caracterul lor contradictoriu, ceea ce complică punerea în aplicare a legislaţiei. Multe acte normative sînt depăşite, altele noi nu au fost elaborate şi, ca urmare, noile relaţii sociale în domeniul asigurării cu pensii de stat nu sînt reglementate.

Este necesară perfecţionarea administrării sistemului de asigurări sociale, în primul rînd a organelor de asistenţă socială, în a căror activitate multe funcţii se dublează, nu sînt delimitate, munca angajaţilor nu este productivă.

Sistemul informaţional al asigurării cu pensii, bazat pe tehnologii şi tehnică de calcul învechite, nu asigură soluţionarea tuturor problemelor.

Necesitatea unor transformări în sistemul de asigurare cu pensii este confirmată prin analiza şi concluziile de mai sus, precum şi prin modelele de pronosticare a dezvoltării acestui sistem. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat un model computerizat pe termen lung al sistemului de asigurare cu pensii, în care se pronostichează nivelul defalcărilor în sistem în dependenţă de prognoza macroeconomică (fig. nr.1 şi nr.2).

Calculele efectuate în baza acestui model demonstrează că, în cazul tendinţei de creştere a economiei ţării şi al îmbunătăţirii situaţiei de pe piaţa muncii, rata defalcărilor în sistem va trebui să crească la 45% şi chiar mai mult dacă sistemul existent şi nivelul scăzut al pensiilor în comparaţie cu salariul mediu nu se vor schimba (fig.nr.3). O astfel de situaţie nu poate fi stabilă şi nici nu poate asigura o dezvoltare eficientă a sistemului de asigurare cu pensii deoarece impozitul social înalt frînează creşterea ponderii populaţiei angajate. De exemplu, defalcările în sistemul de pensii al ţărilor dezvoltate se află la nivelul de 15-20%.

Analiza acestui model demonstrează clar impactul malefic al înrăutăţirii situaţiei demografice asupra dezvoltării sistemului de asigurare cu pensii.

Începînd cu anul 2005, corelaţia dintre numărul de pensionari şi de persoane apte pentru muncă se va înrăutăţi considerabil, atingînd apogeul în anii 2022 şi 2047 (fig.nr.4-7). Dacă în această perioadă critică nu va fi creată o rezervă pentru plata pensiilor, tînăra generaţie actuală va fi nevoită să plătească în sistemul de asigurare cu pensii cote considerabil mai înalte pentru a asigura pensiile generaţiei active în prezent.

Această problemă este actuală şi în ţările occidentale. Multe ţări europene au efectuat reforma pensiilor pentru raţionalizarea plăţii şi crearea unei rezerve care să asigure stabilitatea sistemului de asigurare cu pensii. Diagramele din figurile nr.8 şi nr.9 conţin schema acumulării în Fondul Social a unor rezerve necesare în viitor la menţinerea unui nivel suficient de defalcări. Pentru a se evita posibilele perioade critice, trebuie să se înceapă cel tîrziu din anul 2003 acumularea de rezerve în fondul de pensii.

III. STRATEGIA REFORMEI SISTEMULUI DE ASIGURARE CU PENSII

1. Scopurile principale ale reformei

Reforma sistemului de asigurare cu pensii urmăreşte principalele scopuri:

a) asigurarea unui sprijin material adecvat la bătrîneţe, în cazul pierderii capacităţii de muncă sau a susţinătorului, pentru întreaga populaţie, ceea ce înseamnă că, după reformă, majoritatea cetăţenilor, la atingerea vîrstei de pensionare, în cazul pierderii capacităţii de muncă sau a susţinătorului, vor avea un venit adecvat ca urmare a îmbinării pensiei de stat cu pensia privată. Numai o parte neînsemnată de cetăţeni din păturile defavorizate vor fi asiguraţi prin programe de sprijin social;

b) asigurarea respectării principiului echităţii sociale, ceea ce înseamnă că majoritatea cetăţenilor vor beneficia de pensii în dependenţă de aportul lor la sistemul de pensii, acesta urmînd să fie transparent şi accesibil tuturor;

c) asigurarea unui sistem financiar echilibrat şi respectarea disciplinei financiare, ceea ce înseamnă că toate plăţile din sistemul de asigurare cu pensii vor fi efectuate la timp. Indexarea pensiilor se va face dacă sistemul de asigurare cu pensii va dispune de mijloace financiare suficiente;

d) crearea unui sistem de asigurare cu pensii convenabil tuturor generaţiilor, ceea ce înseamnă că sistemul propus va avea la bază un nivel real de plăţi. Luînd în considerare situaţia demografică specifică din Moldova, este necesar, pentru a se evita majorarea impozitelor pe care le va presta actuala tînără generaţie, ca sistemul de stat să asigure acumularea rezervelor respective (fig. nr.8 şi nr.9).

2. Direcţiile reformei sistemului de asigurare cu pensii

Atingerea scopurilor enumerate mai sus necesită efectuarea unei reforme complexe în sistemul de asigurare cu pensii, ale cărui elemente principale sînt:

1) un program stabil pentru pensionarii actuali;

2) un nou program pentru viitorii pensionari;

3) un program de tranziţie de la sistemul de asigurare cu pensii existent la unul nou.

1) Un program stabil pentru pensionarii actuali

Se vor întreprinde măsuri pentru ca pensia să fie plătită integral şi la timp, indiferent de locul de trai al beneficiarului.

Odată cu onorarea integrală a datoriilor la plata pensiilor şi cu acumularea unei rezerve suficiente de plată a pensiei pentru o lună, se va putea garanta menţinerea cuantumului real al pensiei, deci va fi reluată practica indexării pensiilor în funcţie de creşterea preţurilor.

În dependenţă de dinamica veniturilor la sistemul de asigurare cu pensii, în viitor va putea fi revizuit modul de indexare pentru a se asigura creşterea pensiilor nominale. Una din variante poate fi "modelul suedez", conform căruia coeficientul indexării pensiilor reflectă indicatorul de creştere al preţurilor şi indicatorul de creştere al veniturilor populaţiei în raport de 50% la 50%.

Pronosticarea veniturilor şi a cheltuielilor Fondului Social pe un termen scurt demonstrează că, fără reformarea sistemului de asigurare cu pensii, va fi imposibilă revenirea la indexarea pensiilor atît în anul 1998, cît şi în anul 1999. Faptul acesta va avea ca urmare scăderea nivelului nominal al pensiei şi a nivelului de viaţă al pensionarilor. Astfel, bugetul Fondului Social va rămîne dezechilibrat şi va necesita dotaţii de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului curent.

Calcule alternative demonstrează însă că, în cazul în care se vor întreprinde măsuri de reformare a sistemului de asigurare cu pensii (chiar numai creşterea vîrstei de pensionare), reluarea indexării va fi posibilă în 1999.

Toate plăţile şi compensaţiile pentru un pensionar vor fi însumate. În viitor, această sumă va putea fi modificată numai în urma indexării sau majorării pensiei minime. Recalcularea deplină conform noului model nu se va efectua.

2) Un nou program pentru viitorii pensionari

În situaţia actuală din domeniul asigurării cu pensii, care se caracterizează, pe de o parte, printr-un nivel scăzut al pensiilor şi prin creştere a datoriilor faţă de pensionari, pe de altă parte, printr-un procent sporit al defalcărilor pentru plata pensiilor, este evidentă necesitatea reformării radicale a sistemului de asigurare cu pensii.

Pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, după părerea noastră, trebuie să fie separate de pensia pentru limită de vîrstă. Principiul definitoriu constă într-un sistem unic de pensii pentru limită de vîrstă pentru toate categoriile de angajaţi, inclusiv pentru procurori, judecători etc.

Asigurarea cu pensii a militarilor şi poliţiştilor urmează, de asemenea, să fie examinată separat. Această pensie se finanţează de la bugetul de stat, dar militarii şi poliţiştii nu fac defalcări în sistemul de asigurare socială. Considerăm că reforma asigurării cu pensii a militarilor şi poliţiştilor trebuie să aibă la bază principiul reducerii diferenţelor din funcţionarea şi finanţarea sistemului de asigurare cu pensii a militarilor şi poliţiştilor, pe de o parte, şi a sistemului general de asigurare cu pensii, pe de altă parte.

Sistemul de pensii pentru limită de vîrstă este unul de asigurare, aparte, ce funcţionează independent de sistemul de pensii de invaliditate şi de pensii de urmaş. În conformitate cu noua politică de asigurare cu pensii, pensia pentru limită de vîrstă va fi constituită din două părţi:

a) pensia de asigurări sociale publice;

b) pensia suplimentară privată (benevolă sau obligatorie).

Fiecare parte se va acumula în mod individual.

La baza sistemului public de asigurare cu pensii se va afla pensia minimă garantată acordată de stat persoanelor îndreptăţite. Mărimea pensiei asigurate va fi determinată de cuantumul cotelor de contribuţii de asigurare şi de stagiul de cotizare. Faptul acesta va stimula populaţia să participe la sistemul public de asigurări sociale şi să plătească cotele stabilite prin lege.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale încasate în fondul de pensii se vor indexa anual în dependenţă de creşterea indicelui preţurilor la mărfuri şi servicii. Coeficientul de indexare nu este prealabil stabilit, dar se defineşte din schimbarea indicatorilor economici luaţi în considerare ca punct de reper, în limitele posibilităţilor fondului de pensii. Indexarea pensiilor se va baza pe dinamica salariului mediu pe ţară şi pe indicele preţurilor de consum.

Contribuţiile de 20-22% se vor calcula de la un anumit venit, adică se va stabili limita venitului de la care se fac defalcări pentru asigurări sociale. Faptul că o parte din venit nu se va impune cu cotă de contribuţii de asigurări sociale va determina persoanele cu venituri mari să depună benevol bani în fondul de pensii private. Limitarea veniturilor din care se vor calcula cotele de contribuţii de asigurări sociale va permite reducerea cheltuielilor pentru forţa de muncă.

În noul sistem de asigurare socială de stat, toţi beneficiarii vor defalca cote egale. Dacă mărimea calculată a pensiei va fi mai mică decît mărimea minimă garantată de stat, fondul de pensii va plăti diferenţa.

Toţi angajaţii, precum şi fermierii, trebuie să fie supuşi asigurărilor sociale obligatorii de stat. Acest sistem se va extinde şi asupra cetăţenilor care practică activitate de întreprinzător (care practică activitate individuală) şi asupra liberilor profesionişti (avocaţi, pictori, scriitori etc.).

Asigurarea pentru pensie trebuie să fie obligatorie deoarece numai în aşa fel poate fi creată o societate de contribuabili care ar permite repartizarea optimă a greutăţilor riscului (pierderii capacităţii de muncă) şi ieftinirea asigurărilor.

Mărimea defalcărilor obligatorii ale fermierilor va depinde de veniturile declarate, însă se presupune să fie stabilită şi o cotă minimă de defalcare. Membrii familiei de fermier vor avea drept la pensie numai dacă vor depune aparte cote de contribuţii de asigurări sociale în fondul de pensii.

Muncitorii agricoli salariaţi vor efectua defalcări în modul prevăzut pentru toţi salariaţii.

Perioada în care persoana nu a fost supusă asigurării obligatorii nu se va include în vechimea asigurată, cu excepţia serviciului militar în termen şi îngrijirii copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani. În aceste cazuri, precum şi în cel al emiterii de hotărîri privind includerea în vechimea în muncă asigurată a timpului în care nu s-au plătit cote de contribuţii de asigurări sociale (timpul de studii, de îngrijire a unui membru al familiei inapt pentru muncă etc.), bugetul de stat va trebui să compenseze fondului de pensii cheltuielile respective.

Perioada de şomaj şi de invaliditate se include în vechimea în muncă asigurată numai dacă, din fondurile respective, s-au efectuat defalcări în fondul de pensii.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a modelat diverse variante ale reformei sistemului de asigurare cu pensii în baza unor pronosticuri demografice şi indici macroeconomici. Modelul utilizat indică procentul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii necesar menţinerii echilibrului financiar al acestuia.

Au fost evaluate următoarele scenarii (vezi descrierea scenariilor):

scenariul de bază (zero), care nu prevede nici o modificare în sistemul de asigurare cu pensii;

scenariul de bază rectificat, care prevede majorarea pensiei medii de la nivelul de 40% la nivelul de 50% din salariul mediu, fără modificări în sistemul de asigurare cu pensii;

scenariul întîi, care prevede creşterea vîrstei de pensionare. Au fost examinate două variante:

1) creşterea vîrstei de pensionare a bărbaţilor de la 60 la 65 de ani, a femeilor de la 55 la 60 de ani, cu o frecvenţă de 6 luni pe an;

2) creşterea vîrstei de pensionare şi a bărbaţilor, şi a femeilor la 65 de ani, cu o frecvenţă de 6 luni pe an;

scenariul al doilea, care prevede anularea condiţiilor avantajoase de pensionare conform Listelor nr.1, nr.2 şi nr.3, precum şi pentru mamele cu mulţi copii;

scenariul al treilea, care prevede îmbunătăţirea colectării defalcărilor în Fondul Social de la nivelul real de 70% din anul 1996 la cel de 90% către anul 2007 (creşterea colectării începe în anul 2000, cu un ritm de 2,5% anual);

scenariul al patrulea, care reprezintă îmbinarea scenariilor întîi – al treilea.

Analiza scenariilor modelate demonstrează că, fără reformarea sistemului de asigurare cu pensii, procentul defalcărilor în sistem trebuie să fie majorat inevitabil pînă la aproximativ 45, iar odată cu reformarea sistemului, procentul de defalcări se va micşora la 20 şi se va menţine la acest nivel, pe cînd nivelul pensiei în raport cu salariul se va mări cu aproximativ 20%.

Se propun următoarele măsuri pentru reformarea sistemului de pensionare:

a) Schimbarea vîrstei de pensionare

În cazul implementării unui nou sistem, cetăţenii vor lucra mai mult ca să primească pensie, iar pensia va fi mai mare. Dacă astăzi pensia medie pentru limită de vîrstă este de circa 32% faţă de salariul mediu din economie, noile pensii vor fi de cel puţin 42% faţă de acest salariu.

Vîrsta pentru o pensie întreagă va creşte la 65 de ani în cazul bărbaţilor şi la 60 de ani în cel al femeilor. Nimeni nu va putea pretinde la o pensie întreagă înainte de a atinge această vîrstă. Vechimea minimă în muncă va creşte de la 25 de ani în cazul bărbaţilor şi de la 20 de ani în cazul femeilor la 35 de ani pentru toţi.

Ca argument al necesităţii şi al posibilităţii creşterii vîrstei de pensionare servesc rezultatele analizei efectuate asupra speranţei de viaţă medie din Moldova. Deşi durata medie a vieţii bărbaţilor este de 63 de ani şi a femeilor de 71 de ani, speranţa de viaţă medie a celor care au atins vîrsta de pensionare este mult mai mare. Prin calcule estimative, s-a demonstrat că speranţa de viaţă medie a bărbaţilor care au atins vîrsta de 60 de ani este de 75 de ani, iar a femeilor care au atins vîrsta de 55 de ani este de 79 de ani. 75% din numărul femeilor care au atins vîrsta de 55 de ani şi numai 55% din numărul bărbaţilor care au atins vîrsta de 60 de ani trăiesc pînă la 75 de ani. Calculele demonstrează, de asemenea, că numai 10% dintre bărbaţii care au atins vîrsta de 60 de ani mor între 60 şi 65 de ani şi numai 5% dintre femeile care au atins vîrsta de 55 de ani mor înainte de 60 de ani.

Scenariul întîi, variantele 1 şi 2, care modelează schimbarea vîrstei de pensionare, demonstrează că, în cazul creşterii pînă la 65 de ani a vîrstei de pensionare a bărbaţilor şi la 60 de ani a femeilor, procentul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii poate fi redus cu 13, iar în cazul creşterii vîrstei de pensionare la 65 de ani şi a bărbaţilor, şi a femeilor, procentul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii poate fi redus cu 19 comparativ cu nivelul actual (cu periodicitatea de creştere a vîrstei de pensionare de 6 luni pe an) (fig. nr.3).

b) Anularea condiţiilor avantajoase de pensionare

Se propune anularea condiţiilor avantajoase de pensionare existente pentru persoanele care practică anumite profesii şi genuri de activităţi (Listele nr.1, 2 şi 3). Ca urmare, întreprinderile vor avea posibilitatea de a participa în sisteme private de pensionare, descrise mai jos. Mamele cu 3 şi mai mulţi copii, de asemenea, nu se vor putea pensiona în condiţii avantajoase. Indemnizaţiile pentru copii pot fi revăzute însă pentru a se asigura susţinerea adecvată a familiilor cu mulţi copii atunci cînd ele au nevoie de ea, adică atunci cînd copiii sînt mici.

Scenariul al doilea, care modelează anularea condiţiilor avantajoase de pensionare, demonstrează că, în urma acestei anulări, procentul de defalcări în sistemul de pensionare poate fi redus cu 6 (fig.nr.3).

c) Programul de îmbunătăţire a colectării cotizaţiilor

în sistemul de asigurare cu pensii

Trebuie menţionat faptul că reforma sistemului de asigurare cu pensii trebuie să prevadă măsuri de îmbunătăţire a colectării plăţilor în acest sistem. Faptul va necesita efectuarea de investiţii în utilaj electronic, perfecţionarea cadrului juridic, aplicarea de sancţiuni dure faţă de răuplatnici, voinţă politică. Este necesar să se aibă în vedere: chiar dacă măsurile menţionate vor începe imediat să funcţioneze, rezultatele esenţiale vor apărea doar peste vreo 10 ani.

Scenariul al treilea, care modelează îmbunătăţirea colectărilor de cotizaţii în sistemul de asigurare cu pensii, demonstrează că, în urma ridicării nivelului de colectare a cotizaţiilor de la 70% la 90% către anul 2007, procentul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii poate fi redus cu 10 (fig. nr.3).

d) Acumularea de rezerve

Sistemul public de asigurare cu pensii va începe, cel tîrziu în anul 2003, să acumuleze rezerve pentru soluţionarea problemelor aferente înrăutăţirii viitoare a stării demografice. Este necesară elaborarea unor variante de investire a acestor mijloace. Figurile nr.8 şi 9 ilustrează necesitatea acumulării unei astfel de rezerve.

Deşi analiza menţionatelor scenarii ale reformei demonstrează că, la realizarea tuturor măsurilor de reformare propuse, procentul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii poate fi micşorat la 15, în realitate însă el va trebui păstrat la nivel de 20 în legătură cu necesitatea acumulării de rezerve. Dacă nu se va proceda astfel, sistemul va deveni falimentar în perioada anilor 2015-2020 şi chiar mai devreme.

3) Programul de tranziţie de la actualul la noul sistem de asigurare cu pensii

Noul sistem de asigurare cu pensii trebuie transformat din unul unic, impersonal şi egalitarist în altul, ramificat, individualizat, multiplastic, construit pe principii de asigurare. Perioada de tranziţie trebuie să asigure continuitatea de la vechiul la noul sistem de asigurare cu pensii. Este necesară o anumită perioadă pînă cînd noul sistem va acoperi toţi angajaţii.

În perioada de tranziţie, urmează să fie stabilite mai concis categoriile de persoane pasibile de asigurare socială obligatorie de stat, şi anume persoanele care au venituri, inclusiv cele care au dreptul să se pensioneze în prezent conform actelor normative în vigoare astăzi sau care vor avea acest drept ulterior conform unor alte acte normative (judecătorii, procurorii, funcţionarii publici etc.). Cu alte cuvinte, urmează să se extindă baza pentru cotele obligatorii în fondul de pensii. Sistemele aparte de asigurare cu pensii trebuie unificate.

Urmează să fie modificat pe etape cuantumul cotei de contribuţii de asigurări sociale pentru patron şi pentru angajat. Ca angajatul să nu sufere însă în urma unei astfel de modificări, salariul lui urmează să fie mărit proporţional cu suma din care el va plăti cotele de contribuţii de asigurări sociale în locul patronului. În acest caz, faptul că mărimea pensiei depinde de stagiul de cotizare va impune lucrătorul să se includă în sistemul de control asupra efectuării la timp a plăţilor în fondul de pensii, ceea ce va conduce la onorarea contribuţiilor sau la reducerea cazurilor de neonorare a acestora.

Este necesară implementarea cît mai urgentă a evidenţei individuale a plăţii cotelor de contribuţii de asigurări sociale pe bază de mijloace moderne de informatică prin adoptarea unei legi a asigurărilor sociale. O astfel de evidenţă va permite rezolvarea unei serii de probleme importante:

a) concordarea sistemului public de asigurare cu pensii cu relaţiile de piaţă în dezvoltare;

b) dezvoltarea sistemului public de asigurare cu pensii prin stabilirea unei dependenţe a cuantumului pensiei de vechimea în muncă asigurată (stagiul de cotizare) şi de gradul de achitare a cotelor de contribuţii de asigurări sociale, fapt care va influenţa pozitiv bugetul fondului de pensii prin interesare în vărsarea integrală şi promptă a acestor cote;

c) crearea unei posibilităţi de pronosticare mai precisă a modificării numărului de angajaţi şi de pensionari în ansamblu şi pe anumite profesii, prin urmare, de evaluare mai reală a cheltuielilor pentru plata pensiilor şi de calcul al cotei de contribuţii de asigurări sociale.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale vor constitui baza fondului de pensii şi vor avea o destinaţie specială strictă: plata pensiilor către persoanele participante la asigurarea cu pensii.

Promovarea consecventă, în sistemul de pensionare, a principiilor de asigurare va exclude orice privilegiu pentru anumite pături ale populaţiei sau grupe de asiguraţi.

Cheltuielile de asigurare cu pensii a persoanelor care nu participă o anumită perioadă (indicată concret) la sistemul de asigurare cu pensii urmează să fie acoperite de la bugetul de stat. De aceea, cheltuielile de finanţare a pensiilor sau a unei părţi din pensii pentru veteranii de război, participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl; a majorărilor pentru merite deosebite şi a altor plăţi, inclusiv a pensiilor sociale, trebuie să fie efectuate de la bugetul de stat.

În perioada de tranziţie, vîrsta de pensionare a bărbaţilor va creşte la 65 de ani şi a femeilor la 60 de ani. Vîrsta de pensionare va creşte, începînd cu anul intrării în vigoare a noii legi, cu 6 luni, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei, la fiecare 12 luni.

Pentru stabilirea unei pensii integrale, se va cere, atît bărbaţilor, cît şi femeilor, o vechime în muncă asigurată de 35 de ani. În perioada de tranziţie, în vechimea în muncă se vor include şi unele perioade neasigurate, adică perioade de pînă la intrarea în vigoare a legii, în care persoana nu a fost supusă asigurării sociale.

Va fi necesară actualizarea salariului din care se calculează pensia, adică determinarea coeficientului individual al fiecărui pensionar.

În decursul a 10 ani, în vechimea în muncă asigurată vor fi incluse şi unele perioade necontributive, cum ar fi perioada de studii în o instituţie de învăţămînt superior.

Nu se vor include perioadele de muncă ce dublează sau triplează vechimea în muncă. Un mod aparte de calculare a vechimii asigurate se va păstra pentru aviatori.

Se propune reducerea listei de profesii şi funcţii a căror exercitare dă dreptul la pensie în condiţii avantajoase, ulterior urmînd să nu se mai stabilească astfel de pensii. Aceste măsuri sînt echitabile şi justificate deoarece cheltuielile de asigurare cu pensii în condiţii avantajoase constituie, pentru toţi participanţii la sistemul de asigurare socială, o povară sub formă de defalcări majorate în fondul de pensii şi reprezintă lezarea intereselor acelor pensionari care nu pot continua lucrul din motive de sănătate, ale căror pensii se reduc în urma cheltuirii unei părţi din mijloace pentru plata pensiilor în condiţii avantajoase.

În afară de aceasta, este cu totul incorectă rezolvarea, din contul asigurării cu pensii, a problemelor sociale ale persoanelor care efectuează lucrări în condiţii nocive şi grele. Este necesară asigurarea protecţiei lor sociale din contul ameliorării condiţiilor de muncă şi al majorării salariului. Problema pensiilor în condiţii avantajoase trebuie să fie rezolvată prin crearea de sisteme suplimentare profesionale obligatorii de asigurare cu pensii.

Este imposibilă însă trecerea imediată la noul sistem de asigurare cu pensii, adică excluderea pensiilor în condiţii avantajoase din cadrul legii privind pensiile de asigurări sociale de stat deoarece trebuie creată în prealabil o bază normativă (metodică) şi constituite fonduri profesionale.

În perioada de tranziţie, se vor mai acorda pensii în condiţii avantajoase, dar numai persoanelor care au activat în condiţii de muncă foarte nocive şi foarte grele, precum şi mamelor cu cinci şi mai mulţi copii. Vîrsta necesară acordării unor astfel de pensii va creşte treptat pînă la atingerea vîrstei standard de pensionare. Spre exemplu, începînd cu anul punerii în aplicare a legii noi, peste fiecare 12 luni se va majora cu pînă la un an vîrsta pentru stabilirea pensiei conform Listei nr.1, precum şi mamelor cu 5 şi mai mulţi copii. În afară de aceasta, în calculul vechimii în muncă în condiţii nocive şi grele se va lua numai vechimea acumulată pînă la intrarea în vigoare a legii noi.

În perioada de tranziţie, trebuie limitate pensiile celor care au venituri asigurate.

În această perioadă este necesară crearea unui sistem suplimentar, privat, de asigurare cu pensii.

În majoritatea ţărilor dezvoltate, paralel cu sistemul public de asigurare cu pensii, funcţionează şi un sistem privat de asigurare cu pensii, menit să menţină un grad de bunăstare apropiat celui din ultimii ani de muncă.

Necesitatea creării unui sistem privat de asigurare cu pensii este dictată de faptul că:

a) relaţiile de piaţă au impus cetăţenilor responsabilitatea pentru propria bunăstare, inclusiv pentru asigurarea socială, astfel încît fiecare persoană să trateze cu seriozitate problemele protecţiei sociale proprii în caz de bătrîneţe şi de pierdere timpurie a capacităţii de muncă;

b) orice stat, chiar foarte bogat, nu poate acorda cetăţenilor săi o asigurare socială echivalentă nivelului de pînă la pierderea capacităţii de muncă.

Statul trebuie totuşi să reglementeze legislativ procesul de creare a unui sistem privat de asigurare cu pensii şi să fie garantul siguranţei acestuia.

În perioada actuală, pentru dezvoltarea sistemului de asigurare cu pensii, trebuie reformate şi alte componente ale sistemului de asigurări sociale, cum ar fi asigurarea socială în legătură cu maternitatea, cu incapacitatea temporară de muncă, cu accidentele în muncă şi cu bolile profesionale, în caz de şomaj.

3. Măsurile primordiale de efectuare a reformei

sistemului de asigurare cu pensii

Anul 1998:

1) prevenirea creşterii de mai departe a restanţelor la pensii, inclusiv îngheţarea cuantumului pensiilor, transferarea unei părţi a plăţilor de compensare la bugetul de stat, acoperirea deficitului curent din bugetul de stat etc.;

2) îmbunătăţirea mecanismului de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale, inclusiv sporirea responsabilităţii agenţilor economici pentru eschivare de la plata contribuţiilor;

3) pregătirea de către Guvern a unui pachet minim de acte normative menite să urgenteze efectuarea reformei:

a) un proiect de lege privind asigurarea cu pensii, ce ar prevedea un program pentru viitorii pensionari şi un program de tranziţie la noul sistem de asigurare cu pensii;

b) baza legislativă privind organizarea evidenţei individuale a depunerii cotelor de contribuţii de asigurări sociale;

c) un proiect de lege cu privire la asigurările sociale de stat;

d) un proiect de lege cu privire la fondurile private de pensii, care să asigure garanţii de securitate pentru depunători şi un control adecvat asupra activităţii fondurilor nominalizate;

4) elaborarea unui model al noului sistem de asigurare cu pensii bazat pe pronosticuri demografice detaliate şi efectuarea de calcule pentru argumentarea noii formule de pensionare;

5) elaborarea unui plan de reformare a structurii sistemului de administrare a asigurării cu pensii;

6) pregătirea unor acte normative care să prevadă dreptul de asigurare socială în legătură cu maternitatea, cu incapacitatea temporară de muncă, cu accidentele în muncă şi cu bolile profesionale, în caz de şomaj.

Anul 1999:

1) punerea în aplicare a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat;

2) elaborarea de acte legislative şi de alte acte normative care să reglementeze etapele ulterioare ale reformei;

3) realizarea treptată a planului de reformare a structurii sistemului de administrare a asigurării cu pensii;

4) implementarea treptată a evidenţei individuale a contribuţiilor în fondul de pensii.

Anii 2000-2005:

finalizarea realizării planurilor de reformare a sistemului de asigurare cu pensii.

L I S T A

DE ACTE NORMATIVE NECESARE REFORMEI SISTEMULUI

DE ASIGURARE CU PENSII

DESCRIEREA SCENARIILOR DE REFORME, EVALUATE CU

AJUTORUL MODELULUI COMPUTERIZAT PE TERMEN LUNG

Scenariul de bază (BASE)

1. Pentru anul de bază (1996) sînt stabilite următoarele semnificaţii ale parametrilor:

2. Parametrul XRW se schimbă după ani în modul următor:

3. Parametrul UR se schimbă după ani în modul următor:

4. Parametrul INFORMAL se micşorează, începînd cu anul 2020, de la 19,9% la 9,9%, cu 1% pe an (pe parcursul a 10 ani).

Scenariul al doilea de bază (WAGELINK)

Prevede modificarea parametrului WAGELINK pentru următorii ani: 1996 – 100%, 1997 – 0%, 1998 – 0%, 1999 – 40%. În continuare se majorează cu 20% pe an pînă la atingerea a 300% (2012), după aceea se stabileşte la nivelul de 100%. Această modificare a parametrului după 1999 impune majorarea parametrului PENSHARE de la 40% la 50%. O astfel de majorare este necesară pentru plata compensaţiilor aferente creşterii vîrstei de pensionare, după cum se propune mai jos.

Scenariul întîi (NORMRET)

Prevede modificarea parametrilor NORMRETM şi NORMRETF de la 60 ani bărbaţii şi 55 ani femeile, începînd cu 1999 cu 6 luni pe an.

Au fost analizate două variante ale acestui scenariu:

1) creşterea vîrstei de pensionare a bărbaţilor la 65 de ani şi a femeilor la 60 de ani;

2) creşterea vîrstei de pensionare a bărbaţilor şi a femeilor la 65 de ani.

Scenariul al doilea (EARLYP)

Prevede modificarea parametrului EARLYP pe ani, în felul următor:

Înseamnă că, după 1996, nu vor mai fi stabilite pensii în condiţii avantajoase.

Scenariul al treilea (PFCOMP)

Prevede majorarea parametrului PFCOMP, începînd cu anul 2000, de la 70% la 90%, cu 2,5% pe an (nivelul de 90% va fi atins în anul 2007).

Fig.nr.1. Nivelul necesar de defalcări în Fondul Social în cazul lipsei de modificări în sistemul de asigurare cu pensii

Fig.nr.2. Nivelul necesar de defalcări în Fondul Social pentru diferitele scenarii

Fig.nr.3. Reducerea. în anul 2016, a nivelului necesar de defalcări în Fondul Social pentru diferite scenarii

Fig.nr.4. Raportul dintre numărul de pensionari şi cel de persoane de vîrstă aptă pentru muncă

Fig.nr.5. Structura după vîrstă a populaţiei

Fig.nr.6. Structura după vîrstă a populaţiei (bărbaţi)

Fig.nr.7. Structura după vîrstă a populaţiei (femei)

Fig.nr.8. Acumulările de rezerve în Fondul social, inclusiv de investiţii (indicele de reinvestire – 2%), fără modificări în sistemul de asigurare cu pensii. Nivelul defalcărilor – 35%

Fig.nr.9. Acumularea de rezerve în Fondul Social, inclusiv de Investiţii (indicele de reinvestire – 2%). Nivelul defalcărilor se micşorează de la 35% la 20%