HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
      privind controlul constituţionalităţii pct. 5 din Hotărîrea
    Guvernului nr. 153 din 3 martie 1995*  şi pct.1 alin. trei din
           Hotărîrea Guvernului nr. 122 din 1 martie 1996**

                          Nr.58  din  09.11.99

      Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129/69 din 17.11.1999

                                * * *

-----------------------------------
    * M.O., 1995, nr. 15-16, art. 115.
    ** M.O., 1996, nr. 16, art. 110.

    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională în componenţa:
    Pavel BARBALAT      - preşedinte
    Nicolae CHISEEV     - judecător
    Mihai COTOROBAI     - judecător
    Constantin LOZOVANU - judecător
    Gheorghe SUSARENCO  - judecător-raportor
    Ion VASILATI        -judecător
    cu participarea  grefierului Aliona Balaban, avocatului  parlamentar
Alexei Potîngă, autorul sesizării, reprezentantului Guvernului Griceanîi
Zinaida,  şef  al  Departamentului  buget  şi  finanţe  al  Ministerului
Finanţelor,   călăuzindu-se  după  art.  135  alin.  (1)  lit.  a)   din
Constituţie,  art.  4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire  la  Curtea
Constituţională,  a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind
controlul  constituţionalităţii pct. 5 din Hotărîrea Guvernului nr.  153
din  3  martie  1995 "Cu privire la indexarea  veniturilor  băneşti  ale
populaţiei"  şi pct. 1 alin. trei din Hotărîrea Guvernului nr.122  din 1
martie 1996 "Cu privire la indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei".
    Temei pentru  examinarea  dosarului  a servit  sesizarea  avocatului
parlamentar  Alexei Potîngă, depusă la 14 iunie 1999, în conformitate cu
prevederile art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională
şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    Prin decizia  Curţii  Constituţionale din 27 iulie 1999 sesizarea  a
fost acceptată spre examinare şi înscrisă în ordinea de zi.
    În procesul examinării  preliminare  au  fost solicitate  puncte  de
vedere   Preşedintelui  Republicii  Moldova,  Ministerului   Finanţelor,
Ministerului   Muncii,  Protecţiei  Sociale  şi  Familiei,  Ministerului
Economiei  şi Reformelor, Consiliului Federaţiei Generale a Sindicatelor
din Moldova.
    Analizînd materialele  dosarului,  audiind  raportul  judecătorului-
raportor şi argumentele părţilor,
    Curtea Constituţională
                         a  c o n s t a t a t:
    1. În sesizarea   sa   avocatul   parlamentar   solicită   controlul
constituţionalităţii  prevederilor pct.5 din Hotărîrea Guvernului din  3
martie 1995 "Cu privire la indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei"
şi  pct. 1 alin. trei din Hotărîrea Guvernului nr. 122 din 1 martie 1996
"Cu  privire  la  indexarea veniturilor băneşti ale  populaţiei"  pentru
următorul  motiv: prin refuzul de a indexa pensiile cetăţenilor angajaţi
în  cîmpul muncii, Guvernul a încălcat unul din drepturile  fundamentale
ale  omului  garantate de Constituţie - egalitatea cetăţenilor  în  faţa
legii.
    2. În procesul   examinării  acestui  caz,  Curtea   Constituţională
consideră necesar să ţină cont de următoarele prevederi ale Constituţiei:
    - art. 1 alin.  (3),  care stabileşte că Republica Moldova  este  un
stat  de  drept,  democratic, în care demnitatea omului,  drepturile  şi
libertăţile  lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate;
    - art. 8 alin.  (1),  conform căruia Republica Moldova se obligă  să
respecte  Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care  este
parte;
    - art. 15, care  prevede că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază
de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte
legi;
    - art.16, care  stipulează  că  respectarea şi  ocrotirea  persoanei
constituie  o  îndatorire  primordială a statului şi că  toţi  cetăţenii
Republicii  Moldova  sînt egali în faţa legii şi autorităţilor  publice,
fără  deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,  religie,
sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială;
    - art. 43 alin.  (1), care stabileşte că orice persoană are  dreptul
la  muncă,  la  libera  alegere  a muncii,  la  condiţii  echitabile  şi
satisfăcătoare de muncă;
    - art. 47, care  prevede că statul este obligat să ia măsuri  pentru
ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea
şi  bunăstarea  lui  şi familiei lui, cuprinzînd  hrana,  îmbrăcămintea,
locuinţa,  îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare şi
că   cetăţenii  au  dreptul  la  asigurare  în  caz  de  şomaj,   boală,
invaliditate,  văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere  a
mijloacelor  de  subzistenţă, în urma unor împrejurări  independente  de
voinţa lor;
    - art. 54, conform  căruia  exerciţiul  unor drepturi  sau  al  unor
libertăţi  poate  fi restrîns numai prin lege şi numai dacă  se  impune,
după  caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinei, a  sănătăţii
ori  a  moralei  publice, a drepturilor şi a  libertăţilor  cetăţenilor;
desfăşurarea  anchetei penale; prevenirea consecinţelor unei  calamităţi
naturale  ori avarii şi că restrîngerea trebuie să fie proporţională  cu
situaţia  care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau
a libertăţii;
    - art. 72 alin.  (3)  lit. j), care stabileşte că Parlamentul,  prin
lege  organică,  reglementează  regimul general privind  raporturile  de
muncă, sindicatele şi protecţia socială;
    - art. 96 alin.  (2),  conform căruia, în exercitarea  atribuţiilor,
Guvernul  se  conduce  de  programul  său  de  activitate,  acceptat  de
Parlament;
    - art. 102 alin.  (2),  care prevede că hotărîrile  şi  dispoziţiile
Guvernului se emit prin organizarea executării legilor.
    3. Curtea Constituţională consideră că, prin obligaţia statului de a
lua  măsuri, pentru ca orice om că aibă un nivel de trai decent (art. 47
din   Constituţie),   legiuitorul  constituant  a   consfinţit   dreptul
cetăţeanului  la  condiţii  normale de viaţă, care să-i asigure  lui  şi
familiei   lui  un  trai  civilizat  şi  decent.  Acest  drept   prevede
ameliorarea  continuă  a condiţiilor de existenţă,  inclusiv  asigurarea
dreptului  la hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă satisfăcătoare.  Totodată,
traiul  decent  se  realizează prioritar prin munca  cetăţeanului  şi  a
familiei  sale, iar statul, la rîndul său, trebuie să contribuie efectiv
la  ameliorarea  condiţiilor  de viaţă ale cetăţenilor săi pentru  a  se
ralia standardelor general recunoscute.
    4. Conform art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului*  ,  toţi  oamenii sînt egali în faţa legii şi au  dreptul,  fără
deosebire,  la  protecţie  în  faţa legii. Toţi oamenii  au  dreptul  la
protecţie  egală  împotriva oricărei discriminări şi împotriva  oricărei
provocări  la o astfel de discriminare şi orice persoană are dreptul  la
muncă,  la libera alegere a muncii; toţi oamenii au dreptul, fără nici o
discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.
-----------------------------
    * Adoptată şi  proclamată de Adunarea Generală a ONU prin  rezoluţia
217A  (III)  din 10 decembrie 1948, în vigoare pentru Republica  Moldova
din 28 iulie 1990.

    Totodată, Pactul  internaţional cu privire la drepturile  economice,
sociale  şi  culturale**,  stipulează  în art.  6  că  statele  aderente
recunosc  dreptul  la  muncă ce cuprinde dreptul pe care  îl  are  orice
persoană  de  a obţine posibilitatea să-şi cîştige  existenţa,  printr-o
muncă  liber  aleasă  sau acceptată şi vor lua măsuri  potrivite  pentru
garantarea acestui drept.
------------------------------
    ** Adoptat de  Adunarea  Generală  a ONU la 16  decembrie  1966,  în
vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.

    5. Legea privind  indexarea  veniturilor băneşti ale populaţiei  nr.
824-XII  din  21.01.1991*** stipulează că se indexează toate  veniturile
băneşti  ale  cetăţenilor în formă de remunerare a  muncii  lucrătorilor
instituţiilor  şi organizaţiilor bugetare, precum şi ai întreprinderilor
şi  organizaţiilor ce vînd producţia la preţuri fixe, pensiile, bursele,
indemnizaţiile  şi alte venituri, ce nu au un caracter unic,  veniturile
băneşti  ale populaţiei în formă de depuneri în instituţiile  sistemului
financiar şi de credite.
------------------------------
    *** Monitor, 1991, nr. 8, p. 1.

    Curtea Constituţională  relevă că prin această lege legiuitorul nu a
stabilit  nici  o  restricţie pentru indexarea veniturilor  băneşti  ale
populaţiei, depreciate ca urmare a majorării preţurilor şi tarifelor, în
general,  şi  pentru indexarea pensiilor cetăţenilor, inclusiv  a  celor
încadraţi în cîmpul muncii, în special.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a),
art.  140  din  Constituţie,  art. 26 din Legea  cu  privire  la  Curtea
Constituţională,  art.  6  alin.  (3)  şi art.  62  lit.  a)  din  Codul
jurisdicţiei constituţionale,
    Curtea Constituţională
                          H O T Ă R Ă Ş T E :
    1. Declară neconstituţionale   prevederile  pct.  5  din   Hotărîrea
Guvernului   nr.  153  din  3  martie  1995  "Cu  privire  la  indexarea
veniturilor  băneşti ale populaţiei" şi sintagma "cu excepţia  pensiilor
pensionarilor  încadraţi  în  cîmpul muncii" din pct. 1 alin.  trei  din
Hotărîrea  Guvernului nr. 122 din 1 martie 1996 "Cu privire la indexarea
veniturilor băneşti ale populaţiei".
    2. Prezenta Hotărîre  este definitivă, nu poate fi supusă nici  unei
căi  de  atac,  intră  în vigoare la data adoptării  şi  se  publică  în
"Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                          Pavel BARBALAT

    Chişinău, 9 noiembrie 1999.
    Nr. 58.