BAROUL AVOCAŢILOR

CODUL

deontologic al avocaţilor Baroului din Republica Moldova

din  20.12.2002

* * *

(Adoptat de Congresul Avocaţilor din 20 decembrie 2002, cu modificările

şi completările adoptate la 23 martie 2007 de Congresul Avocaţilor)

PREAMBUL

În Republica Moldova avocatul îndeplineşte un rol iminent în protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Misiunea avocatului nu se limitează la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii. Într-un stat de drept, avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor, sarcina lui constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor clienţilor săi.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea de asistenţă juridică calificată persoanelor fizice şi juridice în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.

În executarea profesiei avocatul este obligat să acţioneze pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru a proteja profesia, demnitatea şi onoarea corpului de avocaţi.

Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sînt atribute exclusive ale persoanei ce exercită profesia în temeiul legii şi al prezentului Cod.

Normele de deontologie profesională din prezentul Cod sînt destinate să garanteze prin acceptarea lor liber consimţită buna îndeplinire de către avocat a misiunii sale recunoscută ca fiind indispensabilă pentru buna funcţionare a unei societăţi democratice.

Jurământul avocatului constituie baza juridico-morală de exercitare a profesiei. Nerespectarea jurământului şi a normelor prezentului Cod va constitui temei pentru intentarea unei proceduri de răspundere disciplinară a avocatului.

În exercitarea dreptului său de a asista şi a reprezenta clientul în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor avocatul este în drept să aplice orice mijloace de exercitare a dreptului de apărare prevăzute de lege.

1. PRINCIPII GENERALE

1.1. Independenţa

1.1.1. Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a profesiei. Îndatoririle ce îi revin avocatului îi impun independenţă absolută, liberă de orice influenţă, chiar şi de influenţa derivată din propriile interese sau datorită influenţei terţelor persoane, fapt necesar pentru a nu suprima încrederea în justiţie.

1.1.2. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţei sale, să vegheze ca nici un factor obiectiv sau subiectiv să nu aducă atingere principiilor de etică profesională.

1.2. Încrederea şi integritatea morală

1.2.1. Relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate.

1.2.2. Responsabilitatea avocatului include atât comportamentul acestuia în exercitarea profesiei, cât şi în afara ei.

1.3. Secretul profesional

1.3.1. Natura misiunii avocatului este prezumată a fi depozitarul secretelor clienţilor săi şi al comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datorie fundamentală a avocatului.

1.3.2. Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp.

1.3.3. Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile cu care o persoană s-a adresat după asistenţă juridică, esenţa consultaţiilor oferite de avocat, procedeele de strategie şi tactică ale apărării sau reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistenţă şi alte împrejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului.

1.3.4. Tot ceea ce dezvăluie clientul avocatului, împreună cu toate circumstanţele, şi tot ceea ce este dezvăluit în mod confidenţial de către alt avocat va rămâne informaţie confidenţială.

1.3.5. Obiectul confidenţialităţii se extinde asupra tuturor activităţilor avocatului şi asociaţilor biroului. Nici o presiune a unei autorităţi publice sau de altă natură nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege sau pentru a intenta o acţiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat şi client.

1.4. Incompatibilităţi

1.4.1. Avocatul nu va supune riscului libertatea şi independenţa, loialitatea clientului şi nici secretul profesional, de aceea este stabilită interdicţia de a activa într-o profesie sau de a avea o funcţie care poate cauza, direct sau indirect, presiune fizică sau psihologică ce poate supune riscului independenţa sa sau dezvălui o informaţie confidenţială care nu doar că ar prejudicia interesele personale, dar şi ar afecta grav încrederea clienţilor în dreptul la apărare şi, prin urmare, în garanţia întregului sistem.

1.4.2. Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:

a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);

b) activitatea de întreprinzător;

c) activitatea de notar.

1.5. Publicitatea personală

1.5.1. Avocatului i se interzice să facă publicitate, direct sau indirect, activităţii sale profesionale.

1.5.2. Interdicţia specificată nu se aplică în cazul în care în publicaţiile informaţionale, în formularele oficiale, pe plicuri, în cărţile de vizită şi în reţeaua Internet se conţin date despre avocat şi serviciile prestate.

1.5.3. Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcţionează organele de anchetă, procuratură, instanţele de judecată, precum şi la domiciliul acestuia.

1.6. Interesul clientului

1.6.1. În conformitate cu legea şi normele de deontologie, avocatul are obligaţia să apere cît mai eficient interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese, interesele vreunui coleg, cele ale profesiei în general sau ale statului.

2. RELAŢIILE CU CLIENŢII

2.1. Avocatul acţionează doar atunci când este împuternicit de clientul său, potrivit contractului cu acesta, ori în cazul în care este numit din oficiu la cererea organului de urmărire penală, instanţei de judecată sau acordă asistenţă juridică gratuită.

2.2. Avocatul este obligat în mod rezonabil să cunoască identitatea, competenţa şi împuternicirile persoanei sau ale autorităţii prin intermediul căreia a fost împuternicit, atunci când circumstanţele specifice relevă că această identitate, competenţă sau împuterniciri sunt îndoielnice.

2.3. Avocatul îşi consultă clientul în mod conştiincios şi cu diligenţă.

2.4. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cauzei care i-a fost încredinţată.

2.5. Avocatul nu este în drept să accepte o cauză atunci când cunoaşte cu certitudine că nu are competenţa necesară, exceptând cazul în care cooperează cu un alt avocat ce are competenţa necesară.

2.6. Avocatul nu poate accepta o cauză atunci când, datorită altor obligaţii, se află în imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine sau consulta corect clientul.

2.7. În cazul în care avocatul se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, trebuie să se asigure că respectivul client poate găsi, în timp util, un alt avocat care să-i ofere asistenţă juridică, pentru a se evita prejudicierea clientului.

2.8. Relaţiile cu clientul trebuie să fie oficiale, bazate pe respect reciproc.

2.9. Avocatul nu este în drept să accepte o propunere frauduloasă şi este dator să acţioneze în conformitate cu legea.

3. CONFLICTUL DE INTERESE

3.1. Avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai mult de un client în una şi aceeaşi cauză atunci când interesele acestora sunt conflictuale sau când există realmente riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.

3.2. Avocatul trebuie să se abţină ca să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când intervine un conflict de interese ale acestora, când secretul profesional riscă să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie pusă la îndoială.

3.3. Avocatul nu este în drept să accepte o cauză a unui nou client, dacă secretul informaţiilor încredinţate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor vechiului său client îl favorizează pe noul client în mod nejustificat.

3.4. Avocatul nu este în drept să încheie convenţii (pactul “de quota litis” – acordul privind remunerarea convenţională) cu clientul său înaintea de încheierea definitivă a unei cauze care reprezintă interes pentru acest client, convenţie prin care clientul se angajează să-i plătească avocatului o parte din ceea ce rezultă de pe urma cauzei, fie că plata constă într-o sumă de bani, fie – în orice alt bun sau valoare.

3.5. Nu constituie un astfel de pact convenţia care prevede stabilirea onorariului în funcţie de valoarea litigiului de care se ocupă avocatul atunci când această valoare este corespunzătoare unui tarif oficial stabilit de barou sau este prevăzută de lege.

4. STABILIREA ONORARIILOR

4.1. Avocatul este în drept să perceapă onorarii pentru activitatea sa profesională precum şi rambursarea tuturor cheltuielilor legate de această activitate. Suma şi modalitatea de plată se stabilesc în mod liber între client şi avocat.

4.2. Avocatul trebuie să-şi informeze clientul privitor la onorariu, iar valoarea însumată a onorariilor trebuie să fie echitabilă şi justificată.

4.3. Când avocatul solicită vărsarea unui acont cu titlu de avans asupra cheltuielilor şi/sau a onorariului, acesta nu trebuie să depăşească o estimare rezonabilă a onorariului şi a cheltuielilor probabile în cauză.

4.4. În cazul neachitării avansului sau a onorariului, avocatul este în drept să renunţe la cauza respectivă sau se poate retrage, respectând dispoziţiile p.2.7. al prezentului Cod.

5. ÎMPĂRŢIREA ONORARIILOR CU O PERSOANĂ

CARE NU ESTE AVOCAT

5.1. Avocatului îi este interzis să împartă onorariul cu o persoană care nu este avocat, exceptând cazul în care asocierea dintre avocat şi altă persoană este permisă de legislaţia Republicii Moldova.

5.2. Prevederea menţionată nu se aplică sumelor sau compensaţiilor vărsate de către avocat moştenitorilor unui avocat decedat sau unui alt avocat care şi-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei acestuia.

6. RELAŢIILE CU INSTANŢELE DE JUDECATĂ, ORGANELE

DE URMĂRIRE PENALĂ ŞI AUTORITĂŢILE PUBLICE

6.1. În raportul cu instanţele judecătoreşti, organele de urmărire penală şi autorităţile publice, avocatul este obligat să manifeste un comportament respectuos şi loial solicitându-le acestora respectul şi tratamentul reciproc în calitate de avocat.

6.2. Avocatul va apăra clientul în mod conştiincios, fără teamă, fără a ţine cont de propriile interese şi nici de vreo circumstanţă de altă natură ce l-ar putea viza personal sau pe orice altă persoană.

6.3. Avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanţă, caracterul contradictoriu al dezbaterilor şi solemnitatea şedinţelor. El nu este în drept să contacteze un judecător cu privire la o cauză, fără a-l informa, în prealabil, pe avocatul părţii adverse.

6.4. Avocatul nu este în drept să furnizeze judecătorului, cu bună ştiinţă, informaţii false ori de altă de natură ce pot să-l inducă pe acesta în eroare.

6.5. Normele aplicabile în cazul relaţiilor dintre avocat şi judecător se aplică în egală măsură şi în cadrul relaţiilor avocatului cu reprezentanţii organelor de urmărire penală sau ai autorităţilor publice.

7. RAPORTUL DINTRE AVOCAŢI

7.1. Colegialitatea

7.1.1. Colegialitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, loialitate şi respect reciproc, exceptând orice comportament susceptibil să afecteze reputaţia profesiei.

7.1.2. Avocatul este obligat să manifeste faţă de orice alt avocat un comportament colegial şi loial.

7.1.3. Adresându-se către un alt avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-i pronunţa numele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele “domnul avocat”, “doamna avocat”, iar în adresare către membrii Consiliului Baroului, membrii Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat, membrii Comisiei pentru Etică şi Disciplină şi către şefii birourilor de avocaţi să utilizeze cuvântul “maestre”.

7.2. Cooperarea

7.2.1. Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat, să se abţină să accepte o cauză pentru care nu are competenţa necesară; într-o astfel de situaţie, el trebuie să-şi ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat care să fie în măsură să-i ofere serviciul cerut.

7.2.2. În procesul cooperării, avocaţii au datoria să ţină cont de competenţele şi obligaţiile lor profesionale.

7.3. Corespondenţa dintre avocaţi

7.3.1. Avocatul precizează caracterul confidenţial al comunicărilor sale adresate altui avocat.

7.3.2. Dacă destinatarul nu este în măsură să respecte confidenţialitatea comunicării, o remite expeditorului fără a-i cunoaşte conţinutul.

7.3.3. Avocatul va recepţiona imediat comunicările în scris sau orale ale altor avocaţi şi va răspunde prompt.

7.4. Onorariile pentru recomandare

7.4.1. Avocatul nu poate pretinde, accepta de la alt avocat sau de la vreun terţ onorariu, comision sau altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau pentru că a trimis un client unui avocat.

7.4.2. Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision şi vreo altă compensaţie pentru că i-a fost prezentat un client.

7.5. Comunicarea cu partea adversă

Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la o anumită cauză, atunci când ştie că această persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul colegului său şi se angajează să-l ţină pe acesta la curent.

7.6. Schimbarea avocatului

7.6.1. Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unui client, într-o cauză determinată, decât cu condiţia ca, în prealabil, să-şi fi anunţat colegul şi să se fi asigurat că au fost luate măsurile necesare în vederea achitării cheltuielilor şi a onorariilor datorate acestuia. Totuşi, această îndatorire nu-l face pe avocat personal răspunzător de plata cheltuielilor şi a onorariilor datorate predecesorului său.

7.6.2. În cazul în care, spre interesul clientului, se impune luarea unor măsuri urgente, înainte de a putea fi îndeplinite condiţiile stabilite în alineatul de mai sus, avocatul poate lua aceste măsuri cu condiţia de a-l informa neîntârziat pe predecesorul său.

7.6.3. Avocatul înlocuit va oferi avocatului care continuă cazul toate informaţiile de care dispune şi va colabora cu acesta în caz de necesitate cu scopul de a-i asigura clientului dreptul la apărare.

7.7. Pregătirea tinerilor avocaţi

7.7.1. Pentru a întări încrederea şi cooperarea dintre avocaţi spre interesul clienţilor, este necesar să fie încurajată dobândirea unei mai bune cunoaşteri a legilor şi a normelor procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligenta în pregătirea la nivel avansat a tinerilor avocaţi.

7.7.2. În calitate de îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul, recomandat de Consiliul Baroului, care întruneşte înalte calităţi morale şi profesionale, exercită profesia nu mai puţin de 5 ani şi dispune de condiţii suficiente pentru a asigura stagiul.

7.7.3. Avocatul-îndrumător are obligaţia de a le cultiva stagiarilor dexteritatea de însuşire profundă a normelor deontologice.

7.8. Litigiile dintre avocaţi

7.8.1. Atunci când un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-l atenţioneze asupra acestui lucru.

7.8.2. Atunci când între avocaţi apare un diferend personal, de natură profesională, aceştia trebuie să încerce mai întâi să-l soluţioneze pe cale amiabilă.

7.8.3. Înainte de a porni o procedură împotriva unui coleg, pe tema unui conflict de interese, avocatul trebuie să informeze Baroul pentru a permite să-şi dea concursul în vederea soluţionării diferendului pe cale amiabilă.