marți, 14 decembrie 1999
Hotărîre nr.69 din 14.12.99 despre controlul constituţionalităţii art.14 alin.(2) din Legea cu privire la energetică nr.1525-XIII din 19 februarie 1998
                    HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
       despre controlul constituţionalităţii art.14 alin.(2) din
   Legea cu privire la energetică nr.1525-XIII din 19 februarie 1998*

                          Nr.69  din  14.12.99

      Monitorul Oficial al R.Moldova nr.153-155/81 din 29.12.1999

                                * * *

------------------------------------
    * M.O., 1998, nr. 50-51, art. 366.

    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională în componenţa:
    Pavel BARBALAT      - preşedinte
    Constantin LOZOVANU - judecător-raportor
    Gheorghe SUSARENCO  - judecător
    Ion VASILATI        - judecător
    cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament
Victor  Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii,  autorul
sesizării,   reprezentantului  permanent  al  Parlamentului  la   Curtea
Constituţională  Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu  autorităţile
publice  în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului,  călăuzindu-se
de  art.135  alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a)  din
Legea  cu privire la Curtea Constituţională şi art.16 alin.(1) din Codul
jurisdicţiei  constituţionale,  a examinat în şedinţă  plenară  deschisă
dosarul privind controlul constituţionalităţii art.14 alin.(2) din Legea
cu privire la energetică nr.1525-XIII din 19 februarie 1998.
    Temei pentru  examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în
Parlament Victor Cecan, depusă în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea
cu privire la Curtea Constituţională.
    Prin decizia Curţii Constituţionale din 21 septembrie 1999 sesizarea
a fost admisă pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
    În procesul examinării  prealabile  au  fost  solicitate  puncte  de
vedere  Parlamentului,  Preşedintelui  Republicii  Moldova,  Guvernului,
Ministerului    Justiţiei,   Ministerului   Dezvoltării    Teritoriului,
Construcţiilor  şi  Gospodăriei Comunale şi Departamentului  Energetică,
Resurse Energetice şi Combustibil.
    Examinînd materialele  dosarului,  audiind informaţia prezentată  de
judecătorul-raportor şi argumentele expuse de părţi,
    Curtea Constituţională
                             a constatat:
    În scopul creării   cadrului   juridic  necesar  pentru   asigurarea
eficienţei   şi   fiabilităţii  sistemului   energetic,   aprovizionării
economiei  naţionale  şi  a  populaţiei cu  resurse  energetice,  la  19
februarie  1998  Parlamentul  a adoptat Legea cu privire  la  energetică
nr.1525-XIII  (în  continuare  - Legea cu privire la  energetică),  care
stabileşte  principiile de bază ale activităţii furnizorilor de  resurse
energetice,   relaţiile  de  drept  şi  economice  dintre  furnizori  şi
consumatori.
    Art.14 din Legea   sus-menţionată  intitulat  "Evidenţa   resurselor
energetice" în alin.(2) stipulează că aparatele de evidenţă a consumului
de resurse energetice se află la balanţa furnizorului, care este obligat
să le menţină în conformitate cu normele în vigoare.
    Autorul sesizării,  invocînd art.9, art. 46 alin.(1) şi (2) şi  art.
127  alin.(1)  din Constituţie, consideră că dispoziţia  respectivă  din
art.14    alin.(2)   din   Legea   cu   privire   la   energetică   este
neconstituţională.
    În sesizare se  menţionează că aparatele de evidenţă a consumului de
resurse  energetice folosite în sectorul privat constituie  proprietatea
privată  a  consumatorului. Din art.14 alin.(2) din Legea cu privire  la
energetică  reiese  însă că acestea sînt proprietate a  furnizorilor  de
gaze  şi energie electrică, care activează în baza proprietăţii publice,
ceea ce, în opinia sa, reprezintă o expropriere.
    Raportînd dispoziţiile  contestate la prevederile constituţionale ce
reglementează dreptul  de  proprietate (art.9 alin. (1) şi  (2),  art.46
alin.(1) şi (2) şi art.127 alin.(1), autorul menţionează că proprietatea
este  publică şi privată, este ocrotită de stat şi nu poate fi  folosită
în  detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.  Dreptul
la  proprietatea privată este garantat şi exproprierea nu se poate  face
decît  pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă  şi  prealabilă  despăgubire.  Or,  art.14  alin.(2)  din  Legea
nominalizată  nu  conţine  dispoziţii  despre o  dreaptă  şi  prealabilă
despăgubire.
    Examinînd argumentele   şi   faptele  expuse  în   şedinţă,   Curtea
Constituţională reţine următoarele.
    Fondul sesizării    ţine   de   domeniul   aplicării    prevederilor
constituţionale ce reglementează dreptul de proprietate privată.
    În Republica Moldova relaţiile de proprietate sînt reglementate prin
art.  9, 46, 127 şi 128 din Constituţie, precum şi prin Legea cu privire
la proprietate nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991**.
-----------------------------------
    ** Monitor, 1991, nr. 3-6, art. 22.

    Astfel, potrivit  art.9  alin.(1) şi (2), art. 46 alin. (1) şi  (2),
art.  127  alin.(1) din Constituţie, există două tipuri de  proprietate:
publică şi privată. Statul ocroteşte proprietatea şi aceasta nu poate fi
folosită  în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
Dreptul  la  proprietatea  privată este garantat şi nimeni nu  poate  fi
expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit
legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    Parlamentul a  stabilit  în art.14 alin.(2) din Legea cu privire  la
energetică  că aparatele de evidenţă a consumului de resurse  energetice
se  află  la  balanţa furnizorului, care este obligat să le  menţină  în
conformitate  cu  normele în vigoare. Din sensul acestei  dispoziţii  se
poate  conchide că aparatele de evidenţă aflate la balanţa  furnizorului
constituie  patrimoniul  acestuia,  care reprezintă  prin  sine  anumite
caracteristici  juridice  ce  îl  definesc în raport  cu  alte  entităţi
juridice.
    La 17 septembrie  1998,  prin  Legea cu privire la  gaze  nr.136-XIV
(art.33  alin.(3)  lit.a))  şi  Legea cu privire  la  energia  electrică
nr.137-XIV*   (art.35   alin.(4)  lit.a),  Parlamentul  a  stabilit   că
consumatorul  suportă  cheltuielile  pentru  racordare,  obligîndu-l  să
acopere   cheltuielile  pentru  procurarea,  verificarea  şi  instalarea
contoarelor  de  evidenţă  a consumului de  resurse  energetice,  pentru
instalaţii, dispozitive, conducte, necesare racordării consumatorului la
reţeaua de transport sau de distribuţie. Or, conform art. 9 din Legea cu
privire  la  proprietate,  dreptul de proprietate apare ca  rezultat  al
producerii  sau  dobîndirii  bunurilor  în urma  unei  tranzacţii,  prin
moştenire,  prin  restabilirea  dreptului de proprietate sau  prin  alte
mijloace care nu contravin legislaţiei Republicii Moldova.
------------------------------------------
    * M.O., 1998, nr. 111-113, art. 679, art. 681.

    Prin urmare, Curtea Constituţională relevă că legislatorul a acordat
consumatorului  dreptul  de proprietate asupra aparatelor de evidenţă  a
consumului  de  resurse energetice consumatorul devenind proprietar  din
momentul procurării acestora.
    În virtutea conţinutului  noţiunii  şi elementelor constitutive  ale
dreptului  de proprietate, consumatorul dobîndeşte dreptul de exercitare
a  posesiei, folosinţei şi dispoziţiei în mod exclusiv şi perpetuu, prin
putere şi în interes propriu, în condiţiile determinate de lege.
    Astfel, se poate  conchide  că  sintagma "aparatele  de  evidenţă  a
consumului  de  resurse  energetice se află  la  balanţa  furnizorului",
cuprinsă  în  norma  supusă  controlului  constituţionalităţii,  lezează
dreptul  de proprietate privată, consfinţit şi garantat prin prevederile
constituţionale.  Curtea  Constituţională consideră că aplicarea  normei
contestate  constituie  o  expropriere,  care este  o  restricţie  adusă
dreptului de proprietate al consumatorului.
    Potrivit art.46   alin.(1)  şi  (2)  din  Constituţie,  dreptul   la
proprietatea  privată  este  garantat şi nimeni nu poate  fi  expropriat
decît  pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă  şi  prealabilă despăgubire. Examinînd din  această  perspectivă
concordanţa  textului Legii cu privire la energetică cu textele  Legilor
nr. 136-XIV şi nr. 137-XIV, Curtea Constituţională constată că în aceste
legi  nu  a  fost stabilită cauza de utilitate publică, mai  mult  decît
atît, nu a fost prevăzută o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    Avînd în vedere  cele expuse, Curtea Constituţională consideră că în
cazul  dat  au  fost  încălcate dispoziţiile art. 9  alin.(1),  art.  46
alin.(1)  şi  (2)  şi art. 127 alin.(1) din  Constituţie.  Prin  urmare,
prevederile  art.  14 alin.(2) din Legea cu privire la  energetică  sînt
neconstituţionale.
    Pentru considerentele  expuse, în temeiul art. 135 alin.(1)  lit.a),
art.  140  din  Constituţie,  art. 26 din Legea  cu  privire  la  Curtea
Constituţională,  art.  61  şi  art. 62 lit.a)  din  Codul  jurisdicţiei
constituţionale,
    Curtea Constituţională
                         H O T Ă R Ă Ş T E :
    1. Declară neconstituţional  art.14 alin.(2) din Legea cu privire la
energetică nr.1525-XIII din 19 februarie 1998.
    2. Prezenta Hotărîre  este  definitivă,  intră în  vigoare  la  data
adoptării,  nu  poate fi supusă nici unei căi de atac şi se  publică  în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                          Pavel BARBALAT

    Chişinău, 14 decembrie 1999.
    Nr. 69.