REGULAMENT-CADRU

de organizare şi funcţionare a comitetelor pentru protecţia muncii

nr. 18  din  01.04.2004

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.112-118/246 din 16.07.2004

* * *

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.597 din 21.10.2009 privind unele măsuri de executare a Legii nr.21-XVIII din 18 septembrie 2009 (pct.1 - se transferă Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei competenţele ce ţin de domeniile dezvoltării resurselor umane, demografiei, muncii, politicii salariale şi migraţiei forţei de muncă, precum şi cele ce ţin de recepţionarea şi distribuirea ajutoarelor umanitare, exercitate anterior de Ministerul Economiei şi Comerţului şi, respectiv, de Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare)

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.357 din 23.04.2005 privind măsurile de reorganizare a unor ministere şi autorităţi administrative centrale ale Republicii Moldova (pct.1 - se reorganizează Ministerul Economiei, prin fuziune cu Departamentul Comerţului şi Departamentul Privatizării şi preluînd funcţiile ce ţin de domeniul muncii, în urma divizării Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în Ministerul Economiei şi Comerţului)

1. Comitetul pentru protecţia muncii (în continuare - comitetul) este formaţiune în cadrul unităţii care are rolul să asigure colaborarea angajatorului şi salariaţilor la elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. Comitetul se constituie la iniţiativa oricărei dintre părţi.

2. Comitetul se constituie pe principiul de paritate din împuterniciţi pentru protecţia muncii ai angajatorilor şi împuterniciţi pentru protecţia muncii ai salariaţilor sau ai sindicatelor.

3. Condiţiile de activitate, termenul de împuternicire şi numărul membrilor comitetului se stabilesc prin acordul comun al angajatorului şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor. În cazul încheierii contractului colectiv de muncă, acordul face parte integrantă a acestuia. La unităţile cu un efectiv mai mic de 50 salariaţi comitetul se constituie dintr-un împuternicit pentru protecţia muncii al angajatorului şi un împuternicit pentru protecţia muncii al salariaţilor sau al sindicatelor.

4. Împuterniciţii pentru protecţia muncii ai angajatorului în comitet se deleghează de către angajator, iar împuterniciţii pentru protecţia muncii ai salariaţilor - de către reprezentanţii salariaţilor sau organul sindical. Membrii comitetului vor fi instruiţi în materie de protecţie a muncii suficient pentru a asigura funcţionarea eficientă a comitetului.

5. Comitetul este condus de un preşedinte, care este ales din componenţa comitetului. Şedinţele comitetului se convoacă de preşedintele acestuia după necesitate, dar nu mai rar de o dată în semestru. Şedinţa se consideră deliberativă dacă la lucrările acesteia participă cel puţin două treimi din numărul de membri ai сomitetului. Deciziile comitetului se adoptă prin vot deschis prin majoritate simplă de voturi.

6. În desfăşurarea activităţii sale comitetul:

a) solicită şi examinează rapoarte anuale privind protecţia muncii, prezentate de angajator;

b) participă la elaborarea proiectului planului de măsuri de protecţie a muncii;

c) participă la elaborarea proiectelor de instrucţiuni de protecţie a muncii;

d) inspectează locurile de muncă, urmărind modul în care se aplică prevederile actelor legislative şi altor acte normative referitoare la protecţia muncii;

e) analizează rezultatele evaluării factorilor de risc la locurile de muncă şi propune măsuri de ameliorare a protecţiei muncii;

f) analizează cauzele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi propune măsuri de prevenire a unor evenimente similare;

g) informează salariaţii, prin diferite surse de informare, despre situaţia reală a protecţiei muncii la unitate;

h) promovează iniţiative proprii sau altele, vizînd prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

i) examinează şi participă la soluţionarea divergenţelor referitoare la protecţia muncii care apar între angajator şi salariaţi, în măsura în care divergenţele nu au degenerat în litigiu individual de muncă sau în conflict colectiv de muncă.

7. Împuterniciţii pentru protecţia muncii sînt în drept:

a) să aibă acces liber la toate locurile de muncă;

b) să solicite şi să primească de la angajator informaţii despre situaţia protecţiei muncii;

c) să ia în dezbateri în şedinţele comitetului pentru protecţia muncii rapoartele angajatorului despre îndeplinirea obligaţiunilor acestuia în domeniul protecţiei muncii;

d) să facă propuneri la elaborarea planului de măsuri de protecţie a muncii;

e) să solicite angajatorului sancţionarea disciplinară a salariaţilor ce încalcă prevederile actelor legislative şi altor acte normative referitoare la protecţia muncii;

f) să propună stimularea salariaţilor pentru participare în activităţi de protecţie a muncii;

g) să sesizeze organele competente despre încălcarea actelor legislative şi altor acte normative de protecţie a muncii, comisă de angajatori sau de alte persoane cu funcţii de răspundere.

8. Împuterniciţii pentru protecţia muncii vor beneficia de timpul necesar exercitării funcţiilor ce le revin. Timpul alocat exercitării acestor funcţii va fi considerat timp de muncă, durata acestuia va fi negociată în contractul colectiv de muncă şi va fi salarizat conform legislaţiei.

9. Împuterniciţii pentru protecţia muncii poartă răspundere despre activitatea desfăşurată în faţa părţilor de care au fost delegaţi. Împuterniciţii pentru protecţia muncii, în cazul unei activităţi nesatisfăcătoare, pot fi rechemaţi, de către părţile de care au fost delegaţi, pînă la expirarea mandatului şi înlocuiţi cu alţii.

10. Împuterniciţii pentru protecţia muncii pot fi sancţionaţi disciplinar numai cu consultarea comitetului pentru protecţia muncii sau, după caz, cu acordul sindicatului.