L E G E

pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală

şi Codului cu privire la contravenţiile administrative

nr. 809-XIII  din  10.04.96

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.61-62/599 din 20.09.1996

* * *

Abrogat: 31.05.2009

Legea R.Moldova nr.218-XVI din 24.10.2008 (Vezi Legea nr.780-XV din 27.12.2001 art.39 alin.4)

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Notă: Art.I abrogat la data abrogării Codului de procedură penală conform Legii R.Moldova nr.122-XV din 14.03.2003, în vigoare 12.06.2003

Art.I. – Codul de procedură penală, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti din 24 martie 1961 (Veştile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, 1961, nr.10, art.42; 1963, nr.16, art.70; Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S.Moldoveneşti, 1966, nr.12, art.168; 1967, nr.6, art.111; 1968, nr.8, art.115; 1969, nr.7, art.134; 1970, nr.8, art.136; 1972, nr.9, art.127; 1975, nr.10, art.121; 1977, nr.4, art.28; 1983, nr.12, art.79; 1985, nr.2, art.12; 1986, nr.6, art.49; 1987, nr.11, art.143, 149; 1988, nr.6, art.93; 1989, nr.4, art.73; nr.9, art.230; Monitor Oficial, 1990, nr.6-7, art.127, 128; 1991, nr.3-4-5-6, art.27; nr.11-12, art.100; Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1992, nr.4, art.86-1; nr.8, art.208, 209; 1993, nr.4, art.90; nr.7, art.216; nr.11, art.343; 1994, nr.5, art.143; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.6, art.7, 43; nr.19, art.204; 1995, nr.9, art.92; nr.38-39, art.421; 1996, nr.8-9, art.82; legile nr.500-XII din 15 februarie 1991, nr.758-XII din 18 octombrie 1991), se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolele 7, 8, 9 şi 10 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 7. Înfăptuirea justiţiei numai de către instanţele de judecată

Justiţia în cauzele penale se înfăptuieşte în numele legii numai de către instanţele de judecată.

Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, precum şi supus unei pedepse penale, decît în baza sentinţei definitive pronunţate în condiţiile legii de instanţa de judecată.

Articolul 8. Înfăptuirea justiţiei pe baza egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a judecăţii

La înfăptuirea justiţiei în cauzele penale, toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a judecăţii, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, de genul şi caracterul ocupaţiei, domiciliu sau cetăţenie, precum şi de alte împrejurări.

Articolul 9. Judecarea cauzelor penale

În toate instanţele de judecată, cauzele penale în primă instanţă se judecă de un judecător sau de un complet format din trei judecători numiţi în modul stabilit de lege.

În instanţa de apel, cauzele penale se judecă de un complet format din trei judecători, iar în instanţa de recurs, de un complet format din cel puţin trei judecători.

Articolul 10. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii

La înfăptuirea justiţiei în cauzele penale, judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii judecă cauzele penale pe baza legii şi în condiţii care exclud orice presiune asupra lor.

Dacă în procesul judecării cauzei instanţa de judecată stabileşte că norma juridică ce urmează a fi aplicată contrazice prevederile Constituţiei şi este expusă într-un act juridic care, conform Constituţiei, se supune controlului constituţionalităţii, examinarea cauzei se suspendă şi instanţa de judecată înaintează Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Curtea Supremă de Justiţie examinează propunerea şi, fără să se expună asupra ei, sesizează Curtea Constituţională.

Dacă în procesul judecării cauzei instanţa de judecată stabileşte că norma juridică ce urmează a fi aplicată contrazice prevederile legii şi este expusă într-un act juridic care, conform Constituţiei, nu se supune controlului constituţionalităţii, instanţa va proceda în conformitate cu legea."

2. În articolul 11 alineatul 1 cuvintele "limba de stat" se înlocuiesc cu cuvintele "limba moldovenească".

3. În articolul 12 alineatul 1 cuvintele "secret de stat" se înlocuiesc cu cuvintele "secret ocrotit de lege".

4. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

"Articolul 13. Garantarea dreptului la apărare

În tot cursul procesului penal, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător, ales sau numit.

Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul şi instanţa de judecată în cursul procesului penal au obligaţia să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de prezentul Cod şi să administreze probele necesare în apărare.

Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul şi instanţa de judecată au obligaţia să încunoştinţeze pe bănuit, învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este bănuit sau învinuit, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea de a se apăra cu mijloacele şi metodele stabilite de lege, precum şi protecţia drepturilor lor personale şi patrimoniale.

Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul şi instanţa de judecată au obligaţia să încunoştinţeze pe bănuit, învinuit sau inculpat despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnîndu-se aceasta într-un proces-verbal, şi în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege să-i asigure asistenţă juridică, dacă acesta nu are apărător ales."

5. Articolul 14:

după alineatul 1 se completează cu un nou alineat, 2, cu următorul cuprins:

"Instanţele de judecată cercetează sub toate aspectele probele prezentate de părţile la proces.";

alineatele 2 şi 3 vor deveni respectiv alineatele 3 şi 4.

6. Articolele 15 şi 16 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 15. Procurorul în procesul penal

În tot cursul cercetării penale şi anchetei preliminare procurorul este obligat să ia măsurile prevăzute de lege pentru a înlătura orice încălcare a legii, indiferent cine ar săvîrşi această încălcare.

În exercitarea atribuţiilor sale în procesul penal, procurorul se supune numai legii.

Ordonanţele procurorului, date în conformitate cu legea, sînt obligatorii pentru a fi îndeplinite de toate persoanele fizice şi juridice.

Articolul 16. Verificarea respectării cerinţelor legii de procedură penală

Instanţele de judecată sînt obligate, la înfăptuirea justiţiei, să verifice respectarea de către organele de cercetare penală şi anchetă preliminară şi procurori a cerinţelor prezentului Cod.

Instanţele de judecată ierarhic superioare, la înfăptuirea justiţiei, verifică respectarea de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a cerinţelor prezentului Cod.

În cazul stabilirii de încălcări ale cerinţelor prezentului Cod, instanţa de judecată va proceda în conformitate cu legea."

7. Articolul 17 titlul şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 17. Aplicarea legii de procedură penală faţă de cetăţenii străini şi apatrizi

Pe teritoriul Republicii Moldova procedura în cauzele penale privitoare la cetăţenii străini şi apatrizi se efectuează în conformitate cu prezentul Cod."

8. În articolul 18 alineatul 1 textul "convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică încheiate de Republica Moldova şi statele străine respective" se înlocuieşte cu textul "tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte"

9. Articolul 18¹ va avea următorul cuprins:

"Articolul 18¹. Îndeplinirea însărcinărilor instituţiilor statelor străine cu privire la efectuarea actelor de procedură

Instanţele de judecată, organele de anchetă preliminară şi de cercetare penală ale Republicii Moldova la îndeplinirea însărcinărilor instituţiilor statelor străine efectuează actele de procedură prevăzute de prezentul Cod.

Instanţele de judecată, organele de anchetă preliminară şi de cercetare penală ale Republicii Moldova primesc însărcinări de la instituţiile statelor străine prin Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală. Dacă însărcinarea este primită nemijlocit de către instanţa de judecată, organul de anchetă preliminară şi de cercetare penală, ea este îndeplinită numai cu autorizaţia respectiv a Ministerului Justiţiei sau a Procuraturii Generale.

În cazul imposibilităţii de a îndeplini însărcinarea instituţiei statului străin, ea este restituită acestei instituţii respectiv prin Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală, indicîndu-se cauzele neîndeplinirii însărcinării.

Persoanelor cu funcţii de răspundere ale instanţelor de judecată, organelor de procuratură, de anchetă preliminară şi de cercetare penală sau pentru securitatea statului ale statelor străine le este interzis să reţină sau să aresteze persoane şi să efectueze alte acte de procedură pe teritoriul Republicii Moldova."

10. În articolul 18² cuvintele "Procuratura Republicii Moldova" şi "anchetă penală" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "Procuratura Generală" şi "anchetă preliminară".

11. În articolul 18³ alineatul 1 cuvintele "Procuratura Republicii Moldova" se înlocuiesc cu cuvintele "Procuratura Generală".

12. Articolul 19:

în alineatele 1 şi 2 cuvîntul "pricinile" se înlocuieşte cu cuvîntul "cauzele";

din alineatul 2 cuvintele "din doi sau" se exclud;

alineatul 3 se exclude;

alineatele 4, 5 şi 6 vor deveni respectiv alineatele 3, 4 şi 5 şi vor avea următorul cuprins:

"Colegiile instanţelor de apel şi de recurs judecă apelurile şi recursurile împotriva încheierilor, sentinţelor şi deciziilor în complet format din trei judecători.

Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în complet format din cinci judecători.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în anulare şi demersurile în interesul legii în complet format din cel puţin două treimi din numărul total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie."

13. Articolul 22:

cuvintele "pricinii", "pricină", "pricini", "pricina" se înlocuiesc cu cuvintele "cauzei", "cauză", "cauze", "cauza";

în alineatul 1:

textul "– nici în şedinţă dispozitivă, nici în şedinţă de judecată" se exclude;

punctul 1) va avea următorul cuprins:

"1) dacă el personal, soţul sau ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii şi surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele, devenite prin înfiere potrivit legii astfel de rude, sînt direct sau indirect interesate în proces;";

punctul 5) va avea următorul cuprins:

"5) la o nouă judecare a cauzei, atît în primă instanţă, cît şi în instanţa de apel sau de recurs, dacă a mai luat parte în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, în instanţa de apel sau de recurs. Această prevedere nu se extinde asupra Plenului Curţii Supreme de Justiţie;"

14. Din articolul 23 alineatul 2 cuvintele "şi concluzia procurorului" se exclud.

15. Articolele 24, 25, 26 şi 27 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 24. Procedura soluţionării propunerii de recuzare a judecătorului

Recuzarea judecătorului se soluţionează de un alt complet de judecată în şedinţă secretă fără participarea celui recuzat.

Examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultînd părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul cînd nu se poate forma un nou complet de judecată la instanţa dată, recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, dacă admite recuzul, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.

Încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă a fi atacată.

Articolul 25. Competenţa judecătoriei

Judecătoria judecă în primă instanţă toate cauzele penale, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Articolul 26. Competenţa judecătoriei militare

Judecătoria militară judecă în primă instanţă cauzele privind infracţiunile săvîrşite:

a) de persoane din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri al Armatei Naţionale, al trupelor de carabinieri (trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor Interne şi al trupelor Ministerului Securităţii Naţionale, din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri al Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale;

b) de persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare;

c) de supuşi ai serviciului militar în timpul concentrărilor;

d) de alte persoane referitor la care există indicaţii speciale în legislaţie.

Articolul 27. Competenţa tribunalului

Tribunalul:

1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de Codul penal în articolele 81, 82 alineatul 1, 83-88, 102 alineatul 5, 116¹, 125 alineatul 4, 187 alineatul 3, 187¹ alineatele 3 şi 4, 188 alineatul 3, 203¹-203⁴, 206¹, 214 alineatele 3 şi 4;

2) ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii, cu excepţia celor privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii, în cazul infracţiunilor pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între judecătoriile din raza sa teritorială."

16. După articolul 27 se introduc articolele 27¹ şi 27², cu următorul cuprins:

"Articolul 27¹. Competenţa Curţii de Apel

Curtea de Apel:

1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind:

a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în articolele 61-76;

b) infracţiunile săvîrşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de nivelul judecătoriilor şi tribunalelor;

c) infracţiunile săvîrşite de persoanele de prim rang ale confesiunilor religioase înfiinţate în condiţiile legii;

2) ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale, precum şi de judecătoria militară, cu excepţia sentinţelor privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate de tribunale în apel, împotriva hotărîrilor judecătoriei militare privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între tribunale sau între judecătorii şi tribunale.

Articolul 27². Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

Curtea Supremă de Justiţie:

1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind:

a) infracţiunile săvîrşite de Preşedintele Republicii Moldova;

b) infracţiunile săvîrşite de deputaţi;

c) infracţiunile săvîrşite de membrii Guvernului;

d) infracţiunile săvîrşite de judecătorii şi judecătorii-asistenţi ai Curţii Constituţionale şi Curţii Supreme de Justiţie;

e) infracţiunile săvîrşite de judecătorii Curţii de Apel, membrii Curţii de Conturi, de procurorii Procuraturii Generale şi procurorii de nivelul Curţii de Apel;

f) infracţiunile săvîrşite de generali;

g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;

2) ca instanţă de recurs, judecă:

a) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie;

b) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, ca instanţă de apel, de Curtea de Apel, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

3) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilor extraordinare de atac, inclusiv recursurile în anulare şi demersuri în interesul legii;

4) sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;

5) soluţionează cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, precum şi cererile de strămutare."

17. Articolele 30 şi 31 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 30. Determinarea competenţei în caz de conexare a unor cauze penale care ţin de competenţa instanţelor de judecată de grad diferit

Dacă o persoană sau un grup de persoane sînt învinuite de săvîrşirea unei singure sau cîtorva infracţiuni şi cauza referitoare la unul din învinuiţi sau una din infracţiuni este de competenţa unei instanţe ierarhic superioare, procesul urmează să fie judecat în întregime de instanţa ierarhic superioară.

Dacă în procesul în care o persoană sau un grup de persoane sînt învinuite de săvîrşirea unei singure infracţiuni sau cîtorva infracţiuni şi dacă măcar o singură persoană sau o singură infracţiune este de competenţa judecătoriei militare, procesul referitor la toate persoanele şi infracţiunile menţionate se judecă de judecătoria militară.

Articolul 31. Declinarea de competenţă a instanţei de judecată

Instanţa de judecată, stabilind că nu este competentă de a judeca cauza penală, îşi declină competenţa şi trimite dosarul instanţei de judecată competente prin încheierea sa de declinare.

Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, precum şi de competenţa teritorială, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.

Nu se acceptă declinarea de competenţă cu trimiterea unei instanţe ierarhic inferioare a cauzei a cărei examinare s-a început în şedinţa de judecată la instanţa ierarhic superioară.

Încheierea de declinare a competenţei nu poate fi supusă apelului şi nici recursului."

18. După articolul 31 se introduce articolul 31¹, cu următorul cuprins:

"Articolul 31¹. Conflictul de competenţă

Cînd două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză (conflict pozitiv de competenţă) ori îşi declină competenţa (conflict negativ de competenţă), conflictul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

În toate cazurile, sesizarea se poate face de părţile la proces.

Pînă la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă procedura se suspendă.

Instanţa care s-a declarat competentă ori şi-a declinat competenţa cea din urmă efectuează actele şi ia măsurile ce necesită urgenţă.

Instanţa ierarhic superioară comună soluţionează conflictul de competenţă cu citarea părţilor, prezenţa cărora este facultativă.

Cînd instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decît a celor între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă superioară comună, aceasta trimite dosarul instanţei superioare comune.

Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin încheiere de stabilire a competenţei nu-şi mai poate declina competenţa, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe."

19. Articolul 32 va avea următorul cuprins:

"Articolul 32. Strămutarea cauzei penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad

Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obţine o soluţionare mai obiectivă, mai rapidă şi mai completă a ei, precum şi se asigură desfăşurarea normală a procesului.

Strămutarea cauzei poate fi cerută de preşedintele instanţei de judecată sau de una dintre părţi."

20. După articolul 32 se introduc articolele 32¹, 32², 32³, 32⁴, 32⁵ cu următorul cuprins:

"Articolul 32¹. Cererea de strămutare şi efectele ei

Cererea de strămutare se adresează Curţii Supreme de Justiţie şi trebuie motivată. Documentele pe care se sprijină cererea se anexează la aceasta cînd sînt deţinute de partea care cere strămutarea.

În cerere se face menţiune dacă în cauză se găsesc arestaţi.

Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă de Curtea Supremă de Justiţie după ce aceasta a fost sesizată.

Articolul 32². Procedura de informare pentru strămutare

Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicîndu-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.

În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauză penală, cererea de informaţii este facultativă.

Articolul 32³. Înştiinţarea părţilor despre examinarea cererii de strămutare

Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru înştiinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru examinarea acesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite explicaţii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru examinarea cererii.

În informaţiile trimise Curţii Supreme de Justiţie se face menţiune despre înştiinţarea părţilor, anexîndu-se şi dovezile de înştiinţare a acestora.

Cînd în cauza a cărei strămutare se cere sînt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu.

Articolul 32⁴. Examinarea cererii de strămutare

Examinarea cererii de strămutare se face în şedinţă secretă de un complet format din trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.

Cînd părţile se înfăţişează, se ascultă şi părerile acestora.

Articolul 32⁵. Soluţionarea cererii de strămutare

Curtea Supremă de Justiţie dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii de strămutare.

În cazul în care găseşte cererea întemeiată, Curtea Supremă de Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei, cu indicarea instanţei concrete, hotărînd totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin. Această instanţă va fi îndată înştiinţată despre admiterea cererii de strămutare.

Dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărîrea pronunţată este anulată prin efectul admiterii cererii de strămutare."

21. Articolul 33 va avea următorul cuprins:

"Articolul 33. Repetarea cererii de strămutare

Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul cînd noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Curţii Supreme de Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau apărute după aceasta."

22. Articolul 35 va avea următorul cuprins:

"Articolul 35. Atribuţiile procurorului

Procurorul supraveghează respectarea legii în cursul pornirii procesului penal şi a efectuării cercetării penale şi anchetei preliminare.

În cursul judecării cauzei în instanţa de judecată, procurorul prezintă învinuirea în numele statului.

Procurorul este obligat să facă apel sau recurs împotriva hotărîrilor judiciare ilegale sau neîntemeiate.

Procurorul General şi adjuncţii lui sînt obligaţi să atace hotărîrile judiciare ilegale sau neîntemeiate, rămase definitive în condiţiile căilor extraordinare de atac."

23. În articolul 41¹ alineatul 2 cuvîntul "judecător" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată".

24. În articolul 42 alineatul 3 cuvîntul "judecător" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată", iar cuvintele "în primă instanţă" se exclud.

25. Articolul 46 alineatul 2:

punctul 9) va avea următorul cuprins:

"9) să participe la examinarea de către instanţa de judecată a plîngerilor în modul prevăzut la articolul 195² din prezentul Cod, la dezbaterile judiciare în primă instanţă, în instanţele de apel şi de recurs;";

în punctul 10) cuvîntul "deciziilor" se înlocuieşte cu cuvîntul "hotărîrilor".

26. În articolul 46¹ cuvintele "avocatului" şi "avocatul" se înlocuiesc respectiv cu textele "persoanei care efectuează apărarea", "persoana care efectuează apărarea".

27. În articolul 47 alineatul 2 textul "de a depune plîngeri împotriva sentinţei sau a încheierilor instanţei de judecată şi împotriva hotărîrilor judecătorului popular" se înlocuieşte cu textul "de a ataca hotărîrile instanţelor de judecată".

28. În articolul 48 alineatul 2 cuvintele "sentinţa sau încheierea instanţei" se înlocuiesc cu cuvintele "hotărîrile instanţelor".

29. În articolul 49 alineatul 2 cuvintele "sentinţa sau încheierea instanţei" se înlocuiesc cu cuvintele "hotărîrile instanţelor".

30. Articolul 51¹:

din titlu cuvintele "organului de cercetare penală, a anchetatorului penal, a procurorului şi a" se exclud;

în alineatul 1 textul "organul de cercetare penală, anchetatorul penal, procurorul şi instanţa de judecată au" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată are".

31. În articolul 56 alineatul 1 cuvintele "şi instanţa de judecată" se înlocuiesc cu textul ", precum şi instanţa de judecată, la cererea uneia din părţi".

32. Articolul 59:

alineatul 2 propoziţia a doua se exclude;

alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Martorul are dreptul: să facă declaraţii în limba maternă, să ia cunoştinţă de declaraţia sa înregistrată, să ceară completarea sau corectarea declaraţiei sale, să ceară restituirea cheltuielilor suportate de el şi să atace hotărîrea instanţei de judecată referitor la restituirea cheltuielilor suportate.";

după alineatul 4 se introduce un nou alineat, 5, cu următorul cuprins:

"Rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului indicate în articolul 50 alineatul al treilea din prezentul Cod nu sînt obligate să depună mărturii. Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul şi instanţa de judecată vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor indicate."

33. La articolul 62, după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Persoana care efectuează cercetarea penală sau anchetatorul, înainte de a-l asculta pe bănuit, cere acestuia să dea o declaraţie scrisă personal referitor la împrejurările care au servit drept temei pentru reţinerea lui sau aplicarea unei măsuri preventive, iar dacă bănuitul refuză să depună declaraţie scrisă personal sau nu o poate scrie, anchetatorul ascultă declaraţiile lui şi îi pune întrebări, dacă este necesar, şi se întocmeşte un proces-verbal."

34. Articolul 78:

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"În toate cazurile de arestare preventivă, persoanei arestate în cel mai scurt timp i se asigură, la cerere, posibilitatea de a telefona la doi abonaţi pentru a comunica despre arestarea sa.";

alineatele 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 vor deveni respectiv alineatele 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10.

35. Din articolul 90 alineatul 1 punctul 2) cuvintele "drujinelor populare pentru menţinerea ordinii publice" se exclud.

36. Articolul 94 va avea următorul cuprins:

"Articolul 94. Procesele penale intentate la plîngerea părţii vătămate

Procesele privitoare la infracţiunile prevăzute de Codul penal în articolul 102 alineatul 1, articolele 126, 141 şi 141¹, precum şi la furtul avutului proprietarului săvîrşit de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de cel care locuieşte împreună cu partea vătămată sau este găzduit de aceasta, se intentează pe baza plîngerii părţii vătămate. La împăcarea părţii vătămate cu învinuitul sau inculpatul în cazurile indicate în prezentul alineat, cu excepţia furtului săvîrşit de cel care locuieşte împreună cu partea vătămată sau este găzduit de aceasta, procesul penal se clasează. Procedura în astfel de procese este generală.

În cazuri excepţionale, dacă partea vătămată care figurează într-un proces privitor la o infracţiune prevăzută în alineatul întîi al prezentului articol, din cauza stării de neputinţă sau a dependenţei faţă de învinuit sau din alte motive nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul poate intenta procesul chiar dacă partea vătămată nu a depus plîngere."

37. Articolul 95:

după alineatul 3 se introduce un nou alineat, 4, cu următorul cuprins:

"Dacă în cursul şedinţei de judecată se săvîrşeşte o faptă ce conţine semne de infracţiune prevăzută de legea penală, preşedintele şedinţei dispune identificarea persoanei care a săvîrşit infracţiunea şi reţinerea ei, despre ce se face o menţiune în procesul-verbal al şedinţei. Instanţa adoptă o încheiere de trimitere a materialelor şi a persoanei reţinute procurorului. Copia încheierii şi persoana reţinută vor fi trimise neîntîrziat procurorului sub escorta poliţiei judecătoreşti. După ce va primi materialele şi va fi adusă persoana reţinută, procurorul va proceda conform legii;";

alineatul 4 va deveni alineatul 5.

38. Articolul 116 alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"În caz dacă se redeschide un proces suspendat, termenul anchetei se stabileşte de procurorul care o supraveghează şi el nu va depăşi o lună din momentul primirii dosarului pentru anchetă."

39. Articolul 117 alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Dacă o persoană se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor de martor asistent, instanţa de judecată poate să-i aplice o sancţiune bănească în mărime de pînă la trei salarii minime în modul prevăzut în articolul 294 din prezentul Cod. Sancţiunea bănească se aplică în baza ordonanţei persoanei care efectuează cercetarea penală, a anchetatorului sau a procurorului."

40. Din articolul 119 alineatul 2 cuvintele "apărătorul obştesc" se exclud.

41. Articolul 132:

alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"La începutul interogatoriului anchetatorul îl întreabă pe învinuit dacă recunoaşte învinuirea ce i se aduce, apoi cere acestuia să dea o declaraţie scrisă personal cu privire la învinuirea ce i se aduce, iar dacă învinuitul refuză să depună declaraţia scrisă personal sau nu o poate scrie, anchetatorul ascultă declaraţiile lui şi îi pune întrebări, dacă este necesar, şi se întocmeşte un proces-verbal.";

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Ascultarea învinuitului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a depus anterior. Învinuitul nu poate prezenta sau citi o declaraţie scrisă de mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut.";

alineatele 3, 4 şi 5 vor deveni respectiv alineatele 4, 5 şi 6.

42. Articolul 138 alineatul 5 se completează în final cu propoziţia: "La ascultarea martorului se aplică în mod corespunzător dispoziţiile articolului 132 alineatul al treilea din prezentul Cod."

43. Din articolul 176 textul "fie a hotărîrii de clasare a procesului, fie a hotărîrii de clasare a procesului o dată cu trimiterea materialelor instanţei de judecată pentru aplicarea unor măsuri de sancţionare administrativă" se înlocuieşte cu textul "fie a raportului cu privire la necesitatea clasării procesului".

44. Articolul 186 va avea următorul cuprins:

"Articolul 186. Raportul asupra cauzei pe care urmează să fie clasat procesul

În cazul temeiurilor arătate în articolul 185 din prezentul Cod, anchetatorul întocmeşte un raport motivat cu privire la necesitatea clasării procesului. Dosarul cu raportul se trimite procurorului în decurs de douăzeci şi patru de ore."

45. În articolul 187 cuvintele "ordonanţa anchetatorului penal" se înlocuiesc cu cuvintele "raportul anchetatorului".

46. În articolul 188 alineatul 1 punctul 2), după cuvîntul "ordonanţele" se introduc cuvintele "şi rapoartele".

47. În articolul 191 alineatul 1:

punctul 1) se completează în final cu textul "şi să adopte o ordonanţă de trimitere a cauzei în judecată;";

punctul 3) va avea următorul cuprins:

3) să sesizeze printr-o ordonanţă instanţa de judecată despre necesitatea clasării procesului în cazurile prevăzute în articolul 102 alineatul al patrulea şi în articolul 185 din prezentul Cod;"

48. În articolul 196 cuvîntul "judecătorul" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată".

49. În articolul 197 cuvintele "judecătorul" şi "este obligat" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "instanţa de judecată" şi "este obligată".

50. În articolul 198:

cuvîntul "judecătorul" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată";

în alineatul 4 textul "emite ordonanţă de expediere a cauzei conform competenţei judiciare" se înlocuieşte cu textul "trimite dosarul instanţei de judecată competente potrivit prevederilor articolului 31 din prezentul Cod".

51. Articolul 214:

alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Şedinţele instanţei de judecată care judecă cauza în primă instanţă sînt prezidate de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei ori de un judecător desemnat de aceştia. Judecătorului care judecă cauza personal i se atribuie obligaţiile de preşedinte al şedinţei.";

alineatul 2 se exclude;

alineatele 3 şi 4 vor deveni respectiv alineatele 2 şi 3;

în alineatul 2 cuvintele "împrejurările cauzei" se înlocuiesc cu textul "probele prezentate de părţi sau administrate la cererea acestora".

52. Articolul 217 va avea următorul cuprins:

"Articolul 217. Participarea procurorului la dezbaterile judiciare

Procurorul prezintă învinuirea în toate cauzele penale în numele statului, prezintă noi probe sau cereri de a administra noi probe, îşi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul dezbaterilor, precum şi referitor la aplicarea legii penale şi a pedepsei faţă de inculpat.

Procurorul prezintă învinuirea în conformitate cu dispoziţiile legii şi cu propria sa convingere bazată pe cercetarea tuturor împrejurărilor cauzei.

Dacă în urma dezbaterilor judiciare procurorul se convinge că datele anchetei judiciare nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, el este obligat să renunţe la învinuire şi să expună instanţei de judecată motivele renunţării.

Renunţarea procurorului la învinuire se face în scris şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de clasare a procesului.

Procurorul intentează sau susţine acţiunea civilă a părţii vătămate, dacă aceasta o cere apărarea intereselor publice sau a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor."

53. Articolul 219 va avea următorul cuprins:

"Articolul 219. Felul hotărîrilor instanţei de judecată

Instanţele de judecată, la înfăptuirea justiţiei pe cauzele penale, adoptă sentinţe, decizii, încheieri şi hotărîri.

Hotărîrea prin care cauza se soluţionează de prima instanţă de judecată se numeşte sentinţă.

Hotărîrea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, contestaţiei în anulare, recursului în anulare, precum şi hotărîrea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei se numeşte decizie.

Toate celelalte hotărîri date de instanţele de judecată în cursul judecăţii se numesc încheieri.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie adoptă hotărîri."

54. După articolul 219 se introduce articolul 219¹, cu următorul cuprins:

"Articolul 219¹. Încheierile instanţei de judecată

Toate problemele care apar în timpul dezbaterilor judiciare se soluţionează printr-o încheiere a instanţei de judecată.

Încheierile privind modificarea măsurii preventive, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea, numirea expertizei şi încheierile interlocutorii se adoptă sub formă de documente aparte în camera de consiliu şi se semnează de toţi membrii completului de judecată.

Încheierile instanţei de judecată în celelalte probleme se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Încheierile date pe parcursul dezbaterilor judiciare urmează să fie pronunţate public."

55. În articolul 221 alineatul 2 textul "instanţa de judecată amînă, la cererea procurorului, examinarea cauzei penale" şi cuvintele "restituind-o la procuror" se înlocuiesc respectiv cu textul "instanţa de judecată, la cererea procurorului, întrerupe procesul" şi cuvintele "restituind cauza către procuror".

56. În articolul 225 cuvintele "judecătorul", "judecătorului" şi "Copia ordonanţei judecătorului" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "instanţa de judecată", "instanţei de judecată" şi "Copia sentinţei instanţei de judecată".

57. Articolul 226 va avea următorul cuprins:

"Articolul 226. Atacarea sentinţei de clasare a cauzei penale

Sentinţa de clasare a cauzei penale pronunţată de instanţa de judecată poate fi atacată cu apel sau, după caz, prin recurs de către procuror, inculpat sau apărătorul acestuia sau de partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi de reprezentanţii lor."

58. În articolul 228 alineatul 6 textul "răspundere administrativă, prevăzută în articolul 200⁷ din Codul Republicii Moldova cu privire la contravenţiile administrative" se înlocuieşte cu cuvintele "amenda judiciară".

59. După articolul 228 se introduce articolul 228¹ , cu următorul cuprins:

"Articolul 228¹. Amenda judiciară

Abaterile săvîrşite în cursul procesului judiciar se sancţionează cu amendă judiciară în mărime de la unu la douăzeci şi cinci de salarii minime.

Următoarele abateri se sancţionează cu amendă judiciară:

a) neîndeplinirea de către orice persoană prezentă la şedinţa de judecată a măsurilor luate de către preşedintele şedinţei în conformitate cu cerinţele articolului 228 din prezentul Cod;

b) neexecutarea încheierilor de aducere forţată;

c) lipsa nejustificată în şedinţa de judecată a martorului, expertului, interpretului sau apărătorului legal citaţi;

d) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;

e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia;

f) refuzul sau eschivarea specialistului de la îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de articolul 1161 din prezentul Cod;

g) neîndeplinirea obligaţiei de prezentare, la cererea instanţei de judecată, a obiectelor sau documentelor cerute de aceasta, de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.

Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală în cazul în care fapta constituie componenţă de infracţiune."

60. Articolele 229 şi 230 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 229. Procesul-verbal al şedinţei de judecată

Desfăşurarea dezbaterilor în şedinţa de judecată se consemnează într-un proces-verbal. În timpul dezbaterilor judiciare se poate aplica înregistrarea sonoră, despre care se face o menţiune în procesul-verbal. Fonograma se anexează la procesul-verbal.

În procesul-verbal se arată:

denumirea instanţei;

locul şi data şedinţei, cu indicarea orei începerii;

numele şi prenumele membrilor completului de judecată, procurorului, grefierului;

numele şi prenumele părţilor, inclusiv ale apărătorilor, şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii de citare şi la motivele neprezentării lor;

menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;

enunţarea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi legea în care a fost încadrată fapta;

toate actele instanţei în ordinea în care s-au desfăşurat;

cererile formulate de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces şi încheierile date de instanţă fără a se retrage în camera de consiliu sau menţiunile cu privire la încheierea dată în camera de consiliu;

- documentele care s-au cercetat în şedinţă;

- faptele de tulburare a ordinii în sala de şedinţe;

- rezumatul susţinerilor verbale;

- rezumatul ultimului cuvînt al inculpatului;

- ora cînd s-a pronunţat hotărîrea şi menţiunea că s-a explicat procedura şi termenul căii de atac.

Procesul-verbal se întocmeşte de grefier în douăzeci şi patru de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de grefier.

Articolul 230. Declaraţiile părţilor şi ale martorilor

Declaraţiile inculpatului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi ale martorilor în şedinţa de judecată se consemnează în scris de grefier ca documente aparte. Declaraţia scrisă se citeşte de grefier, iar dacă persoana care a depus-o cere, i se dă să o citească. Cînd persoana care a depus declaraţie este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit.

Cînd persoana care a depus declaraţie nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă.

Declaraţia scrisă este semnată de preşedintele şedinţei şi de grefier, precum şi de interpret cînd declaraţia a fost luată printr-un interpret.

Dacă persoana care a depus declaraţie revine asupra vreuneia din declaraţiile sale anterioare sau are de făcut completări, rectificări sau precizări, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile arătate în prezentul articol."

61. În articolul 269 cuvintele "Republicii Moldova" se înlocuiesc cu cuvîntul "legii".

62. Din articolul 270 alineatul 1 ultima propoziţie se exclude.

63. Din articolul 272 alineatul 1 cuvintele "În camera de consiliu" se exclud.

64. Articolul 276 va avea următorul cuprins:

"Articolul 276. Procedura deliberării judecătorilor

În cazul examinării cauzei de către un complet format din trei judecători, ei deliberează sub conducerea preşedintelui şedinţei chestiunile în ordinea prevăzută de articolul 272 din prezentul Cod. Fiecare chestiune urmează să fie pusă astfel ca să se poată da răspuns afirmativ sau negativ. Hotărîrea se ia, de regulă, prin unanimitate.

Cînd pe chestiunile deliberate unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărîrea se ia cu majoritatea de voturi.

Dacă din deliberare rezultă mai mult decît două păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.

Motivarea opiniei separate este obligatorie.

Rezultatul deliberării se consemnează în sentinţă sau în dispozitivul ei.

Dispozitivul sentinţei trebuie să conţină datele prevăzute de articolul 284, articolele 286 sau 287 şi articolul 288 din prezentul Cod."

65. Din articolul 277 alineatele 2 şi 3 se exclud.

66. Articolul 284:

în punctul 1) cuvintele "Republicii Moldova" se înlocuiesc cu cuvîntul "legii";

din punctul 3) cuvintele "acuzatorului obştesc" se exclud;

în punctul 4) cuvintele "numele de familie, prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul".

67. În articolul 286 alineatul 1 punctul 1) cuvintele "numele de familie, prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul".

68. Articolul 287:

în punctul 1) cuvintele "numele de familie, prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul";

din punctul 4) textul "ori ridicării contra echivalente a mijlocului de transport" se exclude.

69. Articolul 290:

alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"După semnarea sentinţei integral sau a dispozitivului ei, preşedintele şedinţei sau unul dintre membrii completului de judecată pronunţă sentinţa sau dispozitivul ei";

alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Dacă inculpatul nu cunoaşte limba în care este întocmită sentinţa sau dispozitivul ei, îndată după pronunţare, sentinţa sau dispozitivul ei trebuie să-i fie comunicat de interpret în limba pe care o cunoaşte inculpatul";

alineatul 4 se exclude;

alineatul 5 va deveni alineatul 4.

70. După articolul 290 se introduce articolul 290¹, cu următorul cuprins:

Articolul 290¹. Redactarea sentinţei

Dacă a fost pronunţat numai dispozitivul sentinţei, sentinţa se redactează integral, în cel mult 10 zile de la pronunţare, de unul dintre judecătorii care au participat la examinarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată.

În cazul în care vreunul dintre membrii completului de judecată nu are posibilitate de a semna sentinţa redactată, ea se semnează în locul acestuia de preşedintele şedinţei. Dacă şi preşedintele şedinţei este în imposibilitate de a semna, sentinţa se semnează de preşedintele instanţei. În toate cazurile pe sentinţă se face menţiune despre cauza care a determinat imposibilitatea semnării."

71. Articolul 292 va avea următorul cuprins:

"Articolul 292. Înmînarea copiei de pe sentinţă

În cel mult trei zile de la pronunţarea sentinţei sau a dispozitivului ei, inculpatului arestat şi părţilor care au lipsit la pronunţarea hotărîrii li se vor înmîna copii de pe sentinţă sau de pe dispozitivul ei.

Dacă sentinţa sau dispozitivul ei este întocmit într-o limbă pe care inculpatul nu o cunoaşte, lui i se înmînează traducerea în scris a sentinţei sau dispozitivului ei în limba lui maternă sau într-o altă limbă pe care el o cunoaşte."

72. Articolul 294 va avea următorul cuprins:

"Articolul 294. Procedura aplicării amenzii judiciare şi altor sancţiuni băneşti

Amenda judiciară sau alte sancţiuni băneşti prevăzute de articolele 76, 116¹, 117 şi 228¹ se aplică de instanţa de judecată de competenţa căreia este procesul penal respectiv. Dacă încălcarea a fost comisă în cursul şedinţei de judecată, încheierea de aplicare a amenzii judiciare o dă instanţa care judecă procesul, chiar în aceeaşi şedinţă.

În celelalte cazuri de încălcări prevăzute de articolul 228¹, amenda judiciară se aplică de instanţa de judecată în care a avut loc abaterea, cu citarea persoanei căreia i se poate aplica amendă. Neprezentarea neîntemeiată a persoanei citate în judecată nu împiedică examinarea cauzei.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă sau reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, instanţa de judecată care a aplicat amenda poate dispune scutirea sau reducerea amenzii.

Încheierea instanţei de judecată, dată în condiţiile prezentului articol, poate fi atacată cu recurs."

73. Articolul 297:

alineatul 1:

cuvintele "dă o ordonanţă" se exclud;

în punctul 1) textul "de încetare a procesului" se înlocuiesc cu textul "întocmeşte un raport cu privire la necesitatea clasării procesului";

în punctul 2) textul "de trimitere a cauzei la instanţa de judecată" se înlocuieşte cu textul "întocmeşte o hotărîre cu privire la trimiterea cauzei în judecată";

în alineatul 2 cuvintele "la instanţa de" se înlocuiesc cu cuvîntul "în";

alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Hotărîrea sau raportul împreună cu dosarul se trimite procurorului care, în caz dacă este de acord cu acesta, printr-o hotărîre a sa, trimite cauza în judecată, iar dacă nu este de acord, restituie dosarul pentru a se efectua cercetări suplimentare. Cînd nu există motive pentru a se aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical, procurorul printr-o hotărîre a sa se adresează instanţei de judecată cu propunerea de a clasa procesul şi trimite cauza în judecată.";

alineatul 4 se exclude.

74. Din articolul 298 cuvintele "judecătorul popular sau" se exclud.

75. În articolul 300:

în titlu şi alineatul 1 cuvintele " pricinii", "pricina" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "cauzei", "cauza";

în alineatele 1 şi 2 cuvintele "încheiere", "încheierii" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "sentinţă", "sentinţei".

76. Articolul 301:

titlul va fi următorul: "Sentinţa privind aplicarea unor măsuri de constrîngere cu caracter medical";

în cuprinsul articolului cuvîntul "încheiere" se înlocuieşte cu cuvîntul "sentinţă".

77. Articolul 302 va avea următorul cuprins:

"Articolul 302. Atacarea sentinţei privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical

Sentinţa instanţei de judecată privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs în instanţa de judecată ierarhic superioară de către procuror, apărător, partea vătămată sau reprezentantul ei, o rudă apropiată a persoanei al cărei proces s-a judecat."

78. Articolul 305 alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Încetarea tratamentului forţat se dispune, la propunerea instituţiei medicale respective, de instanţa care a pronunţat sentinţa cu privire la tratamentul forţat cu regim special sau de instanţa în raza căreia se află locul unde se aplică această măsură."

79. Titlul al cincilea va avea următorul cuprins:

"Titlul al cincilea

CĂILE ORDINARE DE ATAC

Capitolul al douăzeci şi nouălea

APELUL

Articolul 306. Hotărîrile supuse apelului

Sentinţele pot fi atacate cu apel, cu excepţia:

1) sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

3) sentinţelor pronunţate de Curtea de Apel;

4) sentinţelor pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;

5) altor sentinţe pentru care legea nu prevede această cale de atac.

Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa.

Apelul declarat împotriva sentinţei se socoate făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.

Articolul 307. Persoanele care pot declara apel

Pot declara apel:

1) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;

2) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;

3) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;

4) partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;

5) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.

Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute de punctele 2)-4) ale prezentului articol de către apărător sau reprezentantul lui legal.

Articolul 308. Termenul de declarare a apelului

Termenul de apel este de 10 zile de la data pronunţării sentinţei, dacă legea nu dispune altfel.

Pentru inculpatul arestat, precum şi pentru părţile care au lipsit la pronunţarea sentinţei, termenul de apel curge de la înmînarea copiei de pe sentinţă sau de pe dispozitivul sentinţei.

În cazul prevăzut în articolul 307 alineatul întîi punctul 5) din prezentul Cod, calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai tîrziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei, afară de cazul cînd procesul a fost suspendat.

Articolul 309. Repunerea în termen a apelului

Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor materiale.

Pînă la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărîrii.

Articolul 310. Apelul peste termen

Participantul la proces care a lipsit atît la judecată, cît şi la pronunţarea sentinţei, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai tîrziu decît 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a despăgubirilor materiale.

Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea sentinţei.

Instanţa de apel poate suspenda executarea sentinţei atacate.

Articolul 311. Declararea apelului

Apelul se declară prin cerere scrisă.

Cererea de apel trebuie să conţină:

1) denumirea instanţei la care se depune apelul;

2) numele şi prenumele apelantului, calitatea procesuală şi adresa lui;

3) denumirea instanţei care a pronunţat sentinţa, data sentinţei, numele şi prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă sentinţa;

4) conţinutul şi motivele cerinţelor apelantului;

5) indicarea probelor şi mijloacelor cu ajutorul cărora acestea pot fi administrate, dacă se invocă necesitatea administrării de noi probe;

6) data declarării apelului şi semnătura apelantului;

7) lista documentelor ce se anexează la cererea de apel.

Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea se atestă de un judecător de la instanţa a cărei hotărîre se atacă. Cererea poate fi atestată şi de primarul localităţii unde domiciliază apelantul.

Cererea de apel se depune la instanţa a cărei sentinţă se atacă, în atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt. Persoana arestată poate depune cererea de apel la administraţia locului de deţinere, fără a anexa copii.

Articolul 312. Renunţarea la apel

După pronunţarea sentinţei şi pînă la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac.

Asupra renunţării se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.

Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.

Articolul 313. Retragerea apelului

Pînă la începerea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută de apelant.

Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.

Articolul 314. Efectul suspensiv al apelului

Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atît în ce priveşte latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul cînd legea dispune altfel.

Articolul 315. Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale

Instanţa de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul limitelor arătate în alineatul întîi al prezentului articol, instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Articolul 316. Neagravarea situaţiei în propriul apel

Instanţa de apel, soluţionînd cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.

În apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Articolul 317. Efectul extensiv al apelului

Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără să creeze acestor părţi o situaţie mai grea.

Articolul 318. Fixarea termenului de judecată a apelului şi prezenţa părţilor

Preşedintele instanţei de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului.

Judecarea apelului se face cu citarea părţilor.

Judecarea apelului are loc, de regulă, în prezenţa inculpatului, cînd acesta se află în stare de arest.

Neprezentarea părţilor legal citate în instanţa de apel nu împiedică examinarea cauzei.

Din necesitate, instanţa de apel poate recunoaşte prezenţa părţilor obligatorie.

Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.

Articolul 319. Procedura examinării apelului

Preşedintele şedinţei anunţă cauza şi verifică prezenţa părţilor, apoi anunţă numele membrilor completului de judecată, al procurorului, grefierului şi interpretului, dacă acesta participă, apărătorului şi verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. După aceasta, preşedintele verifică dacă părţile prezente au făcut alte cereri şi asupra lor instanţa de apel dă o încheiere.

Preşedintele şedinţei dă cuvînt apelantului, intimatului, apărătorilor şi reprezentanţilor lor şi apoi procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvînt îl are acesta.

În cazul în care părţile invocă necesitatea administrării de noi probe, ele trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate.

Părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi, apărute în procesul dezbaterilor.

Inculpatul are cel din urmă cuvîntul.

În şedinţa de judecată se întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu prevederile articolului 229 din prezentul Cod.

Articolul 320. Judecarea apelului

Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică hotărîrea atacată pe baza probelor examinate de prima instanţă conform materialelor din dosar şi oricăror documente noi, prezentate la instanţa de apel.

Instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosarul cauzei şi poate administra, la cererea părţilor, orice noi probe pe care le consideră necesare.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Articolul 321. Decizia instanţei de apel

Instanţa de apel, judecînd apelul, adoptă una din următoarele decizii:

1) respinge apelul, menţinînd hotărîrea atacată:

a) dacă apelul este depus peste termen, cu excepţia cazurilor prevăzute în articolul 310 din prezentul Cod;

b) dacă apelul este inadmisibil;

c) dacă apelul este nefondat.

2) admite apelul, casînd sentinţa primei instanţe şi:

a) pronunţă o nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanţă;

b) trimite cauza la rejudecare pentru motivul:

- judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părţi, nelegal citate sau care, legal citată, n-a avut posibilitatea să se prezinte şi să anunţe instanţa despre această imposibilitate;

- prin hotărîre nu a fost rezolvat fondul cauzei;

- încălcării esenţiale a legii de procedură penală.

Încălcarea esenţială a legii de procedură penală este încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează:

1) competenţa instanţei după materie sau după calitatea persoanei;

2) compunerea completului de judecată;

3) publicitatea şedinţei de judecată;

4) obligativitatea participării procurorului, inculpatului, apărătorului şi interpretului în şedinţa de judecată.

Articolul 322. Chestiuni complimentare

Instanţa de apel, deliberînd asupra apelului, din necesitate, poate hotărî reluarea dezbaterilor, aplicarea dispoziţiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului.

Articolul 323. Conţinutul deciziei instanţei de apel

Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă:

1) data şi locul pronunţării deciziei;

2) denumirea instanţei de apel;

3) numele şi prenumele membrilor completului de judecată, procurorului şi grefierului, precum şi ale apărătorului şi interpretului, dacă ei participă la şedinţă;

4) numele şi prenumele apelantului, cu arătarea calităţii lui procesuale;

5) numele şi prenumele persoanei condamnate sau achitate de către prima instanţă;

6) conţinutul dispozitivului sentinţei;

7) fondul apelului;

8) temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei date;

9) una din soluţiile prevăzute în articolul 321 din prezentul Cod, dată de instanţa de apel;

10) menţiunea că decizia poate fi supusă recursului şi termenul prevăzut pentru această cale de atac.

În cazul cînd inculpatul se află în stare de arest, în decizie se indică timpul care se include în pedeapsă.

Dacă există temeiuri prevăzute în articolul 54² din prezentul Cod, instanţa de apel pronunţă o decizie interlocutorie.

Articolul 324. Adoptarea deciziei de către instanţa de apel

Deliberarea şi pronunţarea deciziei se fac de obicei după încheierea dezbaterilor, dar pentru motive ele pot fi amînate cu cel mult 10 zile.

La deliberare iau parte numai membrii completului de judecată în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Deliberarea este secretă.

Deliberarea se desfăşoară conform prevederilor articolului 276 din prezentul Cod.

Rezultatul deliberării se consemnează în dispozitivul deciziei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată, apoi se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele şedinţei asistat de grefier.

Decizia se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare de unul dintre judecătorii care au participat la examinarea apelului şi se semnează de toţi membrii completului.

Articolul 325. Procedura de rejudecare

Judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după anularea sentinţei atacate se desfăşoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.

Articolul 326. Limitele rejudecării

Indicaţiile instanţei de apel sînt obligatorii pentru instanţa de rejudecare în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.

La rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei pedepse mai aspre sau aplicarea legii privind o infracţiune mai gravă decît numai dacă sentinţa iniţială a fost casată în baza apelului declarat de procuror sau de partea vătămată din motivul că pedeapsa fixată era prea blîndă sau trebuia aplicată legea privind o infracţiune mai gravă, precum şi în cazul cînd procurorul formulează o nouă învinuire mai gravă, potrivit articolului 221 din prezentul Cod.

Capitolul al treizecilea

RECURSUL

Articolul 327. Hotărîrile supuse recursului

Pot fi atacate cu recurs:

1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

2) sentinţele pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;

3) sentinţele pronunţate de Curtea de Apel;

4) sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;

5) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale şi de Curtea de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;

6) alte hotărîri pentru care legea prevede această cale de atac.

Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se consideră făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărîrii recurate.

Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele indicate în articolul 307 din prezentul Cod nu au folosit calea apelului ori cînd apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanţei de apel prin care i s-a înrăutăţit situaţia. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevăzute în articolul 307.

Articolul 328. Persoanele care pot declara recurs

Pot declara recurs persoanele indicate în articolul 307 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 329. Termenul de declarare a recursului

Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar în cazurile redactării deciziei, de 7 zile după înştiinţarea în scris a părţilor despre semnarea deciziei de toţi membrii completului de judecată.

Dispoziţiile articolelor 308-310 din prezentul Cod privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a recursului se aplică în mod corespunzător.

Articolul 330. Declararea, renunţarea şi retragerea recursului

Recursul se declară în condiţiile prevăzute în articolul 311 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor articolului 312 şi pot retrage recursul în condiţiile articolului 313 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 331. Efectul suspensiv al recursului

Recursul declarat în termen este suspensiv de executare atît în ce priveşte latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul cînd legea dispune altfel.

Articolul 332. Efectul devolutiv al recursului şi limitele sale

Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.

Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în articolul 335 din prezentul Cod.

Recursul declarat împotriva unei hotărîri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în articolul 335 din prezentul Cod, iar instanţa este obligată, ca în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

Articolul 333. Neagravarea situaţiei în propriul recurs

Instanţa de recurs, soluţionînd cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.

În recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia.

Articolul 334. Efectul extensiv al recursului şi limitele sale

Instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putînd hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai gravă.

Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen şi faţă de alte persoane decît acelea la care s-a referit, fără a se agrava situaţia acestora.

Articolul 335. Cazurile în care se poate face recurs

Hotărîrile judecătoreşti sînt supuse casării în următoarele cazuri:

1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile articolelor 19, 20 şi 22 din prezentul Cod;

3) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel;

4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi apărătorului şi interpretului, cînd aceasta era obligatorie potrivit legii;

5) judecata a avut loc fără citarea legală a părţilor;

6) cînd nu a fost efectuată expertiza judiciar-psihiatrică a inculpatului în cazurile prevăzute de articolul 66 punctul 3) din prezentul Cod;

7) hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar;

8) instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;

9) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;

10) cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau cînd instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde;

11) cînd inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

12) cînd s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege sau greşit individualizate în raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal;

13) cînd persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie ori a intervenit decesul inculpatului;

14) cînd în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvîrşită de el nu este prevăzută de legea penală sau cînd, în mod greşit, a fost clasat procesul pentru motivul că exista o hotărîre judecătorească definitivă în privinţa aceleiaşi fapte sau că exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o lege nouă sau anulată de un act de amnistie ori că a intervenit decesul inculpatului;

15) cînd faptei săvîrşite i s-a dat o greşită încadrare juridică sau s-a comis o eroare gravă de fapt;

16) cînd hotărîrea este contrară legii sau cînd prin hotărîre s-a făcut o greşită aplicare a legii;

17) cînd judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;

18) cînd a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;

19) în primă instanţă sau în apel cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

20) cînd dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare.

Cazurile prevăzute la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se iau în considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9), 10), 13), 15) se iau în considerare din oficiu numai cînd au influenţat asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului.

Cînd instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

Articolul 335¹. Prezenţa părţilor

Judecarea recursului se face cu citarea părţilor.

La şedinţa instanţei de recurs pot participa părţile şi reprezentanţii lor, însă neprezentarea lor nu împiedică judecarea cauzei.

Prezenţa inculpatului care se află în stare de arest o decide instanţa de recurs.

Din necesitate, instanţa de judecată poate recunoaşte prezenţa părţilor obligatorie.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Articolul 335². Raportul scris

Preşedintele instanţei de recurs fixează termen pentru judecarea recursului şi poate delega unul din judecători să facă un raport scris asupra recursului în cauzele cele mai complicate. La Curtea Supremă de Justiţie, raportul poate fi întocmit de un judecător sau de un judecător asistent al curţii.

Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, fondul cauzei, soluţiile pronunţate de instanţe şi faptele reţinute de ultima instanţă, în măsura în care sînt necesare soluţionării recursului, observaţiile asupra condiţiilor de admisibilitate a recursului şi expunerea motivelor de recurs, fără a se arăta opinia raportorului.

În raport se semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în articolul 335 alineatul al doilea din prezentul Cod.

Raportorul face în mod obligatoriu parte din completul de judecată, iar în caz de imposibilitate se numeşte un nou raportor cu cel puţin patruzeci şi opt de ore înainte de judecată.

Articolul 335³. Procedura examinării recursului

Recursul se examinează conform procedurii prevăzute în articolul 319 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător, cu excepţia prevederilor alineatelor al treilea şi al şaselea din acest articol. Raportorului i se oferă primul cuvînt.

Articolul 335⁴. Judecarea recursului

Judecînd recursul, instanţa verifică hotărîrea atacată pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate la instanţa de recurs.

Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Articolul 335⁵. Decizia instanţei de recurs

Judecînd recursul, instanţa de recurs adoptă una din următoarele decizii:

1) respinge recursul, menţinînd hotărîrea atacată:

a) dacă recursul este depus peste termen;

b) dacă recursul este inadmisibil;

c) dacă recursul este nefondat;

2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, şi:

a) menţine hotărîrea primei instanţe, cînd apelul a fost greşit admis;

b) achită pe inculpat sau dispune clasarea procesului penal în cazurile prevăzute în articolul 5 din prezentul Cod;

c) dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost casată sau, după caz, de către instanţa competentă în cazurile încălcării prevederilor legii asupra:

- competenţei după materie sau după calitatea persoanei;

- compunerii completului de judecată;

- publicităţii şedinţei de judecată;

- obligativităţii participării procurorului, inculpatului, apărătorului şi interpretului în şedinţa de judecată.

Rejudecarea de către instanţă a cărei hotărîre a fost casată se dispune şi în cazurile:

- cînd judecarea la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre aceasta instanţa de judecată;

- cînd unei părţi i s-a respins neîntemeiat o cerere de amînare a judecării şi din această cauză nu a putut să-şi asigure apărarea;

- cînd prin hotărîre nu a fost rezolvat fondul cauzei.

În cazul în care se admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, instanţa de recurs casează şi hotărîrea neapelată a primei instanţe dacă se constată aceleaşi încălcări ca în decizia recurată.

Cînd recursul se referă atît la hotărîrea primei instanţe, cît şi la hotărîrea instanţei de apel, în caz de admitere a recursului şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărîre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţă, dacă ambele hotărîri au fost casate, şi la instanţa de apel, dacă numai hotărîrea acesteia a fost casată.

Curtea Supremă de Justiţie, dacă admite recursul cînd este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost casată;

d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în celelalte cazuri decît cele prevăzute la punctul 2) litera c) din prezentul articol.

Articolul 335⁶. Chestiuni complimentare

Instanţa de recurs, soluţionînd recursul, rezolvă şi chestiunile suplimentare prevăzute în articolul 322 din prezentul Cod, aplicîndu-le în mod corespunzător.

Cînd instanţa de recurs reţine cauza spre rejudecare, conform articolului 3355 punctul 2) litera d) din prezentul Cod, se pronunţă şi asupra probelor ce urmează a fi administrate.

Articolul 335⁷. Adoptarea deciziei de către instanţa de recurs şi conţinutul ei

Instanţa de recurs adoptă decizia conform prevederilor articolului 324 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

În caz de admitere a recursului, hotărîrea atacată se casează în întregime, dar în limitele prevăzute în articolele 332 şi 333 din prezentul Cod.

Conţinutul deciziei este stabilit în dispoziţiile articolului 323 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

Dacă instanţa reţine cauza spre rejudecare, în decizie se menţionează probele ce urmează a fi administrate.

Articolul 335⁸. Procedura de rejudecare

Rejudecarea cauzei după casarea hotărîrii se desfăşoară conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor respectiv în primă instanţă sau în apel.

Articolul 335⁹. Limitele rejudecării

Pentru instanţa de rejudecare indicaţiile instanţei de recurs sînt obligatorii în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.

Cînd hotărîrea este casată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărîrea a fost casată."

80. Articolul 336 va avea următorul cuprins:

"Articolul 336. Rămînerea definitivă a hotărîrii instanţei de judecată şi punerea ei în executare

Hotărîrea instanţei de judecată devine executorie la data cînd a rămas definitivă.

Hotărîrea primei instanţe rămîne definitivă:

1) la data pronunţării, cînd hotărîrea nu este supusă apelului şi nici recursului;

2) la data expirării termenului de apel:

a) cînd nu s-a declarat apel în termen;

b) cînd apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

3) la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;

4) la data expirării termenului de recurs, în cazul hotărîrilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:

a) cînd nu s-a declarat recurs în termen;

b) cînd recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;

5) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărîrilor menţionate în punctul 4) al prezentului alineat, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;

6) la data pronunţării hotărîrii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărîrilor menţionate în punctul 4) al prezentului alineat.

Hotărîrile instanţei de apel rămîn definitive:

1) la data expirării termenului de recurs:

a) cînd apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;

b) cînd recursul declarat împotriva hotărîrii menţionate la litera a) a prezentului alineat a fost retras înăuntrul termenului;

2) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărîrii menţionate la litera a) a prezentului alineat, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;

3) la data pronunţării hotărîrii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărîrii menţionate la litera a) a prezentului alineat.

Hotărîrea instanţei de recurs rămîne definitivă la data pronunţării acesteia cînd:

a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfîrşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în cazul respingerii recursului.

Hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de către Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie se pun în executare de Tribunalul din municipiul Chişinău.

Dispoziţiile alineatelor 5 şi 6 ale prezentului articol sînt aplicabile şi în cazul hotărîrilor nedefinitive, dar executorii."

81. Articolul 337 se exclude.

82. În articolul 338 cuvintele "Sentinţele, încheierile şi deciziile" se înlocuiesc cu cuvîntul "Hotărîrile".

83. Articolul 339:

în titlu şi alineatul 1 cuvintele "sentinţei, încheierii şi deciziei" se înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrii";

din alineatul 1:

cuvintele "de judecător sau" se exclud;

ultima propoziţie se modifică astfel: "Dacă cauza a fost judecată în apel sau în recurs, la copia sentinţei se anexează copia deciziei instanţei de apel sau de recurs.";

în alineatul 3 cuvintele "sentinţei, încheierilor, deciziilor" se înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrii".

84. Din articolul 340 alineatul 1 cuvintele "judecătorul popular sau" se exclud.

85. Articolul 347:

în alineatul 2 cuvintele "a raionului unde" se înlocuiesc cu cuvintele "în raza căreia";

în alineatele 3 şi 5 cuvintele "a judecătoriei populare raionale (orăşeneşti)" se înlocuiesc cu cuvintele "a judecătoriei raionale, de sector, municipale";

alineatul 6 va avea următorul cuprins:

"În cazul atacării sentinţei prin recurs în anulare, executarea încheierii cu privire la eliberarea condiţionată înainte de termen, precum şi eliberarea pentru motiv de boală, se suspendă."

86. Articolul 348:

în alineatul 7 cuvintele "a da hotărîrea" se înlocuiesc cu cuvintele "a adopta încheierea";

după alineatul 7 se introduce un nou alineat, 8, cu următorul cuprins:

"Încheierile instanţei de judecată adoptate în condiţiile articolului 347 şi prezentului articol, pot fi atacate cu recurs în instanţa ierarhic superioară."

87. Articolul 349:

în alineatul 1 textul "judecătoriile populare raionale (orăşeneşti) de la domiciliul" se înlocuieşte cu textul "judecătoria raională, de sector, municipală în raza căreia se află domiciliul";

după alineatul 4 se introduce un nou alineat, 5, cu următorul cuprins:

"Încheierile instanţei de judecată, adoptate în condiţiile prezentului articol, pot fi atacate cu recurs.";

alineatul 5 va deveni alineatul 6.

88. Articolul 349¹:

în alineatul 1 textul "judecătoria populară raională (orăşenească) de la domiciliul" se înlocuieşte cu textul "judecătoria raională, de sector, municipală în raza căreia se află domiciliul";

în alineatul 4 ultima propoziţie se modifică astfel: "Încheierile instanţei de judecată, adoptate în condiţiile prezentului articol, pot fi atacate cu recurs în instanţa ierarhic superioară."

89. În articolul 350 alineatul 3 cuvintele "sentinţelor, încheierilor şi deciziilor" se înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrilor".

90. Titlul al şaptelea va avea următorul cuprins:

"Titlul al şaptelea

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Capitolul al treizeci şi doilea

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Articolul 351. Cazurile de contestaţie în anulare

Împotriva hotărîrilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

1) cînd procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

2) cînd partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

3) cînd împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărîri definitive pentru aceeaşi faptă.

Articolul 352. Contestaţia în anulare

Contestaţia în anulare poate fi introdusă de oricare dintre părţi.

În contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în articolul 351 punctele 1) şi 2) din prezentul Cod trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora.

Articolul 353. Termenul de contestare

Contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în articolul 351 punctele 1) şi 2) din prezentul Cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai tîrziu în termen de 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărîrii a cărei anulare se cere.

Contestaţia în anulare pentru cazul prevăzut în articolul 351 punctul 3) din prezentul Cod poate fi introdusă oricînd.

Articolul 354. Instanţa competentă

Contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în articolul 351 punctele 1) şi 2) din prezentul Cod se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărîrea a cărei anulare se cere.

Contestaţia pentru cazul prevăzut în articolul 351 punctul 3) din prezentul Cod se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărîre.

Articolul 355. Suspendarea executării hotărîrii atacate

Pînă la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, ţinînd cont de concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărîrii a cărei anulare se cere.

Articolul 356. Admiterea în principiu a contestaţiei în anulare

Instanţa sesizată examinează admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzute în articolul 351 din prezentul Cod, fără citarea părţilor.

În cazul cînd se constată că contestaţia în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este prevăzut în articolul 351 din prezentul Cod şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sînt la dosar, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare şi dispune citarea părţilor interesate.

Articolul 357. Procedura de judecare a contestaţiei în anulare

La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultînd părţile, dacă găseşte contestaţia întemeiată, casează prin decizie hotărîrea a cărei anulare se cere şi procedează, fie de îndată, fie stabilind un termen, după caz, la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare.

Cînd condamnatul se află în stare de arest, dispoziţiile articolului 335¹ din prezentul Cod se aplică în mod corespunzător.

Judecarea contestaţiei în anulare prevăzute în articolul 351 punctul 3) din prezentul Cod se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărîre. Instanţa, ascultînd părţile, dacă găseşte contestaţia întemeiată, casează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărîre sau acea parte din ultima hotărîre cu privire la care este introdusă contestaţia.

Capitolul al treizeci şi treilea

REVIZUIREA PROCESULUI PENAL

Articolul 363. Cazurile de revizuire a procesului penal

Hotărîrile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii.

Procesul penal poate fi revizuit cînd:

1) s-a stabilit, printr-o sentinţă rămasă definitivă, că martorul a făcut cu bună ştiinţă declaraţii false sau expertul a prezentat cu bună ştiinţă concluzii false, sau că corpuri delicte, procese-verbale privind acte de urmărire penală sau judecătoreşti ori alte documente sînt false, sau că a fost făcută intenţionat o traducere greşită, ceea ce a avut ca urmare darea unei sentinţe neîntemeiate sau contrare legii;

2) s-a stabilit, printr-o sentinţă rămasă definitivă, că judecătorii şi procurorii au comis în cursul judecării acestei cauze abuzuri ce constituie infracţiuni;

3) s-a stabilit, printr-o sentinţă rămasă definitivă, că persoanele care au efectuat urmărirea penală în cauză au săvîrşit abuzuri, constituind infracţiuni care au dus la pronunţarea unei sentinţe neîntemeiate sau contrare legii;

4) s-au stabilit alte împrejurări de care nu avea cunoştinţă instanţa atunci cînd a dat sentinţa sau încheierea şi care, ele însele sau împreună cu împrejurările stabilite anterior, dovedesc nevinovăţia celui condamnat sau că acesta a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît acea pentru care a fost condamnat, sau dovedesc vinovăţia celui achitat sau a persoanei cu privire la care s-a dispus încetarea procesului;

5) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Dacă nu se poate da sentinţa din cauză că s-a împlinit termenul de prescripţie a incriminării sau s-a decretat un act de amnistie sau din cauză că unele persoane au fost graţiate, precum şi din cauza decesului învinuitului, împrejurările prevăzute la punctele 1), 2) şi 3) ale prezentului articol se stabilesc printr-o cercetare efectuată potrivit prevederilor articolelor 366 şi 367 din prezentul Cod.

Articolul 364. Termenele de revizuire a procesului penal

Revizuirea unei sentinţe de achitare, de clasare a procesului penal, precum şi revizuirea unei sentinţe de condamnare, pentru motivul că pedeapsa este prea blîndă sau pentru că trebuie aplicată celui condamnat legea privitoare la o infracţiune mai gravă, se poate face numai înăuntrul termenului de prescripţie a incriminării, stabilit în articolul 46 din Codul penal, şi cel mai tîrziu peste un an de la descoperirea împrejurărilor prevăzute în articolul 363 alineatul al doilea din prezentul Cod.

Revizuirea în favoarea condamnatului a unei sentinţe de condamnare, în caz de descoperire a împrejurărilor prevăzute în articolul 363 alineatul al doilea din prezentul Cod, nu este limitată de nici un termen.

Decesul celui condamnat nu împiedică revizuirea procesului penal în urma descoperirii împrejurărilor prevăzute în articolul 363 alineatul al doilea din prezentul Cod, dacă este vorba de reabilitarea condamnatului.

Articolul 365. Deschiderea procedurii de revizuire

Deschiderea procedurii de revizuire se efectuează în baza cererii adresate procurorului de gradul instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Cerere de revizuire poate introduce:

a) oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale;

b) soţul şi alte rude apropiate ale condamnatului, chiar şi după decesul acestuia.

Cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Organele de conducere sau conducătorii persoanelor juridice care au cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare ce ar motiva revizuirea sînt obligate să sesizeze procurorul.

Procurorul poate din oficiu să iniţieze procedura revizuirii.

Dacă există vreunul din temeiurile prevăzute în articolul 363 din prezentul Cod, procurorul, în limitele competenţei sale, dă o ordonanţă de deschidere a procedurii de revizuire şi efectuează cercetarea împrejurărilor sau dă o însărcinare în acest scop anchetatorului penal. În cursul cercetării împrejurărilor noi descoperite se pot efectua, cu respectarea dispoziţiilor prezentului Cod, interogatorii, audieri, cercetări la faţa locului, expertize, ridicări de obiecte sau documente şi alte acte de urmărire penală care vor fi necesare.

În tot timpul efectuării cercetării împrejurărilor noi descoperite, Procurorul General este în drept de a dispune suspendarea executării hotărîrii în limitele cererii de revizuire.

Articolul 366. Trimiterea în instanţa de judecată a materialului cercetării privind revizuirea

După terminarea cercetării împrejurărilor noi, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei care a judecat cauza în fond, iar dacă temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărîri ce nu se pot concilia, materialele se înaintează la instanţa competentă conform dispoziţiilor articolului 30 din prezentul Cod.

Articolul 367. Măsuri premergătoare şi admiterea revizuirii

La primirea materialelor trimise de procuror, preşedintele instanţei fixează termen pentru examinarea cererii de revizuire în vederea admiterii revizuirii cu citarea părţilor interesate.

Cînd persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de arest, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acestei persoane despre termenul de rejudecare a cauzei şi ia măsuri pentru asigurarea ei cu apărător din oficiu. Persoana arestată este adusă la judecată numai dacă instanţa consideră necesar.

La termenul fixat, instanţa, ascultînd părţile prezente şi concluzia procurorului, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele administrate în cursul cercetării efectuate rezultă date suficiente pentru admiterea revizuirii. Instanţa poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, cînd este necesar, să administreze probe noi la cererea părţilor. Persoanele prevăzute în articolul 363 alineatul 2 punctele 1), 2) şi 3) din prezentul Cod nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.

Instanţa, în baza celor constatate, dispune, prin încheiere, admiterea cererii de revizuire sau, prin sentinţă, respingerea acesteia.

O dată cu admiterea cererii de revizuire, precum şi în tot cursul judecării din nou a cauzei, instanţa poate menţine suspendarea acordată de procuror ori poate suspenda motivat în tot sau în parte executarea hotărîrii supuse revizuirii.

În cazul admiterii cererii de revizuire din cauza că există cîteva hotărîri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărîri au fost pronunţate se reunesc pentru rejudecare.

Articolul 368. Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii

Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii se face conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

Instanţa, dacă găseşte necesar, la cererea părţilor, examinează din nou probele care au fost administrate în cursul judecăţilor precedente sau cu ocazia admiterii cererii de revizuire.

Articolul 368¹. Hotărîrile după rejudecare

Instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărîrea în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărîrile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărîre potrivit dispoziţiilor articolelor 269-292 şi 317 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător, iar în cazul cînd cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge.

Totodată, instanţa dispune, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate, precum şi a cheltuielilor de judecată pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era obligat să le suporte, şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei privative de libertate executate.

Articolul 369. Calea de atac a hotărîrii după rejudecare

Sentinţele instanţei de revizuire, date în conformitate cu articolul 367 alineatul al patrulea şi articolul 3681 din prezentul Cod, pot fi supuse apelului şi recursului potrivit prevederilor articolelor 306 şi 327 din prezentul Cod.

Capitolul al treizeci şi treilea¹

RECURSUL ÎN ANULARE ŞI DEMERSUL ÎN INTERESUL LEGII

Articolul 369¹. Recursul în anulare

Procurorul General şi adjuncţii lui, din oficiu sau la cererea părţilor, pot ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărîre rămasă definitivă.

Articolul 369². Cazurile în care se poate face recurs în anulare

Hotărîrile definitive de condamnare, achitare şi încetare a procesului pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri:

1) Cazurile în care recursul are efect cu privire la situaţia părţilor din proces:

a) instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului;

b) cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau cînd instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor în baza unei legi mai blînde;

c) cînd inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

d) cînd s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege sau greşit individualizate în raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal;

e) cînd persoana condamnată a fost mai înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, sau că a intervenit decesul condamnatului;

f) cînd, în mod greşit, inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvîrşită de el nu este prevăzută de legea penală sau cînd, în mod greşit, a fost clasat procesul pentru motivul că exista o hotărîre judecătorească definitivă în privinţa aceleiaşi fapte, sau că exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, sau că a intervenit decesul inculpatului;

g) cînd faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită sau s-a comis o eroare gravă de fapt;

h) cînd judecătorii instanţei de fond au comis un exces de putere, trecînd în domeniul altei puteri constituite în stat.

2. Cazurile în care recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:

a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

b) completul de judecată nu a fost compus potrivit legii ori s-au încălcat prevederile articolelor 19, 20 şi 22 din prezentul Cod;

c) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel;

d) judecarea cauzei a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului şi interpretului, cînd aceasta era obligatorie potrivit legii;

e) judecarea cauzei a avut loc fără citarea legală a părţilor;

f) cînd nu a fost efectuată expertiza judiciar-psihiatrică a inculpatului în cazurile prevăzute în articolul 66 punctul 3) din prezentul Cod;

g) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.

Alte hotărîri definitive pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sînt contrare legii.

Articolul 369³. Termenul de declarare a recursului în anulare

Recursul în anulare în favoarea celui condamnat sau a persoanei faţă de care s-a încetat procesul penal poate fi declarat oricînd, chiar şi după moartea acestora, cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă, numai dacă soluţionarea acesteia se răsfrînge asupra laturii penale.

În celelalte cazuri, recursul în anulare poate fi declarat numai în termen de un an de la data cînd hotărîrea a rămas definitivă.

Articolul 369⁴. Declararea şi retragerea recursului în anulare

Recursul în anulare se declară în scris, cu indicarea motivelor de anulare, şi se depune la instanţă, anexîndu-se atîtea copii cîţi participanţi pe dosar sînt.

Procurorul General poate retrage recursul în anulare pînă la începerea dezbaterilor, indicînd motivele retragerii.

Articolul 369⁵. Judecarea şi soluţionarea recursului în anulare

Judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se efectuează potrivit dispoziţiilor capitolului al treizecilea din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător, şi se completează cu dispoziţiile prezentului capitol.

Recursul în anulare declarat în defavoarea celui condamnat, achitat sau persoanei în privinţa căreia s-a încetat procesul se judecă cu citarea părţilor. Dacă recursul este declarat în favoarea celui condamnat, părţile se citează cînd Curtea Supremă de Justiţie consideră necesar.

Cînd condamnatul execută pedeapsa, Curtea Supremă de Justiţie, admiţînd recursul în anulare şi pronunţînd casarea hotărîrii cu trimitere la rejudecare, dispune şi asupra măsurii preventive faţă de el.

Cînd recursul în anulare este făcut în favoarea unui condamnat decedat sau cînd, după introducerea recursului în anulare, condamnatul în favoarea căruia a fost făcut recursul a decedat, recursul va fi judecat, iar în caz de admitere, Curtea Supremă de Justiţie, pe baza materialelor din dosar, sau instanţa de trimitere spre rejudecare, cînd a fost necesară completarea probelor, va hotărî potrivit dispoziţiilor articolului 5 alineatul al doilea din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 369⁶. Demersul în interesul legii

Procurorul General are dreptul, pentru interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală, să sesizeze Curtea Supremă de Justiţie cu solicitarea de a se pronunţa asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor de apel şi de recurs. În acest scop, instanţele de apel şi de recurs trimit Procurorului General copiile deciziilor lor.

Hotărîrile prin care se soluţionează sesizările Procurorului General se adoptă de Plenul Curţii Supreme de Justiţie şi se aduc la cunoştinţă instanţelor de Ministerul Justiţiei.

Hotărîrile se adoptă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărîrilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese."

91. Titlul al zecelea se exclude.

92. În prezentul Cod cuvintele "pricină", "traducător", "depoziţie" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "cauză", "interpret", "declaraţie".

Notă: Art.II abrogat la data abrogării Codului cu privire la contravenţiile administrative conform Legii R.Moldova nr.218-XVI din 24.10.2008, în vigoare 31.05.2009

Art.II. – Codul cu privire la contravenţiile administrative, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti din 29 martie 1985 (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1985, nr.3, art.47; nr.11, art.102; 1988, nr.8, art.128; 1989, nr.6, art.119; 1990, nr.4, art.71; nr.6, 7, art.127; Monitor Oficial, 1991, nr.3-4-5-6, art.25, 27; nr.11-12, art.100; Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1992, nr.4, art.86; nr.8, art.200, 205, 210; 1993, nr.4, art.90; nr.7, art.216; nr.11, art.343; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.6, art.7, 43; nr.2, art.4; nr.10, art.88; 1995, nr.9, art.92; nr.45-46, art.535; 1996, nr.17-18, art.190; nr.20-21, art.222; nr.25, art.261; nr.32-33, art.327), se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 13 alineatul 2, după cuvintele "prevăzute de articolele" se completează cu cifrele "471-473".

2. Articolul 15 alineatul 1:

textul "regulilor de vînătoare, de pescuit şi de protecţie a rezervelor piscicole, a regulilor vamale şi pentru contrabandă" se înlocuieşte cu textul "precum şi pentru celelalte contravenţii administrative prevăzute de articolul 209 din prezentul Cod";

cuvîntul "amendă" se exclude.

3. Articolul 21:

titlul se completează cu textul "şi clasarea procesului în cazul împăcării";

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"În cazul împăcării părţii vătămate cu persoana care a comis contravenţiile administrative prevăzute de articolele 47¹-47³ din prezentul Cod, instanţa de judecată clasează procesul."

4. Articolul 30 alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Munca corecţională se aplică de instanţa de judecată."

5. Articolul 31:

în alineatul 1 textul "judecătoria populară raională (orăşenească), (de judecătorul popular)" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată";

alineatul 2 în final se completează cu textul ", faţă de militari şi supuşii serviciului militar chemaţi la concentrare, precum şi faţă de persoanele din efectivul de soldaţi şi din corpul de comandă al organelor afacerilor interne."

6. Articolul 200⁷:

din dispoziţie textul "refuzul premeditat al martorului, al victimei, al reclamantului, al pîrîtului de a compărea în faţa instanţei judecătoreşti sau prin nesupunerea persoanelor menţionate şi a altor cetăţeni dispoziţiei preşedintelui şedinţei, sau prin tulburarea ordinii în timpul şedinţei de judecată, precum şi" se exclude;

în sancţiune cuvintele "două salarii" se înlocuiesc cu cuvintele "douăzeci şi cinci de salarii".

7. Articolul 201 punctul 2) va avea următorul cuprins:

"2) judecătoriile raionale, de sector, municipale;"

8. Articolul 209 va avea următorul cuprins:

"Articolul 209. Judecătoriile raionale, de sector, municipale

Judecătoriile raionale, de sector, municipale examinează cazurile cu privire la contravenţiile administrative prevăzute de articolele 41-44, 47¹-47³, 48-53, 57, 59-69, 71-74, 77-94, 96, 98-100, 100², 102-104, 105¹-105³,107, 108, 113, 116, 117, 119, 123 alineatul 2, 124 alineatele 2 şi 3, 126, 127, 135-138, 141-147, 149¹ alineatul 2, 149²-156, 156²-156⁴, 158¹ -160, 161¹ -165, 167 alineatul 3, 169, 170, 171 alineatul 1, 171¹, 171³, 173-174¹⁰, 174¹³, 174¹⁴, 175²-184, 188, 190- 193², 195, 197², 199² alineatul 2, 199³-200¹, 200³-200⁸, 200¹⁰ şi 200¹¹ din prezentul Cod.

Cazurile cu privire la contravenţiile administrative prevăzute de articolele 200⁷ şi 200⁸ din prezentul Cod se examinează de către instanţa de judecată în privinţa căreia au fost comise contravenţiile, iar cazurile cu privire la contravenţia administrativă prevăzută de articolul 200¹¹ se examinează de instanţa de judecată împuternicită cu executarea hotărîrii."

9. În articolul 210 alineatul 1:

cifrele "120-125" se înlocuiesc cu textul "120-122, 123 alineatele 1 şi 3, 124 alineatele 1 şi 4, 124¹, 125";

cifrele "156⁴, 164" se exclud;

după cuvîntul şi cifrele "articolul 171" se introduc cuvîntul şi cifra "alineatul 2".

10. Articolele 221, 221¹ , 223 şi 225 se exclud.

11. Articolul 226 va avea următorul cuprins:

"Articolul 226. Organele de protecţie a mediului înconjurător

Organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător examinează cazurile cu privire la contravenţiile administrative prevăzute de articolele 70, 75 şi 76 din prezentul Cod.

Sînt în drept să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative şi să aplice sancţiuni administrative în numele organelor de protecţie a mediului înconjurător inspectorul principal de stat pentru ecologie, locţiitorii lui şi inspectorii superiori de stat pentru ecologie."

12. În articolul 231² alineatul 1 după cifrele "199²" se introduc cuvîntul şi cifra "alineatul 1".

13. În articolul 233 cuvintele "judecătoriile populare" se înlocuiesc cu cuvintele "instanţele judecătoreşti".

14. În articolul 244 după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Nu se întocmeşte proces-verbal nici în cazurile adoptării de către organele competente a hotărîrii de refuz de a intenta proces penal sau de clasare a procesului penal cu propunerea de a trage persoana la răspundere administrativă. În cazurile indicate în loc de proces-verbal se întocmeşte o ordonanţă a procurorului privind intentarea procesului cu privire la contravenţia administrativă."

15. În articolul 249 alineatele 3 şi 4 cuvintele "judecătorul popular" se înlocuiesc cu cuvintele "instanţa judecătorească respectivă".

16. În articolul 254 alineatul 2, după cuvintele "prevăzute de articolele" se introduc cifrele "471-473", iar după cifra "51" se introduce textul "articolul 124 alineatele 2 şi 3".

17. În articolul 255 alineatul 2 textul "să depună o plîngere împotriva deciziei" se înlocuieşte cu cuvintele "să atace hotărîrea".

18. În articolul 261, după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Persoanele menţionate în alineatul întîi al prezentului articol au dreptul să atace hotărîrile referitor la cheltuielile judiciare cuvenite lor."

19. Articolul 269:

în alineatul 1, după punctul 2) se introduce un nou punct, 3), cu următorul cuprins:

"3) cu privire la trimiterea materialelor organului care a întocmit procesul-verbal.";

după alineatul 1 se introduce un nou alineat, 2, cu următorul cuprins:

"În cazul cînd organul care a întocmit procesul-verbal a încălcat cerinţele articolului 242 din prezentul Cod care nu pot fi înlăturate la examinarea cazului, organul care examinează cazul trimite materialele organului care a întocmit procesul-verbal pentru a înlătura încălcările legii.";

alineatul 2 va deveni alineatul 3.

20. Articolul 276 în final se completează cu textul "raionului, sectorului sau municipiului în termen de zece zile de la data pronunţării ei."

21. Articolul 277:

în alineatul 1 după cuvîntul "plîngerii" se introduc cuvintele "sau a protestului";

alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Preşedintele instanţei de judecată care judecă plîngerea sau protestul asupra hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunii administrative are dreptul să suspende executarea hotărîrii pînă la examinarea plîngerii sau protestului şi în cazul aplicării sancţiunii prevăzute de articolul 31 din prezentul Cod."

22. În articolul 282¹ alineatul 1 cuvintele "membri ai Judecătoriei Supreme" se înlocuiesc cu textul "judecători ai tribunalului în a cărui circumscripţie se află judecătoria care a examinat cazul în fond".

23. Articolul 282³:

din alineatul 1 cuvîntul "procurorul" se exclude;

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Participarea procurorului la examinarea cauzelor atacate de el este obligatorie."

24. În articolul 282⁴ alineatele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:

"Apoi preşedintele şedinţei oferă cuvîntul procurorului, persoanei în folosul căreia a fost declarat protestul sau, după caz, persoanei care a depus plîngerea, intimatului (persoanei împotriva căreia este declarată plîngerea sau protestul) şi reprezentanţilor lor. În cazul cînd persoanele indicate sînt asistate de apărători, acestora li se oferă cuvîntul după persoanele pe care le asistă, dacă ele sînt prezente, sau în locul lor, dacă acestea lipsesc.

Dacă au fost prezentate materiale suplimentare, preşedintele şedinţei dă citire acestor materiale, după care completul de judecată se retrage pentru a adopta hotărîrea."

25. Articolul 282⁵:

în punctul 2) cuvintele "judecătoria raională (orăşenească)" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală;";

după punctul 2) se introduce un nou punct, 3), cu următorul cuprins:

"3) anulează decizia instanţei de fond şi trimite materialele organului care a întocmit procesul-verbal.";

punctele 3) şi 4) vor deveni respectiv punctele 4) şi 5).

26. Articolele 282⁹-282¹⁵ vor avea următorul cuprins:

"Articolul 282⁹. Recursul extraordinar împotriva hotărîrilor asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative

Hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative prevăzute în articolul 209 din prezentul Cod, precum şi hotărîrile adoptate în baza articolului 280 din prezentul Cod, pot fi atacate prin recurs în mod extraordinar de către Procurorul General şi adjuncţii lui în Curtea Supremă de Justiţie.

Hotărîrile definitive ale organelor extrajudiciare asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative care n-au fost atacate prin recursul ordinar prevăzut în articolul 273 alineatul întîi din prezentul Cod pot fi atacate prin recurs pe cale extraordinară de către procurorul ierarhic superior la judecătoria în raza căreia activează organul care a adoptat hotărîrea atacată.

Recursul împotriva hotărîrilor definitive în legătură cu necesitatea aplicării legii privind o contravenţie administrativă mai gravă, din motivul că pedeapsa administrativă este blîndă sau în virtutea altor temeiuri ce implică agravarea situaţiei persoanei în privinţa căreia a fost examinat cazul, precum şi a hotărîrilor de clasare a procedurii, se admite numai în decursul a şase luni de la data comiterii contravenţiei administrative.

Persoana care a înaintat recurs în mod extraordinar are dreptul să-l retragă. Recursul poate fi retras şi de procurorul ierarhic superior. Retragerea recursului se admite numai pînă la începerea dezbaterilor asupra lui în şedinţa de judecată.

Articolul 282¹⁰. Dreptul de a cere dosarele în cazurile cu privire la contravenţiile administrative

Persoanele arătate în articolul 282⁹ din prezentul Cod au dreptul să ceară, în limitele competenţei lor, orice dosar în cauzele cu privire la contravenţiile administrative pentru a decide înaintarea recursului în mod extraordinar.

Articolul 282¹¹. Instanţele judecătoreşti care judecă recursurile în mod extraordinar asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative

Recursurile înaintate în mod extraordinar în condiţiile articolului 282⁹ alineatul al doilea din prezentul Cod se judecă de către judecătoria în raza căreia activează organul care a adoptat hotărîrea atacată în complet format dintr-un singur judecător.

Recursul depus pe cale extraordinară în condiţiile articolului 282⁹ alineatul întîi din prezentul Cod se judecă de către Curtea Supremă de Justiţie în complet format din trei judecători.

Articolul 282¹². Judecarea recursului în mod extraordinar asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative

Judecarea recursului în mod extraordinar se efectuează conform dispoziţiilor articolului 282⁴ din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător, şi se completează cu dispoziţiile prezentului articol.

Persoana în folosul căreia a fost declarat recursul sau intimatul (persoana împotriva căreia a fost declarat recursul) şi reprezentanţii lor pot fi citaţi în cazul cînd instanţa judecătorească consideră necesar.

Participarea procurorului la examinarea recursului în mod extraordinar este obligatorie.

Articolul 282¹³. Soluţiile instanţei judecătoreşti care examinează recursul în mod extraordinar asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative

După examinarea recursului în mod extraordinar instanţa judecătorească pronunţă una din următoarele soluţii:

1) menţine hotărîrea atacată şi respinge recursul;

2) casează toate hotărîrile şi clasează procedura cu privire la contravenţia administrativă sau trimite cauza pentru o nouă examinare;

3) casează decizia instanţei de recurs şi menţine hotărîrea instanţei de fond sau trimite cauza spre o nouă examinare în recurs;

4) modifică hotărîrile atacate.

Articolul 282¹⁴. Temeiurile pentru casarea sau modificarea hotărîrilor judecătoreşti asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative în recurs extraordinar

Drept temeiuri pentru casarea sau modificarea hotărîrilor judecătoreşti asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative în recurs extraordinar sînt circumstanţele menţionate în articolul 282⁶ din prezentul Cod.

Hotărîrile asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative pot fi casate sau modificate în recurs extraordinar şi în cazurile în care se constată că instanţa de fond a adoptat o hotărîre ilegală sau neîntemeiată fie că instanţa de recurs a menţinut o hotărîre ilegală sau neîntemeiată ori a modificat sau a casat neîntemeiat hotărîrea instanţei de fond, fie că instanţa de recurs a comis în procesul examinării cazului încălcări ale legii care au influenţat sau care puteau să influenţeze asupra adoptării unei hotărîri legale şi întemeiate.

Articolul 282¹⁵. Limitele competenţei instanţei de recurs extraordinar

În procesul examinării recursului în mod extraordinar, instanţa judecătorească nu este legată de motivele invocate în recurs şi este obligată să verifice întreaga procedură sub toate aspectele.

În cadrul examinării recursului în mod extraordinar, instanţa poate să atenueze sancţiunea stabilită sau să reîncadreze contravenţia administrativă, dar numai în sensul aplicării unei legi mai blînde şi uşurării situaţiei persoanei sancţionate.

În cazul în care se consideră că procesul a fost clasat nelegitim, precum şi că sancţiunea aplicată este blîndă faţă de fapta săvîrşită, instanţa de recurs extraordinar este în drept să caseze hotărîrea asupra cauzei cu privire la contravenţia administrativă în condiţiile articolului 282⁹ din prezentul Cod şi să trimită cauza spre o nouă examinare în instanţa respectivă.

În cazul în care s-a constatat clasarea neîntemeiată a procesului sau atenuarea nelegitimă a sancţiunii de către instanţa de recurs, instanţa de recurs extraordinar este în drept să caseze decizia instanţei de recurs, menţinînd cu sau fără modificări hotărîrea instanţei de fond.

Indicaţiile instanţei de recurs extraordinar sînt obligatorii pentru instanţa ierarhic inferioară căreia i-a fost trimis cazul spre o nouă examinare în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea recursului extraordinar. Cu toate acestea, instanţa de recurs extraordinar nu este în drept să determine anticipat concluziile care ar putea fi trase de instanţa ierarhic inferioară în cadrul unei noi examinări a cauzei."

27. Articolul 282¹⁶ se exclude.

28. În articolul 307 alineatul 2 cuvintele "judecătoria populară (judecătorul popular)" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală".

29. În articolul 309 cuvintele "judecătorului popular" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoriei raionale, de sector, municipale".

30. În articolele 273 alineatul 2, 282 alineatul 1, 282² alineatul 1 cuvintele "judecătoria raională (orăşenească)" şi în articolele 274 alineatele 1 şi 2, 278, 279, 281 cuvintele "judecătoria populară" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală" la cazul respectiv.

Art.III. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 27 august 1996.

Art.IV. – 1. Cauzele penale în curs de cercetare penală şi anchetă preliminară la data intrării în vigoare a prezentei legi sînt supuse dispoziţiilor prezentei legi. Actele şi lucrările efectuate pînă la această dată, potrivit legii anterioare, rămîn valabile.

2. Cauzelor aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică dispoziţiile prezentei legi.

Aceleaşi reguli se aplică şi cauzelor ce se rejudecă după casare.

Actele şi lucrările efectuate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, potrivit legii anterioare, rămîn valabile.

3. Hotărîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi la care n-a expirat termenul de atac sînt supuse căilor de atac ordinare prevăzute în prezenta lege.

Recursurile depuse pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se consideră apeluri sau, după caz, recursuri şi se judecă potrivit competenţei prevăzute de prezenta lege, dacă hotărîrile sînt supuse apelului sau recursului.

4. Cererile de revizuire privind hotărîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se judecă de instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. Hotărîrile pronunţate la judecarea acestor cereri sînt supuse căilor de atac prevăzute de prezenta lege.

5. Recursurile în supraveghere, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate, potrivit legii anterioare, de Curtea de Apel sau, după caz, de Curtea Supremă de Justiţie. În cazul casării hotărîrii cu trimitere a cauzei spre rejudecare se aplică prezenta lege.

6. Hotărîrile rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, care nu au fost atacate cu recurs în supraveghere, pot fi atacate cu recurs în anulare potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

7. Termenele pentru exercitarea căilor de atac ordinare, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi, încep să curgă din nou de la această dată.

8. În toate cazurile în care, potrivit prezentei legi, competenţa instanţei învestite anterior este modificată, dosarele se trimit din oficiu instanţei competente. Părţile vor fi înştiinţate în scris despre aceasta.

Art.V. – Codul de procedură penală şi Codul cu privire la contravenţiile administrative, astfel cum au fost modificate şi completate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor reedita în termen de 3 luni.