L E G E

pentru modificarea Codului de executare

al Republicii Moldova nr.443/2004

 

nr. 451  din  28.12.2023

 

Monitorul Oficial nr.64-69/90 din 13.02.2024

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Art.I. – Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.214–220, art.704), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 11 litera n¹), cifrele „929” se substituie cu cifrele „1321”.

2. La articolul 24 alineatul (1), cifrele „619” se substituie cu cifrele „942”.

3. La articolul 104 alineatul (1), cifrele „70” se substituie cu cifrele „205”.

4. La articolul 115, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al familiei lui nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizare de pătrundere forţată, executorul judecătoresc solicită autorizaţia instanţei de judecată prin aplicarea pe formularul documentului executoriu, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la solicitare, a menţiunii de autorizare a pătrunderii.”

5. La articolul 163, alineatele (1) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„(1) Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă, în termen de 30 de zile. Executorul judecătoresc atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu este obligat, dacă sunt întrunite condiţiile art.119 din Codul de procedură civilă nr.225/2003, să prezinte instanţei de judecată copia certificată a procedurii de executare şi să dea explicaţii scrise referitoare la actele contestate.”

„(4) Încheierea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs, care se judecă în termenul prevăzut la alin.(1).”

6. Articolul 175¹ se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Alimentarea persoanelor reţinute se asigură în conformitate cu prevederile actului normativ aprobat de instituţia care are în subordine izolator de detenţie provizorie.”

7. Codul se completează cu articolul 175² cu următorul cuprins:

„Articolul 175². Drepturile persoanei reţinute

(1) Persoanei reţinute i se garantează:

a) dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante;

b) dreptul de a fi informat despre motivele reţinerii şi despre drepturile sale;

c) dreptul de a avea acces la asistenţă juridică;

d) dreptul de notificare a unei rude sau a unei alte persoane cu privire la reţinere şi detenţie;

e) dreptul la asistenţă medicală.

(2) Persoana reţinută are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie.”

8. La articolul 181, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Instituţiile care asigură deţinerea persoanelor pot fi vizitate de alte persoane cu permisiunea specială a conducerii acestor instituţii ori a conducerii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în baza hotărârii instanţei de judecată. Cercul persoanelor care pot vizita preveniţii şi/sau condamnaţii a căror sentinţă nu este definitivă poate fi restrâns în baza hotărârii organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată în a cărei procedură se află cauza penală. Hotărârea respectivă se notifică instituţiei penitenciare în care persoana este deţinută sau Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.”

9. Articolul 205:

la alineatul (1), literele e), f) şi g) se abrogă;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În scopul sporirii siguranţei deţinerii ori securităţii personale a condamnaţilor sau al creării condiţiilor pentru tratamentul lor, administraţia penitenciarului poate aplica şi alte criterii de deţinere separată a condamnaţilor decât cele prevăzute la alin.(1). Criteriile de deţinere separată prevăzute în prezentul alineat se stabilesc în regulamentul de ordine interioară sau în regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei penitenciare şi se aplică cu respectarea principiului legalităţii, proporţionalităţii, nediscriminării şi individualizării.”

10. La articolul 210, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Condamnatul are dreptul la convorbiri telefonice, din cont propriu, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane în interiorul penitenciarului. Adjudecarea dreptului de prestare a serviciilor de telefonie de către prestatorii de servicii se efectuează prin procedura de licitaţie, conform art.1046 din Codul civil nr.1107/2002. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi reprezentanţii instituţiilor şi organelor menţionate la alin.(2) din prezentul articol, pot fi interceptate în condiţiile stabilite în Codul de procedură penală.”

11. Articolul 210¹ va avea următorul cuprins:

„Articolul 210¹. Dreptul la petiţionare şi măsurile pentru asigurarea dreptului la petiţionare

(1) Condamnaţii formulează petiţiile în scris şi le pot expedia atât instituţiei penitenciare, cât şi autorităţilor publice prevăzute de lege. Petiţiile se examinează în termenele şi condiţiile stabilite în Codul administrativ, cu particularităţile prevăzute de prezentul articol.

(2) Cheltuielile necesare pentru exercitarea dreptului la petiţionare se suportă personal de către petiţionari. În cazul condamnaţilor adulţi care nu dispun de mijloace băneşti din motive ce nu le pot fi imputate şi al condamnaţilor minori, cheltuielile respective sunt suportate de către instituţia penitenciară. Procedura detaliată privind dreptul la petiţionare şi corespondenţă se reglementează prin actul intern al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Condamnatul formulează petiţiile doar în nume propriu şi în chestiuni ce îl vizează. Nu se admite prezentarea petiţiilor colective sau în numele altei persoane.

(4) Petiţiile condamnaţilor minori se examinează în mod preferenţial. Condamnatul minor îşi exercită dreptul la petiţionare personal, prin reprezentanţii săi legali sau, în cazul lipsei acestora, prin intermediul autorităţii tutelare teritoriale din raza de circumscripţie a instituţiei penitenciare.

(5) La examinarea petiţiilor condamnaţilor minori, audierea acestora, comunicarea rezultatului examinării petiţiei şi, în caz de necesitate, motivarea şi explicarea deciziei sau a conţinutului răspunsului, inclusiv explicarea modalităţii de contestare, se efectuează cu implicarea personalului penitenciar specializat (educatori, psihologi, asistenţi sociali şi/sau pedagogi). Rezultatul examinării petiţiei se comunică şi reprezentanţilor legali ai petiţionarului sau, în lipsa acestora, autorităţii tutelare corespunzătoare.

(6) Petiţiile care vizează chestiuni de ordin execuţional-penal se examinează numai de către autoritatea competentă să soluţioneze chestiunea invocată, potrivit competenţelor aprobate prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Celelalte petiţii se examinează în conformitate cu procedura prevăzută de Codul administrativ.

(7) Petiţiile adresate contrar prevederilor alin.(6) nu se examinează în fond de către autorităţile publice care nu au competenţa respectivă.”

12. Articolul 213:

se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) Întrevederile de scurtă durată pot fi desfăşurate prin intermediul aplicaţiilor pentru videoconferinţe, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei penitenciare. Regulamentul de utilizare a aplicaţiilor web/online în cadrul instituţiilor penitenciare se aprobă de ministrul justiţiei.”

la alineatul (3), ultimul enunţ se exclude;

la alineatul (4), litera c) se abrogă.

13. La articolul 221¹, alineatele (8) şi (9) vor avea următorul cuprins:

„(8) Obiectele sau substanţele interzise depistate se ridică în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului contravenţional, dacă fapta nu constituie infracţiune, cu excepţia celor confecţionate sau preparate artizanal în cadrul instituţiei penitenciare, care se distrug conform procedurii stabilite prin ordinul ministrului justiţiei.

(9) Tipurile de percheziţie, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară pentru efectuarea acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc la efectuarea unei percheziţii se stabilesc prin ordinul ministrului justiţiei.”

14. La articolul 221², alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Bunurile şi obiectele interzise nedeclarate şi descoperite în urma controlului de specialitate asupra persoanelor care se află în vizită se ridică în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului contravenţional, dacă fapta nu constituie infracţiune.”

15. La articolul 232:

alineatul (4) se completează cu următorul enunţ: „Procedura de accesare a serviciilor medicale private, din cont propriu, se stabileşte prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.”

alineatul (6) se abrogă;

articolul se completează cu alineatul (6¹) cu următorul cuprins:

„(6¹) Automutilarea intenţionată a condamnatului nu constituie abatere disciplinară.”

16. La articolul 235 alineatul (4), după cuvintele „detenţiunii pe viaţă” se introduc cuvintele „aflaţi în regim iniţial”.

17. Articolul 236¹ va avea următorul cuprins:

„Articolul 236¹. Recuperarea pagubelor

(1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă din penitenciar.

(2) Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se recuperează în baza ordinului de imputare emis de către directorul instituţiei penitenciare. Executarea ordinului de imputare se realizează conform reglementărilor aplicabile executării creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public.

(3) Persoana condamnată poate contesta ordinul de imputare, în termen de 30 de zile de la data primirii ordinului respectiv sau de la data când a luat cunoştinţă de acesta, la instanţa de judecată în a cărei circumscripţie este situat penitenciarul.

(4) Sumele încasate la restituirea pagubelor se virează în bugetul penitenciarului şi se utilizează în scopul recuperării bunului deteriorat şi a cheltuielilor suportate.”

18. La articolul 242², punctul 8) se abrogă.

19. Articolele 245–248¹ vor avea următorul cuprins:

„Articolul 245. Încălcările şi răspunderea disciplinară

(1) Dacă condamnatul încalcă obligaţiile stabilite în prezentul cod şi în alte acte normative, în privinţa acestuia se dispun măsuri disciplinare.

(2) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă.

(3) Pentru faptele care, potrivit Codului contravenţional, constituie contravenţii, instituţia penitenciară are obligaţia să sesizeze organele cu competenţe de constatare şi calificare a faptelor comise. În cazul faptelor în privinţa cărora există o bănuială rezonabilă privind întrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni, instituţia penitenciară are obligaţia de a acţiona în conformitate cu art.273 din Codul de procedură penală nr.122/2003.

 

Articolul 246. Măsurile disciplinare

(1) Aplicarea, în temeiul legii, în privinţa condamnaţilor, a măsurilor disciplinare are drept scopuri prioritare:

a) prevenirea încălcărilor disciplinare în instituţia penitenciară;

b) contracararea comiterii de către condamnaţi a faptelor infracţionale sau contravenţionale;

c) asigurarea sănătăţii şi disciplinei colective în mediul penitenciar;

d) asigurarea respectării regimului de detenţie;

e) asigurarea ordinii şi securităţii publice;

f) asigurarea respectării onoarei, demnităţii şi integrităţii corporale;

g) desfăşurarea calitativă a procesului de reeducare şi reintegrare socială/resocializare.

(2) Conducerea instituţiei penitenciare poate dispune aplicarea, în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod, în funcţie de gravitatea încălcării, a următoarelor măsuri disciplinare:

a) avertisment;

b) suspendarea dreptului de a primi şi/sau cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe un termen de până la 30 de zile;

c) suspendarea dreptului la o întrevedere de lungă durată (imediat următoare);

d) izolarea disciplinară:

– pentru femeia condamnată – pe un termen de până la 5 zile;

– pentru bărbatul condamnat – pe un termen de până la 10 zile.

(3) Aplicarea măsurii disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, petiţionare, corespondenţă, vot, asistenţă medicală, condiţii minime de detenţie, instruire, participare la programe de reintegrare socială, muncă, odihnă şi plimbare.

(4) Măsurile disciplinare indicate la alin.(2) lit.b) şi d) nu pot fi aplicate femeilor gravide şi mamelor care îngrijesc copii cu vârsta de până la 3 ani.

(5) În cazul minorilor, termenul maxim stabilit pentru măsura disciplinară prevăzută la alin.(2) lit.b) se reduce în jumătate.

(6) Se interzic măsurile disciplinare cu caracter colectiv.

(7) Nu se permite folosirea în calitate de măsuri disciplinare a mijloacelor de imobilizare, a forţei fizice, precum şi a altor mijloace de asigurare a siguranţei şi nu se permite substituirea aplicării acestora.

(8) Aplicarea măsurilor disciplinare se dispune de conducerea instituţiei penitenciare după cercetarea prealabilă a încălcărilor comise şi pregătirea actelor de sancţionare de către personalul penitenciar împuternicit în acest sens.

(9) Procedura disciplinară se reglementează prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Articolul 246¹. Individualizarea răspunderii disciplinare

La aplicarea măsurilor disciplinare se ţine cont de următoarele circumstanţe care determină gradul de răspundere a persoanei condamnate care a comis încălcarea disciplinară:

a) concursul de împrejurări care au influenţat comiterea încălcării disciplinare;

b) gradul de periculozitate şi consecinţele încălcării comise;

c) atitudinea condamnatului faţă de faptele imputate şi cooperarea cu personalul penitenciarului pe durata procedurii disciplinare;

d) măsurile disciplinare aplicate anterior, cauza aplicării şi efectul acestora.

 

Articolul 247. Executarea sancţiunilor disciplinare

(1) Măsura disciplinară este pusă în executare din ziua aducerii la cunoştinţa condamnatului, cu excepţia cazurilor când executarea sancţiunii este suspendată.

(2) Dacă măsura disciplinară nu a fost pusă în executare în termen de 6 luni din data aducerii la cunoştinţă, condamnatul este absolvit de executarea sancţiunii.

(3) Perioada examinării contestaţiei depuse suspendă termenul prevăzut la alin.(2).

(4) În cursul executării unei măsuri disciplinare pot fi puse în executare şi alte măsuri disciplinare.

(5) În cazul existenţei a două sau mai multor decizii de sancţionare de acelaşi tip, deciziile se pun în executare în ordinea aplicării acestora, în mod succesiv. În cazul măsurii disciplinare prevăzute la art.246 alin.(2) lit.d), condamnatul eliberat din izolatorul disciplinar urmează a fi izolat în cel puţin 48 de ore în baza următoarei decizii de aplicare a sancţiunii disciplinare. În acest caz, prevederile alin.(2) din prezentul articol nu se aplică.

(6) Măsura disciplinară prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) se execută doar după examenul medical al condamnatului, efectuat de către personalul medical, şi stabilirea faptului că executarea acesteia nu va afecta sănătatea fizică a condamnatului. Condamnaţii izolaţi disciplinar se examinează zilnic de personalul medical, care este obligat să ofere tratamentul necesar la cererea condamnatului sau la cererea personalului penitenciar.

(7) La solicitarea personalului medical, executarea măsurii disciplinare prevăzute la art.246 alin.(2) lit.d) este întreruptă din motive de sănătate, până la însănătoşirea condamnatului. În acest caz nu se ia în considerare termenul prevăzut la alin.(2) din prezentul articol.

(8) Condamnatului izolat disciplinar i se poate interzice, pe perioada izolării, dreptul la întrevederi, inclusiv la cele de lungă durată, dreptul de primire/procurare a bunurilor, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală.

 

Articolul 248. Anularea măsurii disciplinare

(1) Măsurile disciplinare pot fi anulate:

a) prin hotărârea instanţei de judecată;

b) prin decizia directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în urma controlului departamental efectuat în temeiul art.178.

(2) În cazul în care instanţa de judecată sau directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor constată ilegalitatea aplicării măsurilor disciplinare, administraţia instituţiei penitenciare repune persoana condamnată în dreptul de care aceasta a fost lipsită ilegal, iar în cazul constatării ilegalităţii măsurilor disciplinare aflate în curs de executare se dispune încetarea imediată a executării acestora.

 

Articolul 248¹. Contestarea deciziei de aplicare a măsurii disciplinare

(1) Decizia de aplicare a măsurii disciplinare poate fi contestată de către condamnat personal sau prin intermediul apărătorului ales sau numit conform art.473¹ din Codul de procedură penală nr.122/2003.

(2) Decizia de aplicare a măsurii disciplinare poate fi contestată în termen de 3 zile de la data aducerii la cunoştinţă.

(3) Contestarea depusă nu are efect suspensiv, cu excepţia măsurii disciplinare prevăzute la art.246 alin.(2) lit.d).”

20. Articolul 257 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Dispoziţiile cap.XXII se aplică în mod corespunzător persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol.”

21. La articolul 257¹:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Detenţiunea pe viaţă se execută în penitenciarele de tip închis, în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.”

la alineatul (2), în partea introductivă, cifrele „10” se substituie cu cifra „7”;

la alineatul (3) litera b), cuvintele „sectorul de deţinere” se substituie cu cuvântul „penitenciar”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Condamnatul la detenţiune pe viaţă se transferă în regim înlesnit după 20 de ani de executare a pedepsei dacă, la acel moment, a realizat toate acţiunile planificate în planul individual de executare a pedepsei pentru perioada respectivă, cu excepţia cazului când neexecutarea nu îi poate fi imputată. În regim înlesnit, suplimentar prevederilor alin.(3), condamnaţii pot avea întâlniri nelimitate cu colaboratorii serviciului de probaţiune care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instituţiei penitenciare, de asemenea beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru, în condiţiile alin.(3), cu o durată de până la 48 de ore.”

22. La articolul 267 alineatul (2), ultimul enunţ se exclude.

23. La articolul 306 alineatul (4), textul „, de până la 24 de ore,” se exclude.

24. La articolul 309 alineatul (1) litera e), textul „infracţiuni grave,” se substituie cu cuvântul „infracţiuni”.

 

Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Sunt scutite de obligaţia de a restitui cheltuielile legate de tratamentul automutilării intenţionate persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nu au restituit până la această dată cheltuielile respective.

(3) Instituţiile penitenciare:

a) vor renunţa la acţiunile civile aflate pe rolul instanţelor de judecată privind recuperarea cheltuielilor legate de tratamentul automutilării intenţionate de la persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) nu vor prezenta spre executare silită documentele executorii privind restituirea cheltuielilor legate de tratamentul automutilării intenţionate de la persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

c) vor înceta acţiunile de executare silită intentate împotriva persoanelor care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) La încetarea acţiunilor de executare în derulare, conform prevederilor alin.(3) lit.c), debitorul este eliberat de achitarea creanţei neexecutate. Partea de creanţă şi taxa de stat care au fost executate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu se restituie.

(5) Persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligaţia de a achita personal cheltuielile de judecată, onorariul avocaţilor, taxele şi spezele procedurii de executare pentru acţiunea încetată, suportate de executorul judecătoresc până la momentul încetării procedurii de executare. Onorariul executorului judecătoresc se calculează din creanţa real executată.

 

Art.III. – Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.