A V I Z

la proiectul de lege cu privire la Procuratura Anticorupţie

şi Combaterea Crimei Organizate

 

nr. 8.26/2025  din  13.03.2025

 

Monitorul Oficial nr.130-134/14 din 14.03.2025

 

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 13 martie 2025

Decizia protocolară nr.8.26/2025

 

 

 

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.40 din 12 februarie 2025) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului rezidă în necesitatea reformării semnificative a sistemului procuraturilor prin crearea unei noi structuri specializate, ca urmare a încetării activităţii celor două procuraturi existente la momentul actual (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale). Or, reieşind din analiza activităţii acestui sistem aferent combaterii fenomenelor infracţionale – corupţia, inclusiv cea politică şi electorală, implicarea grupurilor criminale organizate în destabilizarea statului de drept, trădarea de patrie, acţiunile subversive ale formaţiunilor de jurisdicţii străine, războiul hibrid etc., s-a determinat concluzia că sistemul creat acum 10 ani nu corespunde noilor provocări cu care se confruntă ţara noastră.

Astfel, intenţia reconfigurării procuraturilor specializate pe dimensiunea luptei cu corupţia şi crima organizată are la bază mai multe premise de ordin politico-juridic, printre care:

Decizia Consiliului Suprem de Securitate adoptată în şedinţa Consiliului din 11 noiembrie 2024, prin care s-a evidenţiat necesitatea intensificării eforturilor privind combaterea criminalităţii organizate şi a corupţiei, inclusiv a corupţiei politice; această şedinţă fiind urmată de audierile parlamentare din data de 6 şi 7 decembrie 2024 în cadrul comisiilor parlamentare de profil şi ulterior de audierea publică din 12 decembrie 2024 din Plenul Parlamentului Republicii Moldova.

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.285 din 12 decembrie 2024 cu privire la rezultatul audierilor parlamentare privind fraudele electorale semnalate în cadrul scrutinelor electorale din anul 2024, adoptată ca urmare a audierilor parlamentare din 6 şi 7 decembrie 2024 în cadrul comisiilor de profil, precum şi audierilor din 12 decembrie 2024 în Plenul Parlamentului a conducătorilor instituţiilor de drept menite să prevină şi să combată corupţia. Ca urmare a adoptării hotărârii menţionate, au fost constataţi mai mulţi factori care au afectat procesele electorale din toamna anului 2024, fiind evidenţiată necesitatea intensificării colaborării interinstituţionale şi adoptării unor măsuri adecvate pentru combaterea mai eficientă a finanţării ilegale, destructurarea grupărilor criminale implicate în coruperea electorală şi prevenirea abuzurilor care afectează procesele democratice.

Decizia Consiliului Suprem de Securitate adoptată în şedinţa Consiliului din 20 ianuarie 2025. Ţinând cont de gravitatea carenţelor în activitatea unor instituţii cu competenţe de prevenire şi combatere a corupţiei politice şi a celei electorale, inclusiv perpetuarea acestor deficienţe, Consiliul Suprem de Securitate, a decis, cu titlu de recomandare prioritară, consolidarea arhitecturii instituţionale a organelor responsabile de combaterea corupţiei.

Ulterior, la 29 ianuarie 2025, ca urmare a recomandărilor Consiliului Suprem de Securitate privind necesitatea consolidării arhitecturii instituţionale a organelor responsabile de combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate, Ministerul Justiţiei a prezentat concluziile unei analize pe subiectul sus-indicat, axate pe unele modele internaţionale, dar şi a unor discuţii cu reprezentanţii sistemului procuraturii, Parlamentului şi ai societăţii civile. Analiza propunerilor şi a modelelor respective a fost transmisă către Parlament pentru luarea deciziei în ceea ce priveşte opţiunea de urmat. În mod concret, Ministerul Justiţiei a înaintat următoarele trei opţiuni:

- concentrarea eforturilor de investigare şi monitorizare a cauzelor complexe de corupţie politică şi criminalitate organizată la nivelul Secţiei specializate din cadrul Procuraturii Generale;

- majorarea Secţiei pentru combaterea corupţiei şi spălarea banilor din cadrul Procuraturii Generale cu procurori şi personal adiţional detaşaţi din cadrul procuraturilor specializate focusată pe cazurile de corupţie majoră şi crimă organizată;

- comasarea celor două procuraturi specializate (Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale) într-o singură instituţie cu transferul tuturor procurorilor şi personalului în cadrul acesteia, fapt care ar asigura continuitatea activităţii procurorilor şi proceselor curente de investigare şi /examinare a cauzelor complexe, precum şi cu asigurarea continuităţii desfăşurării procedurilor de evaluarea extraordinară a procurorilor (vetting).

În acelaşi context, sunt relevante constatările Curţii Constituţionale reţinute în Hotărârea nr.25 din 28 noiembrie 2024 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor şi la validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova. Astfel, Curtea a statuat:

„100. În contextul pronunţării prezentei Hotărâri, Curtea nu poate trece cu vederea concluziile observatorilor naţionali şi internaţionali, precum şi cazurile de corupere a alegătorilor prin metode inedite constatate de Centrul Naţional Anticorupţie şi de Inspectoratul General al Poliţiei.

101. Curtea reţine că numărul cazurilor de corupere a alegătorilor raportat de autorităţile de investigaţie şi cuantumul mijloacelor financiare sechestrate scot în evidenţă amploarea fără precedent a acestui fenomen, mai ales dintr-o perspectivă comparativă cu situaţia raportată la alegerile desfăşurate în anii precedenţi (alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021³², alegerile prezidenţiale din 1 noiembrie 2020³³, alegerile parlamentare noi din 15 martie 2020³⁴, alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 sau cele prezidenţiale din 30 octombrie 2016³⁵).”.

Totodată, Curtea Constituţională, prin Hotărârea menţionată supra, a punctat asupra unor aspecte normative relevante, dar şi a evidenţiat necesitatea perfecţionării cadrului legal pertinent:

„104. La prima vedere, cadrul normativ existent confirmă o minimă îndeplinire a obligaţiei pozitive a statului de a adopta legi care combat coruperea electorală. Totuşi, având în vedere numărul mare al cazurilor de corupere a alegătorilor, număr raportat de autorităţile de investigaţie în contextul primului tur şi al celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din acest an, Curtea consideră că autorităţile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri la scrutinele viitoare. Curtea menţionează că ar putea fi îmbunătăţite mecanismele legale de combatere a corupţiei electorale, astfel încât să fie acestea efective, având în vedere şi modalităţile inedite ale cazurilor înregistrate la acest scrutin. Curtea notează că autorităţile au obligaţia constituţională de a întreprinde măsurile necesare pentru a asigura exprimarea liberă a voinţei poporului în cadrul alegerilor şi dezvoltarea democratică a ţării.”.

Mai mult, în contextul pronunţării hotărârii menţionate supra, Curtea Constituţională a emis o adresă, expediind-o către Parlamentul Republicii Moldova. Astfel, potrivit adresei nr.PCC-01/226e din 28.11.2024, Curtea a reţinut că numărul cazurilor de corupere a alegătorilor raportat de autorităţile de investigaţie şi cuantumul mijloacelor financiare sechestrate scot în evidenţă amploarea fără precedent a fenomenului.

În aceeaşi adresă, se menţionează asupra faptului că, „Cadrul normativ existent ar confirma o minimă îndeplinire a obligaţiei pozitive a statului de a adopta legi care combat coruperea electorală. Totuşi, având în vedere numărul mare al cazurilor de corupere a alegătorilor la alegerile prezidenţiale din acest an, Curtea a considerat că autorităţile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri la scrutinele viitoare. Curtea a reţinut că ar putea fi îmbunătăţite mecanismele legale de combatere a corupţiei electorale, de o manieră efectivă, având în vedere modalităţile inedite ale cazurilor înregistrate la acest scrutin.”.

Drept urmare, prin adresa menţionată supra, Curtea Constituţională a solicitat Parlamentului să îmbunătăţească mecanismele legale existente în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, iniţiativa legislativă nr.40 reprezintă un pas decisiv în direcţia reformării sistemului procuraturii, cu scopul de a se oferi un răspuns mai eficient şi integrat la fenomenele infracţionale evidenţiate atât de către Curtea Constituţională, cât şi în actele menţionate supra, având un impact semnificativ atât asupra stabilităţii economice şi sociale a ţării, cât şi asupra securităţii statului, în final urmărindu-se protecţia democraţiei şi statutului de drept împotriva unor atacuri concertate similare celor care au fost depistate în contextul ultimelor scrutine electorale.

 

I

Anterior expunerii juridice nemijlocite asupra prevederilor proiectului de lege, urmează a se evidenţia faptul că, din punct de vedere conceptual, iniţiativa legislativă, în formula propusă (care de fapt se referă la încetarea/lichidarea celor două procuraturi specializate cu crearea unei noi structuri, procurorii urmând a fi detaşaţi în procuraturile teritoriale, ulterior fiind delegaţi sau numiţi prin concurs etc.), creează premisele unor riscuri aferent implementării acesteia, fiind necesară o analiză detaliată şi complexă a acestora, în contextul revizuirii şi definitivării proiectului:

1) Continuitatea proceselor penale. În contextul perioadei de tranziţie şi până la funcţionalitatea administrativă şi procesuală deplină a noii procuraturi specializate, este necesară asigurarea continuităţii investigaţiilor şi a activităţilor judiciare. Or, stoparea chiar şi temporară, a investigaţiilor şi a activităţilor judiciare, ar putea determina consecinţe grave atât asupra drepturilor şi intereselor persoanelor implicate în proces, cât şi asupra procesului de colectare şi administrare a probelor.

2) Funcţionalitatea şi operaţionalitatea noii procuraturi specializate. Anticiparea şi reglementarea unui termen obiectiv în vederea asigurării funcţionalităţii noii procuraturii specializate reprezintă un procedeu complex, fiind necesară o abordare multiaspectuală de ordin practic. În special, se menţionează asupra necesităţii asigurării transmiterii prompte a cauzelor penale de la o instituţie la alta. Totodată, se atrage atenţia asupra funcţionalităţii procesuale a instituţiei nou create în vederea asigurării continuităţii dosarelor în care sunt dispuse măsuri preventive (în special cele privative de libertate), măsuri de siguranţă şi măsuri speciale de investigaţie.

3) Termenii de implementare. Perioada de tranziţie propusă se apreciază ca fiind extrem de restrânsă, existând riscul perturbării activităţilor investigative şi judiciare. Descrierea unor etape succesive de transmitere a cauzelor aflate în curs de soluţionare, fără mecanisme de continuare a investigaţiilor şi respectarea termenilor procesuali, pot afecta procesele de urmărire penală aflate în gestiunea procuraturilor specializate, dar şi cursul normal al judecării cauzelor penale instrumentate sau conduse de cele două procuraturi specializate.

4) Mecanismul de transfer al procurorilor şi al personalului auxiliar. Lichidarea celor două procuraturi specializate ar putea genera incertitudine în raport cu procedura de transfer a procurorilor şi a personalului auxiliar în cadrul altor procuraturi. În acest sens, este necesară reglementarea unui mecanism clar şi echitabil vizând procedura de transfer, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor şi garanţiilor stabilite de Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, precum şi de Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

5) Asigurarea continuităţii procedurilor de evaluare extraordinară. Crearea noii procuraturi specializate în formatul propus prin intermediul proiectului va avea repercusiuni asupra procedurilor de evaluare externă a procurorilor, desfăşurate în conformitate cu prevederile Legii nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative. Drept urmare, considerăm că este prioritară desfăşurarea în continuare a procedurilor de vetting conform prevederilor Legii nr.252/2023. Totodată, este necesară reglementarea aspectelor privind finalitatea procedurilor de verificare extraordinară deja pornite şi aflate în curs de derulare în condiţiile Legii nr.252/2023, care vizează procurorii din cadrul Procuraturii Anticorupţie şi ai Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale.

Suplimentar, urmează a fi luate în considerare eventualele interferenţe ale prevederilor proiectului de lege în raport cu implementarea noii structuri a Procuraturii, aprobată prin Ordinul Procurorului General nr.12/3 din 24.01.2025, care vizează Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi Procuratura Anticorupţie, ca urmare a revizuirii hărţii sistemului procuraturii.

 

II

În continuare, urmează a fi realizată o analiză generalizată şi multiaspectuală în raport cu anumite prevederi din cadrul proiectului de lege, ce urmează a fi revizuite conform comentariilor şi observaţiilor de ordin tehnico-legislativ.

La articolul 1 – „Sfera de reglementare şi cadrul juridic”:

La alin.(1) se va revedea expresia „instituită prin Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură”, deoarece Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate (în continuare – PACCO) se creează prin Legea cu privire la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, la art.11 alin.(3) fiind indicat că „Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate se creează din momentul intrării în vigoare a prezentei legi”.

La articolul 2 – „Independenţa organizaţională şi funcţională a Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate şi a procurorilor din cadrul acesteia”:

Se va revizui alin.(1) în partea ce ţine de independenţa PACCO, nefiind clar la ce se referă. În cazul în care se are în vedere independenţa organizaţională şi funcţională, după cum este indicat în denumirea articolului, se va ţine cont că independenţa dată nu este absolută, în măsura în care structura şi numărul procurorilor se aprobă de Procurorul General/Consiliul Superior al Procurorilor, iar bugetul PACCO se regăseşte în bugetul Procuraturii, având statut de instituţie bugetară de nivelul II (ORGII).

La articolul 3 – „Domeniul de competenţă al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate”:

Potrivit alin.(2) lit.a) şi b) din proiectul de lege, „Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate este specializată în domeniul combaterii infracţiunilor de corupţie şi a actelor conexe actelor de corupţie, precum şi în domeniul combaterii criminalităţii organizate, a terorismului şi a torturii, având următoarele atribuţii specifice:

a) exercită urmărirea penală în cauzele de corupţie şi cele conexe actelor de corupţie, infracţiunile de tortură, infracţiunile cu caracter terorist şi în cele privind infracţiunile săvârşite de o organizaţie criminală, precum şi în alte cauze date în competenţa sa, conform legislaţiei procesul-penale;

b) conduce urmărirea penală în cauzele privind infracţiunile în care urmărirea penală este exercitată de către organele de urmărire penală ale organelor centrale de specialitate;”.

Totodată, conform art.270¹ alin. (6) din Codul de procedură penală, în redacţia propusă de autorii proiectului, „Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate conduce urmărirea penală în cauzele în care urmărirea penală este efectuată de către organele de urmărire penală cu competenţă teritorială generală ale:

1) Ministerului Afacerilor Interne;

2) Serviciului Vamal;

3) Serviciului Fiscal de Stat.”.

În acest sens, în raport cu competenţa PACCO stabilită la articolele prenotate, se menţionează că, în prezent, există riscul suprasolicitării activităţii procurorilor. Acest fapt ar putea implica dosare cu infracţiuni care nu sunt specifice fenomenului de criminalitate organizată, în condiţiile în care este absolut nefiresc ca o cauză penală să fie înregistrată în evidenţele PACCO doar pe baza argumentului că a fost pornită anterior de către un organ de urmărire penală cu competenţă teritorială pe întreg teritoriul ţării.

Prin urmare, se va examina una dintre propunerile conţinute în cadrul avizelor recepţionate de la autorităţi, privind oportunitatea excluderii lit.b) din cadrul art.3 alin.(2) din proiect, astfel încât procuratura specializată să fie constituită doar cu competenţe de exercitare a urmăririi penale.

Totodată, va fi necesară revizuirea competenţelor procuraturii ce se propune a fi creată, aferent exercitării urmăririi penale în privinţa anumitor categorii de infracţiuni care, la moment, sunt atribuite Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale în mod mult prea extins. Astfel, se va proceda similar modificării competenţei Procuraturii Anticorupţie, fapt realizat prin adoptarea Legii nr.365/2023 pentru modificarea unor acte normative, care a dus la concentrarea competenţelor pe cauzele de corupţie de nivel înalt. În acest sens, se propune excluderea cuvintelor „şi a torturii” din art.3 alin.(2), precum şi a cuvintelor „infracţiunile de tortură” din art.3 alin.(2) lit.a) din proiect. Astfel, sub aspectul competenţei procuraturii nou create, se propune păstrarea atribuţiilor în raport cu investigarea, lato senso, a infracţiunilor de mare corupţie (inclusiv, a celor conexe corupţiei), a infracţiunilor comise de organizaţii criminale, dar şi a celor ce atentează la securitatea statului, precum şi investigarea infracţiunilor aferente fraudei cu fonduri externe.

Drept urmare, va fi necesară modificarea prevederilor art.270¹ din Codul de procedură penală în redacţia prevăzută de proiect, pentru a permite noii instituţii de a-şi concentra activitatea exclusiv pe investigarea cauzelor pentru care aceasta a fost creată şi nu pe alte categorii de infracţiuni conexe, escrocheriile de diverse tipuri, punerea în circulaţie a drogurilor de complexitate redusă, traficul de migranţi etc., care deja sunt investigate de procuraturile teritoriale.

De asemenea, pentru a asigura cooperarea cu alte subdiviziuni de aplicare a legii, în conformitate cu decizia şefului procuraturii specializate şi în condiţiile stabilite expres în Regulamentul de activitate a procuraturii specializate, ar putea fi create posibilităţi de realizare a investigaţiilor în grupuri de urmărire penală împreună cu organele centrale de urmărire penală, precum: Direcţia urmărire penală a Inspectoratului General al Poliţiei, Direcţia urmărire penală a Serviciului Vamal, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră etc. Acestea vor putea oferi suport în acţiunile de urmărire penală realizate de către procurorii din cadrul procuraturii specializate.

La articolul 5 – „Conducerea Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate”:

La alin.(2), urmează a se concretiza numărul funcţiilor de adjuncţi ai procurorului-şef, întrucât redacţia actuală propusă de autor („după caz, de câţiva adjuncţi”), creează incertitudine faţă de instituirea numărului de adjuncţi ai procurorului-şef şi modalitatea în care „arhitectura” conducerii acestei procuraturi va putea asigura în mod eficient gestionarea domeniilor de competenţă ce îi sunt atribuite prin proiectul de lege. Prin urmare, reieşind şi din prevederile art.3 alin.(2) din proiectul de lege (unde sunt reglementate domeniile de competenţă ale PACCO), venim cu următoarea sugestie de formulare a normei de la art.5 alin.(2): „(2) Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate este condusă de un procuror-şef, ajutat de câte un adjunct care va gestiona unul din următoarele domenii:

a) combaterea infracţiunilor de corupţie şi a actelor conexe actelor de corupţie;

b) combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului;

c) reprezentarea învinuirii în instanţele de judecată de fond, de apel şi de recurs.

După caz, în cadrul structurii Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate pot fi prevăzute funcţii suplimentare de adjunct al procurorului-şef.”.

La alin.(4) lit.c) şi d) remarcăm că procurorul-şef al PACCO deţine un rol esenţial în coordonarea şi buna funcţionare a entităţii, însă acest fapt nu echivalează cu atribuirea unei competenţe exclusive în elaborarea unor documente fundamentale, precum proiectul de buget anual şi proiectul regulamentului de activitate. Aceste documente reprezintă expresia funcţionării întregii entităţi, implicând toate subdiviziunile necesare.

Bugetul anual al PACCO nu este doar o sumă de cifre stabilită arbitrar, ci rezultatul unei analize detaliate a necesităţilor fiecărei subdiviziuni şi al unei planificări coerente. În acest sens, proiectul de buget trebuie să fie elaborat prin atragerea tuturor subdiviziunilor vizate, astfel încât să reflecte realitatea activităţii instituţionale. O abordare unilaterală, în care procurorul-şef îşi asumă în mod exclusiv această sarcină, ar putea duce la alocări neechilibrate de resurse, la omisiuni sau la ineficienţe administrative care ar afecta buna desfăşurare a activităţii PACCO.

De asemenea, proiectul regulamentului de activitate este un document instituţional ce stabileşte normele de organizare şi funcţionare a PACCO. Acesta trebuie să ţină cont de specificul activităţii fiecărei structuri interne şi să reflecte un cadru clar de responsabilităţi, proceduri şi mecanisme de cooperare internă. Este imposibil ca un singur factor decizional să poată prevedea toate aspectele necesare bunei funcţionări a entităţii, fără o consultare a structurilor vizate. Implicarea subdiviziunilor relevante este esenţială pentru ca regulamentul să fie aplicabil şi funcţional, dar nu doar să rămână o simplă formalitate administrativă realizată odată cu adoptarea acestuia.

Prin urmare, este evident că rolul procurorul-şef este de a coordona procesul de elaborare a proiectului bugetului anual şi proiectului regulamentului de activitate a PACCO, de a asigura că toate structurile sunt implicate şi că rezultatul final reflectă nevoile reale ale entităţii. Deci, în raport cu textul alin.(4) lit.c) şi d), se propune excluderea cuvântului „elaborează”.

La alin.(4) lit.e), se impune concretizarea categoriilor de personal în privinţa cărora urmează a fi realizată selecţia potrivit alin.(4) lit.e).

La alin.(4) lit.g), recomandăm indicarea în mod expres, către cine procurorul-şef înaintează propuneri privind stimularea ori sancţionarea disciplinară a procurorilor. În acest sens, se impune racordarea textului normei de la alin.(4) lit.g) cu prevederile Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

La alin.(4) lit.j), se recomandă excluderea cuvântului „public”, or, bunurile transmise în gestiune Procuraturii sunt bunurile proprietate publică a statului, care formează patrimoniul acestuia ca entitate naţională şi ca persoană juridică de drept public.

La articolul 6 – „Evaluarea performanţelor procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate”:

În conformitate cu art.6 alin.(1) din proiect, „În scopul aprecierii activităţii şi a corespunderii cu funcţia deţinută, performanţele procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate se evaluează de către o comisie de evaluare a performanţelor procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor.”.

Astfel, în cadrul art.6 se propune reglementarea unei proceduri de evaluare a procurorului-şef din cadrul PACCO, similar procedurii de evaluare a performanţelor Procurorului General, prevăzută la art.31¹ din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

În raport cu prevederile art.6, care stabilesc procedura de evaluare a performanţelor procurorului-şef din cadrul PACCO, se consideră judicioasă excluderea sau revizuirea integrală a acestei propuneri¹. La caz, urmează a fi reţinute următoarele aspecte relevante:

____________________

¹ A se vedea în acest sens avizul Procuraturii Generale şi a Consiliului Superior al Magistraturii.

 

Iniţial, se menţionează că, reieşind din rolul şi atribuţiile Procurorului General, pe de o parte, şi atribuţiile procurorului-şef din cadrul PACCO, pe de altă parte, este incorectă stabilirea unor proceduri similare de evaluare a performanţelor acestora.

În conformitate cu art.9 alin.(3) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, procuratura specializată este condusă de către un procuror-şef, asimilat adjunctului Procurorului General, ajutat de un adjunct ori, după caz, de adjuncţi, asimilaţi procurorului-şef al subdiviziunii Procuraturii Generale.

Astfel, este de precizat că, la etapa actuală, procurorul-şef al Procuraturii specializate este subiect al evaluării performanţelor în conformitate cu prevederile art.28-31 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, acesta urmând a fi evaluat conform reglementărilor generale de către Colegiul pentru selecţia şi evaluarea procurorilor, din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor. Prin urmare, în ipoteza adoptării unei proceduri distincte de evaluare a performanţelor procurorului-şef al procuraturii specializate, s-ar crea atât riscul dublării unui proces de evaluare, cât şi riscul atentării la competenţa şi rolul exclusiv al Consiliului Superior al Procurorilor, stabilit în Constituţia Republicii Moldova şi Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

Aşadar, prin prisma celor invocate supra, se evidenţiază importanţa reglementării prin lege a procedurii de evaluare a Procurorului General, în contextul în care acesta, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.20 din 9 noiembrie 2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, reprezintă o funcţie de rang constituţional. Per a contrario, instituirea unei proceduri de evaluare similară în raport cu procurorul-şef al procuraturii specializate nu este justificată.

Mai mult, inoportunitatea prevederilor art.6 din proiect, se relevă în contextul promovării proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (evaluarea performanţelor judecătorilor şi procurorilor) (număr unic 57/MJ/2025), aprobat în şedinţa Guvernului la data de 05.03.2025, care are drept obiective ajustarea cadrului normativ pentru a asigura menţinerea unui nivel înalt de integritate pentru toţi judecătorii şi procurorii, inclusiv pentru cei care nu sunt subiecţi ai evaluării externe, precum şi remedierea diferenţelor existente între prevederile Legii nr.147/2023 privind evaluarea performanţelor judecătorilor şi modificările efectuate în Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură prin Legea nr.200/2023 pentru modificarea unor acte normative (îmbunătăţirea mecanismului de selecţie, evaluare a performanţelor şi răspundere disciplinară a procurorilor).

Prin urmare, în contextul necesităţii evaluării performanţelor procurorului-şef al procuraturii specializate, urmează a fi pus accent pe rolul Colegiului pentru selecţia şi evaluarea procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor, nefiind necesară, în acest sens, instituirea unor comisii ad-hoc. Mai mult, recent Colegiul pentru selecţia şi evaluarea procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor a devenit funcţional, fiind suplinit numărul necesar de membri ca urmare a deciziilor Adunării Generale a procurorilor din 11.02.25 şi ale Consiliului Superior al Procurorilor din 25.02.2025.

Adiţional, se constată o incoerenţă la alin.(9)-(11) al articolului în cauză. Astfel, deşi la alin.(9) se indică că raportul de evaluare cu calificativul propus are caracter consultativ, acesta stă la baza hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la acordarea calificativului. Potrivit alin.(11) calificativul „nesatisfăcător” acordat de Consiliul Superior al Procurorilor este temei de eliberare din funcţie.

La alin.(12) formula „constatării unor aparenţe de abatere disciplinară” nu corespunde art.43 alin.(1) lit.f) din Legea nr.3/2016 care operează cu termenul „bănuieli rezonabile”.

La articolul 7 – „Personalul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate”:

La alin.(1) din proiectul de lege, propunem reformularea acestuia, după cum urmează: „(1) În cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate activează procurori, funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special şi alte categorii de personal în limita posturilor prevăzute în statul de personal aprobat de procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate.”.

Totodată, se recomandă completarea articolului vizat cu prevederi care să clarifice aplicabilitatea legislaţiei speciale pentru fiecare categorie de funcţii.

La articolul 8 – „Personalul detaşat”:

Potrivit alin.(1), „Ofiţerii de urmărire penală, ofiţerii de investigaţii şi specialiştii care urmează să activeze în Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate sunt selectaţi în mod individual de către procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate şi sunt detaşaţi de la alte instituţii pentru o perioadă de până la 5 ani, care poate fi reînnoită pe o altă perioadă de până la 5 ani. Detaşarea se face prin ordinul Procurorului General, cu avizul prealabil al conducătorului instituţiei în care activează persoana detaşată şi cu acordul scris al acestuia din urmă.”.

Totodată, în conformitate cu alineatul (2) „Ofiţerii de informaţii şi securitate pot fi detaşaţi la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate în condiţiile alin.(1) pentru o perioadă de până la 3 ani. Detaşarea se dispune prin ordin al Procurorului General, cu avizul prealabil al directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate şi acordul scris al ofiţerului de informaţii şi securitate. Pe perioada detaşării, ofiţerii de informaţii şi securitate obţin statutul de ofiţeri de investigaţii.”.

Cu referire la prevederile indicate supra, se menţionează că nu este clar în baza căror criterii urmează a fi efectuată selecţia subiecţilor menţionaţi la alin.(1) şi (2). Totodată, este incert raţionamentul şi justificarea care determină tratamentul diferenţiat în ceea ce priveşte perioada de detaşare a subiecţilor menţionaţi la alin.(1) în raport cu cei prevăzuţi la alin.(2). Prin urmare, se propune uniformizarea termenului de detaşare pentru ambele categorii de subiecţi.

Complementar, se va revizui oportunitatea şi necesitatea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în raport cu ofiţerii de urmărire penală, ofiţerii de investigaţii şi specialiştii care urmează să activeze în PACCO, aşa cum este prevăzut la alin.(3).

În acest sens, se invocă necesitatea revizuirii oportunităţii aplicării testului la detectorul comportamentului simulat (poligraf) pentru ofiţerii de urmărire penală, ofiţerii de investigaţii şi specialiştii care urmează să activeze în PACCO, având în vedere faptul că acest tip de testare nu garantează o evaluare obiectivă şi consistentă a aptitudinilor profesionale. De asemenea, utilizarea poligrafului poate ridica probleme legate de fiabilitatea şi validitatea rezultatelor în procesul de selecţie, iar punerea unui accent prea mare pe acest instrument ar putea duce la obţinerea unor rezultate care nu reflectă în mod corect capacităţile acestora. Astfel, este mai eficient ca evaluarea să se bazeze pe teste psihologice şi profesionale bine fundamentate, care să asigure selecţia corectă şi obiectivă a personalului.

Mai mult, în procesul de testare cu utilizarea poligrafului a personalului pot exista o serie de factori de risc specifici condiţiilor de testare (temperatura neadecvată a camerei de examinare, iluminatul necorespunzător, poluarea fonică, etc.), persoanei testate (tensiunea emotivă, nervozitatea, hiperanxietatea, anomaliile fiziologice etc.), poligrafologului, testării personalului. Desconsiderarea acestor factori de risc pot periclita semnificativ caracterul obiectiv al rezultatelor selecţiei personalului detaşat.

În conformitate cu alin.(6), „Detaşarea ofiţerilor de urmărire penală, ofiţerilor de investigaţii şi a specialiştilor la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate încetează înainte de termen prin revocarea acestora din funcţie de către Procurorul General la propunerea procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate.”. Totodată, potrivit alin.(7), „Detaşarea ofiţerilor de informaţii şi securitate la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate încetează înainte de termen prin revocare de către Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate sau la solicitarea directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate coordonată în prealabil cu procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate.”.

Din analiza coroborată a prevederilor alin.(6) şi (7) se constată o procedură diferenţiată pentru încetarea înainte de termen a detaşării ofiţerilor de informaţii şi securitate, spre deosebire de cea aplicabilă ofiţerilor de urmărire penală, ofiţerilor de investigaţii şi a specialiştilor. Astfel, pentru ofiţerii de informaţii şi securitate, revocarea poate fi efectuată la solicitarea directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, coordonată prealabil cu procurorul-şef al PACCO.

Faptul că revocarea ofiţerilor de informaţii şi securitate poate fi efectuată şi la solicitarea directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, coordonată cu procurorul-şef al PACCO, ar putea implica mai multe riscuri şi consecinţe negative, precum: influenţarea procesului de revocare; folosirea procesului de revocare ca instrument de presiune sau ca metodă de sancţionare a ofiţerilor; crearea unei vulnerabilităţi pentru ofiţerii de informaţii şi securitate, în cazul unor solicitări nejustificate.

În scopul evitării acestor riscuri şi pentru asigurarea unui proces obiectiv se propune excluderea textului „sau la solicitarea directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, coordonată în prealabil cu procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate” din cadrul alineatul (7).

La capitolul V – „Dispoziţii finale şi tranzitorii”:

Cu titlu de remarcă generală, dispoziţiile finale se vor structura astfel încât să prevadă momentul intrării în vigoare şi măsurile necesare punerii în aplicare a actului normativ, iar dispoziţiile tranzitorii – în vederea stabilirii măsurilor ce se instituie cu privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul vechilor reglementări, menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute în temeiul vechilor reglementări, perioada de tranziţie necesară implementării dispoziţiilor proiectului actului normativ, respectând succesiunea logică a prevederilor.

La articolul 11 – „Dispoziţii finale”:

Potrivit alin.(5), „La data încetării activităţii Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi a Procuraturii Anticorupţie, mandatul procurorilor şefi ai celor două procuraturi specializate şi al adjuncţilor acestora, inclusiv interimarilor, încetează de drept. Până la încetarea activităţii Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi a Procuraturii Anticorupţie, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora din cele două procuraturi li se va propune transferul, cu acordul lor şi fără concurs, la alte procuraturi teritoriale, în funcţiile vacante de procurori, cu excepţia funcţiilor de procuror-şef.”. Totodată, în conformitate cu alin.(6), „În vederea asigurării posibilităţii transferului procurorilor, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora din cele două procuraturi care urmează să îşi înceteze activitatea în cadrul procuraturilor teritoriale, Procurorul General, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va asigura preavizarea acestora cu propunerea de a opta pentru una din funcţiile vacante de procuror disponibile în cadrul procuraturilor teritoriale.”.

În vederea evitării unor neclarităţi, considerăm necesară reglementarea modalităţii de desfăşurare a procedurii de transfer în cadrul procuraturilor teritoriale a procurorilor, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora din cele două procuraturi care urmează să îşi înceteze activitatea.

Astfel, urmează a fi concretizat dacă se vor aplica prevederile art.54 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură sau alte reguli distincte. În a doua ipoteză, se impune necesitatea reglementării detaliate a procedurii de transfer.

Sub acelaşi aspect, nu este clar în baza căror criterii/prevederi se va decide care procurori vor ocupa anumite funcţii vacante din cadrul procuraturilor teritoriale, dar nici cum se va proceda în situaţia în care mai mulţi procurori îşi vor exprima acordul pentru ocuparea aceleiaşi funcţii. Această incertitudine poate genera confuzii în aplicarea normei, impunându-se o clarificare suplimentară.

În altă ordine de idei, este important de menţionat că nu a fost luat în calcul numărul insuficient de funcţii vacante de procurori în procuraturile teritoriale. De asemenea, nota de fundamentare nu include o astfel de analiză, ceea ce lasă neclară procedura cu privire la procurorii pentru care nu există suficiente funcţii vacante. Astfel, nu este clar cum va fi realizat acest exerciţiu, în situaţia în care, în cadrul procuraturilor specializate activează un număr relativ mare de procurori (aproximativ 90 de procurori), iar în procuraturile teritoriale numărul funcţiilor vacante este mult mai mic. În acest sens, potrivit informaţiei de pe pagina oficială a Consiliului Superior al Procurorilor, la data de 15.10.2024, funcţii de execuţie vacante/temporar vacante în procuraturile teritoriale erau în număr de 28².

____________________

² https://csp.md/sites/default/files/inline-files/TABEL%20FUNC%C8%9AII%20VACANTE%2018.10.24.pdf

 

Potrivit alin.(6), „În vederea asigurării posibilităţii transferului procurorilor, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora din cele două procuraturi care urmează să îşi înceteze activitatea în cadrul procuraturilor teritoriale, Procurorul General, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va asigura preavizarea acestora cu propunerea de a opta pentru una din funcţiile vacante de procuror disponibile în cadrul procuraturilor teritoriale.”.

Iniţial, pentru a se asigura o formulare mai clară a prevederii de la alin.(6) şi a se exclude unele interpretări ambigui, venim cu sugestia ca textul alineatului respectiv să fie reformulat după cum urmează: „În vederea asigurării posibilităţii transferului în cadrul procuraturilor teritoriale a procurorilor, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora din cele două procuraturi care urmează să îşi înceteze activitatea, Procurorul General, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va asigura preavizarea acestora cu propunerea de a opta pentru una din funcţiile vacante de procuror disponibile în cadrul procuraturilor teritoriale.”.

Cu referire la procedura reglementată la alin.(5) şi (6), nu este clar de ce este prevăzută posibilitatea transferului doar în cadrul procuraturilor teritoriale, or, potrivit prevederilor Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură, este posibil transferul unui procuror din cadrul procuraturii specializate, inclusiv, la funcţia de procuror în Procuratura Generală.

Sub alt aspect, se atenţionează că, în contextul încetării activităţii Procuraturii Anticorupţie şi Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze speciale, vor exista procurori care au fost sau vor fi notificaţi despre demararea procedurii de evaluare externă a integrităţii potrivit procedurii stabilite în Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative şi care vor refuza transferul către alte procuraturi teritoriale în contextul lichidării celor două procuraturi specializate.

În aceeaşi ordine de idei, potrivit art.3 alin.(2) lit.c) din Legea nr.252/2023, nu sunt supuşi evaluării conform prezentei legi judecătorii şi procurorii, care fac parte din una dintre categoriile menţionate la alin.(1) şi care, în termen de 20 de zile de la notificarea privind iniţierea evaluării, depun cerere de demisie, cu excepţia celor care şi-au retras cererea de demisie în interiorul termenului respectiv. Complementar, în sensul art.3 alin.(4) din legea prenotată, cererea de demisie depusă în condiţiile alin.(2) lit.c) poate fi retrasă doar în interiorul termenului de 20 de zile. Depunerea cererii de demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării.

Prin urmare, în ipoteza depunerii cererii de demisie, ca urmare a refuzului procurorului de a fi transferat în cadrul unei procuraturi teritoriale conform alin.(5) şi (6) din proiectul de lege, urmează a fi apreciat drept „nepromovarea evaluării”, fiind incidente prevederile art.3 alin.(4) din Legea nr.252/2023. Această situaţie ar putea fi considerată nejustificată în contextul reorganizării instituţionale.

În vederea evitării unor asemenea situaţii, ar putea fi necesară o derogare de la prevederile art.3 alin.(4) din Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, astfel încât procurorii, procurorii-şefi şi adjuncţii acestora din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi al Procuraturii Anticorupţie, care nu acceptă transferul către alte procuraturi şi care depun cerere de demisie în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să nu fie consideraţi ca nepromovând evaluarea, iar cererile de demisie să fie examinate potrivit prevederilor generale ale Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură. În acelaşi timp considerăm totuşi necesar de a remarca şi asupra unui potenţial risc care ar decurge dintr-o asemenea soluţie (binevenită în cazul procurorilor de bună-credinţă, care ar fi dispuşi să parcurgă procedura de evaluare externă în calitatea lor de procurori ai uneia din cele două procuraturi specializate, dar care nu ar fi de acord cu opţiunea de transfer în cadrul unei procuraturi teritoriale, alegând să fie eliberaţi din funcţie), ce constă în faptul că de această derogare ar putea profita în calitate de pretext şi acei procurori care ar dori să eludeze prevederile art.3 alin.(4) din Legea nr.252/2023, demisionând cu scopul real de evita procedura de evaluare externă dar evitând consecinţele echivalării unor asemenea demisii cu nepromovarea evaluării (şi efectele legale care derivă din aceasta).

Un alt aspect necesar de analizat este în raport cu continuitatea procedurii de evaluare extraordinară a procurorilor care, în rezultatul lichidării celor două procuraturi specializate, ar fi transferaţi în cadrul procuraturilor teritoriale. Or, în urma transferului unui procuror în cadrul unei procuraturi teritoriale, acesta încetează să mai deţină funcţia de procuror în cadrul procuraturii specializate. Respectiv, ultimul nu mai poate fi considerat drept subiect al evaluării în sensul Legii nr.252/2023, or, potrivit art.3 alin.(1) lit.e) din aceeaşi lege, urmează a fi supuşi evaluării procurorii procuraturilor specializate, inclusiv cei delegaţi în cadrul acestora din 1 ianuarie 2017 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru un termen mai mare de un an.

La fel, cu referire la prevederile alin.(6), se consemnează că termenul prevăzut pentru preavizarea procurorilor din cadrul procuraturilor specializate, contravine prevederilor Codului muncii, nefiind instituită o derogare în acest sens. Or, potrivit art.88 alin.(1) lit.b) din Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin.(1) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepţionării/înştiinţării fiecărui salariat vizat, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

La alin.(7), raportat la alin.(6), în cazul personalului (consultanţi, specialişti, personal tehnic şi administrativ) din Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale nu este prevăzută preavizarea personalului în condiţiile, eventual ale Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi Codului muncii. În plus, comportă neclaritate ideea continuării activităţii în cadrul PACCO a personalului sus-indicat, în „limita statelor de personal”. Formula „în limita statelor de personal” denotă posibilitatea ca o parte din personalul sus-indicat să nu se mai regăsească în cadrul PACCO. Prin urmare, se atestă problematica disponibilizării personalului, în special, din perspectiva nestipulării în proiect a procedurii de disponibilizare.

De asemenea, se constată acordul tacit al personalului, inclusiv al celui detaşat, privind continuarea activităţii în entitatea nou creată, or, proiectul de lege nu admite situaţia în care persoana detaşată va opta pentru revenirea la locul de muncă de bază de la care a fost detaşată.

În scopul reglementării prevederilor privind procedura de disponibilizare a personalului din cele două entităţi care urmează să-şi înceteze activitatea – Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, în cazul imposibilităţii transferului acestora în entitatea nou creată – PACCO, după prima frază, se recomandă completarea cu o propoziţie cu următorul cuprins: „Disponibilizarea personalului, în cazul imposibilităţii continuării raporturilor de serviciu/muncă, se va efectua în conformitate cu cadrul normativ special şi cu legislaţia muncii.”.

În continuare, potrivit alin.(10), „În vederea executării prevederilor alin.(8) şi (9), Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi Procuratura Anticorupţie, până la expirarea termenului prevăzut la alin.(4), vor asigura transmiterea bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor acestora, precum şi a dosarelor, materialelor, altor documente aflate în executare la acestea către Procuratura Generală. Transmiterea se va face în baza unui calendar de acţiuni coordonat în comun şi cu constituirea de către Procuratura Generală a unor comisii mixte de transmitere pentru fiecare din cele două procuraturi specializate, în care vor fi desemnaţi un număr egal de reprezentanţi ai Procuraturii Generale şi ai procuraturii specializate în cauză, care vor fi responsabile de întocmirea actelor de inventariere a bunurilor, dosarelor, materialelor, altor documente transmise, precum şi a actelor finale de predare-primire a acestora.”.

Totodată, potrivit alin.(11), „În termen de 30 de zile din momentul începerii activităţii Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate în conformitate cu prevederile alin.(3), Procuratura Generală va asigura transmiterea către Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate a bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor, precum şi a dosarelor, materialelor, altor documente preluate de la Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi Procuratura Anticorupţie. Transmiterea va fi realizată cu respectarea procedurilor prevăzute la alin.(10).”.

Aşadar, aferent prevederilor de la alin.(10) şi (11), se impune evidenţierea unor riscuri şi problematici de realizare a acestora:

În primul rând, se atenţionează asupra termenului foarte restrâns, acordat în vederea transmiterii bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor, precum şi dosarelor, materialelor şi altor documente de la Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale către Procuratura Generală. Astfel, în conformitate cu alin.(10), transmiterea urmează a fi efectuată până la expirarea a 30 de zile din data intrării în vigoare a prezentei legi.

În acest sens, urmează a fi reţinut că, pentru transmiterea bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor acestora, precum şi a dosarelor, materialelor, corpurilor delicte şi altor documente aflate în executare la acestea către Procuratura Generală, cu asigurarea întocmirii actelor de inventariere, precum şi a actelor finale de predare-primire a acestora, este necesar a se asigura un interval de timp suficient. Or, volumul de activitate care trebuie realizat este semnificativ, iar acurateţea realizării acestor acţiuni este importantă. În caz contrar, efectuarea acestor acţiuni într-un termen relativ scurt prezintă riscuri majore aferent calităţii procedurii de primire-predare a bunurilor, dosarelor, materialelor, şi a altor documente.

În al doilea rând, se atenţionează asupra riscurilor aferente etapizării transmiterii bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor, precum şi a dosarelor, materialelor, corpurilor delicte şi altor documente, precum şi a rolului de intermediar oferit Procuraturii General în acest proces.

În mod concret, în prima etapă, potrivit alin.(10), bunurile mobile şi imobile, arhivele, precum şi dosarele, materialele, corpurile delicte şi alte documente, urmează a fi transmise Procuraturii Generale, cu instituirea unor comisii mixte de transmitere în care vor fi desemnaţi reprezentanţi din cadrul Procuraturii Generale şi procuraturilor specializate.

Ulterior, în cadrul celei de-a doua etape, conform alin.(11), Procuratura Generală, la rândul său, urmează să asigure transmiterea bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor, precum şi a dosarelor, materialelor, corpurilor delicte şi altor documente către PACCO.

În circumstanţele expuse, luând în considerare migrarea cauzelor penale în această perioadă (de la Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale la Procuratura Generală şi, ulterior, de la Procuratura Generală la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate), cu implicarea unor comisii în care vor fi desemnate mai multe persoane, se menţionează asupra existenţei unor eventuale riscuri, precum:

● scurgerea informaţiilor din cauzele/procesele penale;

● pierderea/dispariţia/sustragerea/alterarea anumitor mijloace de probe/corpuri delicte din aceste cauze/procese penale;

● pierderea/dispariţia/sustragerea anumitor volume (având în vedere că multe cauze penale conţin un număr foarte mare de volume) sau chiar a anumitor cauze penale.

Respectiv, se consideră necesar reexaminarea oportunităţii stabilirii ca Procuratura Generală să intervină drept intermediar în transmiterea bunurilor mobile şi imobile, a arhivelor, precum şi a dosarelor, materialelor, corpurilor delicte şi altor documente aflate în executare la Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale.

Or, conform prevederilor alin.(3), PACCO se va constitui din momentul intrării în vigoare a prezentei legi şi va reprezenta succesorul de drept al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, precum şi al Procuraturii Anticorupţie. De asemenea, PACCO va deveni operaţională după aprobarea de către Consiliul Superior al Procurorilor a unui procuror-şef interimar, în termen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a legii (art. 11 alin.(18) lit.b)).

Mai mult ca atât, conform alin.(27) „În termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării de către Consiliul Superior al Procurorilor a unui procuror-şef interimar al Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, acesta va veni în adresa Procurorului General cu propuneri de delegare în cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate a unor procurori din alte procuraturi.”.

Prin urmare, se atestă că perioada de tranziţie va fi extrem de scurtă, iar PACCO va deveni operaţională în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Astfel, se consideră oportun ca bunurile mobile şi imobile, arhivele, precum şi dosarele, materialele, corpurile delicte şi alte documente aflate în executare la Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, să fie transmise direct către PACCO, fără a fi necesară transmiterea la etapa iniţială către Procuratura Generală. Ultima urmează să-şi păstreze doar calitatea de membru în cadrul comisiei mixte de transmitere a bunurilor mobile şi imobile, arhivelor, precum şi dosarelor, materialelor, corpurilor delicte şi altor documente.

Subsidiar, în cuprinsul alin.(10) şi (11), se consideră necesară excluderea cuvintelor „bunurilor mobile şi imobile”, având în vedere că bunurile mobile şi imobile folosite/utilizate de către Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale aparţin, de drept, Procuraturii Generale şi sunt gestionate de către aceasta.

Potrivit alin.(13) lit.a), până la momentul începerii activităţii PACCO în conformitate cu prevederile alin.(3), Guvernul va asigura alocarea unui sediu pentru PACCO şi va transmite sediul către procuratura respectivă din momentul creării acesteia. În acest context, în vederea clarificării termenului alocării sediului pentru PACCO, se recomandă revizuirea normei indicate. Or, momentul începerii activităţii PACCO este diferit de momentul creării acesteia.

În conformitate cu alin.(21), „Prin derogare la de prevederile art.(3) alin.(1) lit.g) din Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, în scopul operaţionalizării mai rapide a Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, candidaţii care vor câştiga concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante de procuror în cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, organizat în conformitate cu prevederile alin.(18) lit.c), vor fi numiţi în funcţie fără a parcurge în prealabil procedura de evaluare externă a integrităţii etice şi financiare.”.

Totodată, la alin.(22) se indică asupra faptului că, „Procurorii numiţi în cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate potrivit prevederilor alin.(21) vor fi supuşi subsecvent procedurii de evaluare externă a integrităţii etice şi financiare prevăzute de Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, asigurându-se totodată respectarea prevederilor art.3 alin.(3) din Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative.”.

În raport cu prevederile alin.(21) şi (22), se consideră necesară revizuirea abordării privind efectuarea procedurii de evaluare externă a integrităţii etice şi financiare, ulterior numirii în funcţie a procurorilor în cadrul PACCO. Or, prevederile enunţate ar putea crea o inechitate în raport cu procurorii care au fost supuşi procedurii de evaluare externă conform regulilor generale stabilite în Legea nr.252/2023. Complementar, eventuala nepromovare ulterioară a evaluării externe a integrităţii etice şi financiare a procurorilor numiţi în cadrul PACCO, ar putea compromite de la început imaginea instituţiei, precum şi a scopului prezentului proiect.

Mai mult, prevederile alin.(21) şi (22), contravin scopului preventiv al Legii nr.252/2023, care urmăreşte asigurarea integrităţii, profesionalismului şi independenţei procurorilor printr-o evaluare externă riguroasă anterior exercitării funcţiei. Astfel, prin stabilirea unei evaluări ulterioare numirii în funcţie, se anulează efectul preventiv al mecanismului de control, deoarece acesta nu mai funcţionează ca un filtru iniţial care să garanteze că doar candidaţii care îndeplinesc criterii de integritate, competenţă şi independenţă pot accede în aceste funcţii.

Prin urmare, se creează riscul de a genera prejudicii atât în ceea ce priveşte calitatea actului de justiţie, cât şi în ceea ce priveşte percepţia publică asupra corectitudinii şi transparenţei sistemului judiciar.

La fel în raport cu prevederile alin.(23), se atrage atenţia asupra faptului că, potrivit art.20 alin.(4) lit.b) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, la funcţia de procuror în Procuratura Generală, în procuraturile specializate, precum şi la funcţiile prevăzute la art.25 alin.(4) poate candida procurorul care în cadrul evaluării performanţelor, a obţinut cel puţin calificativul „foarte bine”. Sub acest aspect, se menţionează că actualmente nu există nicio rezervă de candidaţi înscrişi în Registrul candidaţilor pentru suplinirea funcţiilor vacante (Lista procurorilor care solicită transferul sau promovarea, iar la moment toate evaluările anterioare sunt expirate, procesul urmând a fi demarat odată cu începerea activităţii noului Colegiu de selecţie şi evaluare a procurorilor³). Problematica evidenţiată urmează a fi luată în considerare în procesul de implementare a proiectului de lege, or, aceasta implică repercusiuni inevitabile asupra începerii activităţii efective a procuraturii nou create.

____________________

³ A se vedea în acest sens avizul Consiliului Superior al Procurorilor.

 

Prevederile de la alin.(24)–(25) implică derogări de la prevederile Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în partea ce ţine de asigurarea păstrării drepturilor salariale ca urmare a transferului procurorilor, procurorilor-şefi şi adjuncţilor acestora în cadrul procuraturilor teritoriale, însă anexa la Lege ce prevede ajustarea cadrului normativ conex, nu conţine modificări aferente Legii nr.270/2018. Totodată, pct.8 – „Modul de încorporare a actului în cadrul normativ existent” din nota de fundamentare, stabileşte necesitatea modificării/ajustării Legii nr.270/2018, fără careva detalii aferente. În acest sens, autorul urmează să aducă clarificări şi completări adiţionale aferente aspectului dat.

Adiţional, derogările de la Legea nr.270/2018, propuse la art.11 alin.(24)–(25) din proiect, implică neclarităţi de aplicabilitate. Astfel, în cazul în care, eventual într-o anumită perioadă se vor suplini toate funcţiile vacante din cadrul procuraturii noi create, cu procurori ce au promovat evaluarea externă a integrităţii etice şi financiare în conformitate cu Legea nr.252/2023, iar în perioada/luna imediat următoare anumite funcţii vor deveni vacante din varii motive, se prezumă că nu sunt întrunite condiţiile stabilite la alin.(25) de la art.11, respectiv aplicabilitatea derogărilor menţionate în proiect va fi interpretabilă şi complicat de a fi implementată.

Sub acelaşi aspect, atragem atenţia că, ţinând cont de nivelul fluctuaţiei personalului din sectorul bugetar, rata generală de angajare per sector/domeniu, precum şi durata relativ îndelungată a procedurii de evaluare a procurorilor ce urmează a fi realizată conform Legii nr.252/2023, suplinirea limitei PACCO cu 100% procurori, este un scop complicat de realizat.

Mai mult, dat fiind faptul că nu există o certitudine privind momentul în care se va realiza suplinirea tuturor locurilor vacante din cadrul PACCO, persistă riscul unei presiuni pe bugetul Procuraturii. Totodată, se creează o posibilă inechitate faţă de ceilalţi procurori din procuraturile teritoriale. În acest sens, considerăm că drepturile salariale aferente funcţiilor deţinute de aceştia în cadrul celor două procuraturi ar trebui să fie păstrate până la data expirării termenului de depunere a dosarelor pentru concursul organizat în vederea accederii în funcţia de procuror în cadrul PACCO, în cazul în care procurorul nu a depus dosar de înscriere la concurs. Alternativ, se propune păstrarea drepturilor salariale până la data unei decizii de promovare/nepromovare în cadrul concursului pentru procurorii care au depus cerere de participare la concurs pentru accederea în funcţia de procuror în cadrul PACCO.

În conformitate cu prevederile alin.(28), „Prin derogare de la prevederile art.54 alin.(2) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, delegarea procurorilor de la alte procuraturi către Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate se va face de către Procurorul General doar cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. Delegarea procurorilor de la alte procuraturi poate fi realizată, fără acordul lor, pe o perioadă de până la 6 luni de zile pe parcursul unui an, iar cu consimţământul lor scris, pentru o perioadă de până la 12 luni.”.

Per a contrario, referitor la termenul de delegare a procurorilor de la alte procuraturi, fără acordul lor, potrivit art.54 alin.(2) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, „În cazul în care o procuratură nu poate funcţiona din cauza lipsei temporare de procurori, în cazul existenţei unor funcţii vacante, dar şi în alte cazuri, Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii respective, poate delega procurori de la alte procuraturi, fără acordul lor, pe o perioadă de până la o lună pe parcursul unui an, iar cu consimţământul lor scris, pentru o perioadă de până la 12 luni.”.

Prin urmare, nu este argumentată necesitatea extinderii substanţiale a termenului de delegare a procurorilor de la alte procuraturi către procuratura nou-creată, fără acordul acestora. Or, în absenţa acordului procurorului de a fi delegat în cadrul procuraturii nou-create pe un termen de 6 luni, persistă riscul încălcării principiilor dreptului muncii.

Subsidiar, cu referire la terminologia utilizată în cadrul prevederilor art.11 şi 12 din proiect, se atrage atenţia asupra necesităţii respectării terminologiei utilizate în cadrul art.204-244 din Codul civil, precum şi clarificării aspectelor de reorganizare/lichidare a procuraturilor specializate ce sunt vizate în proiectul de lege.

În acest sens, potrivit alin.(2), „Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate se creează din momentul intrării în vigoare a prezentei legi şi va reprezenta succesorul de drept al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi al Procuraturii Anticorupţie. […].”. Totodată, în conformitate cu prevederile alin.(4), „Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi al Procuratura Anticorupţie îşi încetează activitatea la expirarea unui termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.

Astfel, reieşind din analiza prevederilor de la alin.(3) şi (4), nu poate fi vorba despre stabilirea PACCO drept succesor de drept al Procuraturii Anticorupţie şi Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, or, la caz, nu are loc o reorganizare propriu-zisă a procuraturilor specializate. În acest sens, potrivit prevederilor art.204 şi 205 din Codul civil, succesiunea de drept (transmiterea drepturilor şi obligaţiilor), are loc în contextul procedurii de reorganizare a persoanei juridice (fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.

Alin. (16) şi (17) conţin prevederi cu caracter permanent, motiv pentru care nu pot fi incluse în dispoziţii finale.

La alin.(20) se va preciza că este vorba de rapoartele Comisiei de evaluare a procurorilor de promovare a evaluării.

La articolul 12 – „Dispoziţii tranzitorii”:

În raport cu prevederile alin.(3) şi (4), se atrage atenţia asupra inoportunităţii derogării de la art.299¹ alin. (3) din Codul de procedură penală, prin care Procurorului General îi este atribuită competenţa exclusivă în examinarea plângerilor împotriva soluţiilor, acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de către procurorii din cadrul procuraturilor ce urmează să-şi înceteze activitatea. Astfel, se consideră just ca plângerile împotriva soluţiilor, acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de către procurorii din cadrul procuraturilor ce urmează să-şi înceteze activitatea să fie examinate de un procuror care cunoaşte în mod direct specificul şi complexitatea cazurilor respective.

Atribuirea acestei responsabilităţi Procurorului General ar putea crea o încărcare suplimentară cu cazuri complexe, ce depăşesc competenţele sale directe şi care nu se încadrează în specificul activităţii Procuraturii Generale. În schimb, conferirea acestei atribuţii procurorului-şef interimar/procurorului-şef sau adjuncţilor acestuia din cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate ar oferi soluţii mai rapide şi mai bine fundamentate.

Mai mult decât atât, după desfiinţarea procuraturilor specializate, este esenţial să se asigure o tranziţie coerentă, iar soluţionarea plângerilor să fie gestionată de structuri care păstrează continuitatea activităţilor, pentru a nu perturba procesul de investigare şi urmărire penală.

Prin urmare, se consideră oportun ca plângerile împotriva soluţiilor, acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de către procurorii din cadrul procuraturilor ce urmează să-şi înceteze activitatea să fie examinate de procurorul-şef interimar/procurorul şef sau adjunctul procurorului-şef al noii structuri specializate, pentru a asigura nu doar imparţialitate, ci şi o expertiză mai eficientă în evaluarea soluţiilor, acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de către procurorii din cadrul procuraturilor ce urmează a fi desfiinţate.

Complementar, se atrage atenţia asupra necesităţii evitării în perioada de tranziţie a unor eventuale paralelisme instituţionale, precum şi atribuirea de competenţe similare pentru subiecţi diferiţi. În special, se consemnează asupra neadmiterii intersectării atribuţiilor Procurorului General în raport cu cele ale procurorului-şef interimar al PACCO, aferent soluţionării unor chestiuni, plângeri sau cereri ce urmează a fi examinate până când procuratura nou creată va deveni operaţională.

La fel, reieşind din analiza prevederilor art.11, Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale îşi vor înceta activitatea la expirarea termenului de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, rezultă că în interiorul acestui interval de timp vor funcţiona de drept 3 (trei) procuraturi specializate, având competenţe similare. Din aceste considerente, se consideră necesar clarificarea/delimitarea expresă a competenţelor instituţiilor vizate în vederea neadmiterii unor incertitudini ce pot apărea în cadrul perioadei de tranziţie.

La alin.(5), se indică asupra faptului că, „De la data desfiinţării Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi Procuraturii Anticorupţie, la judecarea cauzelor transmise potrivit art.(11) alin.(9), precum şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în aceste cauze participă procurori din cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate.”. Privitor la acest aspect, luând în considerare posibilitatea prelungirii procedurilor aferente de numire în funcţie a procurorilor în cadrul procuraturii nou-create, se atenţionează asupra existenţei riscului imposibilităţii participării unui procuror la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate pe cauzele transmise potrivit art.11 alin.(9). În special, prezenţa acestui risc se poate evidenţia în cadrul perioadei incipiente de activitate a procuraturii nou-create şi, respectiv, necesităţii examinării unor plângeri, contestaţii sau cereri urgente.

În plus, se consideră judicios ca la judecarea unor cauze penale să poată participa procurori din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale sau Procuraturii Anticorupţie, fapt dictat de necesitatea continuării eficiente şi rapide a procesului de examinare a speţelor deduse judecăţii (fapt desprins chiar din textul normei de la art.320 alin.(1) din Codul de procedură penală). De aceea, nu se consideră oportună derogarea înscrisă la alin.(5) în sensul în care la judecarea cauzelor instrumentate/conduse de cele două procuraturi specializate să participe, automat, procurori din cadrul PACCO.

În continuare, potrivit alin.(6)-(8), se propun o serie de derogări de la Codul de procedură penală.

Referitor la acest aspect, se consemnează asupra inoportunităţii acestora. Astfel, derogările menţionate la alin.(6)–(8) devin inaplicabile în măsura în care, potrivit prevederilor art.2 alin.(4) din Codul de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naţionale pot fi aplicate numai cu condiţia includerii lor în Cod. Aprecierea în cauză este valabilă şi în raport cu derogările de la Codul de procedură penală prevăzute la art.12 alin.(3) şi (4). Prin urmare, derogările prevăzute comportă un risc substanţial în raport cu buna desfăşurare a proceselor penale. Suplimentar, aferent derogării specificate la alin.(6), se menţionează că aceasta contravine esenţei independenţei procesuale a procurorului garantată prin Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură. În acest sens, se impune consemnarea prevederilor art.33 alin.(1) lit.d) din legea prenotată. Astfel, una dintre garanţiile în asigurarea independenţei procurorului se relevă în discreţia decizională a procurorului în exerciţiul funcţiei, acordată prin lege.

 

III

La anexa Legii cu privire la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate:

La pct.I, textul „06.04.13.03 Procuratura Anticorupţie” se substituie cu textul „06.04.13.03 Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate”, iar textul „06.04.13.04 Procuratura Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale” se exclude” se recomandă a fi substituit cu textul „poziţiile „06.04.13.03 06.04.13.03 Procuratura Anticorupţie” şi „06.04.13.03 Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate” se substituie cu poziţia „06.04.13.03 Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate””, pentru respectarea regulilor tehnico-legislative.

La pct.II, cu referire la noua redacţie propusă pentru art.270¹ din Codul de procedură penală, menţionăm că prin modificările din 25 aprilie 2024, operate la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Achiziţii Publice (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.67/2024), directorul şi directorul adjunct ai Agenţiei sunt incluşi în categoria „persoanelor numite în funcţie de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern” prevăzute la lit.c) al art.270¹.

În acest context, în scopul evitării dublării prevederilor, litera i) din cadrul art.270¹ se va exclude.

La pct.IX, este de remarcat faptul că propunerea de majorare a valorii de referinţă pentru procurorii din cadrul PACCO, de la 2850 de lei până la nivelul de 3000 de lei, implică riscul unor potenţiale inechităţi salariale faţă de ceilalţi procurori din domeniu, în sensul asigurării tratamentului egal şi a remunerării egale pentru muncă de valoare egală. Accentuăm că, actualmente, valoarea de referinţă de 2850 lei, conform art.10 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pentru anul 2025 nr.310/2024, este aplicabilă inclusiv pentru procurorii din cadrul Procuraturii Generale, indiferent de nivelul/statutul acestora. Urmează a fi aduse argumente de justificare suplimentară a acestor prepuneri. Adiţional, este de menţionat că măsura propusă nu are acoperire financiară conform cadrului de resurse disponibil, iar nota de fundamentare nu prevede o analiză financiară a costurilor ce o implică sau sursa de acoperire.

Totodată, procesul de lichidare a celor două procuraturi specializate, reorganizare, transferare/lichidare a unor eventuale funcţii şi refuzul de transfer, poate genera eventuale costuri de disponibilizare, costuri suplimentare de la bugetul de stat care ar trebui estimate.

În contextul în care PACCO se formează ca urmare a lichidării celor două procuraturi specializate, implementarea prevederilor proiectului urmează a se realiza în limita bugetului aprobat pentru Procuratura Generală. În caz contrar, procesul de lichidare a celor două procuraturi specializate, reorganizare, transferare/lichidare a unor eventuale funcţii şi refuzul de transfer va genera necesitatea operării anumitor rectificări bugetare.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile Metodologiei de analiză a impactului de reglementare, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.574/2024, proiectul respectiv urmează a fi însoţit de fişa financiară care stabileşte estimarea impactului financiar, precum şi de analiza impactului de reglementare.

În altă ordine de idei, prin prisma Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, se consideră oportună completarea subpct.3 din nota de fundamentare cu argumente pertinente şi concludente ce ar justifica derogările de la cadrul normativ în vigoare şi completarea subpct.4.2 din notă cu informaţii care descriu detaliat impactul financiar asupra bugetului, cu indicarea şi argumentarea costurilor estimative ale punerii în aplicare a actului normativ în cauză.

Totodată, în ipoteza înaintării unor eventuale amendamente la proiectul de act legislativ, este necesară completarea notei de argumentare prin prisma celor reţinute în prezentul aviz.

 

IV

Dintr-o altă perspectivă, având în vedere intenţia legiuitorului de a reconfigura sistemul procuraturilor specializate, precum şi necesitatea consolidării capacităţii instituţionale a procuraturii pe domeniul combaterii corupţiei şi criminalităţii organizate, cu titlu de recomandare alternativă, se consideră judicioasă examinarea oportunităţii implementării soluţiilor propuse de Ministerul Justiţiei pentru consolidarea arhitecturii instituţionale a organelor responsabile de combaterea corupţiei, expuse la data de 29 ianuarie 2025 şi transmise în adresa Parlamentului Republicii Moldova.

Totodată, cea de-a treia opţiune propusă de Ministerul Justiţiei⁴, constă în comasarea celor două procuraturi specializate prin fuziune. În context, sunt relevante unele modele instituţionale ale ţărilor mici, care recent au devenit membre ale Uniunii Europene, şi care respectiv au fost şi ele la etapa de candidate pe acelaşi parcurs european cu al ţării noastre. Respectiv sunt instituţii cu specializare mixtă – anticorupţie şi crimă organizată. Printre acestea, se consideră relevante următoarele exemple:

____________________

⁴ Cele 3 opţiuni fiind descrise anterior la pagina a 3-a a prezentului aviz.

 

● Modelul Croaţiei, care are o singură Procuratură specializată – numită USKOK (Oficiul pentru Reprimarea Corupţiei şi Crimei Organizate), constituită în 2001.

● Un alt model similar este cel al Albaniei (SPAK – Structura Specializată pentru combaterea Corupţiei şi a Criminalităţii Organizate). Parcursul instituţiei este similar cu cel actual din Republica Moldova, concretizat în parcurgerea unui exerciţiu de evaluare externă a procurorilor (vetting). Competenţa acestei procuraturi este definită prin lege prin corespondenţă cu competenţa Judecătoriei Anticorupţie şi pentru Combaterea Criminalităţii Organizate.

● Elemente similare de organizare şi concentrare a eforturilor de urmărire şi acţionare integrată sunt şi la Procuratura Anti-Mafia din Italia.

Prin urmare, în contextul intenţiei din cadrul iniţiativei legislative nr.40 de reorganizare a procuraturilor specializate, se propune examinarea soluţiei de fuzionare a celor două procuraturi specializate, printr-o tranziţie care se va face însă fără întreruperi, fără afectarea statutului procurorilor în funcţie, fiind asigurată continuarea activităţii procurorilor şi a personalului existent, şi respectiv se va asigura menţinerea dosarelor aflate în curs de investigare sau examinare judiciară.

Optarea pentru această variantă reprezintă o soluţie alternativă care implică mult mai puţine riscuri şi permite o tranziţie ce va preveni blocajele în investigarea şi judecarea cauzelor penale. De altfel, pentru o soluţie similară pledează şi Consiliul Superior al Procurorilor, fapt desprins din opinia acestuia asupra prezentului proiect de lege, expusă în şedinţa Consiliului din data de 4 martie 2025, şi conform Avizului suplimentar recepţionat⁵.

____________________

⁵ A se vedea în acest sens Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-60/2025 din 04 martie 2025 privind examinarea proiectului legii cu privire la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate (iniţiativa legislativă nr.40).

 

Totodată, în ipoteza optării pentru fuzionarea celor două procuraturi specializate şi ţinând cont de recomandările anterioare privind revizuirea/excluderea competenţelor în investigarea anumitor categorii de infracţiuni (în special, cu referire la competenţele Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale), urmează fi revizuit şi eventualul număr de procurori din cadrul procuraturii nou-create în rezultatul procesului de fuzionare, urmărindu-se în acelaşi timp şi evoluţia procesului de evaluare externă.

Soluţia fuzionării comportă mai multe avantaje, printre care:

1) Continuitatea desfăşurării acţiunilor de urmărire penală/măsurilor speciale de investigaţii în cadrul cauzelor penale instrumentate de către Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale. Aplicarea acestui model în Republica Moldova ar presupune fuzionarea procuraturilor specializate într-o singură instituţie, cu două subdiviziuni specializate: corupţia de nivel înalt şi crimă organizată. Această tranziţie se va face fără întreruperi, cu transferul tuturor procurorilor specializaţi, continuarea activităţii şi menţinerea dosarelor aflate în curs de investigare.

Aspectul dat are o importanţă deosebită în raport cu cauzele în care au fost aplicate măsuri preventive privative de libertate, măsuri de constrângere sau măsuri speciale de investigaţii. Prin urmare, comasarea Procuraturii Anticorupţie şi a Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale va garanta atât buna desfăşurare a procesului penal aferent colectării probelor, cât şi respectarea drepturilor şi intereselor persoanelor în privinţa cărora au fost aplicate măsuri preventive privative de liberate, măsuri de constrângere sau măsuri speciale de investigaţii.

2) Păstrarea dosarelor pendinte de complexitate majoră şi, respectiv, evitarea blocajelor în investigarea acestora. Soluţia propusă exclude necesitatea transferului dosarelor dintr-o instituţie în alta. Drept rezultat, se vor evita aşa riscuri precum: distrugerea unor probe; pierderea unor materiale din dosar; scurgerea unor informaţii din dosarele care pot implica secrete de stat, secrete bancare, rezultatele diferitor măsuri speciale de investigaţii şi alte acţiuni de urmărire penală.

3) Garanţia menţinerii nivelului de specializare a procurorilor, respectarea statutului şi a drepturilor procurorilor şi personalului auxiliar. Comasarea Procuraturii Anticorupţie şi a Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale va permite înlăturarea riscurilor aferente independenţei şi carierei procurorilor din cadrul procuraturilor specializate prin evitarea unor transferuri sau detaşări în cadrul altor procuraturi teritoriale. În special, se va evita încălcarea drepturilor şi garanţiilor stabilite atât în Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, cât şi în Codul muncii. Prin urmare, se va asigura păstrarea atât a procurorilor, cât şi a personalului auxiliar, care posedă o expertiză esenţială şi cunosc specificul cauzelor instrumentate de către Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale, care, în virtutea specificului acestora, comportă un nivel de complexitate majoră.

4) O mai bună coordonare a investigaţiilor, reducerea timpilor de reacţie, eficientizarea resurselor administrative, specializarea personalului şi îmbunătăţirea colaborării internaţionale. Avantajul acestui model integrat de consolidare instituţională va permite creşterea eficienţei examinării cauzelor penale de complexitate mărită, adoptarea unei strategii multiaspectuale pentru combaterea acestor fenomene, reducerea cheltuielilor administrative, realocarea surselor umane şi tehnice, concentrarea investiţiilor în modernizarea echipamentelor de investigaţie, specializarea şi lucrul în echipă, asigurarea managementului intern şi monitorizarea centralizată a cauzelor.

5) Asigurarea continuităţii procedurii de evaluarea extraordinară a procurorilor. Soluţia comasării va asigura pe deplin continuarea procedurii de evaluare extraordinară în raport cu procurorii din cadrul Procuraturii Anticorupţie şi Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale. Aspectul dat prezintă o importanţă deosebită în contextul procesului pendinte de evaluare a Procuraturii Anticorupţie, şi a demarării procesului de notificare a procurorilor din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate si Cauze Speciale. Mai mult decât atât, opţiunea comasării exclude necesitatea unor derogări de la Legea nr.252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative, care, în contextul analizei prevederilor proiectului de lege, au fost apreciate drept inoportune şi contrare scopurilor procedurii de vetting.

Astfel, reorganizarea instituţională în formulă revizuită care să ţină cont de toate aspectele menţionate supra nu va afecta cauzele penale pendinte şi investigaţiile în curs, angajamentele statului faţă de cetăţeni privind eforturile consolidate pe segmentul anticorupţie şi criminalitate organizată, precum şi parcursul european al ţării.

În contextul celor expuse mai sus, Guvernul comunică susţinerea de principiu a iniţiativei legislative nr.40 cu privire la Procuratura Anticorupţie şi Combaterea Crimei Organizate, cu condiţia revizuirii proiectului de lege conform observaţiilor şi propunerilor de îmbunătăţire a textului prezentate în prezentul aviz generalizat, inclusiv cu examinarea propunerilor de soluţii alternative în consolidarea arhitecturii instituţionale a organelor responsabile de combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate şi continuarea consultărilor publice în procesul de definitivare a proiectului de lege.