D E C I Z I E

nr. 5  din  18.05.2001

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.57-58/23 din 31.05.2001

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Corina Popa, în lipsa motivată a autorului sesizării Victor Cecan, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a), art.16 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul privind controlul constituţionalităţii Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 "Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova".

Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlamentul de legislatura a XIV-a Victor Cecan, depusă în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin Decizia Curţii Constituţionale din 2 aprilie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor-raportori şi demersul reprezentantului Parlamentului despre sistarea procesului, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

La 4 ianuarie 2001 deputatul Victor Cecan a sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 "Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova"* (în continuare – Legea nr.1115-XIV), subliniind că prin Legea nr.1115-XIV au fost statuate un şir de clauze noi inexistente în proiectele prezentate spre avizare Curţii Constituţionale, şi anume:

- art.74 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova, spre deosebire de proiect, conţine sintagma: alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit;

- în articolul 78 alin.(2) cifra "35" a fost înlocuită cu cifra "40" şi a fost adăugată sintagma sau locuieşte;

- la articolul 78 alin.(3) sintagma votul majorităţii deputaţilor aleşi a fost înlocuită cu sintagma votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi;

- art.85 alin.(4), spre deosebire de proiect, conţine sintagma cu excepţia cazului prevăzut la art.78 alin.(5);

- în art.89 alin.(2) a fost adăugată sintagma Curtea Constituţională;

- art.89 alin.(3) din proiect cu următorul conţinut: Hotărîrea Parlamentului de demitere din funcţie a Preşedintelui se confirmă de Curtea Constituţională a fost exclus;

- articolul 86, propus pentru modificare în proiect, în lege a rămas neschimbat;

- la articolul 90, spre deosebire de proiect, a fost introdus un alineat nou – alin.(3), cu următorul cuprins:

- (3) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de către Preşedintele Republicii Moldova este confirmată de către Curtea Constituţională în termen de 30 de zile de la sesizare;

- varianta propusă în proiect pentru art.106² alin.(1) se deosebeşte esenţial de cea din legea adoptată:

- în proiect se prevede: (1) în scopul îndeplinirii programului său de activitate Guvernul poate cere Parlamentului permisiunea de a efectua prin ordonanţe în decursul unei anumite perioade de timp unele măsuri care fac de obicei parte din domeniul legislaţiei.

- în lege : (1) în vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

- Spre deosebire de proiect, la art.135 alin.(1) litera f) din Constituţie prin legea adoptată s-a adăugat sintagma precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile.

Autorul sesizării relevă de asemenea că în nici una din variantele de proiecte de modificare şi completare a Constituţiei nu sînt atestate:

Art.II, care prevede că Preşedintele Republicii Moldova ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat la 1 decembrie 1996 rămîne în funcţie pînă la expirarea mandatului pentru care a fost ales, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţie;

Art.III, conform căruia judecătorii Curţii Constituţionale în exerciţiu, numiţi de Preşedintele Republicii Moldova, rămîn în funcţie pînă la expirarea mandatului pentru care au fost numiţi;

Art.IV, care stipulează că iniţiativele legislative şi proiectele de legi privind revizuirea Constituţiei înaintate de Preşedintele Republicii Moldova pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor examina în modul stabilit;

Art.V, conform căruia Guvernul, în termen de trei luni, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege.

Aceste articole sînt stipulate însă în Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 "Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova". Prevederile articolelor precitate, nefiind cuprinse în proiectele de legi prezentate, nu au fost avizate de Curtea Constituţională şi, prin urmare, susţine autorul sesizării, contravin dispoziţiilor art.135 lit.c) din Constituţie, precum şi punctelor 2 şi 3 din Avizele Curţii Constituţionale nr.4 din 14 octombrie 1999 şi nr.6 din 16 noiembrie 1999.

Examinînd sesizarea în cauză, Curtea Constituţională reţine următoarele.

În conformitate cu art.31 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa ei.

Potrivit art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, una din atribuţiile Curţii Constituţionale o constituie exercitarea controlului constituţionalităţii legilor. Interpretarea logică a acestei dispoziţii, în colaborare cu prevederile art.134 alin.(3) din Legea Supremă, permite să se tragă concluzia că Curtea Constituţională este abilitată să supună controlului doar legile ierarhic inferioare Constituţiei. Legile constituţionale, prin care se modifică Constituţia, nu pot fi considerate inferioare Constituţiei, deoarece ele conţin norme constituţionale, care, după intrarea lor în vigoare, devin parte componentă a Constituţiei, garantarea supremaţiei căreia intră în competenţa Curţii Constituţionale. Ori, potrivit art.7 şi 134 din Constituţie, Constituţia este Legea Supremă a statului, iar Curtea Constituţională garantează supremaţia ei. Conform dispoziţiilor art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Supremă, legiuitorul constituant a abilitat Curtea Constituţională doar cu dreptul de a interpreta Constituţia.

Mai mult decît atît, legiuitorul nu a stabilit modalitatea de soluţionare a iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cazurile în care Curtea Constituţională ar recunoaşte neconstituţionalitatea unei legi constituţionale.

Cît priveşte dispoziţiile art.II, III, IV şi V din legea contestată, este de menţionat că ele nu conţin norme constituţionale şi nu sînt părţi componente ale textului Constituţiei. Aceste dispoziţii cuprinse în legea contestată prevăd modul de aplicare a normelor constituţionale şi, prin urmare, Parlamentul era în drept să le adopte şi fără avizul Curţii Constituţionale.

Avînd în vedere considerentele expuse, Curtea Constituţională constată că sesizarea nu ţine de competenţa sa.

Pentru motivele arătate, în temeiul art.60 lit.c) şi conducîndu-se după art.41, art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Sistează procesul privind controlul constituţionalităţii Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 "Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova".

2. Prezenta Decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".